Relația cu Dumnezeu și creșterea spirituală sunt subiecte interioare care trec prin alegerea și dorința inimi[1] ; prin urmare, nu există constrângere pe această cale[2]. Obligativitatea intervine atunci când drepturile celorlalți sunt în joc și nu se poate rezista față de excese decât prin aplicarea legii. Dar când este vorba de inimă, orice tip de presiune [3] inversează rezultatul.
S-ar putea să pară că uneori suntem obligați să acceptăm constrângerea și în probleme personale sau să ne impunem ceva asupra noastră. De exemplu, când suntem bolnavi, chiar dacă luăm un medicament amar cu dezgust, acesta ne este benefic și ne vindecă. Așadar, în religiozitate, este bine să suportăm amărăciunea cultului și greutatea obligației pentru a ajunge la vindecarea bolilor interioare și la ascensiunea spirituală.
Cu toate acestea, această interpretare nu este corectă și nu ar trebui să comparăm problemele spirituale, care depind de dorința și voința umană[4], cu procesele materiale. Din perspectiva Coranului, chiar și o mică impuritate în intenție[5] și un strop de nemulțumire în relația cu Dumnezeu[6] distrug valoarea rugăciunii. O rugăciune rostită cu amărăciune nu numai că nu este benefică, dar și dăunează spiritualității.
În loc să insiste asupra obligativității rugăciunii sau să stabilească pedepse pentru neglijarea acesteia, Coranul vorbește[7] mereu despre beneficiile rememorării lui Dumnezeu, indicând semnele și binecuvântările Sale, în încercarea de a stabili o relație de iubire [8] , astfel încât bunăvoința Sa să cuprindă pe cei care acceptă această invitație generoasă și își cresc capacitatea de a beneficia mai mult de mila Sa infinită.
Dacă suntem puțin familiarizați cu vastitatea milei lui Dumnezeu [9], ne dăm seama că tot ceea ce a spus despre pedepsele severe sunt avertismente din pură bunătate pentru a avea grijă de cei pe care îi iubește, și dorește să le descrie în termini concreți[10] realitatea teribilă a depărtării de scopul real al vieții[11], pentru a-i preveni să nu devină neglijenți sau privați de acest scop important.
Porunca de a proteja rugăciunile[12] nu este o obligație impusă asupra slujitorilor dintr-o poziție de putere. Dumnezeu, care vede misiunea Sa[13] și a mesagerilor Săi ca fiind de a ușura povara[14] oamenilor și de a-i face să zboare, nu este mulțumit de efortul nimănui[15]dar știe că fără un program constant[16] , un astfel de scop nu poate fi atins, așadar îi încurajează să fie consecvenți în acest sens[17].
Diferența între a vedea rugăciunea ca o obligație sau o recomandare nu trebuie căutată în termeni teologici precum „obligatoriu” sau „recomandabil”. Deoarece nimeni cu minte sănătoasă nu ezită sau neglijează să urmeze indicațiile unui Dumnezeu iubitor și iubit [18]. Punctul esențial este de a evita o perspectivă care îl prezintă pe Dumnezeu ca pe un tiran așteptând supunere și laudă, creând astfel condiții în care rugăciunea este rostită cu lenevie și lipsă de entuziasm[19].
Următorul: Rugăciunea dintr-o altă perspectivă
Anterior: Importanța și beneficiile rugăciunii
Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului
[1] . Coran 13: 28:
الَّذِينَ آمَنُوا وَتَطْمَئِنُّ قُلُوبُهُم بِذِكْرِ اللَّهِ أَلَا بِذِكْرِ اللَّهِ تَطْمَئِنُّ الْقُلُوبُ
„Cei care cred și ale căror inimi găsesc liniște în rememorarea lui Allah. Da, prin rememorarea lui Allah, inimile găsesc liniște.”
[2] . Coran 2: 256:
لَا إِكْرَاهَ فِي الدِّينِ
„Nu există constrângere în religie.”
[3] . Coran 11: 28:
قَالَ يَا قَوْمِ أَرَأَيْتُمْ إِن كُنتُ عَلَىٰ بَيِّنَةٍ مِّن رَّبِّي وَآتَانِي رَحْمَةً مِّنْ عِندِهِ فَعُمِّيَتْ عَلَيْكُمْ أَنُلْزِمُكُمُوهَا وَأَنتُمْ لَهَا كَارِهُونَ
„El a spus: ‘Oameni, ce părere aveți dacă am un semn clar de la Domnul meu și El mi-a acordat milă din partea Sa care v-a fost ascunsă. Trebuie să v-o impunem, chiar dacă o detestați?'”
[4] . Coran 17: 19:
وَمَنْ أَرَادَ الْآخِرَةَ وَسَعَىٰ لَهَا سَعْيَهَا وَهُوَ مُؤْمِنٌ فَأُولَٰئِكَ كَانَ سَعْيُهُم مَّشْكُورًا
„Cine dorește viața de apoi și face efort pentru ea, în timp ce este credincios, eforturile lor sunt apreciate.”
[5] . Coran 6: 88:
ذَٰلِكَ هُدَى اللَّهِ يَهْدِي بِهِ مَن يَشَاءُ مِنْ عِبَادِهِ وَلَوْ أَشْرَكُوا لَحَبِطَ عَنْهُم مَّا كَانُوا يَعْمَلُونَ
„Aceasta este îndrumarea lui Allah; cu ea El îndrumă pe cine vrea dintre slujitorii săi. Dacă ar fi comis idolatrie, faptele lor s-ar fi anulat.”
