Familia Profetului (Ahlul-Beyt)
(Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!)
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Familia mea (Ahlul-Beyt) este în mijlocul comunităţii mele (Ummah) la fel ca arca lui Noe. Cei care s-au îmbarcat pe ea au fost salvaţi, i-ar cei care au părăsit-o au pierit…”
Biharul-Anuar, vol. 27, p. 113
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!), al cincilea Imam, a spus: „Tradiţiile noastre (ale celor din Ahlul-Beyt) dăinuie (sunt păstrate) în inimi.”
Biharul-Anuar, vol. 2, p. 144
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Să faceţi vii reuniunile voastre prin amintirea lui Ali-ibn-Abi-Talib.” (Să vorbiţi despre meritele lui Ali, Pacea fie asupra sa!).
Biharul-Anuar, vol. 38, p. 199
În Ikmal-ud-Din, o tradiţie păstrată de Jabir-il-Ju’fi’, Jabir-ibn-‘Abdillah relatează următoarele: „Am întrebat: «O, Trimis al lui Dumnezeu, L-am cunoscut pe Dumnezeu şi pe Trimisul Său; atunci cine sunt Ulul-Amr, acele persoane de care Dumnezeu ne-a spus să ascultăm la fel cum ne supunem ţie?» Atunci Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: «O, Jabir! Aceştia sunt succesorii mei care vor urma după mine şi călăuzele musulmanilor; primul dintre ei este Ali ibn Abi Talib; apoi (Imamul) Hasan şi (Imamul) Husein; apoi Ali ibn Husein; apoi Muhammad ibn Ali, cunoscut în Tora ca Baqir, pe care îl vei vedea, o, Jabir! Când îl vei întâlni, să-i transmiţi salutările mele. După el va fi Sadiq, Ja’far ibn Muhammad; iar după el, Musa ibn Ja’far; apoi Ali ibn Musa; apoi Muhammad ibn Ali; apoi Ali ibn Muhammad, apoi Hasan ibn Ali; iar după el (urmează) Al-Qaim, al cărui nume şi titlu este la fel ca al meu. El este autoritatea lui Dumnezeu pe pământ, cel care va rămâne dintre robii Săi. El este fiul Imamului Hasan-ibn-Ali (al-‘Askari). El este chiar persoana prin a cărui mâini Dumnezeu va deschide răsăritul şi apusul lumii şi el este cel care va fi absent (ocultat) din mijlocul adepţilor săi şi al celor care-l iubesc, timp în care conducerea sa nu va putea fi dovedită de afirmaţiile nimănui, cu excepţia (afirmaţiilor) celor ale căror inimi sunt încercate de Dumnezeu în ceea ce priveşte credinţa».
Jabir a spus: „L-am întrebat: «O, Trimis al lui Dumnezeu! Vor beneficia adepţii săi de el în timpul ocultaţiei sale?» El a răspuns: «Da. Pe Cel Care m-a ales să fiu profet, ei vor găsi lumină în lumina sa şi vor beneficia prin devoţiune în absenţa sa, în acelaşi mod în care oamenii beneficiază de strălucirea soarelui atunci când acesta este acoperit de nori…»”
(Ikmal-ud-Din, vol. 1, p. 253, cu aproape acelaşi înţeles în Yanabir-ul-Mauaddah, p. 117)
Malik-ibn-Anas a afirmat despre virtuţile Imamului Sadiq (Pacea fie asupra sa!): „Niciun ochi nu a văzut şi nicio ureche nu a auzit vreodată şi nicio inimă (suflet) nu a fost impresionată de existenţa cuiva (contemporan cu el) aşa cum au fost de (Imamul) Ja’far Sadiq (Pacea fie asupra sa!), nimeni nu a fost mai presus de el în ceea ce priveşte virtuţile, cunoaşterea, actele de adorare şi evlavia.”
Biharul-Anuar, vol. 47, p. 28
Imamul Husein (Pacea fie asupra sa!): „Pe sufletul meu, nu este Imam decât cel care judecă după Carte, care instaurează dreptatea, care crede în religia adevărului şi care se înfrânează pe calea lui Dumnezeu.
Al-Irşad, vol. 204
Dragostea pentru familia Profetului (Ahlul-Bayt)
(Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!)
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Învăţaţi-i pe copiii voştri trei lucruri: să-l iubească pe Profetul vostru, să-i iubească pe descendenţii acestuia, adică pe cei din Ahlul-Beyt şi să recite Coranul.”
AI-Jami’-ul-Saghir, vol. 1, p. 14
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care nu poate să ne facă nouă (celor din Ahlul-Beyt) niciun bine, poate să facă bine adepţilor noştri pioşi; iar cel care nu ne poate vizita, poate să-i viziteze pe adepţii noştri cei drepţi, iar prin acest lucru li se va da aceeaşi răsplată ca şi cum ne-ar fi vizitat pe noi.”
