În Najmus Saquib se relatează că Şeikh Muhammad Tahir Najafi care slujea la Masjid-e-Kufa de mai mulți ani era un om foarte evlavios și religios. El stătea în Masjid-e-Kufa împreună cu familia sa. La bătrânețe și-a pierdut vederea.
În afară de faptul că lucra ca îngrijitor la Masjid-e-Kufa, Şeikh Muhammad Tahir Najafi vindea anumite bunuri savanților și pelerinilor care vizitau Masjid-e-Kufa. El folosea aceste câștiguri pentru a-și ȋntreţine propria familie și niște orfani. Cu toate acestea, ca urmare a războiului între două triburi din Kufa, pelerinii și savanții au ȋncetat să mai viziteze Masjid-e-Kufa.
Datorită acestui lucru, Şeikh Muhammad Tahir Najafi și-a pierdut sursa lui de venituri și a devenit mai sărac pe zi ce trecea. Situația a devenit astfel că nici măcar nu mai putea să asigure hrana familiei sale și a orfanilor de care avea grijă. Într-o noapte s-a întâmplat că acești copii au ȋnceput să plângă de foame.
Şeikh Muhammad Tahir Najafi s-a întors spre Dumnezeu în acest necaz și L-a rugat:
„«O, Allah, sunt mulțumit de starea mea și de tot ce ai rânduit pentru mine. Dar ce să fac? Te rog să mă mai binecuvântezi cu un singur lucru: cu vizita stăpânului meu, Imamul Mehdi (a.t.f.s.). Dacă-mi acorzi permisiunea de a vedea faţa onorabilă a Imamului meu (a.t.f.s.), promit că nu-Ți voi mai cere niciodată nimic altceva și voi fi fericit și mulțumit cu sărăcia pe care mi-ai destinato. Nu vreau nimic în afară de o privire la fața neprihănită a Imamului Mehdi (a.t.f.s.).»
Brusc, m-am ridicat din locul meu. Am văzut în mâna mea o pânză albă (din aceea care se folosește la rugăciune pentru prosternare). Mâna mea cealaltă se afla în mâinile unui tânăr chipeș care inspira evlavie. Personalitatea sa puternică și caracteristicile extraordinare mi-au dat impresia că era un împărat. Am fost uluit și nu știam ce se întâmplă.
Apoi am văzut că purta un turban verde și lângă el stătea în picioare o persoană îmbrăcată în haine albe. Am început să mergem spre mehrab (nișa pentru rugăciune), în moschee. Când am ajuns acolo, persoana care m-a apucat de mâna s-a întors spre mine și mi-a spus: «O, Tahir, așează pânza pentru rugăciune!» Am așezat-o. Era deosebit de frumoasă. Nu mi-am putut da seama din ce material era făcută.
După ce am așternut pânza și am ȋndreptat-o spre qiblah, tȃnărul chipeș s-a așezat pe ea și a început să se roage. Eram fascinat de prezența sa și încetul cu ȋncetul lumina (nur) feței lui a crescut atât de mult încât era dificil să privesc la ea direct. Ȋnsoţitorul său stătea în spatele lui și recita și el rugăciuni.
Am stat în fața lor privindu-i. M-am întrebat: «Cine sunt aceste persoane?» După ce și-au terminat rugăciunile, am văzut că persoana care se ruga în spate nu mai era cu noi. Înainte ca să pot ȋnţelege acest lucru, am văzut un scaun, care era de aproximativ 1,2 metri înălțime și care avea chiar o perdea prinsă de el. Respectatul Seyyed care se ruga în faţă pe pânza albă stătea pe el. Lumina ce venea dinspre scaun și fața acestei persoane mă ȋmpiedica să văd.
Respectatul Sayyed a spus: «O, Tahir, ce ȋmpărat crezi că sunt?»
I-am spus: «O, Stăpȃne, tu ești împăratul împăraților. Ești o călăuză ȋn ceea ce privește cunoașterea și nu ești ca ceilalți regi.» El a spus: «O, Tahir, ai reușit să-ţi atingi scopul (de a-l întâlni pe Imamul Mehdi – a.t.f.s.). Ce mai dorești acum? Nu avem noi grijă de nevoile tale zi de zi? Oare faptele tale nu ne sunt prezentate zi de zi?» În cele din urmă, respectatul Seyyed mi-a promis că starea mea se va îmbunătăți și că avutul meu va crește și că niciodată nu mă voi confrunta din nou cu sărăcia. Ȋn acel moment, un păcătos pe care-l știam pe nume și al cărui caracter ȋl cunoșteam, a intrat ȋn Masjid-e-Kufa prin curtea (sahn) lui Hazrat Muslim (a.s.). Dintr-o dată am văzut cum fața luminoasă a Imamului (a.t.f.s.) a fost cuprinsă de furie. S-a întors spre acea persoană și i-a spus: «Până cȃnd vei fugi și vei scăpa? Nu este pământul și cerul regatul nostru? Urmează poruncile pe care le-am dat, pentru că nu ai altă șansă.»
Apoi el s-a întors ȋnspre mine, mi-a zâmbit și mi-a spus: «Tu ţi-ai văzut dorințele împlinite. Mai dorești altceva?» Eram atât de uluit de măreția și strălucirea sa, că nu am putut vorbi. El a repetat întrebarea și din nou am fost într-o stare ȋn care nu am putut răspunde. Nu-mi puteam exprima fericirea în cuvinte. Apoi, într-o clipită, am văzut că eram singur în moschee, iar Imamul Mehdi (a.t.f.s.) dispăruse. M-am uitat ȋnspre răsărit și am văzut că era aproape de ivirea zorilor. După aceasta, Şeikh spune că i s-au deschis porţile binecuvȃntărilor și niciodată în viața lui nu s-a mai confruntat cu lipsuri.
Ȋnvăţăminte
1) Trebuie să fim foarte atenți la faptele noastre, deoarece faptele pe care le facem ȋi sunt comunicate Imamului Mehdi (a.t.f.s.). S-a relatat că, dacă faptele noastre sunt bune, atunci Imamul (a.t.f.s.) se bucură și se roagă pentru noi să primim o răsplată mai mare pentru ele. Dar dacă faptele noastre sunt rele, atunci Imamul (a.t.f.s.) se supără.
2) Imamul Mehdi (a.t.f.s.) a subliniat că el nu este nepăsător faţă de nevoile noastre. Poate că avem probleme cu care suntem testaţi, dar problemele noastre vor fi rezolvate numai prinintermediul imamilor infailibili (a.t.f.s.). La fel pot fi obţinute și binecuvântările acestei lumi, cȃt și ale lumii de apoi.
Următorul: Imamul Mehdi (a.t.f.s.) ȋl vindecă pe Kașani
Anterior: Imamul Mehdi (a.t.f.s) ajută o persoană care-i iubea pe cei din Ahle Beit (a.s)