Postirea (partea I din II)
Postirea înseamnă că—de la vremea chemării-la-rugăciune (adhān), ce ține de rugăciunile-fajr, și până la vremea rugăciunilor-maghrib—o persoană, cu smerenie față de poruncile lui ‘Allāh, trebuie să evite 9 lucruri. (Acestea vor fi menționate mai încolo.)
Intenția (niyyat) de postire
- Nu este necesar pentru o persoană să cultive în mintea sa intenția de postire ori să spună cu voce că are intenția de-a posti în ziua următoare. De fapt, este de ajuns pentru ea, motivată fiind de supunerea față de comandamentul lui ‘Allāh, să decidă ca, de la adhān a rugăciunilor-fajr până la rugăciunile-magrib, să nu facă nici o acțiune care ar invalida postirea. Persoana, ca să se asigure că a postit de-a lungul întregului timp prescris, trebuie să înceapă a posti mai devreme decât adhān pentru rugăciunile-fajr și să continue să se abțină de la acțiuni ce ar invalida postirea dincolo de apusul soarelui.
- O persoană poate exprima [pentru sine] niyyat cum că va posti în ziua următoare în fiecare noapte a sfintei luni-Ramadhan, însă este mai bine dacă în chiar prima noapte din luna-Ramadhan va exprima intenția de postire pentru întreaga lună.
- Pentru o persoană conștientă, ultimul moment când poate avea niyyat de-a urma tot ce ține de postirea-Ramadhan este înaintea chemarea-la-rugăciune pentru rugăciunile-fajr. Aceasta înseamnă că trebuie să încerce a posti încă din acel moment, chiar dacă mai târziu, din cauza somnului sau altor motive, devine nepăsătoare față de intenția sa.
- În privința postirii recomandate (mustahab), o persoană poate să aibă intenția acesteia în oricare moment al zilei—chiar și cu câteva clipe înainte de maghrib—cu condiția să nu fi făcut nici o acțiune care ar invalida postirea.
- Dacă, în perioada-Ramadhan, o persoană adoarme fără să fi exprimat niyyat înainte de adhan pentru rugăciunile-fajr sau în oricare zi fixată pentru postirea obligatorie, însă se trezește și face niyyat de postire înainte de zuhr, atunci postirea sa va fi validă. Însă dacă se trezește după zuhr, atunci, ca precauție, persoana trebuie să continue cu abstinența, adăugând și niyyat de qurbat și dând și qadha.
- Dacă o persoană încearcă să țină o altă postire decât cea de Ramadhan, atunci trebuie să specifice [în intenția sa pentru ce este] postirea respectivă; de exemplu, trebuie să specifice că este vorba de postire-qadha ori postire pentru împlinirea unui jurământ. Pe de altă parte, nu este necesar ca în a sa niyyat persoana să precizeze că are să urmeze o postire de ramadhan. Dacă o persoană nu este conștientă sau uită că se află în luna-ramadhan și exprimă intenția de-a ține o altă postire, atunci postul ce îl ține va fi considerat ca aparținând de ramadhan.
- Dacă o persoană știe că se află în luna-ramadhan și cu toate acestea, intenționat, exprimă niyyat de-a ține alt post decât acela de ramadhan, atunci acțiunea sa nu va fi recunoscută nici ca postire a lunii-ramadhan și nici ca postirea pentru care și-a formulat niyyat.
- Dacă o persoană postește având în minte niyyat ce trebuie formulată în prima zi a lunii [ramadhan], iar mai târziu își dă seama că se află în a doua sau a treia lună, atunci, chiar așa fiind, postirea sa este validă.
- Dacă o persoană exprimă o intenție de-a ține un post înainte de adhan pentru rugăciunile-din-zori, iar mai apoi, trecând printr-o perioadă de uitare, redevine în cursul zilei iar conștient, atunci, pe baza unei precauții obligatorii, trebuie să ducă până la capăt postirea din ziua respectivă; dacă nu își termină postirea, atunci trebuie să realizeze qadha corespondentă.
- Dacă înainte de adhan pentru rugăciunile-fajr o persoană își formulează niyyat de a ține post și mai apoi, trecând printr-o fază de inconștiență din cauza intoxicării [cu alcool], își vine în simțuri de-a lungul zilei, atunci, pe baza unei precauții obligatorii, trebuie să ducă până la capăt postirea din ziua respectivă și să realizeze qadha corespondentă postirii.
- Dacă o persoană formulează niyyat de postire înainte de adhan pentru rugăciunile-fajr, iar apoi merge să se culce și se trezește după maghrib, postirea este validă.