Biharul-Anuar, vol. 74, p. 354
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel mai bun mijloc prin care robii se pot apropia de Dumnezeu, Atotputernicul şi Preamăritul, este ascultarea de Dumnezeu, ascultarea de Trimisul Său şi ascultarea de cei cărora li s-a încredinţat autoritatea (spirituală).”
Apoi el a adăugat: „Dragostea faţă de noi (Ahlul-Beyt) înseamnă credinţă, iar ura împotriva noastră înseamnă necredinţă.”
Al-Kafi, vol. 1, p. 187
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cu adevărat, există diferite nivele de a-L sluji pe Dumnezeu, dar dragostea (şi afecţiunea) pentru noi, cei din Ahlul-Beyt, este cel mai înalt dintre ele.”
Biharul-Anuar, vol. 27, p. 91
Caracteristicile unui musulman
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Să vi-l prezint pe credincios? Credinciosul este cel în care au încredere ceilalţi credincioşi, cu inimile şi cu averile lor. Să vi-l prezint pe musulman? Musulmanul este cel de a cărui mână şi limbă ceilalţi musulmani sunt protejaţi… Este nepermis (haram) ca un credincios să-l nedreptăţească pe un alt credincios, sau să-l lase în umbră, sau să-l bârfească, sau să-l respingă din senin.”
AI-Kafi, vol. 2, p. 235
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Un credincios musulman trebuie să nu participe la o reuniune în care nu se respectă legile lui Dumnezeu, dacă nu este în situaţia de a opri acest lucru.”
Usul-i-Kafi, vol. 2, p. 374
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Faptele celui care are obiceiul de a spune adevărul vor fi purificate; Dumnezeu îi va înmulţi mijloacele de trai celui a cărui intenţie este bună; iar celui care se poartă frumos cu membrii familiei sale, Dumnezeu îi va prelungi viaţa.”
Saduq, Khisal, vol. 1 p. 88
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Un om a venit la Profet (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) şi l-a rugat să-l înveţe faptele prin care să fie iubit atât de Dumnezeu, Preaînaltul, cât şi de oameni, prin care să i se înmulţească averea, să aibă sănătate trupească, prin care să aibă parte de o viaţă lungă şi prin care să fie înviat alături de el (adică de Profet). Atunci el a spus: «Acestea sunt şase caracteristici care necesită şase calităţi:
- Dacă vreţi ca să vă iubească Dumnezeu, temeţi-vă de El şi feriţi-vă de păcat.
- Dacă vreţi ca oamenii să vă iubească, fiţi binevoitori faţă de ei şi refuzaţi ceea ce deţin mâinile lor.
- Dacă vreţi ca Dumnezeu să vă sporească averea, atunci să plătiţi dania (corespunzătoare acesteia).
- Dacă vreţi ca Dumnezeu să vă facă trupul sănătos, oferiţi mai des milostenie.
- Dacă vreţi ca Dumnezeu să vă prelungească durata vieţii, atunci să aveţi respect faţă de rudele voastre.
- Iar dacă vreţi ca Dumnezeu să vă învie alături de mine, atunci prelungiţi durata prosternărilor voastre în faţa lui Dumnezeu, Cel Unic, Cel Suveran.»”
Safinat-ul-Bihar, vol. 1, p. 599
Imamul Rida (Pacea fie asupra sa!), al optulea Imam, a spus: „Un credincios musulman nu este credincios cu adevărat dacă nu are trei virtuţi: manierele Domnului său, manierele Profetului său şi manierele Imamului său. Apoi, manierele Domnului său constituie ascunderea secretelor sale; pentru că Dumnezeu, Căruia Îi aparţin puterea şi măreţia, a spus: «El cunoaşte Taina întru totul, însă nu descoperă nimănui Taina Sa, numai celui de care-i mulţumit ca trimis.» – Sura Al-Jinn 72: 26-27
Apoi, manierele Profetului său reprezintă înţelegerea cu ceilalţi oameni, întrucât cu siguranţă, Dumnezeu, Atotputernicul şi Preamăritul, l-a trimis pe Profetul Său să facă bine oamenilor şi i-a spus: «Dă iertare, porunceşte binele, îndepărtează-te de neştiutori!» – Sura Al-A’raf 7: 199
Apoi, manierele Imamului său înseamnă a rămâne neclintit şi răbdător atât în zilele bune, cât şi în cele rele, întrucât, cu adevărat, Dumnezeu, Căruia Îi aparţin puterea şi măreţia, spune: «Cel care este răbdător la urgie, la nenorocire, la vreme de restrişte.»” – Sura Al-Baqarah, 2: 177
‘Uyun-ul-Akhbar-ur-Rida, vol.1, p.256
Imamul Muhammad ibn Ali (Pacea fie asupra sa!), al nouălea Imam, a spus: „Un credincios musulman trebuie să dobândească aceste trei virtuţi: succesul oferit de Dumnezeu, să-şi mustre propriul suflet (ego-ul) şi să obţină aprobarea celui care-l povăţuieşte.”
