Hakimah Khatun, fiica Imamului Muhammad Taqi al-Jawad (a.s.) și mătușa Imamului Hasan alAskari (a.s.), relatează ȋmprejurările ȋn care s-a născut Imamul Mehdi (a.t.f.s.), ȋn felul următor: „Abu Muhammad, Imamul Hasan Ibn Ali (al-Askari) (a.s.) m-a chemat și mi-a spus:
«O, mătușă, vino să-ţi ȋntrerupi postul cu noi în seara asta! Este ajunul lui 15 Şabaan și în această seară, Allah, Preaȋnaltul, va face ca să se nască Hujjah. El va fi dovada Sa pe pământul Lui.»”
Hakimah spune că l-a întrebat: „Cine este mama lui?” El i-a răspuns: „Nargis”. Auzind acestea, ea a spus: „Fie ca Allah să mă sacrifice pentru tine! Nu există nici un semn (de sarcină) la ea.” El i-a spus: „Este așa cum ȋţi spun.” Hakimah a continuat: „Am venit și, când am salutat și m-am așezat, ea a venit să-mi scoată pantofii și m-a ȋntrebat: «Doamna mea, ce mai faci?» «Mai degrabă tu ești doamna mea», i-am spus eu «și doamna casei mele». Ea a refuzat să-mi accepte cuvintele și a spus: «Cum așa dragă mătușă?» «Copilă dragă, Allah Preaȋnaltul ȋţi va dărui ȋn seara asta un fiu, stăpȃnul acestei lumi și al celei de dincolo.» Ea s-a așezat cu sfială. Când am terminat de mȃncat după post, m-am dus la culcare și am adormit. Era miezul nopţii când m-am trezit pentru a mă ruga. Mi-am terminat rugăciunile în timp ce Nargis dormea și nu era încă nici un semn (de sarcină) la ea. M-am ridicat să spun rugile de după rugăciune și apoi am mers la culcare. M-am trezit brusc. Ea dormea încă. Apoi ea s-a trezit și s-a rugat.”
Hakimah spune: „Ȋntrucȃt apăruseră îndoieli în mintea mea, Abu Muhammad (Imamul Hasan alAskari) (a.s.) a strigat: «Nu te grăbi, o, mătușă, evenimentul e aproape!» Am recitat Surele Alif Lam Mim Sajdah și Yasin. Ȋn timp ce făceam asta, ea s-a trezit brusc. M-am repezit spre ea și am citit numele lui Allah deasupra ei și am întrebat-o: «Te simţi bine?» «Da», a răspuns ea. «Adună-te și fii curajoasă! Va fi cum ţi-am spus.»”
Hakimah continuă: „Și apoi mi-am pierdut cunoștinţa ȋn timp ce au apucat-o durerile și travaliul. Stăpȃnul meu m-a ajutat să-mi revin în simțuri. Am dat la o parte cearșaful de pe el, și el era acolo, prosternându-se pe pământ cu capul, palmele, genunchii și degetele de la picioare. L-am luat la piept și el era pur și curat. Abu Muhammad (a.s.) m-a chemat: «Adu-l pe fiul meu la mine, mătușă!» I-am adus fiul. El și-a pus mâinile în spatele lui și a pus picioarele pruncului pe pieptulsău. Apoi, el și-a pus limba în gura lui și i-a atins ochii, urechile și încheieturile cu mâinile.
«Fiule, vorbește!», i-a spus.
Pruncul a spus:
«Mărturisesc că nu există nici o altă divinitate ȋn afară de Allah. El este Cel fără de asociat și depun mărturie că Muhammad (s.a.w.a.) este Trimisul lui Allah.»
Apoi, el i-a trimis salutări lui Amirul Muminin (a.s.) și celorlalţi imami, până când a ajuns la tatăl său și apoi s-a oprit din respect.
Abu Muhammad (a.s.) a spus: «Du-l la mama lui ca să o poată saluta și apoi adu-l înapoi la mine.» L-am dus la mama lui și el a salutat-o. Apoi l-am adus înapoi și l-am pus în camera de zi. Apoi el mi-a spus: «Mătușă, vino la noi în ziua a șaptea.»”
Hakimah spune: „Dimineața am venit să-l salut pe Abu Muhammad (a.s.). Am dat la o parte perdeaua, căutȃndu-l pe stăpȃnul meu. Nereușind să-l găsesc, l-am întrebat pe tatăl lui: «Permitemi să mă sacrific pentru tine, unde este stăpȃnul meu?»
El mi-a spus: «L-am încredințat celui căruia l-a încredințat pe Moise (a.s.) mama sa.» Când a fost ziua a șaptea, am venit și am salutat și m-am așezat. El a spus: «Adu-l pe fiul meu la mine.» L-am adus pe stăpânul meu înfășurat într-un scutec. El a făcut cu fiul său ce făcuse mai devreme. Apoi și-a pus limba în gura sa, ca și cum l-ar fi hrănit cu lapte sau miere. Apoi, el a spus: «Vorbește, o, fiule!»
Pruncul binecuvântat a spus: «Mărturisesc că nu există nici o altă divinitate ȋn afară de Allah.» Apoi el L-a lăudat pe Dumnezeu și L-a rugat să-l binecuvânteze pe Muhammad (s.a.w.a.), pe Amirul Muminin, Imamul Ali (a.s.) și pe fiecare dintre imami până a ajuns la tatăl său. Apoi, el a recitat acest verset:
وَنُرِيدُ أَن نَّمُنَّ عَلَى الَّذِينَ اسْتُضْعِفُوا فِي الْأَرْضِ وَنَجْعَلَهُمْ أَئِمَّةً وَنَجْعَلَهُمُ الْوَارِثِينَ * وَنُمَكِّنَ لَهُمْ فِي الْأَرْضِ وَنُرِيَ فِرْعَوْنَ وَهَامَانَ وَجُنُودَهُمَا مِنْهُم مَّا كَانُوا يَحْذَرُونَ
«Noi am vrut să-i ocrotim pe cei năpăstuiţi de pe pământ, făcându-i căpetenii, făcându-i moştenitori ca să le dăm un loc pe pământ şi să le arătăm astfel lui Faraon, lui Haman şi oştirilor lor pe cea de care se fereau.»” – Sura Al-Qasas 28:5-6
Alte relatări menționează că: „Atunci când s-a născut Saheb-ul-Amr (a.s.), o lumină a radiat de pe fruntea sa spre înălțimile cerului. Am văzut păsări albe coborȃnd din cer, atingȃndu-și aripile de capul și de trupul lui și apoi luȃndu-și zborul. Imamul Hasan al-Askari (a.s.) mi-a spus: «O, mătușă, adu-l pe fiul meu la mine.» … Pe braţul său era scris următorul verset coranic:
جَاءَ الْحَقُّ وَزَهَقَ الْبَاطِلُ إِنَّ الْبَاطِلَ كَانَ زَهُوقًا
Adevărul a venit, deşărtăciunea a pierit. Deşărtăciunea este pieritoare!” – Sura Al–Isra’ 17:81
Următorul: Imamul Mehdi (a.t.f.s.) ajută un pelerin rătăcit să găsească drumul
Anterior: Nargis Khatun (s.a.) – mama Imamului Mehdi (a.t.f.s.): Partea a II-a