- Dacă o persoană nu știe sau a uitat că este luna-ramadhan și află de asta înainte de zuhr, cum și dacă a făcut acțiuni care invalidează postirea, atunci postul ce-l ține este invalid. În plus, nu trebuie să facă până la magrib nici o acțiune care ar invalida postirea și, după ramadhan, trebuie să realizeze qadha corespondentă acelei postiri. Aceeași regulă se aplică în cazul în care află abia după zuhr că este în luna-ramadhan. Însă atunci când află înainte de zuhr [că e luna-ramadhan] și nu a făcut nici o acțiune invalidantă a postirii, postul ce-l ține va fi valid.
- Dacă, în luna-ramadhan, înainte de adhan pentru rugăciunile-fajr, un fiu sau o fiică atinge vârsta pubertății, atunci el sau ea trebuie să țină postul. Dacă, în luna-ramadhan, fiul sau fiica atinge vârsta pubertății după adhan pentru rugăciunile-fajr, atunci nu este obligație pentru el sau ea să țină postul în ziua respectivă; aceasta însă cu excepția cazului în care dorește să realizeze o postire recomandată în acea zi, postire pe care, ca precauție, trebuie s-o ducă până la capăt.
- Dacă o persoană—ce a fost angajată să țină posturile în locul unei persoane decedate ori are ca obligație postirile-kaffarah—ține postirile recomandate, atunci nu este nici o problemă. Totuși, dacă o persoană are de făcut propriile qadha pentru postiri, atunci nu poate să țină și posturile mustahab. Dacă persoana respectivă uită de asta, ține un post mustahab și-și dă seama de eroare înainte de timpul-zuhr, atunci postirea mustahab este invalidă, însă putând să-și preschimbe intenția pentru a realiza qadha; atunci când își dă seama de eroare după timpul-zuhr, precauția este că postirea sa se invalidează; iar dacă își dă seama de eroare după timpul-magrib, validitatea postirii sale este o problemă ishkal [pe care o decide numai ‘Allāh].
- Dacă pentru o persoană este obligatoriu să facă o postire anume, alta decât cea de ramadhan, cum în cazul în care a făcut jurământ să țină post într-o zi anume, și nu formulează intenționat și explicit o intenție până la adhan pentru rugăciunile-fajr, atunci postul [ce și l-a jurat] este invalid. Iar dacă nu știe că este obligatoriu să țină post în ziua respectivă sau uită de asta, însă își reamintește până la miezul-zilei, și dacă nu a făcut nici o acțiune ce i-ar invalida postirea, atunci, formulând intenția de-a posti, postirea sa este validă; în același caz, dacă își reamintește după zuhr, atunci trebuie să țină seama de precauția ce se aplică la postul de ramadhan.
- Privitor la o postire obligatorie ce nu are un timp prescris (postirea-kaffarah, de exemplu), dacă o persoană nu-și formulează o intenție până aproape de durata-zuhr, atunci, chiar și așa, nu este nici o problemă. De fapt, dacă persoana decide înainte de niyyat că nu va posti, ori dacă este nehotărâtă să țină sau nu post și, mai mult, nu a făcut nici o acțiune care să invalideze postirea, atunci, în cazul în care decide să postească înainte de zuhr, postul ce-l ține este valid.
- Dacă în luna-ramadhan, înainte de zuhr, un nemusulman trece la islam, atunci, pe baza unei precauții obligatorii, trebuie să-și formuleze intenția de-a posti și să treacă la ținerea postului, însă cu condiția ca să nu fi făcut o acțiune invalidantă pentru postire. Dacă nu realizează postirea în chiar ziua-ramadhan a convertirii sale, atunci trebuie să ofere qadha corespondentă.
- Dacă, în luna-ramadhan, într-una din zile, un bolnav se recuperează înainte de zuhr, și dacă nu a făcut nici o acțiune care să invalideze postirea, atunci poate să-și formule niyyat și să postească. Însă dacă starea de bine apare după zuhr, atunci nu va avea obligația să postească în ziua respectivă.
- Dacă o persoană nu este sigură de este ultima zi a lunii-sha’ban sau prima zi a celei ramadhan, atunci postirea în ziua respectivă nu este obligatorie. Dacă [în pofida acestei îndoieli] o persoană vrea să țină post în acea zi, atunci poate să țină postul, dar fără să meargă pe intenția că ar fi o postire de ramadhan.
Cu toate acestea, dacă persoana formulează intenția [închipuindu-și greșit sau nu] că este prima zi a lunii-ramadhan, atunci [chiar și așa] se va considera că postul ce-l ține este postire de ramadhan; în cazul în care nu este prima zi a lunii-ramadhan, atunci se va considera că a făcut o postire-qadha sau una asemănătoare; oricum, în ambele cazuri, postirea va fi validă.
Este mai bine să se țină post cu intenția că este vorba de o postire-qadha sau oricare alta, deoarece, dacă se află mai apoi că a fost într-o zi a lunii-ramadhan, atunci se va considera automat ca fiind postire de ramadhan. Chiar și când persoana formulează intenția pentru o postire normală, oarecare, dacă mai apoi se află că a postit într-o zi de ramadhan, atunci postirea respectivă va fi socotită ca fiind postire de ramadhan.