Muntah-al-‘Amal, p.229
Ali ibn Husein (Pacea fie asupra sa!), al patrulea Imam, a fost întrebat cum îşi începe fiecare zi, el, strănepotul Trimisului lui Dumnezeu, iar acesta a răspuns: „Îmi încep dimineţile în timp ce mi se cer opt lucruri:
Dumnezeu, Preaînaltul, îmi cere (să îndeplinesc) ceea ce este obligatoriu; Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) îmi cere (să îndeplinesc) tradiţia sa (Sunnah); familia aflată în întreţinerea mea îmi cere hrană (cele materiale); sufletul (ego-ul) îşi caută poftele; Satana îmi cere (să comit) păcate; cei doi îngeri păzitori îmi cer virtuţi, îngerul morţii îmi cere duhul, iar mormântul îmi cere trupul.
De aceea, sunt înconjurat de aceste lucruri care mi se cer.”
Biharul-Anuar, vol. 76, p. 15
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cu adevărat, fiecare lucru este intimidat în faţa unui credincios, pentru că religia lui Dumnezeu îl face pe acesta să fie puternic, iar el nu este intimidat de nimic şi această însuşire este caracteristică fiecărui credincios.”
Biharul-Anuar, vol. 67, p. 305
Cei care urmează cu adevărat familia Profetului / Ahlul-Beyt (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) şi însuşirile acestora
Imamul Muhammed Baqir (Pacea fie asupra sa!) i-a spus lui Jabir: „Este suficient ca cineva să se împodobească numai cu numele de şiit („cel care urmează”), mărturisind că ne iubeşte pe noi, cei din familia Profetului (Ahlul-Beyt)? Nu! Pe Dumnezeu, o persoană nu ne urmează pe noi decât dacă se teme de Dumnezeu şi ascultă de El. O, Jabir! Cei care ne urmează pe noi pot fi recunoscuţi doar prin smerenie, supunere, onestitate, prin faptul că-l laudă pe Dumnezeu foarte mult, prin postul şi rugăciunile lor, prin dedicarea lor firească, prin faptul că-i ajută pe sărmani, pe cei aflaţi în nevoi, pe cei care au datorii, pe orfanii care locuiesc lângă ei, prin grăirea adevărului, prin recitarea Coranului, prin faptul că-şi înfrânează limba în faţa oamenilor, cu excepţia cazului în care-i binecuvântează pe aceştia şi prin faptul că sunt de încredere pentru rudele lor în orice lucru…”
Al-Kafi, vol. 2, p. 74
Suleyman-ibn-Mahran a spus că l-a vizitat pe Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) în timp ce unii dintre cei care-l urmau pe acesta (şiiţi) erau prezenţi acolo şi că l-a auzit pe Imam adresându-se acestora astfel: „Să vă purtaţi astfel ca să fiţi podoabe pentru noi şi nu ca să fiţi o ruşine adusă nouă. Vorbiţi-le oamenilor învăţându-i bunătatea şi păziţi-vă limbile, înfrânându-le de la prea multă vorbă şi de la rostirea cuvintelor ofensatoare.”
Saduq, Al-Amali, p. 142
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cu adevărat, noi îi iubim pe cei care sunt înţelepţi, perceptivi (inteligenţi), educaţi, care îndură cu răbdare, care sunt de încredere şi credincioşi. Cu siguranţă, Dumnezeu, Atotputernicul şi Preamăritul, le-a dăruit profeţilor trăsături superioare. Aşadar, cel care le deţine poate să-L laude pe Dumnezeu pentru ele, iar cel care nu le deţine poate să plângă în faţa lui Dumnezeu, Atotputernicul şi Preamăritul, rugându-se pentru ele.” Jabir a întrebat cu smerenie care sunt acestea, iar Imamul a răspuns:
„Acestea sunt: evlavia, mulţumirea (sufletească), capacitatea de a îndura cu răbdare, recunoştinţa, răbdarea, modestia, bunătatea, curajul, entuziasmul, bunăvoinţa şi cinstea în ceea ce priveşte lucrurile care le-au fost încredinţate.”
Al-Kafi, vol. 2, p. 56
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!) a spus: „… Cel care se supune lui Dumnezeu (înseamnă că) ne iubeşte pe noi, iar cel care nu ascultă de El este vrăjmaşul nostru (al celor din Ahlul-Beyt)…”
Al-Kafi, vol. 2, p. 75
Păcatul şi efectele sale
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familie sale curate!) a spus: „Să nu priviţi la micimea păcatului, ci să-L vedeţi pe Cel împotriva Căruia aţi păcătuit.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 77, p. 79 si Mustadrak AI-Uasa’il, vol. 11, p. 330
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Dacă vreunul dintre voi doreşte să ştie cum stă în faţa lui Dumnezeu, el poate să-şi evalueze situaţia sa în ceea ce priveşte păcatele sale împotriva lui Dumnezeu, astfel este respectul pe care-l are în faţa lui Dumnezeu, Cel Binecuvântat şi Preaînalt.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 70, p. 18
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) s-a adresat unui grup de oameni şi i-a întrebat de ce îl supără pe Trimisul lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familie sale curate!). Cineva l-a întrebat pe Imam prin ce l-au supărat pe Profet (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familie sale curate!), iar Imamul a răspuns: „Nu ştiţi că faptele voastre îi sunt raportate lui? Când observă printre ele un păcat împotriva lui Dumnezeu, el devine nemulţumit. De aceea, să nu-l răniţi pe Trimisul lui Dumnezeu, ci să-l mulţumiţi.”
