Structura generală a rugăciunii a fost aceeași în toate credințele cerești și modul de a o practica nu a fost ambiguu pentru destinatarii Coranului; din acest motiv, această carte nu a exprimat nimic nou despre regulile rugăciunii și nu a schimbat chiar qibla acesteia de la Ierusalim la Masjid al-Haram[1] până când nu a fost necesar[2].
Astfel, când citim în Coran că «rugăciunea a fost stabilită pentru credincioși la anumite ore»[3], ar trebui să înțelegem acest lucru ca fiind dincolo de o perioadă specifică și să reflectăm asupra unui punct important despre o tradiție veche în religiile monoteiste, care încă persistă printre credincioșii musulmani, evrei, zoroastrieni, sabieni etc., și care astăzi este baza pentru anunțarea orelor de rugăciune.
În școala monoteismului, pentru ca amintirea lui Dumnezeu și rugăciunea către El să cuprindă toate aspectele și programele zilnice ale vieții umane și pentru ca trecerea zilei și a nopții[4], în loc să fie o repetiție lipsită de sens, să devină un simbol al prezenței și puterii divine[5], răsăritul, zenitul și apusul soarelui[6] sunt întotdeauna luate în considerare ca ore speciale de închinare.
Deși trecerea timpului și diviziunile sectare[7] au adus schimbări și diferențe în această programare, elementul comun rămas în tradiția printre cei care caută pe Dumnezeu în lume este dedicarea rugăciunii și venerației la zorii zilei sau la începutul acesteia, la amiază sau în orele după apogeul soarelui și după apusul soarelui sau la sosirea nopții.
Musulmanii efectuează de asemenea cinci rugăciuni în aceste trei momente, de la răspândirea luminii soarelui[8] până când soarele răsare pe orizont[9], pentru rugăciunea de dimineață; de la momentul când umbra atinge cea mai scurtă lungime[10] până la apusul soarelui[11], pentru rugăciunile de la prânz și după-amiază; și de la momentul apusului soarelui[12] până la miezul nopții, pentru rugăciunile de seară și noapte. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei efectuează corect rugăciunea de după-amiază separat, după ce umbra fiecărui obiect devine egală cu acesta, iar rugăciunea de noapte după întunecarea completă a întregului cer[13].
Cel mai important accent pus de Coran în privința timpilor de rugăciune este vigilența constantă[14] pentru a nu le pierde și, mai degrabă, pentru a le efectua la prima oportunitate. Această precizie și angajament, pe lângă întărirea voinței și organizarea altor programe ale vieții, reprezintă o formă de dedicare la comanda lui Dumnezeu și prevenirea căderii în condiții deplorabile în care neglijarea rugăciunii[15] devine ceva obișnuit.
Printre rugăciunile de cinci ori pe zi, rugăciunea de dimineață are un statut special. Coranul consideră momentele pline de liniște și energie ale dimineții devreme[16] ca fiind cea mai bună ocazie pentru a te confesa cu Dumnezeu și consideră rugăciunea efectuată în timpul suflării dimineții ca fiind demnă de atenție[17] și mărturie cerească, iar trezirea și cererea de iertare în acele ore ca fiind premisa pentru cele mai înalte realizări[18].
Următorul: Rugăciunea și puritatea
Anterior: Rugăciunea, în ce fel?
Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului
[1]. Coran 2:149:
وَمِنْ حَيْثُ خَرَجْتَ فَوَلِّ وَجْهَكَ شَطْرَ الْمَسْجِدِ الْحَرَامِ وَإِنَّهُ لَلْحَقُّ مِن رَّبِّكَ وَمَا اللَّهُ بِغَافِلٍ عَمَّا تَعْمَلُونَ
„Și de oriunde ai ieși, întoarce-ți fața către Masjid al-Haram, căci este cu adevărat adevărul de la Domnul tău și Allah nu este neglijent față de ceea ce faceți.”
[2]. Coran 2:144:
قَدْ نَرَىٰ تَقَلُّبَ وَجْهِكَ فِي السَّمَاءِ فَلَنُوَلِّيَنَّكَ قِبْلَةً تَرْضَاهَا فَوَلِّ وَجْهَكَ شَطْرَ الْمَسْجِدِ الْحَرَامِ وَحَيْثُ مَا كُنتُمْ فَوَلُّوا وُجُوهَكُمْ شَطْرَهُ
„Categoric vedem schimbarea chipului tău în ceruri și cu siguranță te vom îndrepta spre o qibla care îți place. Așadar, întoarce-ți chipul spre Masjid al-Haram și oriunde v-ați afla, întoarceți-vă fețele către acesta.”
