În imaginea uimitoare pe care Coranul o desenează dincolo de cortina existenței, fiecare parte a lumii se închină[1] și slăvește[2]. În această scenă, tot ce este în ceruri și pe pământ, chiar și umbrele lor[3], se închină cu umilință și supunere maximă, arătând astfel subordonarea lor față de voința divină.
În această carte, cei care se închină, sau, cu alte cuvinte, cei supuși lui Dumnezeu[4], sunt împărțiți în două categorii[5]: unii includ ființe care au fost plasate involuntar pe o anumită cale și nu au avut altă opțiune decât să se supună; și alții, precum oamenii credincioși, care, prin alegere conștientă, se pleacă în fața voinței divine și își supun gâtul sub porunca Sa.
Coranul vorbește și despre o altă categorizare[6], conform căreia toți cei din ceruri și pe pământ, soarele și luna, stelele, copacii, ființele care se mișcă și mulți oameni se alătură grupului celor care se închină lui Dumnezeu, iar cea de-a doua categorie o formează oamenii care, din cauza lipsei de închinare, sunt siguri să fie pedepsiți.
Toate aceste aspecte subliniază importanța și rolul crucial al venerației față de Dumnezeu ca o condiție pentru a primi harul său special[7]; Creatorul independent[8] care nu obține niciun beneficiu sau plăcere din venerarea altora și doar din bunăvoință îi invită pe robii săi să se roage și să se roage[9], astfel încât să-și păstreze calea pentru a primi bunătatea sa și să nu permită mândria și autoînălțarea să o blocheze[10].
Chiar dacă locul supunerii și umilinței este în inimă[11], orice adevăr care ajunge la inimă își arată efectele în membre și organe; la fel cum comportamentul exterior întărește sau slăbește stările interioare. Prin urmare, Coranul repetă adesea rugămintea către ascultătorii săi de a-și exprima sentimentele și credințele față de Dumnezeu cu toată ființa lor în comportamentul și starea lor fizică.
Rugăciunea înclinată (rukū) înseamnă a se apleca atât de mult încât mâinile ating genunchii, iar prosternarea (sajdah) înseamnă a cădea atât de mult încât fruntea atinge pământul, fac parte din pilonii rugăciunii și numeroase versete din Coran[12] arată că aceste acțiuni, precum și recitarea cărții sfinte[13], au fost parte integrantă a ritualurilor anterioare și este necesar să rămână în continuare în adorarea celor care caută adevărul[14].
Următorii ai tuturor ramurilor islamice sunt de acord cu privire la aceste două piloni de bază și afirmă că pronunțarea „Tasbih” (lăudat fie Dumnezeu) în timpul înclinării, apoi ridicarea și mersul în prosternare și repetarea „Tasbih” în acea poziție și apoi așezarea și efectuarea unei alte prosternări sunt obligatorii, iar totalitatea acestor acțiuni, împreună cu recitarea în picioare a Coranului, sunt considerate o „rak’ah” (unitate) din rugăciune.
De asemenea, sunt de acord că cel mai bun zikr (rememorare) în timpul înclinării este „Subhan Rabbiyal-Adheem”[15] (Slăvit fie Domnul meu Cel Mare) și în timpul prosternării este „Subhan Rabbiyal-A’la”[16] (Slăvit fie Domnul meu Cel Înalt). Cu toate acestea, având în vedere porunca Coranului cu privire la rememorarea abundentă[17], este mai bine ca „Tasbih-urile” să fie rostite cel puțin de trei ori, iar conform recomandării acestui text cu privire la asocierea rememorării[18] cuvintelor „și cu lauda Lui”, fraza „wa bihamdihi” (și lăudat fie El) trebuie adăugată.
Această aplecare și ridicare, și punerea frunții pe pământ, dacă se realizează cu concentrare asupra măreției, înălțimii și perfecțiunii adăpostului ființei, transformă cu adevărat esența adorării în sufletul omului[19] și crește puterea și motivația de a merge către bine[20] și de a evita tentațiile nefaste[21], în așa fel încât fiecare prosternare să devină un pas nou pe calea perfecțiunii[22].