Usul-al-Kafi, vol. 1, p. 219
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Lipsa iertării este cel mai mare defect, iar graba de a te răzbuna este unul dintre cele mai mari păcate.”
Ghurar-ul-Hikam, p. 235
Asbaq-ibn-Nubatah a relatat de la primul Imam, Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!), care a spus că Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familie sale curate!) a spus: „Când Dumnezeu, Atotputernicul şi Măritul, Îşi revarsă mânia asupra unui popor şi nu îl pedepseşte prin ea, atunci preţurile vor creşte (lucrurile se vor scumpi), vieţile li se vor scurta, comercianţii lor nu vor câştiga profituri, roadele lor nu vor fi din belşug, cursurile apelor lor nu vor fi pline, ploaia se va îndepărta de ei, iar cei imorali îi vor domina.”
Saduq, Khisal, vol. 2, p.360
Observaţie:
Esenţa acestor vorbe este faptul că, dacă un astfel de popor nu este nimicit printr-o pedeapsă distrugătoare, asupra acelor oameni se vor pogorî şapte nenorociri din cauza faptului că ei comit păcate.
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!), al cincilea Imam, a spus că a găsit în cartea Prinţului credincioşilor / Amirul Mu’minin, Imamului Ali (Pacea fie asupra sa!) că acesta a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familie sale curate!) a spus că: „Atunci când adulterul se întâlneşte (foarte mult în societate), (numărul) deceselor subite creşte; iar când există înşelăciune (între oameni), Dumnezeu îi va conduce către scumpete şi pierdere. Când oamenii vor înceta să dea dania, pământul nu-şi va da binecuvântările sale, adică plantele (recoltele), roadele, minereurile şi toate aceste lucruri. Când oamenii acţionează în mod nedrept în ceea ce priveşte poruncile (divine), ei au ajutat nedreptatea şi agresiunea. Când ei îşi încalcă promisiunile, Domnul îi va pune pe duşmanii lor ca stăpâni absoluţi asupra lor. Când întrerup legăturile cu rudele lor, deţinerea averilor va fi pusă în mâinile celor nelegiuiţi. Iar atunci când ei nu îndeamnă la ceea ce este corect şi nu interzic ceea ce este nedrept şi când nu-i urmează pe cei aleşi din familia mea (Ahlul-Bayt), Dumnezeu îi va pune pe cei imorali deasupra lor, iar făcătorii de bine vor invoca, dar nu li se va răspunde.”
Safinat-uI-Bihar, vol. 2, p. 630
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Lacrimile nu se usucă decât atunci când inimile se împietresc, iar inimile nu se împietresc decât datorită mulţimii păcatelor.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 70, p. 55
Dumnezeu / Allah, Preaînaltul, i-a spus profetului David (Pacea fie asupra sa!): „O, David! Dă-le veşti bune păcătoşilor despre îndurarea Mea nelimitată, care cuprinde tot (ce există), ca să nu devină deznădăjduiţi în ceea ce priveşte mila Mea şi avertizează-i pe cei care înfăptuiesc binele cu privire la puterea mâniei Mele, ca să nu fie mândri de ascultarea lor, întrucât mândria cauzează aroganţă, iar aroganţa în sine este cel mai mare dintre toate păcatele.”
Al-Isna ‘Aşariyah, p. 59
Cunoaşterea şi valoarea acesteia
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Profesorii şi studenţii deopotrivă au parte de (anumite lucruri ca) răsplată, dar ceilalţi sunt lipsiţi de ele.”
Biharul-Anuar, vol. 2, p. 25
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cel care propagă cunoştinţe religioase fără să aibă competenţa necesară face un deserviciu religiei, în loc să o slujească.”
Biharul-Anuar, vol. 2, p.121
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Valoarea fiecărui om stă în realizările sale.”
Nahgiul-Balagha, Hadis Nr. 482
Observaţie:
Adevărata valoare a unei persoane este reprezentată de cunoaşterea sa (şi de perfecţiunea realizărilor sale). Valoarea şi poziţia sa sunt în conformitate cu gradul de cunoaştere şi cu realizările pe care le deţine. Ochii care sunt conştienţi de adevăratele valori nu privesc la faţa, la înfăţişarea, la înălţimea, sau la statura unei persoane, la importanţa sau la poziţia socială a acesteia, ci la realizările sale, judecând valoarea unei persoane potrivit acestor realizări. Concluzia este că omul trebuie să se străduiască să dobândească calităţile alese şi cunoaşterea.
Valoarea fiecărei persoane este în conformitate cu gradul ştiinţei sale.
