Mama Imamului Zamana (a.t.f.s.), Nargis Khatun (s.a.), a fost o prințesă romană. Ea ne este prezentată în următoarea relatare din Biharul Anwar, vol. 51, capitolul 1, hadith-ul nr. 12. Sahl al-Şaybani relatează: „Bișr ibn Suleiman al-Nakhkhas, descendentul lui Abu Ayyub Ansari și discipolul lui Abu al-Hasan (a.s.) și Abu Muhammad (a.s.) și vecinul lor din Samarra, Kafur, servitorul, a venit la mine și a spus: „Stăpȃnul nostru Abu al-Hasan Ali ibn Muhammad (a.s.) te cheamă.” M-am dus la stăpȃn și cȃnd m-am așezat în fața lui, mi-a spus:
„O, Bișr, tu ești unul dintre descendenții lui Ansar. Acest devotament este moștenirea voastră pe care fiecare nouă generație din neamul tău o moștenește de la generația precedentă. Voi sunteți cei ȋn care avem încredere noi, Ahle Beit (a.s.). Te ȋnalţ și te înnobilez cu o distincţie prin care-i vei ȋntrece în devoţiune pe toţi șiiţii, ȋmpărtășindu-ţi un secret și trimiţȃndu-te să cumperi o sclavă anume.”
Apoi el a scris o scrisoare foarte frumoasă cu caractere latine și ȋn limba latină și a pus sigiliul lui pe ea. El a luat o pungă de culoare galbenă ȋn care erau două sute de monede de aur. El a spus: „Ia asta și du-te la Bagdad.” Mi-a spus să merg la locul prin care se traversează Eufratul pe la prânz ȋntr-o anumită zi și m-a instruit să fac după cum urmează atunci când voi ajunge la bărcile cu prizonieri:
„Vei vedea sclave în ele. Vei ȋntȃlni cumpărători care lucrează pentru proxeneții dinastiei abbaside și un grup mic de tineri arabi. Când ȋi vezi să-l urmărești de la distanță pe un om numit Umar ibn Yazid al-Nakhkhas, pe tot parcursul zilei, până cȃnd va fi adusă la cumpărători o sclavă cu calitățile descrise de mine.
… În acel moment să te duci la Umar ibn al-Yazid Nakhkhas și să-i spui că ai o scrisoare plină de bunătate de la un anumit nobil, pe care a scris-o în limba latină cu caractere latine, descriindu-și ȋn ea bunăvoința, loialitatea, distincţia și generozitatea sa, astfel încât ea va putea să ȋnţeleagă din aceasta caracterul autorului. Dacă este interesată de el și-l alege, atunci spune-i că vei fi reprezentantul acestuia în ceea ce privește cumpărarea ei de la el.”
Bișr ibn Suleyman spune: „Am făcut tot ce mi-a poruncit stăpȃnul meu, Abu al-Hasan (a.s.), să fac cu privire la sclavă. Când a văzut scrisoarea, ea a plȃns tare și i-a spus lui Umar Ibn Yazid: «Vinde-mă autorului acestei scrisori.» Ea a jurat ȋn modul cel mai serios că dacă el va refuza să o vândă lui, ȋși va lua viața.
Am negociat prețul cu negustorul până când am stabilit exact suma de bani pe care mi-o dăduse stăpȃnul meu. Banii fiind suficienţi, am luat sclava, care era extrem de fericită și bucuroasă. Mam întors cu ea la locuinţa mea din Bagdad. Ea a fost foarte nerăbdătoare până când a scos din buzunar scrisoarea de la stăpȃnul nostru. Ea o săruta și o punea pe ochi și pe obraji și-și atingea corpul cu ea. Uimit, am spus: «Săruţi o scrisoare al cărei autor nu-l cunoști?»
«O, cel care nu cunoști statutul descendenților profeților (a.s.)», mi-a răspuns ea. «Dă-mi urechile și golește-ţi inima pentru cuvintele mele. Eu sunt Malika, fiica lui Yașua, fiul Cezarului Romei. Mama mea este una din descendenții ucenicilor lui Isus (Hawariyyun), iar neamul ei se trage din succesorul lui Isus, Şam’un (Simon). Ȋţi voi povesti ce eveniment miraculos a avut loc. Bunicul meu, Cezarul (Romei), a vrut să mă căsătorească cu nepotul său când aveam treisprezece ani. Astfel, el a adunat în palatul său trei sute de preoți și călugări dintre descendenții ucenicilor (Hawariyyun) și șapte sute de oameni dintre persoanele de mare rang din rȃndul lor. El a adunat patru mii de oameni dintre comandanții armatei, ofițerii militari, liderii forțelor armate și șefii triburilor. El a ridicat un tron dintre cele mai scumpe, decorat cu felurite pietre preţioase și ridicat pe patruzeci de trepte.
Când a urcat nepotul său, au fost aranjate crucile, episcopii s-au așezat la locurile lor cu mare respect, și s-au deschis paginile Bibliei. Dintr-o dată, crucile s-au prăbușit de sus și au căzut pe podea. Pilonii tronului s-au prăbușit și s-au sfărȃmat pe podea. Nepotul bunicului meu, care se urcase pe tron, a căzut și și-a pierdut cunoștinţa. Feţele episcopilor au pălit și piepturile lor tremurau. Liderul lor i-a spus bunicului meu: „Vă rugăm să ne cruţaţi de confruntarea cu acest rău care prevestește dispariția religiei creștine și a credinţei regale.”
Bunicul meu a luat acest lucru ca pe un semn rău și le-a spus episcopilor: „Ȋnălțaţi schelele, ridicaţi crucile și aduceţi-l pe fratele acestui om, ale cărui vise au fost distruse, ca să-l căsătoresc cu această tânără pentru ca soarta sa bună să alunge ghinionul fratelui său mort.” Când au făcut asta, același lucru s-a întâmplat cu cel de-al doilea viitor mire, care se ȋntȃmplase și cu primul. Oamenii s-au ȋmprăștiat. Bunicul meu, Cezarul, a rămas foarte mȃhnit.»”
Următorul: Nargis Khatun (s.a.) – mama Imamului Mehdi (a.t.f.s.): Partea a II-a
Anterior: Ocultarea minoră (ghaibat-e-sughra) și ocultarea majoră (ghaibat-e-kubra)