Introducere
Prin îndurarea şi cu ajutorul lui Dumnezeu, traducerea şi publicarea comentariului a mai mult de două treimi din Coran în limba engleză sub titlul An Enlightening Commentary, into the Light of the Holy Qur’an / Un comentariu edificator în lumina Sfântului Coran a fost realizată cu succes, în trei volume. Această lucrare modestă a fost întâmpinată cu căldură, fiind bine primită de mulţi credincioşi dedicaţi, în majoritatea părţilor lumii.
Având în vedere faptul că cititorii şi-au manifestat admiraţia şi entuziasmul, cât şi punctele lor de vedere în ceea ce priveşte sarcina de a crea o sursă de teorie islamică care să le fie de folos, aceştia apreciind în special faptul că au fost incluse tradiţiile Profetului (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) şi ale familiei sale, am înţeles că nu doar exegeza versetelor coranice le este utilă, ci şi tradiţiile islamice referitoare la acestea au fost întâmpinate cu căldură, fiind folosite în mod frecvent.
Pe lângă aceasta, din ceea ce ne-au comunicat, am simţit, de asemenea, dorinţa lor şi necesitatea imperioasă de a exista, în această epocă, astfel de tradiţii iluminatoare. De aceea, am decis să prezentăm o colecţie valoroasă de tradiţii selectate cu grijă de Ayatullah Allamah Mujahid Al-Haj Sayyid Kamal Faghih Imani, care să fie tradusă în limba engleză şi oferită credincioşilor musulmani.
Pe de altă parte, referitor la renumita tradiţie a Profetului (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!), cunoscută sub numele de Thaqalayn (Tradiţia referitoare la cele două lucruri de preţ) şi punerea acesteia în practică, alături de publicarea comentariului Coranului menţionat mai sus şi pentru a oferi surse în limba engleză, atât din Sfântul Coran, cât şi din tradiţiile Familiei Profetului (Ahlul-Beyt), ne-am gândit că este utilă traducerea măcar a unei mici colecţii de tradiţii transmise de Familia Profetului (Ahlul-Beyt), pentru a fi pusă la dispoziţia publicului larg, astfel ca „Cele două lucruri de preţ” să lucreze împreună, fără să fie separate una de cealaltă. De aceea ne-am aventurat să îndeplinim această sarcină, pentru a pregăti calea ascultării de sfaturile de origine divină ale Trimisului lui Dumnezeu, prin splendidele tradiţii pe care le-am menţionat mai sus.
Aşadar, pentru moment, am realizat prin truda noastră această lucrare umilă, pe care am întitulat-o „Un mănunchi de flori: din gradina tradiţiilor Profetului şi ale familiei sale (Ahlul Beyt)” pentru a indica, în primul rând originea materialului şi în al doilea rând, faptul că această colecţie reprezintă doar o mică parte din imensul ocean al cunoaşterii din diferite domenii, care provine din ştiinţa nemărginită a lui Dumnezeu, pentru că cei din familia Profetului (Ahlul-Bayt) (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) sunt cei pe care Dumnezeu i-a numit ar-rasikhuna fil ‘ilm („cei înrădăcinaţi în ştiinţă”), când a spus:
„…însă nimeni altul în afară de Dumnezeu nu cunoaşte tâlcuirea Cărţii. Cei înrădăcinaţi în ştiinţă spun: “Noi credem! Totul vine de la Domnul nostru!” (Sfântul Coran, Sura Al-Imran 3: 7).
Prin urmare, este fără îndoială că dacă tradiţiile semnificative din această selecţie şi cele asemenea lor, ar fi respectate şi puse în practică de cei receptivi, aceste spuse de origine divină vor fi foarte benefice prin meritele şi valoarea lor, în fiecare segment al vieţii: în cel social, economic, moral, etic şi aşa mai departe, cu voia lui Dumnezeu. Aşadar, Îl rugăm pe Dumnezeu/Allah să-Şi reverse îndurarea şi mila Sa nemărginită şi continuă asupra tuturor celor care studiază această carte şi încearcă să acţioneze conform ei, făcând apel la raţiune.
Este necesar să spunem aici că unele dintre cuvintele arabe care apar în aceste tradiţii, precum na-mahram nu au un echivalent în limba engleză care să transmită sensul lor exact.
Prin aceasta vrem să ne exprimăm aprecierea sinceră nu doar faţă de persoanele respectabile care ne-au ajutat la finalizarea acestei lucrări, ci şi părerilor dumneavoastră instructive şi folositoare, pe care sperăm că le vom primi din partea dumneavoastră, dragi cititori, care ne vor încuraja şi ne vor inspira, cu siguranţă. De aceea, vă mulţumim anticipat şi vă rugăm să ne transmiteţi punctul dumneavoastră de vedere la adresa editurii:
Centrul de Studii Religioase a
Bibliotecii Publice „Amirul-Mu’minin Ali (as.)”, Isfahan, Iran.
Îl slăvim pe Dumnezeu şi sperăm să ne ierte toate greşelile şi neajunsurile noastre şi să accepte această mică străduinţă din partea noastră, răsplătindu-i pe toţi cei care au contribuit în orice mod la lucrarea de faţă, atât în această lume, cât şi în lumea de apoi.
Was-Salam
Sayyid Abbas Sadr-‘ameli
Traducător
August 1997
Prefaţă
„Întrebaţi-i pe oamenii Amintirii, dacă voi nu ştiţi.” (Sfântul Coran, Sura An-Nahl 16: 43, Sura Al-Anbiya 21:7).
Acest verset îi îndeamnă pe credincioşi să se adreseze oamenilor amintirii (dhikr), adică înţelepţilor şi savanţilor poporului musulman (ummah) pentru a putea discerne răul de bine şi ceea ce este corect de ceea ce este greşit, atunci când credincioşii se confruntă cu greutăţi, întrucât Dumnezeu, după ce i-a învăţat ştiinţa, i-a ales pe ei pentru acest lucru. Prin urmare, cei care sunt bine înrădăcinaţi în ştiinţă sunt cei care ştiu cum să interpreteze Coranul.