Următorul: De continuat (Această carte este în curs de finalizare)
Anterior: Imn de laudă
[1] . Coran 16: 49:
وَلِلَّهِ يَسْجُدُ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَمَا فِي الْأَرْضِ مِن دَابَّةٍ وَالْمَلَائِكَةُ وَهُمْ لَا يَسْتَكْبِرُونَ
„Și pentru Dumnezeu Se închină tot ce este în ceruri și pe pământ, fie ființe vii sau îngeri, și ei nu se mândresc.”
[2]. Coran 62: 1:
يُسَبِّحُ لِلَّهِ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَمَا فِي الْأَرْضِ الْمَلِكِ الْقُدُّوسِ الْعَزِيزِ الْحَكِيمِ
„Toate lucrurile din ceruri și pe pământ Îl slăvesc pe Dumnezeu, Împăratul, Sfântul, Puternicul, Înțeleptul.”
[3]. Coran 13: 15:
وَلِلَّهِ يَسْجُدُ مَن فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ طَوْعًا وَكَرْهًا وَظِلَالُهُم بِالْغُدُوِّ وَالْآصَالِ
„Și pentru Dumnezeu Se închină cine este în ceruri și pe pământ, cu voie sau cu nevoie, iar umbrele lor, dimineața și seara.”
[4]. Coran 3: 83:
أَفَغَيْرَ دِينِ اللَّهِ يَبْغُونَ وَلَهُ أَسْلَمَ مَن فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ طَوْعًا وَكَرْهًا وَإِلَيْهِ يُرْجَعُونَ
„Oare caută ei altă religie în afară de cea a lui Dumnezeu, când tot ceea ce este în ceruri și pe pământ I s-a supus, fie cu voie sau cu nevoie, și ei se întorc la El?”
[5] . Coran 13: 15:
وَلِلَّهِ يَسْجُدُ مَن فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ طَوْعًا وَكَرْهًا وَظِلَالُهُم بِالْغُدُوِّ وَالْآصَالِ
„Și pentru Dumnezeu Se închină cine este în ceruri și pe pământ, cu voie sau cu nevoie, iar umbrele lor, dimineața și seara.”.
[6] . Coran 22: 18:
أَلَمْ تَرَ أَنَّ اللَّهَ يَسْجُدُ لَهُ مَن فِي السَّمَاوَاتِ وَمَن فِي الْأَرْضِ وَالشَّمْسُ وَالْقَمَرُ وَالنُّجُومُ وَالْجِبَالُ وَالشَّجَرُ وَالدَّوَابُّ وَكَثِيرٌ مِّنَ النَّاسِ وَكَثِيرٌ حَقَّ عَلَيْهِ الْعَذَابُ وَمَن يُهِنِ اللَّهُ فَمَا لَهُ مِن مُّكْرِمٍ إِنَّ اللَّهَ يَفْعَلُ مَا يَشَاءُ
„Nu vezi că se închină lui Dumnezeu tot ce este în ceruri și pe pământ, inclusiv soarele, luna, stelele, munții, copacii, fiarele și mulți oameni? Și mulți merită pedeapsa. Și oricine este umilit de Dumnezeu, nu are nimeni care să-i acorde onoruri. Cu adevărat, Dumnezeu face ce dorește.”
[7] . Coran 3: 74:
يَخْتَصُّ بِرَحْمَتِهِ مَن يَشَاءُ وَاللَّهُ ذُو الْفَضْلِ الْعَظِيمِ
„El își îndreaptă milostivirea spre cine vrea, și Dumnezeu este Cel plin de har, Cel mare dăruitor.”
[8] . Coran 6: 133:
وَرَبُّكَ الْغَنِيُّ ذُو الرَّحْمَةِ
„Domnul tău este Cel bogat în milostivire.”
[9] . Coran 7: 55:
ادْعُوا رَبَّكُمْ تَضَرُّعًا وَخُفْيَةً
„Rugați-vă Domnul vostru cu smerenie și în taină.”
[10] . Coran 16: 23:
إِنَّهُ لَا يُحِبُّ الْمُسْتَكْبِرِينَ
„Într-adevăr, Dumnezeu nu-i iubește pe cei mândri.”