- În cazul că există îndoiala de este ultima zi a lunii-sha ‘ ban sau prima zi a celei ramadhan și totodată o persoană realizează în acea zi o postire-qadha sau recomandată (sau oricare alta), iar mai apoi ajunge să afle că ziua respectivă este prima din luna-ramadhan, atunci ea trebuie să preschimbe intenția formulată în una pentru postire-ramadhan.
- Când în formularea de niyyat o persoană nu este sigură dacă să întrerupă sau nu o postire obligatorie de dată fixă, cum este cea de ramadhan, sau dacă decide că o va întrerupe, atunci, automat, postirea sa devine invalidă, chiar dacă nu a trecut efectiv la întreruperea acesteia și chiar dacă regretă decizia de întrerupere.
- Pe timpul realizării unei postiri recomandate sau obligatorii, a cărei dată nu este fixă, cum este cazul postirii-kaffarah, dacă o persoană dorește să întrerupă postirea ori ezită între a o face sau nu, atunci, în cazul postirii obligatorii, trebuie să formuleze o niyyat nouă înainte de zuhr, iar în cazul postirii recomandate, înainte de maghrib. În acest fel, postirea sa va fi validă.
Fapte care invalidează postul
- Sunt 9 acțiuni care invalidează postul:
- mâncatul și băutul;
- actul sexual;
- masturbarea (istimna),care înseamnă a abuza de sine, cu rezultat ejacularea;
- punerea unor false atribute pe seama lui ‘Allāh, a Profetului Său și a succesorilor sfântului Profet;
- înghițirea de praf;
- băgarea completă a capului în apă;
- rămânerea în starea janabat, haidh, sau nifas până la adhan pentru rugăciunile-fajr;
- clisma cu lichide;
- vomitatul
Detalii legate de aceste acțiuni sunt explicate în articolele următoare:
I. Mâncatul și băutul
1582. Dacă în timp ce este conștientă că se află în post, o persoană mănâncă sau bea ceva de manieră intenționată, atunci postirea sa devine invalidă, indiferent dacă produsul ce-l mănâncă sau bea este pentru asta (pâine cu apă, de exemplu) sau nu (pământ sau seva unui copac, de exemplu) și indiferent de cantitate. Chiar și atunci când persoana ce postește scoate din gură și introduce din nou în gură lemnișorul (miswak), înghițind lichidul din el, postirea este invalidă, mai puțin în situația în care lichidul lemnișorului se amestecă cu saliva în așa fel încât nu se mai poate spune că ar fi umezeală externă.
1583. Dacă în timp ce mănâncă sau bea o persoană își dă seama că este timpul-fajr, atunci trebuie să scuipe mâncarea sau lichidul din gură imediat; dacă îngite intenționat ce are în gură, postirea este invalidă. Conform regulilor ce vor fi menționate mai încolo, este de asemenea obligatoriu pentru persoana respectivă să ofere kaffarah.
1584. Dacă în timpul postului o persoană mânâncă sau bea din neatenție, atunci postirea nu este invalidată.
1585. Nu este nici o obiecție la faptul ca unei persoane ce postește să i se administreze o injecție cu anestezice sau în alte scopuri medicale, însă este mai bine să se evite injecțiile cu substanțe medicinale ori substitute alimentare.
1586. Dacă o persoană care postește înghite intenționat mâncarea ce i-a rămas printre dinți, atunci postirea sa este invalidă.
1587. Nu este necesar ca persoana care dorește să postească să folosească o scobitoare înainte de adhan pentru rugăciunile-fajr. Totuși, dacă persoana crede că unele resturi de mâncare dintre dinți vor ajunge să fie înghițite în cursul zilei, atunci trebuie să-și curețe dinții cu scobitoarea.
1588. Chiar dacă în gura cuiva s-a acumulat saliva datorită gândului la alimente acre sau de alt fel, înghițirea ei nu va invalida postirea.
1589. Nu este nici o problemă dacă persoana care postește își înghite flegma sau mucusul câtă vreme aceasta nu a ajuns în gură; dar dacă totuși a ajuns în interiorul gurii, precauția obligatorie este să n-o înghită.
1590. Dacă o persoană care postește este într-atât de însetată, încât crede că-i va fi extrem de greu de suportat, atunci poate bea oricâtă apă, însă faptul va invalida postirea. Dacă persoana este în postul-ramadhan, atunci, ca precauție obligatorie, nu trebuie să bea mai mult decât pentru potolirea setei, iar în restul zilei trebuie să caute a se abține de la acțiuni ce ar invalida postirea.
1591. Faptul de a mesteca mâncare pentru a hrăni un copilaș ori o pasăre sau faptul de-a gusta ceva ce, de obicei, nu este înghițit, nu va invalida postirea, chiar dacă ajunge în gât din neatenție. Cu toate acestea, dacă o persoană știe anticipat că respectivul aliment va ajunge în gât, atunci postirea este invalidă și trebuie să ofere qadha corespondentă, adăugată fiind obligația de a da kaffarah.