Acest verset a fost revelat pentru a-i prezenta pe cei din familia Profetului, Ahlul-Beyt (Pacea fie asupra lor!), adică Muhammad (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!), Ali (Pacea fie asupra sa!), Fatima (Pacea fie asupra sa!), Hasan (Pacea fie asupra sa!) şi Husein (Pacea fie asupra sa!), care sunt numiţi „cele cinci lumini” şi sunt cunoscuţi sub titlul de Al-i-‘Aba, iar pe lângă aceştia, mai există încă nouă persoane binecuvântate, dintre descendenţii Imamului Husein (Pacea fie asupra sa!). În mai multe împrejurări potrivite, Trimisul lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) i-a prezentat pe aceştia ca Imami călăuzitori, făclii în întuneric şi ca fiind „cei bine înrădăcinaţi în ştiinţă”, cărora Dumnezeu le-a dăruit cunoaşterea Cărţii.
Aceste întâmplări, relatate în mod repetat în multe tradiţii, au fost acceptate întocmai de către cei care-l urmează pe Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!), din timpul revelaţiei şi până acum, iar unii savanţi şi comentatori ai şcolii sunnite au mărturisit şi ei în cărţile lor că aceste versete din Coran au fost revelate în legătură cu meritele şi virtuţile celor din Ahlul-Beyt (Pacea fie asupra lor!). Iată câteva exemple din cărţile lor:
- Imamul Tha’labi, în renumita sa carte de exegeză a versetului 42 din Sura An-Nahl (16).
- Tafsir Ibn Kathir, vol.2, p. 591.
- Tals Tabari, vol.14, p.75.
- Tafsir-i-Alusi, cunoscută sub numele de Ruhul-Bayan, vol.14, p.134.
- Tafsir-i-Qartabi, vol.11, p.272.
- Tafsir-i-Hakim, sau Şawahid-ut-Tanzil, vol.1, p. 334.
- Tafsir-i-Şabistary, sau Ihqaaq-ul-Haqq, vol.3, p.482.
- Yanani-ul-Mawaddah, de Qanduzi Hanafi, p. 119.
Bazându-ne pe acest adevăr, trebuie să ne apropiem de familia curată a Profetului, Ahlul Beyt (Pacea fie asupra lor!) şi să punem în practică cuvintele lor călăuzitoare, pentru a ne ghida vieţile în mod corect. Referitor la aceasta, Imamul al-Hadi (Pacea fie asupra sa!) a spus:
„Cuvintele voastre înţelepte luminează, conducerea voastră este călăuzire (pentru oameni) iar sfatul vostru îndeamnă la evlavie şi la dreptate.”
Man Ia Yahduruh-ul-Faqih, Tahthib & ‘Uyun-i-Akhbar-ur-Rida
Atenţie, dragă cititorule!
Prin intermediul acestor oameni binecuvântaţi pot fi rezolvate problemele de natură materială sau spirituală din vieţile noastre, atât din această lume, cât şi din lumea de apoi.
„De dragul vostru Dumnezeu ne-a scos din josnicia (necredinţei), ne-a eliberat din ghearele marilor necazuri şi ne-a protejat de abisurile distrugerii din această lume şi de asemenea, de Focul Iadului.”
Man la Yahduruh-ul-Faqih, Tahthib & ‘Uyun-i-Akhbar-ur-Rida
„Datorită conducerii şi autorităţii voastre, Dumnezeu ne-a învăţat legile religiei noastre, a ordonat ceea ce era stricat şi pervertit în lumea noastră. (Şi ne-a salvat de sărăcie, de depravare şi de ignoranţă, apoi ne-a dăruit cunoaştere, onoare şi demnitate.)”
Man la Yahduruh-ul-Faqih, Tahthib & ‘Uyun-i-Akhbar-ur-Rida
Pe bună dreptate, dacă renunţăm să-i urmăm pe aceşti oameni binecuvântaţi, vom eşua în toate privinţele. Aşa cum a spus Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!):
„Cei din Ahlul-Beyt sunt la fel ca Arca lui Noe. Cel care se îmbarcă pe ea va fi cu siguranţă salvat, dar cel care refuză să se îmbarce pe ea, se va îneca, cu siguranţă.”
Această tradiţie a fost relatată de opt companioni ai Profetului (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!), de opt discipoli de-ai companionilor, de şaizeci de savanţi renumiţi şi de mai mult de 90 de scriitori ai şcolii surori, adică şcoala sunnită, fiind menţionată în Mişkat-ul-Masabih, p.523, de Ahmad-ibn-Hanbal; Fara’id-us-Simtayn, vol.2, p. 242; As-Sawaiq-ul-Muharraqah, p.234; Uyun-ul-Akhbar, vol.1, p.211 şi de alţi scriitori, în sursele ambelor şcoli, pe care dacă doriţi să-i găsiţi, aceştia sunt menţionaţi în Nafahat-ul-Azhar, vol.4, p.127.
Trimisul lui Dumnezeu a spus: „S-ar putea să fiu chemat în curând şi voi răspunde acestei chemări. Apoi, vă voi lăsa în urmă două lucruri de preţ (foarte importante şi valoroase):
Cartea lui Dumnezeu (adică Sfântul Coran), care este o funie întinsă din cer pe pământ şi descendenţii mei, Ahlul-Beyt; pentru că, într-adevăr, Dumnezeu, Milostivul, Atotcunoscătorul, mi-a adus la cunoştinţă că aceste două lucruri nu se vor despărţi niciodată, niciodată, unul de celălalt, până când mă vor întâlni la Houd (lacul) Kauthar (abundenţei, belşugului). De aceea, să aveţi grijă cum vă veţi purta faţă de aceste două lucruri în absenţa mea.”
Iar în altă tradiţie, el a adăugat: „Niciodată, niciodată, nu vă veţi rătăci, dacă vă alipiţi de aceste DOUĂ lucruri.”