[6] . Coran 47: 28:
ذَٰلِكَ بِأَنَّهُمُ اتَّبَعُوا مَا أَسْخَطَ اللَّهَ وَكَرِهُوا رِضْوَانَهُ فَأَحْبَطَ أَعْمَالَهُمْ
„Aceasta pentru că au urmat ceea ce provoacă mânia lui Allah și urăsc ceea ce îi place, așadar, El a făcut ca faptele lor să fie nule.”
[7] . Coran 29: 45:
اتْلُ مَا أُوحِيَ إِلَيْكَ مِنَ الْكِتَابِ وَأَقِمِ الصَّلَاةَ إِنَّ الصَّلَاةَ تَنْهَىٰ عَنِ الْفَحْشَاءِ وَالْمُنكَرِ وَلَذِكْرُ اللَّهِ أَكْبَرُ وَاللَّهُ يَعْلَمُ مَا تَصْنَعُونَ
„Recită ceea ce ți-a fost revelat din Carte și fă-ți rugăciunile. Căci rugăciunea îndepărtează imoralitatea și răul. Și cu siguranță, aducerea aminte de Allah este mai mare, iar Allah știe ceea ce faceți.”
[8] . Coran 8: 54:
يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا مَن يَرْتَدَّ مِنكُمْ عَن دِينِهِ فَسَوْفَ يَأْتِي اللَّهُ بِقَوْمٍ يُحِبُّهُمْ وَيُحِبُّونَهُ
„O voi cei care credeți! Dacă cineva dintre voi își renegă credința, atunci Allah va aduce un popor pe care El îi iubește și care îl iubește.”
[9] . Coran 7: 156:
وَرَحْمَتِي وَسِعَتْ كُلَّ شَيْءٍ
„Și Mila Mea îmbrățișează toate lucrurile.”
[10] . Coran 70: 15, 16:
كَلَّا إِنَّهَا لَظَىٰ نَزّاعَةً لِلشَّوىٰ …
„Nicidecum! Este o flacără (o flacără a iadului) care smulge pielea.”
[11] . Coran 20: 100:
مَّنْ أَعْرَضَ عَنْهُ فَإِنَّهُ يَحْمِلُ يَوْمَ الْقِيَامَةِ وِزْرًا
„Cine se abate de la el va purta în Ziua Învierii un greu poveri.”
[12] . Coran 2: 238:
حَافِظُوا عَلَى الصَّلَوَاتِ وَالصَّلَاةِ الْوُسْطَىٰ وَقُومُوا لِلَّهِ قَانِتِينَ
„Păstrați rugăciunile și rugăciunea de mijloc și stați cu umilință în fața lui Allah.”
[13] . Coran 7: 157:
وَيَضَعُ عَنْهُمْ إِصْرَهُمْ وَالْأَغْلَالَ الَّتِي كَانَتْ عَلَيْهِمْ
„Păstrați rugăciunile și rugăciunea de mijloc și stați cu umilință în fața lui Allah.”
[14] . Coran 4: 28:
يُرِيدُ اللَّهُ أَن يُخَفِّفَ عَنكُمْ وَخُلِقَ الْإِنسَانُ ضَعِيفًا
„Allah dorește să vă ușureze (povara), iar omul a fost creat slab.”
[15] . Coran 2: 185:
يُرِيدُ اللَّهُ بِكُمُ الْيُسْرَ وَلَا يُرِيدُ بِكُمُ الْعُسْرَ
„Allah vrea să vă ușureze și nu vrea să vă greseze.”
[16] . Coran 70: 23:
الَّذِينَ هُمْ عَلَىٰ صَلَاتِهِمْ دَائِمُونَ
„Cei care sunt constanți în rugăciunile lor.”
[17] . Coran 19: 31:
وَجَعَلَنِي مُبَارَكًا أَيْنَ مَا كُنتُ وَأَوْصَانِي بِالصَّلَاةِ وَالزَّكَاةِ مَا دُمْتُ حَيًّا
„El m-a făcut binecuvântat oriunde aș fi și mi-a recomandat rugăciunea și plata zakatului câtă vreme sunt viu.”
[18] . Coran 6: 54:
وَإِذَا جَاءَكَ الَّذِينَ يُؤْمِنُونَ بِآيَاتِنَا فَقُلْ سَلَامٌ عَلَيْكُمْ كَتَبَ رَبُّكُمْ عَلَىٰ نَفْسِهِ الرَّحْمَةَ أَنَّهُ مَنْ عَمِلَ مِنكُمْ سُوءًا بِجَهَالَةٍ ثُمَّ تَابَ مِن بَعْدِهِ وَأَصْلَحَ فَأَنَّهُ غَفُورٌ رَّحِيمٌ
„Când vin la tine cei care cred în semnele noastre, spune: ‘Pace fie asupra voastră’. Domnul tău S-a prescris Lui însuși milă. Așadar, dacă unul dintre voi face un rău din ignoranță, apoi se pocăiește și se îndreaptă, El este iertător, milos.”
[19] . Coran 9: 54:
وَلَا يَأْتُونَ الصَّلَاةَ إِلَّا وَهُمْ كُسَالَىٰ وَلَا يُنفِقُونَ إِلَّا وَهُمْ كَارِهُونَ
„Ei nu vin la rugăciune decât cu lene și nu cheltuiesc decât cu nevoie.”