1592. Gândind la propria slăbiciune fizică, o persoană nu trebuie să abandoneze faptul de-a posti. Totuși, dacă slăbiciunea trupescă este în asemenea grad că ținerea postului ar fi imposibilă, atunci nu este nici o problemă dacă întrerupe postirea.
II. Actul sexual
1593. Actul sexual invalidează postirea, chiar și numai dacă penetrarea este cât vârful penisului, chiar și atunci când nu s-a produs ejacularea.
1594. Dacă însă penetrarea este mai scurtă decît vârful penisului, atât cât să nu se poată spune că a avut loc un act sexual, și dacă nu s-a produs ejacularea, atunci postirea nu devine invalidă. Regula aceasta se aplică atât bărbaților circumciși, cât și celor necircumciși.
1595. Dacă un bărbat face intenționat actul sexual și apoi stă la îndoială dacă penetrarea a fost până la limita circumciziei sau nu, atunci, ca precauție obligatorie, postirea sa devine invalidă și apare obligația de-a realiza qadha corespunzătoare. Nu este obligatoriu pentru el să dea kaffarah.
1596. Dacă o persoană uită că se află în post și comite actul sexual sau dacă îl comite aproape forțat de situație, involuntar, postirea sa nu devine invalidă. Totuși, [dacă în momentele respective] își reamintește că are de postit ori își vine în fire [dându-și seama că greșește], atunci trebuie să abandoneze imediat actul sexual; dacă nu o face, atunci postirea sa este invalidă.
III. Masturbarea (istimna)
- Dacă o persoană ce ține post se masturbează (istimna), postirea sa devine invalidă. (Definirea termenului istimna s-a dat la regula #1581/3.)
- Dacă sămânța este eliminată involuntar din corp, postirea nu este invalidată.
- Unui bărbat care postește, chiar dacă știe că, dormind în cursul zilei, ar putea să devină mohtalim—cineva care suferă descărcarea seminală în timpul somnului—îi este permis să doarmă, chiar de nu este deranjat de faptul de-a nu dormi. Dacă bărbatul respectiv devine mohtalim, chiar și așa fiind, postirea sa nu este invalidată.
- Dacă o persoană care postește se trezește chiar în momentul în care se petrece ejacularea, nu este obligatoriu pentru ea s-o oprească.
- O persoană care postește și care a devenit mohtalim poate să urineze, chiar dacă știe că, eliminând urina, elimină și sperma rămasă.
- Dacă o persoană ce a devenit mohtalim știe că i-a mai rămas semen în corp, dar nu ajunge să urineze înainte de-a face îmbăierea generală (ghusl), și mai știe că sperma va ieși din corp după ghusl, atunci, pe baza unei precauții recomandate, trebuie totuți să urineze înainte de-a realiza ghusl.
- Un bărbat care începe să-și curteze femeia cu gândul de-a ajunge la descărcare seminală, va duce până la capăt postirea [din acea zi] și va realiza qadha corespondentă, chiar dacă sămânța nu este descărcată.
- Dacă o persoană care postește își curtează femeia fără intenția descărcării seminale, fiind sigur că descărcarea nu va avea loc, atunci, chiar dacă sperma este eliminată neașteptat, postirea este validă. Dacă însă bărbatul nu este sigur de va avea loc sau nu descărcarea seminală, iar aceasta se petrece, atunci postirea sa este invalidă.
IV. Atribuirea de falsități lui ‘Allāh și Profetului Său
1605. Dacă o persoană ce ține post atribuie intenționat ceva fals lui ‘Allāh și Profetului (s.a.w.), cum și viceregenților săi (a.s.), fie verbal, fie prin scris, fie printr-un gest, atunci postirea sa devine invalidă, chiar dacă mai apoi poate retracta, zicând că a spus o minciună, chiar dacă poate să se căiască de cele zise. Mai mult, precauția recomandată este să se abțină de-a pune minciuni pe seama lui Bibi Fatema Zahra (a.s.), ori a tuturor Profeților și succesorilor lor.
1606. Dacă o persoană ce urmează postul vrea să citeze ceva în privința căreia nu are nici o autoritate sau despre care nu știe de este adevarat sau fals, atunci, ca precauție obligatorie, ea trebuie să indice persoana de la care a citat sau cartea în care cele spuse au fost scrise.
1607. Dacă o persoană citează ceva ca fiind cuvântul lui ‘Allāh sau al sfântului Profet, având credința că este adevărat, însă mai apoi își dă seama că atribuirea sa a fost falsă, atunci, chiar așa fiind, postirea sa nu se invalidează.