Această tradiţie este relatată de mai mult de douăzeci de companioni de-ai Profetului (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) şi de către peste 185 de naratori menţionaţi în Sahih Muslim, vol. 2, p. 238 & Musnad Ahmad ibn Hanbal, vol.5, p. 181-182; Sahih-i-Tarmathi, vol.2, p.220, cât şi în alte surse ale ambelor şcoli, pe care dacă doriţi să le vedeţi, sunt menţionate la paginile 199 – 210, vol. 1, în Nafahat-ul-Azhar fi Khulasat-i-Abaqat-ul-Anwar.
Aşadar, ce onoare poate fi mai mare decât aceea ca Sfântul Coran, Trimisul lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) şi Ahlul-Beyt (Pacea fie asupra lor!) să fie exemplele noastre, învăţătorii şi liderii noştri?
De aceea noi spunem, cu mare sinceritate şi devoţiune că:
Ne simţim onoraţi să fim adepţii unei religii al cărei fondator a fost Profetul lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) şi care a fost păstrată de Prinţul credincioşilor / Amirul-Mu’minin, Ali Ibn Abi Talib (Pacea fie asupra sa!), robul lui Dumnezeu şi de cel care a fost eliberat de toate lanţurile şi a fost ales ca să elibereze omenirea de toate lanţurile sclaviei.
Noi ne simţim onoraţi că Nahgiul Balagha, care după Coran este cea mai importantă carte de precepte în ceea ce priveşte viaţa spirituală şi cea materială, indicaţiile sale spirituale şi politice fiind foarte valoroase pentru eliberarea omenirii, iar autorul ei este neprihănitul (Ma’sum) Imam Ali ibn Abi Talib (Pacea fie asupra sa!).
Suntem onoraţi că Imamii Ma’sum (neprihăniţi), începând cu Imamul Ali Ibn Abi Talib (Pacea fie asupra sa!) şi până la eliberatorul omenirii, care trăieşte prin puterea lui Dumnezeu şi supraveghează toate lucrurile, sunt Imamii noştri.
Suntem onoraţi că rugile aparţin Imamilor noştri Ma’sum (neprihăniţi). Suntem onoraţi de rugile intime de Şa’baniyyah, rugile de ‘Arafah ale Imamului Husein Ibn ‘Ali (Pacea fie asupra sa!), de Sahifah Sajjaddiyah (Psalmii lui Ali-Muhammad) şi de Sahifah Fatima.
Suntem onoraţi că Baqir-ul-‘Ulum este dintre noi, cel care este cea mai importantă personalitate a istoriei şi doar Dumnezeu Ta’ala (Preaînaltul), Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) şi Imamii Ma’sum (neprihăniţi) pot să înţeleagă statutul său.
Şi suntem onoraţi că şcoala noastră (Madhhab) este Ja’fari şi că jurisprudenţa noastră islamică (Fiqh), care este un ocean infinit de cunoaştere, este una dintre contribuţiile Imamului Sadiq (Pacea fie asupra sa!). Şi suntem onoraţi să-i avem pe toţi Imamii Ma’sum (neprihăniţi) şi ne-am angajat să-i urmăm pe aceştia.
Suntem onoraţi de faptul că Imamii noştri Ma’sum (neprihăniţi) au trăit în închisori şi în exil pentru că şi-au dorit şi au încercat să înalţe statutul religiei (Din) islamului şi să implementeze învăţăturile Sfântului Coran, unul dintre aspectele căruia este instaurarea unei cârmuiri drepte, iar în cele din urmă, au devenit martiri în încercarea de a eradica stăpânirile asupritoare şi Taghut-ul timpului lor.
Acum, dragi fraţi si surori!
Puteţi vedea pe acest mic glob pământesc, mai mic decât un sătuc în comparaţie cu imensitatea Universului, că astăzi, în era exploziei informaţionale, specia umană este dezorientată, arzând de sete în mijlocul deşertului dogoritor al nedreptăţii şi al inegalităţii, în timp ce omul se scufundă neîncetat, din ce în ce mai adânc în mlaştina necredinţei şi a nedreptăţii.
Societăţile care se laudă cu libertatea şi fericirea umană privesc cu nelinişte decăderea valorilor morale, circumstanţe pe care ei înşişi le-au creat. Ei nu pot decât să privească distrugerea omului şi a umanismului. Dar să fie oare acesta sfârşitul?
Răspunsul este surprinzător de pozitiv, dacă omul se întoarce la natura sa de fiinţă evlavioasă, folosind experienţele din viaţa sa de până acum ca pe o lumină după care să-şi călăuzească viitorul, utilizând islamul ca cel mai bun remediu.
În vremurile actuale, splendidul islam, cel mai bun sistem de precepte călăuzitoare, îşi întinde mâna sa blândă pentru a-l salva pe cel afundat în păcate şi copleşit de acestea, fiind alături de el pentru a-l vindeca de boala depravării, prin îndurarea lui Dumnezeu.
Islamul îi este accesibil acestui om care rătăceşte prin deşertul fierbinte al necredinţei, putând să-i potolească setea cu apa binefăcătoare a teologiei sale iluminate de strălucirea cunoaşterii şi a virtuţilor celor din Ahlul-Beyt (Pacea fie asupra lor!), care reprezintă oglindirea luminată a revelaţiei, lipsită de greşeli, sau erori. Acesta îşi revarsă lumina asupra tuturor aspectelor materiale şi spirituale ale vieţii umane. Islamul a deschis astfel o cale a vieţii pentru omul adormit, pentru ca acesta să se îndrepte fericit către adevăr.
Dar, dragi prieteni!
Primul şi cel mai important mod de a cunoaşte o şcoală de gândire este studierea textelor sale cele mai importante şi înţelegerea corectă a spuselor înţelepţilor şi savanţilor ei. Numai aşa se poate cunoaşte şi analiza doctrina acelei şcoli şi viziunea sa despre lumea înconjurătoare şi problemele ei, studiind lucrurile practice şi concrete.
