S-a relatat că Nobilul Profet al islamului (s.a.w.a.) a spus că: „Curățenia este o parte a religiei.” Islamul a pus accentul pe curățenia vaselor, ustensilelor, ȋmbrăcăminţii, corpului, părului, dinților, apei de băut, apei utilizate pentru abluțiune și baie, locuinţei, străzilor, locurilor publice, hranei și tuturor lucrurilor folosite de oameni. Unele hadith-uri ale Profetului și Imamilor atribuie diavolului tot ceea ce este murdar sau provoacă boală (de exemplu microbii) și descrie toate aceste lucruri ca fiind cauza sărăciei și mizeriei.
Periajul dinţilor: S-a relatat că Nobilul Profet (s.a.w.a.) a spus: „Jibrael a insistat atȃt de mult asupra periajului dinţilor, ȋncȃt am crezut că va deveni obligatoriu pentru cei care mă urmează.” Periuţa de dinţi trebuie folosită vertical pe dinţi și după spălarea dinţilor trebuie să ne clătim gura cu apă. (Este exact la fel cum recomandă doctorii stomatologi ȋn zilele noastre.) Este recomandat să se perie dinţii ȋnainte de rugăciune. Potrivit Imamului Ja’far Sadiq (a.s.), există douăsprezece beneficii ale periatului dinţilor (miswaq):
(1) Acesta este unul dintre obiceiurile (sunnah) profeţilor.
(2) El atrage bunăvoinţa lui Allah.
(3) Curăţă gura.
(4) Accentuează strălucirea ochilor.
(5) Ȋndepărtează flegma.
(6) Ȋmbunătăţește memoria.
(7) Albește dinţii.
(8) Răsplata pentru faptele bune se ȋnmulţește de nenumărate ori
(9) Impiedică slăbirea și căderea dinţilor.
(10) Ȋntărește rădăcina dinţilor.
(11) Ȋngerii sunt mulţumiţi de cei care-și perie dinţii.
(12) Mărește apetitul ȋntr-un mod sănătos.
Potrivit Nobilului Profet (s.a.w.a.), există trei lucruri care ȋmbunătăţesc capacitatea de a memora și vindecă toate durerile:
1) Mestecatul rășinei tămȃiei (olibanum sau ȋn arabă: لُبَّان lubbān)
2) Periatul dinţilor.
3) Recitarea Sfȃntului Coran. O altă tradiţie ȋl citează pe Nobilul Profet (s.a.w.a.) spunȃnd că două unităţi rak’at de rugăciune efectuate după perierea dinţilor sunt mai bune decȃt 70 de unităţi rak’at de rugăciune fără aceasta.
Tunderea părului: Este bine să ne tundem părul de pe cap cȃnd crește lung. Cȃnd vrem să ne tundem, stăm cu faţa spre Qibla și mai ȋntȃi recităm următoarea rugă:
بِسْمِ اللهِ وَ بِاللهِ وَ عَلٰي مِلَّتِ رَسُوْلِ اللهِ صلى الله عليه وسلم. اَللّٰهُمَّ آتِنِيْ بِكُلِّ شَعْرَةٍ نُوْرًا يَوْمَ الْقِيَامَة
„Ȋncep această treabă cu numele lui Allah și cer ajutor pentru a o duce la bun sfȃrșit și ȋndeplinesc această ȋndatorire potrivit legii religioase a Profetului lui Allah. O, Doamne, pentru fiecare fir de păr al meu dă-mi o lumină ȋn Ziua Judecăţii.”
Şi cȃnd terminăm această treabă spunem:
اَللّٰهُمَّ زَيِّنِيْ بِالتَّقْوٰي وَ جَنِّبْنِيْ الرَّدٰي
„O, Doamne! Gătește-mă cu evlavie și salvează-mă de la distrugere.” Oamenilor le este recomandat unul din următoarele două lucruri: fie ȋși tund părul de pe cap (asta fiind mai bine), sau ȋl lasă să crească, ȋl ȋngrijesc, ȋl spală, ȋl piaptănă și-l aranjează astfel ȋncȃt creștetul capului să fie vizibil.