[11] . Coran 8: 2:
إِنَّمَا الْمُؤْمِنُونَ الَّذِينَ إِذَا ذُكِرَ اللَّهُ وَجِلَتْ قُلُوبُهُمْ وَإِذَا تُلِيَتْ عَلَيْهِمْ آيَاتُهُ زَادَتْهُمْ إِيمَانًا وَعَلَىٰ رَبِّهِمْ يَتَوَكَّلُونَ
„Într-adevăr, credincioșii sunt aceia care, atunci când este menționat Dumnezeu, inimile lor se umplu de frică, iar când le sunt recitate semnele Sale, le sporește credința și se încred în Domnul lor.”
[12] . Coran 22: 26:
وَإِذْ بَوَّأْنَا لِإِبْرَاهِيمَ مَكَانَ الْبَيْتِ أَن لَّا تُشْرِكْ بِي شَيْئًا وَطَهِّرْ بَيْتِيَ لِلطَّائِفِينَ وَالْقَائِمِينَ وَالرُّكَّعِ السُّجُودِ
„Când am hotărât locul Casei pentru Ibrahim, am spus: «Nu săvârșiți asocierea Mea cu nimic și curățiți Casa Mea pentru cei ce fac tawaf, și pentru cei care stau și pentru cei care se închină și se prosternă.»”
[13]. Coran 3: 43:
يَا مَرْيَمُ اقْنُتِي لِرَبِّكِ وَاسْجُدِي وَارْكَعِي مَعَ الرَّاكِعِينَ
„O, Maria! Fii supusă voinței Domnului tău și închină-te și înclină-te împreună cu cei care se închină.”
[14]. Coran 2: 43:
وَأَقِيمُوا الصَّلَاةَ وَآتُوا الزَّكَاةَ وَارْكَعُوا مَعَ الرَّاكِعِينَ
„Stabiliți rugăciunea, plătiți zakatul și înclinați-vă împreună cu cei care se înclină.”
[15]. Coran 56: 74:
فَسَبِّحْ بِاسْمِ رَبِّكَ الْعَظِيمِ
„Deci slăvește cu numele Domnului tău Cel Mare!”
[16]. Coran 87: 1:
سَبِّحِ اسْمَ رَبِّكَ الْأَعْلَى
„Slăvește numele Domnului tău Cel Înalt!”
[17]. Coran 33: 41:
يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا اذْكُرُوا اللَّهَ ذِكْرًا كَثِيرًا
„O voi cei ce credeți! Îndurați-vă pe Allah în mod frecvent!”
[18]. Coran 15: 98:
فَسَبِّحْ بِحَمْدِ رَبِّكَ وَكُن مِّنَ السَّاجِدِينَ
„Deci slăvește cu lauda Domnului tău și fii printre cei care se închină!”
[19]. Coran 53: 62:
فَاسْجُدُوا لِلَّهِ وَاعْبُدُوا
„Deci închinați-vă lui Allah și fiți supuși Lui!”
[20]. Coran 22: 77:
يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا ارْكَعُوا وَاسْجُدُوا وَاعْبُدُوا رَبَّكُمْ وَافْعَلُوا الْخَيْرَ لَعَلَّكُمْ تُفْلِحُونَ
„O voi cei ce credeți! Închinați-vă și prosternează-vă și slujiți Domnului vostru și faceți fapte bune, poate că veți reuși!”
[21]. Coran 41: 37:
وَمِنْ آيَاتِهِ اللَّيْلُ وَالنَّهَارُ وَالشَّمْسُ وَالْقَمَرُ لَا تَسْجُدُوا لِلشَّمْسِ وَلَا لِلْقَمَرِ وَاسْجُدُوا لِلَّهِ الَّذِي خَلَقَهُنَّ إِن كُنتُمْ إِيَّاهُ تَعْبُدُونَ
„Și dintre semnele Lui sunt noaptea și ziua și soarele și luna. Nu vă închinați soarelui și nici lunii, ci închinați-vă lui Allah, Cel care le-a creat, dacă doar Lui Îi slujiți.”
[22]. Coran 96: 19:
كَلَّا لَا تُطِعْهُ وَاسْجُدْ وَاقْتَرِب
„Nu! Nu-i asculta pe el și închină-te și apropie-te.”