Dumnezeul nostru milostiv ne-a creat pentru un scop mai mare și mai important decât lumea materială și ne-a făcut calea de a ajunge la cele mai înalte trepte spirituale ușoară pentru noi. Cu toate acestea, condiția succesului în atingerea acestui scop valoros este stabilitatea în călătoria umanității și evitarea devierii către rău și corupție.
Unul dintre cele mai bune și mai eficiente moduri prin care suntem menținuți pe calea bună și protejați de alunecarea în prăpastiile periculoase este secretul, nevoia și rugăciunea către Dumnezeu. Inima care rămâne mereu ancorată în amintirea Creatorului frumuseților rămâne curată și nu se împotmolește în capcanele urâțiilor. De ce? Pentru că interacțiunea cu luminile și valorile sublime înnobilează inima și o umple de speranță și liniște.
Toți profeții și liderii care aveau misiunea de a ne chema la bine și de a ne arăta calea către scopul vieții, își acordau prima și cea mai importantă sfătuire spirituală rugăciunii și, prin această metodă, mențineau viu numele și memoria lui Dumnezeu în inimile urmașilor lor.
În legea ultimului profet al lui Dumnezeu, rugăciunea ocupă o poziție înaltă și este mai mult recomandată decât orice altă instrucțiune. Coranul consideră rugăciunea ca pe o obligație cu timp specific[1], care menține amintirea lui Dumnezeu vie[2] și îndepărtează omul de urâțenii[3] și îl eliberează de relele trecutului său[4].
Dumnezeu, care ne-a creat pe noi, oamenii, și ne cunoaște mai bine decât oricine, ne avertizează în cartea sa să fim atenți la caracteristicile negative, egoismul și nerăbdarea[5] care ne pot aduce suferință și daune în situații dureroase. Și prima soluție pe care o prezintă pentru a preveni aceste încercări este să ne rugăm[6].
Desigur, orice instrument care nu este utilizat corect nu va avea rezultatele dorite; astfel, Coranul nu consideră că o rugăciune care nu vine însoțită de prezența inimii, sinceritate și respect pentru drepturile altora va avea rezultate benefice[7], ba chiar condamnă în mod sever astfel de rugăciuni[8]. Dar el recunoaște cu adevărat impactul rugăciunii autentice în succes, asigurare și mai presus de orice altă metodă[9].
Următorul: Rugăciunea, o obligație sau o recomandare?
Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului
[1] . Coran 4: 103:
إِنَّ الصَّلَاةَ كَانَتْ عَلَى الْمُؤْمِنِينَ كِتَابًا مَّوْقُوتًا
Adevărul este că rugăciunea a fost stabilită pentru credincioși ca o obligație cu timp specific.
[2] . Coran 20: 14:
إِنَّنِي أَنَا اللَّهُ لَا إِلَٰهَ إِلَّا أَنَا فَاعْبُدْنِي وَأَقِمِ الصَّلَاةَ لِذِكْرِي
„Eu sunt Allah, nu există alt dumnezeu în afară de Mine, deci închină-te Mie și stabilește rugăciunea în amintirea Mea.”
[3] . Coran 29: 45:
وَأَقِمِ الصَّلَاةَ إِنَّ الصَّلَاةَ تَنْهَىٰ عَنِ الْفَحْشَاءِ وَالْمُنكَرِ وَلَذِكْرُ اللَّهِ أَكْبَرُ وَاللَّهُ يَعْلَمُ مَا تَصْنَعُونَ
Și stabilește rugăciunea; într-adevăr, rugăciunea împiedică faptele rușinoase și neplăcute. Cu siguranță, amintirea lui Allah este mai mare, iar Allah știe ce faceți.”
[4] . Coran 11: 114:
وَأَقِمِ الصَّلَاةَ طَرَفَيِ النَّهَارِ وَزُلَفًا مِّنَ اللَّيْلِ إِنَّ الْحَسَنَاتِ يُذْهِبْنَ السَّيِّئَاتِ ذَٰلِكَ ذِكْرَىٰ لِلذَّاكِرِينَ
„Și stabilește rugăciunea la ambele capete ale zilei și în primele ore ale nopții; într-adevăr, faptele bune înlătură pe cele rele. Aceasta este o amintire pentru cei care se amintesc.”
[5] . Coran 70: 19-21:
إِنَّ الْإِنسَانَ خُلِقَ هَلُوعًا * إِذَا مَسَّهُ الشَّرُّ جَزُوعًا * وَإِذَا مَسَّهُ الْخَيْرُ مَنُوعًا
„Într-adevăr, omul a fost creat nerăbdător, când îl lovește răul este plin de îngrijorare, iar când îl lovește binele devine zgârcit.”
[6] . Coran 70: 22-23:
إِلَّا الْمُصَلِّينَ * الَّذِينَ هُمْ عَلَىٰ صَلَاتِهِمْ دَائِمُونَ
„Cu excepția celor care se roagă, cei care sunt consecvenți în rugăciunea lor.”
[7] . Coran 4: 43:
يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَقْرَبُوا الصَّلَاةَ وَأَنتُمْ سُكَارَىٰ حَتَّىٰ تَعْلَمُوا مَا تَقُولُونَ
O, voi cei care ați crezut, nu vă apropiați de rugăciune în stare de beție, până nu știți ce spuneți.
[8] . Coran 107: 4-7:
فَوَيْلٌ لِّلْمُصَلِّينَ * الَّذِينَ هُمْ عَن صَلَاتِهِمْ سَاهُونَ * الَّذِينَ هُمْ يُرَاءُونَ * وَيَمْنَعُونَ الْمَاعُونَ
Vai de cei care se roagă, dar sunt neglijenți în rugăciunile lor, aceia care își arată, dar refuză să ajute în nevoile altora.
[9] . Coran 23: 1-2:
قَدْ أَفْلَحَ الْمُؤْمِنُونَ * الَّذِينَ هُمْ فِي صَلَاتِهِمْ خَاشِعُونَ
Cu siguranță că credincioșii au prosperat, cei care sunt umiliți în rugăciunile lor.