Scrisoarea 21
Thul-Hijjah 10, 1329
Îndoieli cu privire la originalitatea haditului
Partenerul dumneavoastră de dezbatere se îndoieşte puternic de autenticitatea acestui hadit. Mai întâi că niciunul dintre cei doi şeici nu l-a inclus în sahih-urile lor şi nici ceilalţi autori de cărţi sahih. Nu cred că acest hadit a fost relatat de către sunniţii tradiţionalişti de încredere şi cred că nici dumneavoastră nu îl consideraţi autentic, pacea fie cu dumneavoastră.
Cu sinceritate,
Sh
Scrisoarea 22
Thul-Hijjah 1329
I Dovedirea autenticităţii textului
II De ce nu a fost relatat de către şeici
III Cine îi cunoaşte pe şeici ştie motivul
1) Dacă nu aş fi constatat validitatea sa la sunniţi, nu vi l-aş fi prezentat. Totuşi, Ibn Jarir şi Imamul Abu Jafer al-Iskafi i-au considerat autenticitatea ca înţeleasă de la sine[1]. Şi alţi critici l-au considerat autentic. Pentru a-i dovedi autenticitatea este suficient faptul că este relatat de către autorităţi pe care autorii cărţilor sahih se sprijină fără ezitare. Căutaţi la pagina 111, volumul 1, din Musnad, de Ahmed, unde veţi citi acest hadit povestit de Aswad ibn-Amir[2] de la Sharik[3], al-Amash[4], Minhal[5], Abbad ibn Abdullah al-Asadi[6], în linie cronologică de la Ali (ع).
2) Motivul pentru care ambii şeici (Bukhari şi Muslim) şi cei caei nu au citat acest hadit se datorează faptului că acesta nu corespundea cu viziunile lor privind problema succesiunii. Acesta este motivul pentru care ei au respins un număr mare de texte autentice, de teamă că şiiţii le-ar fi putut folosi drept pretexte; astfel, ei au ascuns cu bună ştiinţă adevărul. Există mulţi şeici sunniţi, fie ca Allah să-i ierte, care au ascuns în acelaşi fel texte asemănătoare, iar metoda lor de ascundere are o istorie binecunoscută, scrisă de al-Hafiz ibn Hajar, în Fath Al-Bari. Al-Bukhari a dedicat acestei teme un întreg capitol, la încheierea capitolului despre „Al-Ilm”, în volumul 1, pagina 25, din Sahih, subintitulat „Un capitol despre cei care recunosc mai degrabă cunoaşterea unora decât a altora”.
3) Oricine cunoaşte căile gândirii lui Bukhari, atitudinea lui faţă de Comandantul Celor Credincioşi (ع) şi faţă de Ahl al-Bayt (ع) va constata că pana sa va evita să nareze texte care se referă la acestea, iar cerneala lui se va usca mai înainte de a le recunoaşte atributele. Acesta nu va fi deci surprins de faptul că el respinge acest hadit în mod special, ca şi altele asemănătoare; de aceea, căutăm adăpost la Allah Atotputernicul şi Sublimul, şi pacea să fie cu dumneavoastră.
Cu sinceritate,
Sh
Scrisoarea 23
Thul-Hijjah 14, 1329
I Convingerea în autenticitatea acestui hadit
II Neîncrederea în naraţiunea discontinuă
III Referenţialitatea pentru succesiunea restrânsă
IV Urmări
1) Am citit acest hadit la pagina 111 a primului volum din Musnad, al lui Ahmed, am constatat că sursele lui sunt de încredere şi le-am găsit a fi cele mai de încredere autorităţi. Apoi am cercetat căile prin care a citat acest hadit şi le-am găsit consecutive: fiecare dintre ele o sprijină pe cealaltă; astfel, am ajuns să cred în conţinutul lui.
2) Însă nu te bazezi pe un hadit autentic care tratează problema succesiunii decât dacă este relatat în continuitate (mutawatir), deoarece succesiunea, în conformitate cu filosofia voastră şiită, reprezintă una dintre rădăcinile religiei, iar acest hadit nu poate fi considerat drept „mutawatir” (relatat consecutiv) şi, de aceea, nu poate fi folosit drept bază.
3) Se poate afirma că Ali (ع) este succesorul Profetului (ص) numai în familia acestuia; deci, unde este textul care dovedeşte că succesiunea lui este publică?
4) Acest hadit poate fi chiar şi respins, devreme ce Profetul nu i-a sprijinit public conţinutul. Din această cauză, companionii nu au găsit motiv de a nu jura ascultare celor trei califi religioşi, Allah fie mulţumit de ei.