Ghurar-ul-Hikam, p. 341
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cunoaşterea este comoara lui Dumnezeu pe pământ, iar învăţaţii sunt cei cărora li s-a încredinţat aceasta (administratorii, supraveghetorii ei). De aceea, cel care acţionează conform cunoaşterii sale, a păstrat cu adevărat comoara Sa….”
Biharul-Anuar, vol. 2, p. 36
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Încercaţi să dobândiţi cunoaşterea, pentru că a învăţa este o faptă bună şi studiul, în sine, este un act de adorare.”
Biharul-Anuar, vol. 78, p. 189
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care caută cunoaşterea este ca un ostaş care luptă pentru cauza religiei pe calea lui Dumnezeu.”
Biharul-Anuar, vol. 1, p. 179
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Păziţi-vă ştiinţa şi aveţi grijă de la cine o dobândiţi.”
Biharul-Anuar, vol. 2, p. 92
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Încercaţi să dobândiţi cunoaşterea şi să o împodobiţi cu răbdare şi cu demnitate; şi fiţi smeriţi în faţa celui care învaţă ştiinţa de la voi.”
Al-Kafi, vol.1, p. 36
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care dobândeşte cunoaşterea şi o pune în practică şi care o transmite celorlalţi de dragul lui Dumnezeu / Allah, va fi onorat în ceruri.”
Al-Kafi, vol.1, p.35
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Binele din această lume şi din lumea de apoi stă în ştiinţă.”
Biharul-Anuar, vol.1, p. 204
Cunoaşterea şi meritele celui care o dobândeşte
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cel care caută ştiinţa este la fel ca cel care posteşte în timpul zilei şi stă de veghe noaptea, ocupat cu actele de adorare. Dacă cineva dobândeşte o ramură a ştiinţei, acest lucru este mai bun pentru el decât dacă ar deţine atât de mult aur cât înălţimea muntelui Abu Qubais, pe care l-ar distribui pe calea lui Dumnezeu.”
Biharul-Anuar, vol.1, p.184
Imamul Zeinul Abidin (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Dacă oamenii ar fi conştienţi de ceea ce se găseşte în dobândirea cunoaşterii, ei ar căuta-o, chiar dacă ar trebui să călătorească sau să-şi pună viaţa în pericol pentru a o căpăta”.
Usul-I-Kafi, vol. 1, p. 35
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Dobândirea ştiinţei nu este posibilă în timp ce trupul (persoana) se odihneşte.”
Ghurar-ul-Hikam, p. 348
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Păziţi-vă scrierile şi cărţile pentru că în curând se va ivi o situaţie în care veţi avea nevoie de ele.”
Biharul-Anuar, vol. 2, p.152
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cu siguranţă, desăvârşirea religiei se datorează dobândirii cunoaşterii şi punerii ei în practică (acţionării conform acesteia) şi să fiţi conştienţi de faptul că sunteţi mai obligaţi să câştigaţi ştiinţa decât să dobândiţi avere.”
Usul-al-Kafi, vol.1, p. 23
Imamul Hasan (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Învăţaţi-i pe alţii ştiinţa voastră şi încercaţi să învăţaţi ştiinţa altora”.
Biharul-Anuar, vol. 78, p. 111
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Valoarea cunoaşterii este mai iubită de Dumnezeu decât valoarea actelor de adorare.”
Biharul-Anuar, vol. 1, p. 167
Cunoaşterea şi meritul celui care o transmite mai departe
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cel care deţine ştiinţa privitoare la un anumit lucru, dar o ascunde atunci când este întrebat, va fi legat cu funii de foc.” (De aceea, dacă o persoană deţine informaţii care ar ajuta pe cineva care este dezorientat şi care i-ar îmbunătăţi acestuia situaţia, dar păstrează tăcerea, el a comis cu siguranţă un mare păcat.)
Al -‘Isna-‘Aşariyah, p. 11
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Coranul este şcoala lui Dumnezeu; aşadar, să învăţaţi cât de mult puteţi în această şcoală.”
Biharul-Anuar, vol. 92, p.19
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cu adevărat, ceea ce va continua să ajungă la un credincios după moartea sa, dintre acţiunile şi faptele sale bune sunt: ştiinţa pe care a transmis-o şi pe care a răspândit-o, copilul integru pe care l-a lăsat în urma sa şi scriptura pe care a transmis-o mai departe ca moştenire (punând-o la dispoziţia celorlalţi prin faptul că a transcris-o).”
Sunan-i-Ibn-Majeh, vol. 1, p. 88
Abul-Hasan-ir-Rida (Pacea fie asupra sa!), al optulea Imam, a spus: „Fie ca îndurarea lui Dumnezeu să fie asupra robului care păstrează vie porunca noastră.” Atunci, persoana care se afla alături de Imam l-a întrebat pe acesta cum se poate păstra vie porunca lor. Imamul i-a răspuns: „El poate să înveţe ştiinţele noastre şi să le predea oamenilor. De fapt, dacă oamenii ar cunoaşte (meritele) şi binele care se află în spusele noastre, ne-ar urma cu siguranţă.”