1608. Dacă o persoană atribuie ceva Preaputernicului ‘Allāh sau Sfântului Profet, având credința că este fals, dar înțelegând mai apoi că era de fapt adevărat, atunci, ca precauție obligatorie, trebuie să-și ducă postirea până la capăt și, de asemenea, să realizeze qadha corespunzătoare.
1609. Dacă, la modul intenționat, o persoană atribuie lui ‘Allāh sau Sfântului Profet, ori succesorilor Sfântului Profet, o falsitate spusă de către altă persoană, atunci postirea sa devine invalidă. Cu toate acestea, dacă citează [și indică] persoana care a fabricat minciuna, postirea sa nu este afectată.
1610. Dacă o persoană ce ține post este întrebată de a spus Sfântul Profet unele cuvinte sau altele și ea spune intenționat „nu” , când ar trebui să spună „da” ori, tot intenționat, spune „da”, când ar trebui să spună „nu”, atunci, ca precauție obligatorie, postirea sa devine invalidă.
1611. Dacă o persoană citează un adevărat cuvânt al lui ‘Allāh sau al Sfântului Profet, iar mai apoi zice cum că ar fi spus o minciună, ori dacă, seara, atribuie ceva fals lui ‘Allāh și Profetului Său, ca în dimineața următoare să continue a susține ca adevărată atribuirea din seara precedentă, atunci postirea sa devine invalidă; la aceasta, invalidarea nu se petrece, dacă persoana susține că intenția sa nu este decât de-a exprima ce a învățat mai nou.
V. Prezența prafului în gât
1612. Pe baza unei precauții obligatorii, postirea devine invalidă dacă persoana ce ține postul permite să-i ajungă praf în gât, fie că este ceva harām de înghițit, precum praful și pământul, fie că este ceva halal de mâncat, dar în formă de pulbere, precum făina.
1613. Chiar dacă praful fin [în cantitate mică și invizibil, cum cel din aerul respirat] ajunge în gât, postirea nu va fi invalidată.
1614. Dacă, în pofida faptului de a-l fi observat, o persoană ce postește nu are grijă ca să nu îi ajungă în gât praful măturat de vânt în cantitate mare, [cum cel dintr-un vârtej de praf sau dintr-o furtună], atunci, pe baza unei precauții obligatorii, postirea este invalidă.
1615. Ca precauție obligatorie, o persoană ce urmează postul, nu trebuie să lase ca fumul de țigară, de tutun, sau din alte asemenea, să-i ajungă în gât.
1616. Dacă o persoană nu are grijă să împiedice praful, fumul, etc. de a-i intra în gât, însă este foarte sigură că materiile acestea nu vor ajunge în gât, atunci postirea este validă; dar dacă doar bănuie că nu vor ajunge în gât [și totuși faptul s-a petrecut], atunci trebuie să refacă postirea sub forma qadha.
1617. Dacă o persoană nu are grijă îndeajuns și, uitând că postește, lasă fără voie ca praful sau cele asemănătoare să-i ajungă în gât, atunci, chiar așa, postirea este validă.
VI. Introducerea totală a capului în apă
1618. Dacă o persoană care postește își bagă cu totul capul în apă, intenționat, atunci postirea sa este cunoscută ca fiind invalidă, chiar dacă restul corpului rămâne în afară. De fapt, această acțiune nu invalidează postirea, fiind doar o acțiune makrūh care, ca măsură de precauție, trebuie evitată.
1619. Dacă, prima oară, o persoană își bagă capul în apă doar o jumătate, iar a doua oară, cealaltă jumătate, atunci postirea nu este afectată.
1620. Dacă se introduce tot capul sub apă, însă lăsând afară o șuviță de păr, regula aplicată va fi ca la #1618.
1621. Nu este nici o problemă dacă cineva își bagă capul în alt lichid decât apa—lapte, de exemplu.La fel, postirea nu este afectată atunci când se introduce capul în apă amestecată (mudhāf).
1622. Dacă o persoană care postește cade în apă involuntar și capul îi intră cu totul sub apă, ori dacă , uitând că postește, își cufundă capul în apă,atunci postirea sa nu este afectată.
1623. Dacă o persoană se aruncă în apă gândind că apa nu-i va acoperi capul, dar faptul se petrece totuși, atunci, chiar așa, postirea sa rămâne validă.
1624. Dacă o persoană, uitând că postește, își cufundă capul în apă, iar fiind sub apă își aduce aminte că este în post, atunci trebuie să-și scoată repede capul din apă; însă, oricum, chiar dacă n-o face, postirea sa nu se invalidează.
1625. Dacă o persoană ce postește este apăsată de altcineva sub apă și ajunge cu capul sub apă, postirea sa nu este afectată. Dacă prietenul slăbește apăsarea, atunci este bine dacă persoana scufundată își scoate imediat capul afară din apă.
1626. Dacă o persoană care postește își scufundă capul sub apă având în minte niyyat de ghusl, atât postul ce-l ține cât și îmbăierea sunt valide.
