Toate rugăciunile încep cu fraza minunată „Allah Akbar”, punctul de pornire al comuniunii cu divinitatea. Rostită din adâncul sufletului, această scurtă propoziție deschide o fereastră către spiritualitate pentru cel care se roagă, făcându-l să se confrunte cu măreția infinită a lui Dumnezeu[1]. În fața acestei grandori, nu mai rămâne loc pentru atenția către altele, creându-se condițiile necesare pentru o rugăciune plină de smerenie și recunoștință[2].
Valoarea reală a fiecărei persoane este definită de poziția sa în raport cu Adevărul[3]. Rangurile superioare în această ierarhie se obțin prin cunoașterea realităților divine. Culmea acestor trepte constă în înțelegerea profundă[4] a ideii că nicio descriere, oricât de măreață ar fi, nu poate cuprinde vastitatea Adevărului Absolut. El este transcendent[5] și inaccesibil oricărei definiții sau laude umane.
Rugăciunea începe cu această mărturisire importantă pentru a ne reaminti că Dumnezeu este infinit superior oricăror cuvinte rostite în timpul slujbei. Scopul acestor invocații este smerenia în fața măreției divine, același scop pe care Coranul îl atribuie și altor ritualuri. De exemplu, postul[6] și sacrificarea rituală din timpul pelerinajului la Mecca[7] sunt considerate ca fiind forme de omagiu adus lui Dumnezeu ca expresie a recunoștinței pentru călăuzirea Sa.
„Allahu Akbar” de la începutul rugăciunii se numește „Takbiratul Ihram”. Acest lucru se datorează faptului că este un semn al intrării într-un spațiu sacru, care necesită o conduită specifică, respectând sfințenia acestui loc. Pe durata rugăciunii, anumite acțiuni sunt interzise, cum ar fi: întoarcerea spatelui la Qibla, vorbirea, mâncatul, băutul, râsul etc., deoarece acestea îl scot pe credincios din starea de rugăciune.
Conform unei tradiții apreciate de toți musulmanii, este recomandat să repetăm Takbir după fiecare parte a rugăciunii. Repetarea reamintește de măreția lui Allah și previne uitarea scopului rugăciunii. De asemenea, este recomandat să ridicăm mâinile la nivelul feței simultan cu pronunțarea Takbir. Acest gest simbolizează umilința și respingerea atracțiilor lumesti.
Următorul: Imn de laudă
Anterior: Intenția și rugăciunea
Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului
[1]. Coran 45:37:
وَلَهُ الْكِبْرِيَاءُ فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ وَهُوَ الْعَزِيزُ الْحَكِيمُ
„Lui Îi aparține măreția în ceruri și pe pământ. El este Cel Puternic, Cel Înțelept.”
[2]. Coran 2: 172:
يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا كُلُوا مِن طَيِّبَاتِ مَا رَزَقْنَاكُمْ وَاشْكُرُوا لِلَّهِ إِن كُنتُمْ إِيَّاهُ تَعْبُدُونَ
„O, voi cei care ați crezut, mâncați din cele bune cu care v-am hrănit și mulțumiți lui Allah, dacă Lui Îi slujiți!”
[3]. Coran 58: 11:
يَرْفَعِ اللَّهُ الَّذِينَ آمَنُوا مِنكُمْ وَالَّذِينَ أُوتُوا الْعِلْمَ دَرَجَاتٍ وَاللَّهُ بِمَا تَعْمَلُونَ خَبِيرٌ
„Allah îi ridică în grade pe cei care au crezut dintre voi și pe cei cărora li s-a dat cunoașterea. Allah este Cel Care știe despre ceea ce faceți.
[4]. Coran 22: 62:
ذَٰلِكَ بِأَنَّ اللَّهَ هُوَ الْحَقُّ وَأَنَّ مَا يَدْعُونَ مِن دُونِهِ هُوَ الْبَاطِلُ وَأَنَّ اللَّهَ هُوَ الْعَلِيُّ الْكَبِيرُ
„Asta este pentru că Allah este Adevărul, iar ceea ce ei îl cheamă în afară de El este neadevăr. Allah este Cel Preaînalt, Cel Preamăreț.”
[5]. Coran 37: 159:
سُبْحَانَ اللَّهِ عَمَّا يَصِفُونَ
„Preaslăvit fie Allah de ceea ce Îi descriu!.
[6]. Coran 2: 185:
فَمَن شَهِدَ مِنكُمُ الشَّهْرَ فَلْيَصُمْهُ وَمَن كَانَ مَرِيضًا أَوْ عَلَىٰ سَفَرٍ فَعِدَّةٌ مِّنْ أَيَّامٍ أُخَرَ يُرِيدُ اللَّهُ بِكُمُ الْيُسْرَ وَلَا يُرِيدُ بِكُمُ الْعُسْرَ وَلِتُكْمِلُوا الْعِدَّةَ وَلِتُكَبِّرُوا اللَّهَ عَلَىٰ مَا هَدَاكُمْ وَلَعَلَّكُمْ تَشْكُرُونَ
„Deci, cel care dintre voi este de față în această lună să o postească! Iar cel care este bolnav sau în călătorie, un număr de zile din alte luni. Allah dorește pentru voi ușurința și nu dorește pentru voi greutatea. Să împliniți numărul de zile și să-L măriți pe Allah pentru că v-a călăuzit și, poate, veți fi recunoscători!”.
[7]. Coran 22: 37:
لَن يَنَالَ اللَّهَ لُحُومُهَا وَلَا دِمَاؤُهَا وَلَٰكِن يَنَالُهُ التَّقْوَىٰ مِنكُمْ كَذَٰلِكَ سَخَّرَهَا لَكُمْ لِتُكَبِّرُوا اللَّهَ عَلَىٰ مَا هَدَاكُمْ وَبَشِّرِ الْمُحْسِنِينَ
„Nici carnea lor, nici sângele lor nu vor ajunge la Allah, ci la El ajunge frica voastră de El. Așa le-a supus vouă, ca voi să-L măriți pe Allah pentru că v-a călăuzit. Și dă veste bună binefăcătorilor!”