Ma’ani-ul-Akhbar, p.180 şi ‘Uyun-il-Akhbar-ir-Rida, vol.1, p. 207
Meritele şi importanţa savanţilor
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Există două grupuri de oameni în cadrul comunităţii mele (ummah), iar când aceştia sunt evlavioşi, comunitatea mea (ummah) va fi integră, iar când ei sunt imorali, comunitatea mea (ummah) va fi pervertită.
Trimisul lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a fost întrebat cine sunt aceştia, iar el a răspuns: „Savanţii teologi şi conducătorii.”
Biharul-Anuar, vol. 2, p. 49
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Atunci când vă întâlniţi cu un înţelept, să încercaţi mai degrabă să-i puneţi întrebări, decât să vorbiţi şi să învăţaţi cum să ascultaţi bine, tot aşa cum învăţaţi să vorbiţi bine şi să nu întrerupeţi pe nimeni în timp ce vorbeşte.”
Biharul-Anuar, vol. 1, p. 222
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „O, Ali! Îngerul Gabriel ar fi dorit să devină om din cauza a şapte motive, care sunt:
- Rugăciunile în grup.
- Compania celor învăţaţi.
- Împăcarea a două persoane.
- Ajutarea orfanilor.
- Vizitarea bolnavilor.
- Participarea la o înmormântare.
- Oferirea de apă pelerinilor.
Aşadar, să-ţi doreşti aceste lucruri.”
Al -‘Isna ‘Aşariyah, p. 245
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Când vorba unui înţelept este corectă, ea serveşte ca un leac, dar dacă este greşită, se va dovedi a fi o boală.”
Nahgiul-Balaga, Hadis Nr. 265
Imamul Hasan Askari (Pacea fie asupra sa!), al unsprezecelea Imam, a spus: „Cei care sunt învăţaţi dintre adepţii noştri (şiiţi) sunt păzitorii graniţelor (limitelor) islamului. Aşadar, aceia dintre adepţii noştri care-şi iau această responsabilitate, sunt mai presus de cei care luptă în bătăliile împotriva romanilor, (întrucât aceştia apără hotarele teologice, religioase ale celor care ne urmează).”
AI-Ihtijaj, vol. 2, p. 155
Imamul Rida (Pacea fie asupra sa!), al optulea Imam, a spus: „Să fiţi conştienţi de faptul că, fără îndoială, cel care este jurist (religios cu adevărat) este cel care-şi revarsă binecuvântările sale asupra oamenilor, care-i salvează de duşmani, care le înmulţeşte binecuvântările Raiului şi care câştigă pentru ei plăcerea lui Dumnezeu, Preaînaltul (prin faptul că-i călăuzeşte).”
Biharul-Anuar, vol. 2, p. 5
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „…Răsplata unui savant teolog este mai mare decât răsplata unei persoane care posteşte în timpul zilei şi care se roagă noaptea şi care luptă în războiul sfânt de dragul lui Dumnezeu. Iar atunci când moare un teolog, va apărea un gol în islam, care nu poate umplut decât prin înlocuirea sa cu cineva (de aceeaşi valoare).”
Biharul-Anuar, vol. 2, p. 43
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) i-a spus lui Kumayl: „O, Kumayl! Cei care adună avere sunt morţi, chiar dacă sunt încă în viaţă, în timp ce înţelepţii (cărora li s-a dăruit ştiinţa) vor rămâne (vii) atât timp cât va dăinui această lume. Trupul lor piere, dar înfăţişarea lor va dăinui în inimi.”
Nahgiul-Balagha, Hadis No.147
Imamul Husein (Pacea fie asupra sa!) a spus: „…Cu adevărat, făgaşul treburilor musulmanilor şi al verdictelor religioase se află în mâinile savanţilor temători de Dumnezeu, ei fiind cei cărora Dumnezeu le-a încredinţat ceea ce este permis şi ceea ce este interzis. …”
Tuhaful-‘Uqul, p.172
A acorda atenţie vieţii de apoi
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus că ucenicii lui Iisus (Pacea fie asupra sa!) l-au întrebat pe acesta cu cine ar trebui să se împrietenească, iar el le-a răspuns: „Cu cel a cărui prezenţă vă aminteşte de Dumnezeu, ale cărui vorbe vă sporesc ştiinţa şi ale cărui fapte vă inspiră (să vă străduiţi) pentru viaţa de apoi.”
Biharul-Anuar, vol. 1, p. 203
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Nicio îndeletnicire nu ar trebui să vă împiedice să faceţi bine pentru viaţa viitoare, din moment ce, cu siguranţă, ocazia favorabilă durează foarte puţin.”
Ghurar-ul-Hikam, p. 335
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care-şi vinde viaţa de apoi pentru viaţa din această lume le va pierde pe ambele.”
Ghurar-ul-Hikam, p. 274
Imamul Hadi (Pacea fie asupra sa!), al zecelea Imam, a spus: „Să vă aduceţi aminte că atunci când veţi fi pe patul de moarte, iar trupul vostru va sta culcat în faţa rudelor voastre, nu va exista niciun doctor care să vă împiedice să muriţi şi niciun prieten care să vă fie de folos.”