1627. Dacă o persoană ce postește înoată spre adâncul apei pentru a salva o alta de la înec, deși poate fi obligatoriu să salveze acea persoană,va trebui, conform unei precauții recomandate, să realizeze qadha pentru postire.
VII. A rămâne în starea janabat, haidh sau nifas până la perioada-fajr
- Dacă, intenționat, o persoană în starea janabat nu realizează ghusl până la timpul pentru rugăciunile-fajr, atunci postirea sa devine invalidă. Dacă, intenționat, persoana a cărei obligație este să realizeze tayammum nu face curățirea, atunci postirea sa este de asemenea invalidă. Această regulă se aplică de asemenea în cazul realizării de qadha a postirilor în luna-ramadhan.
- În cazul postirilor obligatorii și ale actelor qadha corespunzătoare, acele postiri care au date fixe, asemănătoare celor din luna-ramadhan,—dar care sunt altele decât cele din ramadhan—dacă o persoană în starea janabat nu realizează intenționat ghusl până la timpul rugăciunilor-fajr, atunci, chiar și așa, postirea sa va fi în ordine.
- Dacă, pe timpul lunii-ramadhan,în timpul nopții, o persoană intră în starea janabat și, intenționat, nu face ghusl până ce timpul până la adhan este prea scurt pentru îmbăiere, atunci persoana trebuie să realizeze tayammum și să postească. Totuși, ca precauție recomandată, trebuie să facă de asemenea qadha corespunzătoare.
- Dacă, pe timpul lunii-ramadhan, o persoană aflată în janabat uită să facă ghusl, dar aducându-și aminte după o zi, atunci trebuie să realizeze qadha corespunzătoare postirii din ziua respectivă. În cazul că-și amintește de ghusl după un număr de zile, atunci trebuie să realizeze qadha pentru postirile din zilele trecute, zile în care este sigur că s-a aflat în janabat. Astfel, dacă nu este sigur de a fost în janabat pentru 3 sau 4 zile, atunci trebuie să realizeze qadha pentru 3 zile.
- Dacă pe timpul lunii ramadhan, după noaptea când intră în janabat, o persoană nu are timp să realizeze ghusl ori tayammum, postirea sa va fi invalidă și va avea obligația să realizeze qadha pentru acea postire și să dea kaffarah.
- Dacă o persoană, cercetând de are sau nu suficient timp la dispoziție și crezând că are timp pentru ghusl, ajunge să fie în janabat, ca mai apoi, aflând că timpul a fost de fapt scurt, să treacă la realizarea de tayammum, atunci postirea este validă. Dacă, fără să cerceteze, persoana presupune că are suficient timp pentru ghusl și ajunge în starea janabat, iar mai apoi află că, de fapt, timpul a fost scurt și ține post cu tayammum, atunci, în plus, ca precauție recomandată, trebuie să realizeze qadha corespunzătoare.
- Dacă, în luna- ramadhan, pe timpul nopții, o persoană este în janabat și știe că, de merge să se culce, nu se va trezi până la fajr, atunci nu trebuie să se culce fără a se fi îmbăiat (ghusl); dacă se culcă fără să fi realizat ghusl și nu se trezește până la fajr, atunci postirea sa este invalida și va avea ca obligație să realizeze qadha corespondentă și să dea kaffarah.
- Dacă, în luna- ramadhan, într-una din nopți, o persoană aflată în starea janabat adorme și trezindu-se, nu este sigură, dacă adormind iar, se va trezi la timp, atunci, precauția obligatorie este să realizeze ghusl și aceasta chiar de gândește că se va trezi la timp, înainte de fajr.
- Dacă, în luna- ramadhan, într-una din nopți, o persoană aflată în starea janabat simte cu siguranță că, de se va culca, se va trezi înainte de rugăciunile-fajr și chiar este hotărâtă să realizeze ghusl la trezire, atunci postirea sa va fi validă, chiar dacă, cu toată hotărârea luată, va dormi până la rugăciunile-fajr [fără să fi făcut ghusl]. Aceeași regulă se aplică pentru o persoană care, deși nu este sigură de se va trezi la timp, are totuși speranța că se va trezi înainte de rugăciunile-fajr.
- Dacă, în luna-ramadhan, într-una din nopți, o persoană aflată în starea janabat are o speranță fermă sau rezonabilă că, de va adormi, se va trezi înainte de rugăciunile-fajr și în plus, nu are grija faptului că, la trezire, trebuie să facă ghusl, atunci, în cazul în care doarme mai mult, până chiar să înceapă rugăciunile-fajr, obligația sa va fi să realizeze qadha corespondentă.