Acesta a fost lucrul care a stat la baza cestei lucrări şi care ne-a stimulat să publicăm un comentariu complet al Coranului în limba engleză sub titlul An Enlightening Commentary into the Light of the Holy Qur’an / Un comentariu edificator în lumina Sfântului Coran, care s-a bucurat de o primire atât de caldă din partea căutătorilor adevărului, în multe ţări ale lumii şi ale cărui prime două volume au fost tipărite de cinci ori, în mai puţin de trei ani.
Acum, înaintea celei de-a şasea ediţii a acestor cărţi de exegeză coranică, cartea de faţă, A Bundle of Flowers / Un mănunchi de flori, o colecţie de tradiţii a liderilor şcolii de gândire islamică Ahlul-Beyt, este pusă la dispoziţia tuturor celor care caută cea mai nobilă şcoală islamică, inspirată divin. Sperăm ca, folosind în modul cel mai bun parfumul acestor flori veşnic proaspete, să putem medita la următoarele cuvinte ale celui de-al optulea Imam:
„Imamul Rida (Pacea fie asupra sa!) a spus: «Fie ca mila lui Dumnezeu să fie asupra slujitorului care păstrează vie porunca noastră.» L-am întrebat: «Cum ar putea cineva să păstreze vie porunca voastră?» El a răspuns: «El poate să înveţe ştiinţele noastre şi să le predea oamenilor. De fapt, dacă oamenii ar cunoaşte (valoarea lor) şi cât de mult bine se află în vorbele noastre, cu siguranţă că ne-ar urma.»”
Bihar-ul-Anwar, vol.2, p.40; Saduq: Ma’ani-ul-Akhbar, p.180; şi Wasa’il uş-Şi’a, vol.27, p.92
Sperăm ca prin citirea şi ascultarea acestor cuvinte nobile ale celor neprihăniţi, să se desăvârşească transmiterea mesajului şi ca acesta să ajungă la ceilalţi oameni, iar ca tinerii să-i urmeze pe cei din Ahlul-Beyt; pentru ca noua generaţie să se păzească de orice deviere religioasă, intelectuală, morală, teologică, socială, economică, politică şi educaţională, astfel ca fiecare tânăr să devină un om matur folositor societăţii, dedicat islamului şi musulmanilor din lumea întreagă.
Final
Transmitem omagiile noastre sincere şi salutările noastre cordiale acestor suflete neprihănite, pline de virtuţi, curate şi purificate, spunând:
„Pacea fie asupra voastră, pentru că inimile voastre au dobândit cunoaşterea lui Dumnezeu, iar la voi se află binecuvântările lui Dumnezeu şi sursa înţelepciunii lui Dumnezeu. Tainele lui Dumnezeu v-au fost încredinţate vouă spre păstrare. Voi cunoaşteţi ştiinţa Cărţii lui Dumnezeu pe de rost. Voi sunteţi succesorii Profetului lui Dumnezeu şi descendenţii Trimisului lui Dumnezeu. Pacea, îndurarea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a descendenţilor săi!”
Man La YahduruhuI Faqih, Tahthib & ‘Uyun-i-Akhbar-ur-Rida
Şi pacea fie asupra tuturor celor care urmează călăuzirea voastră!
Sayyid Kamal Faghih Imani
Isfahan – Iran
Tradiţia introductivă
În numele lui Dumnezeu/Allah, Cel Milostiv, Îndurător!
Imamul Sajjad (Pacea fie asupra sa!), cel de-al patrulea Imam, a spus: „Toată slava-I aparţine doar lui Dumnezeu/Allah, iar lauda este dreptul Său: o slavă nemărginită, care să-L mulţumească. La El caut adăpost de propriul meu suflet plin de răutăţi: într-adevăr, sufletul omului este cu siguranţă predispus să facă ceea ce este rău, cu excepţia celui de care s-a îndurat Domnul meu. Caut la El adăpost de răutatea Satanei, care adaugă mereu câte un păcat la păcatele mele. Caut la El adăpost de orice potrivnic nelegiuit, de orice rege nemilos, de orice vrăjmaş puternic.”
„O, Dumnezeule! Alege-mă să fiu unul dintre ostaşii Tăi, pentru că, fără îndoială, cetele Tale sunt complet victorioase; şi aşează-mă în comunitatea Ta, pentru că, într-adevăr, cea care va obţine fericirea este comunitatea Ta; şi acceptă-mă ca pe unul dintre cei care Te iubesc pe Tine, întrucât cu siguranţă, nu există niciun fel de teamă pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu, nici vreun motiv de întristare pentru aceştia.”
„O, Dumnezeule! Desăvârşeşte-mi credinţa, pentru că ea este cu siguranţă, o protecţie spirituală în toate problemele mele; şi dă-mi ceea ce este bine în lumea de apoi pentru că, fără îndoială, aceasta va fi sălaşul meu veşnic, ca să mă refugiez de oamenii dispreţuitori şi înmulţeşte toate lucrurile bune din această viaţă şi fă ca moartea să fie un mijloc de a mă elibera de toate bolile.”
„O, Dumnezeule! Binecuvântează-l pe Muhammad, ultimul Profet dintre toţi Trimişii şi pe descendenţii săi curaţi, cât şi pe nobilii săi companioni şi dăruieşte-mi astăzi trei lucruri de care am nevoie: nu-mi socoti niciun păcat de-al meu, fără ca să-l ierţi, nu lăsa niciun necaz fără ca să-l înlături, niciun duşman fără ca să-l îndepărtezi prin invocarea numelui Allah, care este cel mai bun dintre nume, adică prin numele lui Allah, Domnul cerurilor şi al pământului…”
Biharul-Anuar, vol. 90, p. 187 & Sahifah Sajjadiyya, p. 572
Cunoaşterea lui Dumnezeu, a măreţiei şi a îndurării Sale
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „O, oameni! Cu adevărat, nu există alt profet după mine, nici o altă Ummah după voi (musulmanii). Aşadar, aveţi grijă să-L adoraţi pe Domnul vostru, să efectuaţi cele cinci rugăciuni rituale, să postiţi în luna care a fost desemnată pentru aceasta (Ramadan), să efectuaţi pelerinajul la Casa Domnului vostru (Mecca), să daţi milostenie din averile voastre pentru a vă purifica astfel sufletele şi să vă supuneţi celor care deţin autoritatea, astfel ca să intraţi în Paradisul Domnului vostru.”