Biharul-Anuar, vol. 78, p. 370
Căinţa
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Suspinul oamenilor din Iad se datorează îndeosebi faptului că au amânat să se căiască.”
Al-Mahajjat-ul-Bayda
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care se căieşte de păcatele sale este asemeni celui care nu are nicio povară a păcatului.”
Uasa’il-uş-Şi’a vol. 16, p. 74
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cât de mulţi sunt cei care amână (să se căiască şi să facă fapte bune) până când moartea îi ajunge din urmă!”
Ghurar-ul-Hikam, p. 240
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) i-a spus lui Ali-ibn-Abi-Talib (Pacea fie asupra sa!): „O, Ali! Binecuvântat este cel pe care Dumnezeu îl vede plângând pentru păcatul său neştiut de nimeni în afară de Dumnezeu.”
(Multe tradiţii accentuează faptul că cineva nu ar trebui să-şi facă cunoscute păcatele sale altora. Fiecare trebuie să-şi mărturisească păcatele doar lui Dumnezeu, iar apoi să se căiască.)
Biharul-Anuar, vol. 77, p. 63
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „În timpul celei de-a treia părţi a fiecărei nopţi şi în noaptea dinaintea zilei de vineri, de la începutul ei (şi până se crapă de ziuă) Dumnezeu trimite un înger din cer pe pământ pentru a striga: «Există cineva aflat în nevoi care cere, astfel ca să revărs asupra sa ceea ce are nevoie? Există cineva care se căieşte, ca să Mă pot întoarce la el? Există cineva care-şi cere iertare, pe care să-l iert?»”
Observaţie:
Tradiţiile islamice învaţă că somnul din noaptea dinaintea zilei de vineri se numeşte „somnul regretului”, întrucât în Ziua Judecăţii oamenilor le va pare foarte rău că au dormit în nopţile dinaintea zilelor de vineri.
Biharul-Anuar, vol. 3, p. 314
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!), al şaselea Imam, a spus: „Să închideţi porţile păcatelor căutând adăpost la Dumnezeu şi să deschideţi porţile ascultării recitând Bismillah.” (Aici „Bismillah” reprezintă forma scurtă a formulei bismillah-ir-rahman-ir-rahim.)
Biharul-Anuar, vol. 92, p. 216
Protejarea onoarei credincioşilor
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Este obligaţia fiecărui musulman să acopere chiar şi şaptezeci de greşeli mari ale fratelui său musulman (pentru a-i salva prestigiul).” (Greşelile trebuie tratate în mod personal, nu expuse şi propagate printre membrii societăţii).
Bihar-ul-Anwar, vol. 74, p. 301
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Să acceptaţi scuzele fratelui vostru musulman, iar dacă el nu are nicio scuză, atunci să-i născociţi una voi înşivă.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 74, p. 165
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cea mai rea formă de trădare este divulgarea informaţiilor confidenţiale.”
Mustadrak Al-Uasa’il-uş Şi’ah, vol. 12, p. 305, Nr.14155
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Mustrarea (celui care greşeşte) în prezenţa oamenilor este pentru a-l umili.” (Trebuie să-i vorbiţi în particular).
Ghurar-ul-Hikam, p. 322
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Printre faptele cele mai iubite de Dumnezeu, Atotputernicul şi Măritul, este a face fericit un frate musulman prin: potolirea foamei sale, îndepărtarea necazului său, sau plătirea datoriei lui.”
Al-Kafi, vol. 2, p. 192
Faptele bune
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Fapta de a împăca două persoane are o valoare mai mare decât toate rugăciunile şi decât tot postul cuiva.”
Biharul-Anuar, vol. 76, p. 43
Amirul-Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Dacă o persoană are o părere bună despre voi, să faceţi astfel ca gândul său să se adeverească.”
Nahgiul-Balagha, p. 511, Hadis Nr. 248
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cel care-i conduce pe ceilalţi la credinţă va primi aceeaşi răsplată cu cel care face respectivele fapte bune (după ce a fost condus la ele).”
Biharul-Anuar, vol. 96, p. 119
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Există şase lucruri de care poate beneficia un musulman credincios după moartea sa:
- Un copil bun (integru) care se va ruga pentru iertarea sa.
- Sfânta scriptură care va fi citită de la el.
- O fântână pe care a săpat-o (pentru folosul oamenilor).
- Copacul pe care l-a plantat.
- Apa pe care acesta a făcut-o să se reverse ca milostenie.
- O tradiţie bună (un obicei bun) care va fi urmată de cei care vor urma după el.”
Saduq, Khisal, p.323
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Dacă nu ar fi greu pentru cei din comunitatea mea (ummah), le-aş prescrie să-şi perieze dinţii înainte de fiecare rugăciune.”