- Dacă, în luna-ramadhan, într-una din nopți, o persoană aflată în starea janabat este sigură sau are speranța justificată că, de va dormi, se va trezi înainte de rugăciunile-fajr, însă fie nu intenționează să realizeze și ghusl, fie nu este sigură de-o va face, atunci postirea sa va fi invalidă. Qadha și kaffarah vor fi obligatorii pentru persoana respectivă, dacă adoarme și nu se trezește [până la rugăciunile-fajr].
- Dacă, în luna-ramadhan, într-una din nopți, o persoană aflată în starea janabat adoarme și se trezește pe parcursul nopții, moment în care este sigură ori are speranța justificată că, de va adormi iarăși, se va trezi înainte de rugăciunile-fajr și că în mod hotărât va realiza și ghusl, atunci, în cazul în care nu se petrece aceasta și chiar doarme până la timpul-fajr, trebuie să realizeze qadha corespunzătoare postirii din acea zi. Iar dacă persoana merge pentru a treia oară să se culce și nu se trezește până la vremea pentru rugăciunile-fajr, atunci, ca precauție recomandată, trebuie să realizeze qadha și să dea kaffarah.
- Dacă o persoană devine mohtalim [adică are descărcare seminală în timpul somnului], atunci primul, al doilea și al treilea somn înseamnă somnul de după trezirea [din visul care i-a produs starea-mohtalim]; somnul în care persoana a devenit mohtalim nu va fi recunoscut ca primul somn.
- Dacă o persoană ce postește devine mohtalim într-un somn din cursul zilei, nu este obligatoriu pentru ea să facă imediat ghusl.
- Dacă, în luna-ramadhan, după rugăciunile-fajr, o persoană se trezește dintr-un somn în care a devenit mohtalim, atunci postirea sa este validă, chiar dacă poate gândi că a devenit mohtalim înainte de rugăciunile-fajr.
- Dacă o persoană, care vrea să realizeze qadha pentru ramadhan, rămâne intenționat în starea janabat până la timpul pentru rugăciunile-fajr, atunci nu poate să postească în ziua respectivă. Dacă rămânerea în janabat nu a fost intenționată, atunci poate să postească, precauția fiind totuși aceea de a evita postirea.
- Dacă o persoană care dorește să realizeze qadha de ramadhan și se trezește după timpul-fajr, descoperind că este mohtalim, însă știe că a devenit mohtalim înainte de rugăciunile-fajr, atunci poate să postească în ziua respectivă având niyyat de qadha.
- Dacă—realizând o postire obligatorie fără dată fixă, cum este cea de kaffarah—o persoană rămâne intenționat în starea janabat până la timpul rugăciunilor-fajr, atunci, aparent, postirea sa este validă; cu toate acestea este mai bine dacă va ține postul respectiv într-o altă zi.
- Când, în luna-ramadhan, unei femeiei îi încetează sîngerarea menstruală (haidh) sau cea post-partum (nifas) înainte de timpul rugăciunilor-fajr ori când, în baza unei precauții, dorește ca într-o zi să realizeze qadha pentru ramadhan, postirea sa va fi invalidă în cazul în care, intenționat, nu realizează ghusl sau, din cauza scurtimii timpului, nu realizează tayammum. Dacă nu este vorba de postire-ramadhan sau qadha corespondentă, atunci postirea ce-o face va fi validă; ca precauție însă, trebuie să facă ghusl. În cazul în care, provocată de haidh sau nifas, obligația pentru femeie este să facă tayammum în loc de ghusl și intenționat nu realizează tayammum—punându-se cazul că este în ramadhan, într-una din zile, înainte de rugăciunile-fajr—atunci postirea sa este invalidă.
- Când, în luna-ramadhan, unei femei îi încetează menstruația (haidh) sau sângerarea post-partum (nifas) înainte de timpul rugăciunilor-fajr și nu are timp să realizeze ghusl, trebuie să realizeze tayammum, fără a fi necesar pentru ea să rămână trează până la timpul pentru rugăciunile-fajr. Aceeași regulă se aplică unei persoane a cărei obligație este să facă tayammum după ce-a intrat în starea janabat.
- Dacă, în luna-ramadhan, unei femei îi încetează haidh sau nifas chiar când să înceapă rugăciunile-fajr și nu mai are timp pentru ghusl sau tayammum, atunci, chiar și așa, postirea sa este validă.
- Dacă unei femei îi încetează haidh sau nifas după fajr sau dacă haidh și nifas încep în timpul zilei chiar aproape de rugăciunile-maghrib, postirea sa este invalidă.
- Dacă o femeie uită să realizeze ghusl după haidh sau nifas și-și amintește de asta după o zi ori mai multe, postirile pe care le-a ținut până atunci sunt valide.
- Dacă, într-una din zilele lunii-ramadhan, unei femei îi încetează menstruația ori sângerarea post-partum înainte de rugăciunile-fajr, însă, neglijându-și obligația, nu realizează nici ghusl ori, pentru scurtimea timpului, nici tayammum, atunci postirea sa va fi invalidă. Dar dacă nerealizarea spălării nu se petrece din neglijență—de exemplu, când își așteaptă rândul la baia publică—atunci, chiar dacă, până la fajr, doarme de trei ori fără să facă ghusl, postirea sa va fi validă câtă vreme nu ignoră să facă tayammum [în loc de ghusl].