Khisal-I-Saduq, p. 152
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Având în minte măreţia Creatorului vostru veţi înţelege insignifianţa creaturilor, care vor fi neînsemnate în ochii voştri”.
Nahgiul-Balagha, Hadis 129
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Binecuvântat este cel care îşi dedică în întregime totalitatea acţiunilor sale, a cunoaşterii, a dragostei, a lipsei de dragoste, a lucrurilor pe care le primeşte, a lucrurilor la care renunţă, a tăcerii sale, a faptelor şi a afirmaţiilor sale doar lui Dumnezeu.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 77, p. 289
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Inima este sanctuarul lui Dumnezeu, de aceea, să nu aşezaţi în ea altceva în afara lui Dumnezeu (Locul sfânt al inimii Îi aparţine Lui şi numai Lui. De aceea, să o păstraţi curată de dragostea pentru această lume.”)
Bihar-ul-Anuar, vol. 70, p. 25
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cei care ne urmează cu adevărat sunt cei care, atunci când sunt singuri, Îl pomenesc pe Dumnezeu foarte mult”. (Adică evită comiterea păcatelor în ascuns, atunci când nu există niciun obstacol care să-i împiedice să le comită, prin simplul fapt că-şi amintesc de Dumnezeu şi-L pomenesc pe El.)
Bihar-ul-Anuar, vol. 93, p. 162
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Pe Dumnezeu, El, Preaînaltul, aşteaptă de la oameni numai două lucruri: ca ei să recunoască binecuvântările primite de la El, pentru ca să-Şi înmulţească darurile faţă de ei şi ca să-şi mărturisească faptele rele, ca apoi El să le ierte aceste păcate.”
Al-Kafi, vol. 2, p. 426
Imamul Husein ibn Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cu adevărat, Dumnezeu, Preaînaltul, nu a creat fiinţele umane decât pentru ca acestea să-L cunoască pe El şi să-L adore pe El, ca o consecinţă a faptului că L-au cunoscut; iar atunci când Îl adoră pe El, nu vor avea nevoie să adore nicio fiinţă umană, sau niciun alt lucru în afară de El, datorită acestei adorări.”
Safinat-ul-Bihar, vol. 2, p. 180
Al patrulea Imam, Ali ibn Husein (Pacea fie asupra sa!) a apus: „Nu va fi nimicit (în Iad) credinciosul care are următoarele trei calităţi: care mărturiseşte că nu există altă divinitate în afară de Dumnezeu, Cel Care nu are niciun partener, care mărturiseşte capacitatea de a interveni (mijloci) a Trimisului lui Dumnezeu Allah şi care mărturiseşte imensitatea îndurării lui Dumnezeu.
Safinat-ul-Bihar, p. 517
Rugăciunea şi efectele sale
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cel care nesocoteşte rugăciunea nu este dintre ai mei. Nu, pe Dumnezeu, o astfel de persoană nu va ajunge la Haud, lacul belşugului.”
Man La Yahduruhul Faqih, vol. 1, p. 206
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Dacă ar exista un râu lângă casa unuia dintre voi în care acesta s-ar spăla de cinci ori pe zi, va mai rămâne vreo murdărie pe trupul său? Cu adevărat, rugăciunile sunt asemenea râului. Persoana care efectuează rugăciunile rituale se curăţă astfel de păcate, cu excepţia păcatului care îl scoate din religia în care crede.”
Biharul-Anuar, vol. 82, p. 236
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „O rugăciune obligatorie este echivalentă în faţa lui Dumnezeu cu efectuarea a o mie de pelerinaje Hajj şi a o mie de pelerinaje Umra (pelerinaje opţionale la Ka’ba) care sunt corecte şi acceptate.”
Biharul-Anuar, vol. 99, p. 14
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Nu pierdeţi rugăciunile, întrucât, cu siguranţă, cel care le pierde va fi înviat alături de Cresus (Qarun) şi de Haman, pentru că este cu siguranţă corect în faţa lui Dumnezeu să-l aşeze pe acesta în Iad, alături de făţarnici.”
Biharul-Anuar, vol. 83, p. 14
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Să recitaţi fiecare rugăciune ca şi cum ar fi ultima voastră rugăciune.”
Biharul-Anuar, vol. 69, p. 408
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Dacă cel care se roagă ar şti cât de mult este înconjurat de îndurarea Sa, el nu şi-ar mai ridica niciodată capul din prosternare.”
Tasnif-I-Ghurar-ul-Hikam, p. 175
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!) a spus: „În Ziua Judecăţii, primul lucru pentru care i se va cere socoteală unui credincios este rugăciunea; de aceea, dacă ea îi este acceptată şi celelalte fapte bune îi vor fi acceptate (altfel, celelalte fapte bune ale sale nu-i vor fi de folos)”.
Biharul-Anuar, vol. 7, p. 267
În ultimele momente ale vieţii sale, Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) i-a chemat pe membrii familiei sale şi pe companionii săi şi le-a spus: „Cu adevărat, intervenţia (mijlocirea) noastră nu va ajunge niciodată la cel care nesocoteşte rugăciunile”.
Biharul-Anuar, vol. 82, p. 236
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!), al cincilea Imam, a spus: „Există zece lucruri pe care dacă cineva le va avea atunci când se va întâlni cu Dumnezeu, Atotputernicul şi Măritul, va intra în Rai:
- Mărturisirea faptului că nu există nicio altă divinitate în afară de Dumnezeu.
- Mărturisirea faptului că Muhammad este Trimisul lui Dumnezeu.