Biharul-Anuar, vol. 76, p. 126
Nedreptatea şi abuzurile
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „În Ziua Învierii un înger va vesti: «Unde sunt asupritorii şi cei care i-au ajutat pe aceştia şi cei care le-au pregătit călimara şi cei care le-au legat desaga şi cei care le-au umplut condeiul cu cerneală? Adunaţi-i pe aceşti oameni împreună cu ei!»”
Sauabab-ul-‘A’mal, p. 309
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Pe Dumnezeu, chiar dacă mi s-ar da pământurile a şapte ţări, împreună cu tot ce se află sub cer în schimbul neascultării mele de Dumnezeu, chiar dacă această neascultare ar însemna să smulg un bob de orz din gura unei furnici, nu aş face acest lucru.”
Nahgiul-Balagha, p. 347
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!), al cincilea Imam, a spus: „Există trei feluri de păcate: păcatul pe care Dumnezeu, Preaînaltul, îl iartă, păcatul pe care El nu-l iartă şi păcatul pe care El nu-l ignoră. Astfel, păcatul pe care El nu-l iartă este necredinţa faţă de Dumnezeu, Atotputernicul şi Preamăritul. Iar păcatul pe care Dumnezeu îl iartă este cel pe care cineva îl comite împotriva lui însuşi, păcatul care este între el şi Dumnezeu, Căruia Îi aparţin Puterea şi Măreţia. Dar păcatul pe care El nu-l ignoră este cel comis împotriva drepturilor celorlalţi oameni.”
Explicaţie
Al treilea păcat se referă la încălcarea drepturilor celorlalţi. Pentru a fi iertat, cel care a încălcat drepturile cuiva trebuie mai întâi să o mulţumească pe persoana ale cărei drepturi le-a încălcat. Dacă acea persoană îl iartă, atunci păcatul acesta devine la fel ca cel comis împotriva lui însuşi. Atunci el poate să-şi ceară iertare de la Dumnezeu.
AI-Kafi, vol. 2, p. 330
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Păcatul face ca piciorul să se rătăcească, ia cu sine binecuvântările şi distruge popoarele.”
Şarh Ghurar-ul-Hikam, vol. 2, p. 36
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „… Nimic nu provoacă mai mult retragerea bunătăţii lui Dumnezeu şi nu grăbeşte mai mult pedeapsa Sa, decât continuarea asupririi (celorlalţi), întrucât Dumnezeu aude rugăciunea celui asuprit şi-i urmăreşte pe asupritori.”
Nahgiul-Balagha, Scrisoarea 53
Drepturile celorlalţi fraţi musulmani
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cel care-l supără pe un musulman adevărat, nu va putea îndrepta apoi acest lucru nici dacă i-ar oferi lumea întreagă, pentru că aceasta nu ar putea compensa îndeajuns ceea ce a făcut (decât dacă se căieşte şi îl împacă pe cel pe care l-a supărat).”
Bihar-ul-Anuar, vol. 75, p. 150
Imamul Kadhim (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Printre îndatoririle pe care sunteţi cel mai mult obligaţi să le îndepliniţi faţă de fratele vostru musulman este de a nu ascunde faţă de el nimic din ceea ce-i foloseşte în această viaţă, sau în viaţa de apoi.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 2, p. 75
Imamul Hasan (Pacea fie asupra sa!), al doilea Imam (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Purtaţi-vă cu ceilalţi aşa cum aţi dori ca ceilalţi să se poarte cu voi.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 78, p. 116
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Fie ca Dumnezeu să aibă milă de cel care sprijină o cauză dreaptă şi care înlătură un lucru nedrept, sau care respinge o nedreptate şi instituie dreptatea.”
Ghurar-ul-Hikam, p. 181
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Aceste patru trăsături fac parte din modul de viaţă al profeţilor (Pacea fie asupra lor!): dreptatea, milostivirea, stăruinţa şi răbdarea de a îndura nenorocirile şi faptul de a se ridica pentru drepturile unui credincios.”
Tuhaf-ul-Uqul, p. 277
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cu siguranţă, oamenii de rând ai comunităţii sunt cei care constituie stâlpii religiei, puterea musulmanilor şi apărarea împotriva duşmanilor. De aceea, către ei ar trebui să te apleci şi faţă de ei să-ţi arăţi afecţiunea.”
Nahgiul Balagha, Scrisoarea 53
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Dumnezeu nu este adorat în niciun mod mai bine decât prin împlinirea dreptului unui credincios.”
Al-Kafi, Vol.2, p. 170
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cel care răneşte un credincios musulman, pe mine m-a rănit, cu siguranţă.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 67, p. 72
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „În cazul celui care îl lipseşte în mod nedrept şi prin uzurpare pe un credincios de avuţie, Dumnezeu va continua să fie nemulţumit de el şi nu-i va accepta faptele bune pe care le îndeplineşte şi niciuna dintre acestea nu-i va fi consemnată printre faptele sale bune. până când nu se căieşte şi nu restituie avuţia pe care a luat-o de la proprietarul ei de drept.”
Mustadrak-ul-Uasa’il, vol. 17, p. 89
Următorul: Tradiţiilor 3
Anterior: Tradiţiilor 1