Lăsarea bărbii Este bine să lăsăm barba să crească potrivit de mult – nici prea lungă, nici prea scurtă. Este detestabil ca aceasta să fie mai lungă decȃt pumnul și există posibilitatea ca acest lucru să fie chiar haram. Este binecunoscut printre savanţi (mujtahid) că raderea bărbii este haram.
Tăierea unghiilor: Tăierea unghiilor, tunderea mustăţii și smulgerea părului din nas sunt de preferat să se facă vinerea.
Tăierea unghiilor este o sunnah pe care s-a pus mult accentul. Cel mai bun moment pentru tăierea unghiilor este vinerea. Părul, unghiile și sȃngele separate de trup trebuie să fie ȋngropate ȋn pămȃnt.
Pieptănatul: Pieptănatul părului de pe cap și al bărbii are multe beneficii.
Folosirea parfumurilor și a uleiului: S-a relatat de la Imamul Ja’far Sadiq (a.s.) că parfumurile dulci ȋntăresc inima și sporesc virilitatea. Potrivit Imamului Ja’far Sadiq (a.s.), parfum ȋnseamnă moscul, ambra, șofranul și lemnul. Potrivit Imamului Ali (a.s.), aplicarea uleiului face ca trupul să fie mai atrăgător, ajută creierul și-l ȋmprospătează, deschide porii, tratează uscăciunea și asprimea pielii și face chipul atractiv, dȃndu-i un aspect evlavios. Folosirea parfumului este unul dintre obiceiurile plăcute profeţilor (a.s.). Folosirea parfumului ȋn ziua de vineri a fost foarte mult recomandată. Cȃnd ni se oferă un parfum trebuie să-l acceptăm și să nu-l refuzăm.
Baia: A face baie este un lucru recomandat. Nu este recomandat a se face baie ȋn hammam (baia publică cu aer fierbinte și saună, urmată de duș și masaj) zilnic, dar este bine să se facă la două zile. A face baie sub cerul liber fără să se acopere partea inferioară a corpului și a intra complet dezbrăcat (nud) ȋn rȃuri (pȃrȃuri sau canale) este interzis. Nu este bine să intrăm ȋn hammam cu burta plină, nici cȃnd ne este foame, ci trebuie să mȃncăm puţin ȋnainte. Este bine să ne spălăm pe picioare cu apă rece cȃnd ieșim din baie (hammam).
La intrarea ȋn baie se recită următoarea rugă:
اَللّٰهُمَّ اَذْهِبْ عَنِّيْ الرِّجْسَ وَ النَّجَسَ وَ طَهِّرْ جَسَدِيْ وَ قَلْبِيْ .
„O, Doamne, șterge-mi murdăria și purifică-mi trupul și sufletul.” Cȃnd suntem ȋn baie (hammam) nu e bine să ne ȋntindem pe spate sau pe o parte și nu folosim pieptenele sau periuţa de dinţi.
S-a recomandat foarte mult spălarea capului și a hainelor. Trebuie să ne curăţăm trupul de mirosurile neplăcute care-i deranjează pe ceilalţi. Allah urăște persoanele care sunt murdare și al căror miros urȃt ȋi deranjează pe oameni. Este bine ca baia de vineri să nu fie neglijată, aceasta putȃndu-se face de dimineaţă pȃnă la amiază, dar cu cȃt este mai aproape de amiază cu atȃt este mai bine. Baia de vineri se poate face și după-amiaza pȃnă seara, cu intenţia de baie pierdută (qaza). Baia de vineri poate fi făcută și sȃmbătă, de dimineaţă pȃnă seara, cu intenţia de baie pierdută. Se recomandă a se face baie ȋn următoarele zile:
(i) Ȋn timpul nopţilor cu număr impar din luna Ramadhan, ȋn special ȋn nopţile de 1, 15, 17, 19, 21, și 23;
(ii) Ȋn noaptea de Idul Fitr și ȋn ziua de Idul Qurban.
(iii) Ȋn ziua a opta a lunii Zil Hajj.
Următorul: Dormitul, trezirea și mersul la toaletă
Anterior: Bunele maniere ȋn ceea ce privește locuinţa