În introducerea cărţii Kamaluddin este relatată ȋntȃmplarea de mai jos:
„Următoarele evenimente m-au făcut să scriu această carte:
Când am avut onoarea de a vizita mausoleul stăpânului meu, Imamul Hasan Abul ar-Ridha (a.s.) și mă întorceam acasă, am rămas la Nișapur pentru un timp. Mulţi șiiți obișnuiau să mă viziteze. Din discuțiile pe care le-am avut cu ei am ajuns la concluzia că aceștia erau miraţi și buimăciţi de ocultarea (ghaibat) Imamului Zamana (a.t.f.s.).
Ei erau, din păcate, bântuiţi de îndoieli cu privire la Imam (a.t.f.s.). Au deviat de la calea cea dreaptă prin opiniile lor personale și prin propria analogie. Am încercat să discut cu ei cȃt de bine am putut și să-i aduc înapoi la calea cea dreaptă. Prin urmare, i-am invitat să-și ȋndrepte atenția asupra tradițiilor autentice ale Nobilului Profet (s.a.w.a.) și ale membrilor purificaţi ai familiei sale, în acest sens.
Într-o zi mă gȃndeam la viața confortabilă pe care am trăit-o în orașul meu Rayy, cu familia mea, cu copiii și cu frații mei. Brusc m-a luat somnul. Am visat că înconjuram Kaba. În a șaptea rundă, am ajuns la Hajar Aswad și am sărutat-o spunȃnd: «Aceasta este o sarcină pe care o execut și legământul pe care-l îndeplinesc, astfel încât să dai mărturie cu privire la loialitatea mea.» (Rugă pe care o recită pelerinii la Piatra Neagră.)
Chiar ȋn acel moment l-am văzut pe stăpȃnul meu, Imamul Qaim (a.t.f.s.), stȃnd la ușa Kabei. Mam ȋndreptat spre el cu durere și remușcare ȋn suflet. Imamul (a.t.f.s.) mi-a ghicit sentimentele mele interioare uitȃndu-se la faţa mea. L-am salutat și după ce mi-a răspuns, mi-a spus: «De ce nu compilezi o carte pe tema ocultării (ghaibat), astfel încât să te elibererezi de durere și suferință?»
I-am spus: «Fiu al Profetului lui Allah, am adunat câteva lucruri referitoare la ghaibat.» El (a.t.f.s.) mi-a spus:
«Nu este așa cum aș vrea să fie. Acum scrie o carte completă privind ocultarea (ghaibat) și să menționezi în ea și ocultarea (ghaibat) profeților lui Allah.»
După aceea, Imamul (a.t.f.s.) a plecat. M-am trezit și mi-am petrecut timpul din zori până la răsărit în rugăciune, implorări și rugăminți către Allah. M-am plâns de timpurile grele. Când s-a făcut dimineață, am început să scriu cartea așa cum mi-a poruncit Hujjat-ul lui Allah. Am continuat să mă rog lui Allah pentru ajutor și mi-am cerut, de asemenea, iertare pentru păcate.”
(Introducerea cărţii Kamaluddin de Şeikh Saduq. Traducere ȋn limba persană publicată în două
volume.)
Ȋnvăţăminte
1) Trebuie să implorăm și să cerem ajutorul Imamului (a.t.f.s.).
2) Ȋn vremuri dificile trebuie să căutăm sprijinul Imamului (a.t.f.s.).
3) Trebuie să-i facem pe oameni conștienți de existența Imamului (a.t.f.s.).
4) Trebuie să încercăm cât mai mult posibil să ȋnlăturăm din mintea oamenilor îndoielile privitoare la Imam (a.t.f.s.).
Următorul: Imamul Mehdi (a.t.f.s.) și Allamah Bahrul Ulum (r.a.)
Anterior: Născut datorită rugilor Imamului Mehdi (a.t.f.s.)