- Să accepte ceea ce i s-a pogorât Profetului (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) de la Dumnezeu (Coranul).
- Efectuarea rugăciunilor obligatorii.
- Postul în luna Ramadan.
- Efectuarea pelerinajului (Hajj) la Casa Sfântă.
- Bunătatea faţă de cei care-L iubesc pe Dumnezeu.
- Delimitarea de cei care-I sunt potrivnici lui Dumnezeu.
- Şi evitarea oricărei băuturi alcoolice”.
Saduq, Khisal , p.432
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Pentru cel temător de Dumnezeu, rugăciunea este un mijloc de a căuta apropierea Dumnezeu, iar pentru cel slab, pelerinajul Hajj (pelerinajul la Mecca) este la fel de bun ca Jihad-ul (lupta pe calea lui Dumnezeu). Pentru fiecare lucru există o contribuţie (taxă), iar contribuţia (taxa) trupului este postul. Jihad-ul unei femei este de a-i oferi o companie plăcută soţului ei”.
Nahgiul Balagha, Hadis 136
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Nu vine nicio noapte fără ca îngerul morţii să-i cheme pe cei morţi din morminte şi să-i întrebe ce regretă în acest moment, când au văzut şi cunoscut cu adevărat această clipă (viaţa de apoi). Atunci morţii vor spune: «Într-adevăr, regretăm şi îi invidiem pe credincioşii care se află în moscheile lor şi se roagă, în timp ce noi nu (putem face asta); ei dau dania, iar noi nu (putem face asta); ei postesc, în timpul lunii Ramadan, dar noi nu (putem face asta); ei dau milostenie din ceea ce au mai mult decât le este necesar familiilor lor, în timp ce noi nu (putem face asta).»”
Irşad-ul-Qulub, p.53
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Atunci când este timpul (stabilit) pentru fiecare rugăciune (salat), aud un înger care cheamă spunând: «O, fii ai lui Adam! Efectuaţi rugăciunile pentru a stinge focul pe care l-aţi aprins împotriva voastră (prin comiterea păcatelor).»”
Mustadrak-ul-Uasa’il, vol. 3, p. 102
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Fiţi cu băgare de seamă în ceea ce priveşte rugăciunile, pentru că, în Ziua Învierii, când Dumnezeu Preaînaltul îl va aduce pe slujitorul Său (să-i ceară socoteală), primul lucru despre care îi va cere socoteală va fi rugăciunea. Dacă cineva îşi aduce rugăciunea completă, el va fi dintre cei salvaţi, altfel, el va fi aruncat în Foc.”
Biharul-Anuar, vol. 82, p. 202
Abubasir a spus că a vizitat-o pe Umm Hamidah (mama Imamului Musa-ibn Ja’far (Pacea fie asupra sa!) ca să o consoleze după moartea lui Ja’far-ibn-Muhammad (Pacea fie asupra sa!). Atunci ea a plâns, iar el a plâns din cauza plânsetului ei. După aceea, ea a spus: „O, Aba Muhammad! Dacă l-ai fi văzut pe Ja’far-ibn-Muhammad când se afla pe patul de moarte, ai fi observat un lucru minunat: el a deschis ochii şi a spus să se adune toate rudele sale. Apoi, el a continuat, spunând să se adune cu toţii, fără nicio excepţie. Apoi el i-a privit şi le-a spus: «Cu adevărat, intervenţia (mijlocirea) noastră nu va ajunge la cel care nesocoteşte rugăciunile.»”
Uasa’il-uş-Şi’a vol. 4, p. 26
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Actele de adorare ale celui care-şi câştigă existenţa obţinând bani necinstiţi sunt asemenea unei clădiri construite pe nisip”.
Biharul-Anuar, vol. 84, p. 258
Rugăciunile din timpul nopţii
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Onoarea unui credincios stă în vigilenţa sa din timpul nopţii, iar respectul pentru el se află în independenţa sa faţă de oameni.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 77, p. 20
Imamul Ali, Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care doarme prea mult noaptea va pierde unele dintre faptele sale (adică rugăciunile din timpul nopţii), pe care nu le poate dobândi în timpul zilei.”
Ghurar-ul-Hikam, p.289
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus că Dumnezeu i-a revelat lui Moise, fiul lui Imran (Pacea fie asupra sa!): „O, fiu al lui Imran! Cei care pretind doar că Mă iubesc, spun o minciună, pentru că atunci când se lasă noaptea, ei Mă neglijează.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 13, p. 329
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Niciodată să nu rataţi rugăciunile din timpul nopţii, pentru că, de fapt, adevăratul păgubaş este cel care pierde (beneficiile) rugăciunii din timpul nopţii.”
Bihar-ul-Anwar, vol. 83, p. 127
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Trimisul lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) i-a spus lui Gabriel să-l înveţe, iar acesta i-a spus: «Să trăieşti aşa cum îţi place, dar vei muri cu siguranţă; să iubeşti orice îţi place, dar vei părăsi cu siguranţă acel lucru; să faci orice îţi place, dar te vei întâlni cu siguranţă cu acel lucru (şi vei primi răsplata pentru el). Onoarea unui (musulman) credincios este reprezentată de rugăciunile sale din timpul nopţii, iar nobleţea sa constă în faptul că se înfrânează de la a distruge reputaţia oamenilor.»”
Saduq, Khisal, p. 7
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Există trei lucruri care constituie onoarea unui credincios şi podoaba sa, atât în această lume, cât şi în lumea de apoi. Acestea sunt: rugăciunile din ultima parte a nopţii (rugăciunile din timpul nopţii), a nu râvni la ceea ce posedă mâinile oamenilor şi dragostea pentru un Imam dintre descendenţii lui Muhammad (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!).”
