În timpul Imamului Ali (a.s.) au existat unii oameni care nu munceau și duceau o viață foarte mizeră și nefericită. Într-o zi, Imamul Ali (a.s.) i-a întrebat: „De unde găsiţi bani pentru întreţinerea voastră și a familiilor voastre?”
Ei au răspuns: „Nu avem nici un mijloc de trai, dar depindem de Allah.”
Imamul Ali (a.s.) i-a întrebat: „Cum puteţi trăi doar depinzând de Allah?”
Ei i-au răspuns: „Dacă ne cad în mână niște bani, îi cheltuim, iar dacă nu-i primim, așteptăm.” Acest răspuns l-a surprins foarte tare pe Imamul Ali (a.s.). El (a.s.) le-a spus:
„Greşiţi foarte mult. Credința în Allah și dependența de El nu înseamnă că cineva nu trebuie să muncească, în speranța că Allah îi va da cele necesare traiului. Cel care depinde de alții și este o povară pentru societate este lipsit de binecuvântările lui Allah. Pe de altă parte, credința în Allah înseamnă că omul trebuie să muncească cât de mult poate și în același timp să spere și să se roage pentru binecuvântarea lui Allah.”
Sfântul Coran spune:
„Dacă decideți să faceți ceva, să aveţi credință neclintită în Dumnezeu.”
Allah îi urăște pe leneşi.
Întrebări:
- În ce stare se aflau acei oameni care mărturiseau credința în Allah, dar nu munceau?
- Care este sensul corect al credinţei în Allah?
Următorul: Respectul faţă de ceilalţi
Anterior: Credinţa și munca asiduă