- Dacă o femeie se află într-o situație de sângerare excesivă (kathira istihadha), postirea sa va fi validă, chiar dacă nu urmează regulile de îmbăiere generală, ghusl (așa cum au fost explicate la #402). La fel, postirea sa va fi validă, chiar de nu face ghusl prescrisă pentru săngerarea medie (mutawāsita istihadha).
- O persoană care a atins un cadavru, adică a avut oricare parte din corpul său în contact cu cadavrul, poate să țină post chiar dacă nu a făcut ghusl pentru atingerea unui cadavru. În plus, chiar dacă atinge un mort în timp ce ține postul, postirea sa nu se invalidează.
VIII. Clisma
- Dacă o persoană care postește este nevoită să facă o clismă cu lichide, postirea sa devine invalidă, chiar dacă faptul este în numele tratamentului.
IX. Vomitatul
1655. Dacă o persoană vomită intenționat, postirea sa se invalidează, chiar dacă persoana a fost obligată să facă astfel, din cauza unei boli, de exemplu. Postirea nu se invalidează în cazul în care vomitatul se petrece involuntar.
1656. Dacă persoana care postește mănâncă seara ceva, știind că asta poate să-i producă vomitatul în cursul zilei, atunci precauția recomandată este să realizeze qadha pentru postirea din acea zi.
1657. În cazul că nu-și aduce vreun neajuns [de sănătate], dacă o persoană se poate abține de la vomitat, atunci trebuie să se abțină.
1658. Dacă unei persoane care postește i-a intrat în gât o muscă, nu va fi cazul s-o elimine de s-a dus mult în gâtlej—postirea sa va fi validă. Dar dacă musca nu a descins mult, atunci trebuie ca persoana să tușească ori chiar să vomite ca s-o elimine, exceptând că și-ar produce vreun rău fizic. Dacă nu elimină, atunci postirea va fi invalidă.
1659. Dacă o persoană înghite din greșeală vreun aliment și-și amintește că postește înainte ca alimentul să-i fi ajuns în stomac, nu este necesar ca să-l expulzeze; postirea sa va fi validă.
1660. Dacă o persoană este sigură că eructând îi va reveni ceva din stomac în gură, atunci, ca precauție, nu trebuie să eructeze intenționat; însă de crede că reîntoarcerea amestecului din stomac nu se va petrece, atunci nu este nici o problemă dacă eructează.
1661. Dacă o persoană care postește are eructații și odată cu acestea parte din conținutul stomacului îi vine în gât sau în gură, atunci trebuie să scuipe; dacă se întâmplă să reînghită neintenționat acest conținut, postirea sa nu-și pierde validitatea.
Reguli privitoare la ceea ce invalidează postul
- Dacă o persoană comite intenționat, cu bună știință, o faptă care invalidează postul, atunci acesta de vine invalid; însă dacă fapta nu este intenționată, atunci nu este nici o problemă, postirea sa este validă. Totuși, de exemplu, dacă o persoană aflată în starea janabat doarme și nu face ghusl până la vremea rugăciunilor-fajr, vezi #1639, atunci postirea sa este invalidă. La fel,[dacă animată de-o convingere firească]—fie din necunoașterea regulei cum că un anume act invalidează postirea, fie bazându-se pe autoritatea unei autorități pe care o crede autentică—persoana comite o acțiune ce invalidează postirea, atunci postirea nu se invalidează, exceptând cazurile care privesc mâncatul, băutul și actul sexual.
- Dacă o persoană care postește comite din neatenție o acțiune ce invalidează postirea, iar apoi, gândind că odată ce postirea este invalidă, mai comite o faptă ce invalidează postirea, atunci postirea sa este invalidă.
- Dacă unei persoane ce postește i se bagă pe gât ceva de-o manieră forțată, atunci postirea nu se invalidează. Dar dacă persoana este convinsă prin intimidare să întrerupă postirea, cum în cazul în care este avertizată că îi vor fi în joc viața sau averea, iar ea întrerupe postul ca să evite pericolul, atunci postirea sa este invalidă.
- O persoană care postește nu trebuie să se ducă într-un loc, între oameni, unde știe că ar putea să i se bage ceva pe gât sau ar fi forțată să întrerupă postul; dacă se duce și este forțată să făptuiască ceva ce invalidează postirea, atunci postirea sa este invalidă. Ca o precauție obligatorie, aceeași regulă se aplică și în cazul în care i s-ar băga pe gât ceva, la modul forțat.
Următorul: Postul (partea a II-a)
Anterior: Reguli privitoare la namāz (partea a-IV-a)