Bihar-ul-Anuar, vol. 75, p. 107
Imamul Muhammad-ibn-Ali, Geauad-ul-‘A’immah (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care are încredere în Dumnezeu, va găsi bucuria; iar cel care se încrede în El, va fi îndestulat de El.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 78, p. 79
Credinţa în Dumnezeu şi dobândirea mulţumirii Sale
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Tatăl meu mi-a spus despre tatăl său că un locuitor al oraşului Kufa i-a scris tatălui său, adică lui al-Husein-ibn-Ali (Pacea fie asupra sa!), cerându-i să-i spună despre binele acestei lumi şi al celei viitoare. Apoi, acesta i-a scris ca răspuns: «În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător». După aceea: «Cu adevărat, celui care caută să-I fie pe plac lui Dumnezeu, chiar şi atunci când nu este pe placul oamenilor, El îi va da suficient în ceea ce priveşte relaţiile cu ceilalţi oameni. Dar pe cel care caută să fie pe placul oamenilor, în timp ce Dumnezeu este nemulţumit de el, El îl va lăsa în mâna oamenilor (şi acesta va fi departe de îndurarea Sa). Rămâi în pace!».”
Biharul-Anuar, vol. 71, p. 208
Imamul Ali ibn Husein (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care acţionează în conformitate cu ceea ce i-a poruncit Dumnezeu este unul dintre cei mai buni oameni.”
AI-Kafi, vol. 2, p. 81
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care iubeşte de dragul lui Dumnezeu, care manifestă lipsă de dragoste (faţă de cineva sau de un anumit lucru) de dragul lui Dumnezeu şi care dăruieşte de dragul lui Dumnezeu, face parte dintre cei a căror credinţă este completă.”
Al-Kafi, vol. 2, p. 124
Imamul Hasan ‘Askari (Pacea fie asupra sa!), al unsprezecelea Imam, a spus: „Nu există calităţi care să întreacă acestea două: credinţa în Dumnezeu şi a fi de folos musulmanilor”.
Biharul-Anuar, vol. 17, p.218
Evlavia şi necesitatea existenţei sale în sufletul unui musulman
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cele mai importante lucruri prin care oamenii intră în Rai sunt credinţa în Dumnezeu şi un comportament frumos”.
Biharul-Anuar, vol. 71, p. 373
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) i-a sfătuit pe oameni: „Când luaţi o decizie să faceţi ceva, gândiţi-vă la urmările acelui lucru. Dacă acestea sunt bune pentru evoluţia şi perfecţionarea voastră, atunci să întreprindeţi acel lucru, dar dacă acestea sunt derutante, să renunţaţi la acel lucru”.
Biharul-Anuar, vol. 77, p. 130
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a fost întrebat despre înţelesul cuvântului „evlavie”, iar el a răspuns: „Evlavia înseamnă să nu fiţi absenţi acolo unde Dumnezeu v-a poruncit să vă aflaţi şi să nu vă găsească acolo unde v-a interzis”.
Safinat-ul-Bihar, vol. 2, p. 678
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Să manifestaţi faţă de Dumnezeu o veneraţie asemănătoare cu atenţia pe care o acordaţi comportamentului vostru în faţa unei persoane integre dintre rudele voastre.”
Mustadrak Al-Uasa’il-uş Şi’ah, vol. 8, p. 466, No.10027
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Coborârea privirii va servi foarte bine ca un obstacol împotriva patimilor cuiva”.
Ghurar-ul-Hikam, p. 321
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) le-a spus Imamilor al-Hasan şi al-Husein (Pacea fie asupra lor!), după ce ‘Abd-ur-Rahman ibn Muljam (Osânda lui Dumnezeu fie asupra sa!) l-a lovit mortal cu o săgeată:
„Vă sfătuiesc să vă temeţi de Dumnezeu şi să nu tânjiţi după plăcerile acestei lumi, chiar dacă aceasta ar fugi după voi. Să nu vă pară rău de nimic din ceea ce nu vi s-a dat în această lume. Să vorbiţi adevărul şi să acţionaţi aşteptând răsplata (de la Dumnezeu). Să vă împotriviţi asupritorilor şi să-i ajutaţi pe cei asupriţi”.
Nahgiul-Balagha, Scrisoarea 47
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Vă sfătuiesc să vă temeţi de Dumnezeu, o, copii ai mei, să vă supuneţi poruncilor Sale, să vă umpleţi inima cu amintirea Sa şi să vă agăţaţi de nădejdea în El. Nicio legătură nu este mai sigură decât legătura dintre voi şi Dumnezeu, cu condiţia să vă ţineţi de ea”.
Nahgiul-Balagha, Scrisoarea 31
Abi-Osamah a spus că l-a auzit pe Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) spunând: „Să fiţi conştienţi de (pedeapsa lui) Dumnezeu, având evlavie, străduindu-vă pentru El, grăind adevărul, fiind oneşti atunci când depuneţi mărturie, având un comportament frumos şi fiind buni cu vecinii voştri. Invitaţi-i (pe ceilalţi) la voi (prin săvârşirea faptelor bune), nu doar prin cuvântările voastre. Să trăiţi pentru a fi podoabe, nu o ruşine pentru noi. Vă sfătuiesc să prelungiţi durata plecăciunilor şi prosternărilor voastre, întrucât, cu adevărat, când unul dintre voi îşi prelungeşte plecăciunile şi prosternările, Satana se vaită în spatele său spunând: «Vai! El s-a supus, iar eu nu m-am supus; el s-a prosternat, iar eu am refuzat să mă prosternez»”.
Al-Kafi, vol. 2, p. 77
Imamul Ali ibn Husein (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Priviţi! Cu adevărat, prietenii lui Dumnezeu nu vor avea de ce să se teamă şi să se întristeze dacă respectă lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut obligatorii, dacă urmează tradiţiile Trimisului lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!), dacă evită lucrurile interzise de Dumnezeu, dacă dau dovadă de evlavie în ceea ce priveşte averea lumească şi poziţia socială şi dacă râvnesc la lucrurile care se află la Dumnezeu, străduindu-se să câştige mijloacele de trai oferite de El din ceea ce este curat şi hotărăsc să nu se laude sau să adune avere, ci să dea dania obligatorie care le-a fost poruncită. Prin urmare, ei sunt cei (prietenii lui Dumnezeu) ale căror câştiguri sunt binecuvântate de El şi care vor fi răsplătiţi pentru ceea ce au agonisit pentru lumea cealaltă.”