Cu sinceritate,
Sh
Scrisoarea 24
Thul-Hijjah 15, 1329
I De ce acest hadit este de bază
II Succesiunea restrânsă este respinsă în mod unanim
III Imposibilitatea revocării
1) Sunniţii se bazează pe fiecare hadit corect pentru a-şi confirma conceptul lor despre succesiune, fie că este Mutawatir sau nu. Noi de bazăm pe autenticitatea acestui hadit în argumentaţia noastră, pur şi simplu pentru că ei înşişi îi declară autenticitatea, ataşându-se astfel de ceea ce ei consideră că leagă. Din punctul nostru de vedere, dovada privind succesiunea depinde de tawatur-ul propriilor surse, aşa după cum apare ca evident oricui.
2) Pretenţia că Ali este succesorul Trimisului lui Allah (ص) doar în familia acestuia este respinsă prin faptul că oricine crede că Ali este succesorul Trimisului lui Allah în familia sa crede de asemenea că el este succesor şi în aspectele publice, iar cine îi neagă succesiunea în cele publice o neagă şi pe cea din cadrul familiei. Nu există nicio cale de separare a celor două; astfel că, ce rost are introducerea unei filosofii contrare consensului tuturor musulmanilor?
3) Nu pot trece cu vederea afirmaţia dumneavoastră că acest hadit este respins, lucru care contrazice atât raţiunea cât şi Şaria, devreme ce, pentru a fi abrogată, o afirmaţie trebuie făcută înainte să existe efectul ei, după cum este limpede pentru toată lumea. În acest caz, singurul pretext pentru abrogare este presupunerea că Profetul (ص) a fost reţinut în a face publică esenţa acestui hadit. Haditul în sine dovedeşte că el (ص) nu a fost rezervat în această privinţă; ci, textele sunt consecutive în acest sens şi se sprijină unul pe celălalt. Dacă am presupune că nu mai există un text cu acelaşi înţeles după acesta, atunci cum se poate dovedi că Profetul (ص) s-a răzgândit sau a fost rezervat în privinţa impunerii acestuia? „Nu-şi urmează decât închipuirea şi ceea ce poftesc sufletele lor, cu toate că le-a venit de la Domnul lor călăuzire” (Coran, 53:23) şi pacea să fie cu dumneavoastră.
Cu sinceritate,
Sh
Scrisoarea 25
Thul-Hijjah 16, 1329
I Credinţa sa în text
II Cerere pentru mai multe texte
- Am crezut în Acela Care v-a făcut să risipiţi întunericul necunoaşterii, să limpeziţi lucrurile ambigue şi v-a făcut unul dintre semnele Lui şi o faţetă a Propriei Sale manifestări.
- Allah să îl binecuvânteze pe tatăl vostru; mai furnizaţi-mi astfel de texte şi pacea să fie cu dumneavoastră.
Cu sinceritate,
Sh
Următorul: SCRISOAREA 36 – 40
Anterior: SCRISOAREA 11 – 20
Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului
[1] Căutaţi haditul 6045 dintre cele incluse în Kanz al-Ummal, pagina 396, volumul 6, unde veţi găsi o referire la verificarea acestui hadit făcută de către Ibn Jarir. Dacă veţi merge la Muntakhab al-Kanz, la începutul notei de la pagina 44, volumul 5, din Musnad, de Ahmed, veţi găsi o referire la verificare acestui hadit de către Ibn Jarir. În ceea ce îl priveşte pe Abu Jafer al-Iskafi, el a subliniat cu tărie acurateţea acestuia în cartea Naqd al-Uthmaniyya; deci, căutaţi la pagina 263, volumul 3, din Sharah Nahjul Balaghahi, de al-Hadid, ediţia egipteană.
[2] Atât al-Bukhari cât şi Muslim s-au bazat pe el în sahih-urile lor. Ambii au învăţat haditul de la Shubah, iar Bukhari l-a învăţat de la Abdul-Aziz ibn Abu Salamah, în vreme ce Muslim l-a învăţat de la Zuhayr ibn Muawaiyah şi Hammad ibn salamah. Acest hadit este relatat la Bukhari de Muhammad ibn Hatim ibn Bazi. În Sahih-ul lui Muslim este citat de Harun ibn Abdullah, criticul, şi de Abu Skaybah şi Zuhayr.
[3] În Sahih, Muslim s-a bazat pe autoritatea lui, după cum am arătat în Scrisoarea 16.
[4] Atât Bukhari cât şi Muslim se bazează pe autoritatea lui în sahih-urile lor, după cum am arătat când am discutat despre el în Scrisoarea 16.
[5] Al-Bukhari s-a bazat pe el, după cum am arătat în Scrisoarea 16.
[6] Numele lui întreg este Abbad ibn Abdullah ibn al-Zubayr ibn al-Awwam al-Qarashi al-Asadi. Al-Bukhari şi Muslim se bazează pe autoritatea lui în sahih-urile lor. A auzit haditul de la Asma şi Ayesha, fiicele lui Abu Bakr. Este citat în ambele sahih-uri de Ibn Abu Malka, Muhammad ibn Jafer ibn al-Zubayr şi Hisham ibn Umer.