Biharul-Anuar, vol. 69, p. 277
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cu adevărat, oamenii sunt la fel, de pe vremea lui Adam şi până acum, aşa cum sunt dinţii unui pieptene şi nu există nicio superioritate a arabilor faţă de cei care nu sunt arabi, sau a celor din rasa roşie faţă de cei din rasa neagră, în afară de evlavie.”
Mustadrak-ul-Uasa’il
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cu adevărat, un act mic de adorare însoţit de evlavie este mai bun decât multe fapte lipsite de valoare”.
Al-Kafi, vol. 2, p. 76
Rugile
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Fiecare rugă adresată lui Dumnezeu, Atotputernicul şi Preamăritul, este împiedicată de cer dacă nu este însoţită de salauat, de binecuvântările asupra Profetului şi a descendenţilor săi.” (Formula Salauat înseamnă: O, Dumnezeule, binecuvântează-i pe Muhammad şi pe descendenţii săi).
Usul-i-Kafi, vol. 2, p. 493
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Credinciosul musulman ale cărui rugi nu au primit răspuns din partea lui Dumnezeu în această viaţă îşi va dori ca niciuna dintre ele să nu fi fost împlinită, atunci când va vedea bogăţia răsplăţii în viaţa de apoi (care i se va da pentru că nu i-au fost împlinite rugile în această viaţă şi pentru suferinţa şi necazurile din această viaţă).”
Usul-i-Kafi, vol. 2, p. 491
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cea mai iubită faptă de pe acest pământ în faţa lui Dumnezeu, Atotputernicul şi Preamăritul, este ruga, iar cele mai bune acte de adorare sunt modestia şi evlavia.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 93, p. 295
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!), a spus în timp ce-i învăţa pe unii dintre discipolii săi: „Porţile Raiului sunt deschise în cinci situaţii: atunci când plouă; în timpul războiului sfânt; în timpul chemării la rugăciune; în timpul recitării Coranului atunci când apune soarele şi când se ivesc zorii.”
Saduq, Al-Khisal , p. 302
Din nou, Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Folosiţi-vă de rugă în cinci situaţii: în timpul recitării Coranului, în timpul chemării la rugăciune, când plouă, când participaţi la războiul sfânt, fiind pregătiţi pentru martiriu, când se roagă o persoană asuprită, întrucât, cu siguranţă, nu există niciun obstacol în calea ei sub Tron.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 93, p. 343
Imamul Husein (Pacea fie asupra sa!) a spus: „O, Doamne! Tu eşti Cel mai Apropiat dintre cei de la care putem să cerem; Tu eşti Cel Care răspunzi cel mai repede şi eşti Cel mai Milostiv în ceea ce dai; Tu eşti Cel al Cărui dar este cel mai mare dintre toate darurile şi Tu asculţi cel mai bine cererile care-Ţi sunt adresate. Pe Tine Te invoc, o, Cel Milostiv faţă de noi în această lume şi în viaţa viitoare şi Cel Îndurător faţă de noi în ambele vieţi!”
Ruga pentru Ziua de Arafah
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel căruia i s-au dăruit patru lucruri nu va fi lipsit de alte patru: cel căruia i se permite să se roage nu va fi lipsit de răspunsul la rugăciunea sa; cel căruia i se permite să-şi arate căinţa nu va fi lipsit de acceptarea acesteia; cel căruia i se permite să-şi ceară iertare nu va fi lipsit de iertare; iar cel căruia i se permite să fie recunoscător nu va fi lipsit de sprijin şi de binecuvântări.”
Nahgiul Balagha, Hadis 135
Observaţie:
Cel care a compilat Nahgiul Balagha, as-Seyid ar-Radi, spune: „Acest lucru este afirmat în Cartea lui Dumnezeu. Despre rugăciune, Dumnezeu spune: «Chemaţi-Mă şi vă voi răspunde.» (Sfântul Coran 4:60). Despre iertare, Dumnezeu spune: «Cine face un rău ori se nedreptăţeşte pe sine însuşi şi apoi cere iertare lui Dumnezeu, îl va afla pe Dumnezeu Iertător, Milostiv.» (Sfântul Coran: 4:110). Despre recunoştinţă, El spune: «Dacă sunteţi mulţumitori, eu voi înmulţi binefacerile Mele asupra voastră, însă dacă sunteţi tăgăduitori, osânda mea va fi aprigă.» (Sfântul Coran 14:7). Despre căinţă El spune: «De nimeni altcineva decât de Dumnezeu ţine să primească, doară, căinţa celor care au săvârşit răul din neştiinţă şi care se căiesc pe dată. Şi de aceea, Dumnezeu le primeşte căinţa. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.»” (Sfântul Coran 4:17).
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „În Ziua Judecăţii, Dumnezeu va socoti rugile credincioşilor ca fapte bune şi de aceea, le va ridica statutul în Rai.”
Biharul-Anuar, vol. 78, p. 216
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Trataţi-vă bolile dând milostenie şi combateţi feluritele necazuri prin rugă.”
At-Tahthib, vol. 4, p.112
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cereţi-I lui Dumnezeu ceea ce vă este necesar şi stăruiţi în cererile voastre pentru că lui Dumnezeu Îi place stăruinţa acelor credincioşi dintre robii Săi, care cer cu insistenţă.”
Uasa’il-uş-Şi’a, vol. 7, p. 60
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Vă recomand să vă rugaţi, pentru că prin niciun alt mijloc nu puteţi să vă apropiaţi de Dumnezeu aşa cum o puteţi face prin rugă.”
Al-Kafi, vol. 2, p. 467
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Se poate întâmpla ca să-i cereţi ceva lui Dumnezeu, iar El să nu vă dea acel lucru pentru ca să vă dăruiască ceva mai bun mai târziu.”
Următorul: Tradiţiilor 2