[3]. Coran 4: 103:
إِنَّ الصَّلَاةَ كَانَتْ عَلَى الْمُؤْمِنِينَ كِتَابًا مَّوْقُوتًا
„Într-adevăr, rugăciunea a fost prescrisă pentru credincioși la anumite momente fixate.”
[4]. Coran 3: 190:
إِنَّ فِي خَلْقِ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ وَاخْتِلَافِ اللَّيْلِ وَالنَّهَارِ لَآيَاتٍ لِّأُولِي الْأَلْبَابِ
„Categoric, în creația cerurilor și a pământului și alternanța nopții și a zilei sunt semne pentru cei cu inima înțeleaptă.”
[5]. Coran 23: 80:
وَهُوَ الَّذِي يُحْيِي وَيُمِيتُ وَلَهُ اخْتِلَافُ اللَّيْلِ وَالنَّهَارِ أَفَلَا تَعْقِلُونَ
„Și El este Cel care dă viață și moarte, iar alternanța nopții și a zilei îi aparține; nu înțelegeți?”
[6]. Coran 17: 78:
أَقِمِ الصَّلَاةَ لِدُلُوكِ الشَّمْسِ إِلَىٰ غَسَقِ اللَّيْلِ وَقُرْآنَ الْفَجْرِ إِنَّ قُرْآنَ الْفَجْرِ كَانَ مَشْهُودًا
„Îndeplinește rugăciunea de la declinul soarelui până la întunericul nopții și recitarea dimineții, deoarece recitarea dimineții este atestată.”
[7]. Coran 23: 53:
فَتَقَطَّعُوا أَمْرَهُم بَيْنَهُمْ زُبُرًا كُلُّ حِزْبٍ بِمَا لَدَيْهِمْ فَرِحُونَ
„Dar ei s-au împărțit în facțiuni, fiecare bucurându-se de ceea ce are.”
[8]. Coran 2: 187:
حَتَّىٰ يَتَبَيَّنَ لَكُمُ الْخَيْطُ الْأَبْيَضُ مِنَ الْخَيْطِ الْأَسْوَدِ مِنَ الْفَجْرِ
„Până când firul alb al zorilor devine clar distinct de firul negru.”
[9]. Coran 20: 130:
وَسَبِّحْ بِحَمْدِ رَبِّكَ قَبْلَ طُلُوعِ الشَّمْسِ
„Și laudă pe Domnul tău înainte de răsăritul soarelui.”
[10]. Coran 17: 78:
أَقِمِ الصَّلَاةَ لِدُلُوكِ الشَّمْسِ
„Menține rugăciunea la declinul soarelui.”
[11] . Coran 50: 39:
فَاصْبِرْ عَلَىٰ مَا يَقُولُونَ وَسَبِّحْ بِحَمْدِ رَبِّكَ قَبْلَ طُلُوعِ الشَّمْسِ وَقَبْلَ الْغُرُوبِ
„Fii răbdător cu ceea ce spun ei și laudă pe Domnul tău înainte de răsăritul soarelui și înainte de apus.”
[12]. Coran 50: 40:
وَمِنَ اللَّيْلِ فَسَبِّحْهُ وَأَدْبَارَ السُّجُودِ
„Și în timpul nopții laudă-L și după sujud (prosternare).”
[13] . Coran 17: 78:
أَقِمِ الصَّلَاةَ لِدُلُوكِ الشَّمْسِ إِلَىٰ غَسَقِ اللَّيْلِ
„Menține rugăciunea de la declinul soarelui până la întunericul nopții.”
[14]. Coran 2: 238:
حَافِظُوا عَلَى الصَّلَوَاتِ وَالصَّلَاةِ الْوُسْطَىٰ وَقُومُوا لِلَّهِ قَانِتِينَ
„Păzește toate rugăciunile și rugăciunea de mijloc și stai devotat în fața lui Allah.”
[15]. Coran 107: 5:
الَّذِينَ هُمْ عَن صَلَاتِهِمْ سَاهُونَ
„Cei care sunt neglijenți în rugăciunile lor.”
[16] . Coran 3: 17:
الصَّابِرِينَ وَالصَّادِقِينَ وَالْقَانِتِينَ وَالْمُنفِقِينَ وَالْمُسْتَغْفِرِينَ بِالْأَسْحَارِ
„Cei răbdători, cei sinceri, cei devotați, cei care cheltuiesc (în calea lui Allah) și cei care cer iertare în zorii zilei.”
[17]. Coran 17: 78:
إِنَّ قُرْآنَ الْفَجْرِ كَانَ مَشْهُودًا
„Într-adevăr, recitarea de dimineață este mărturisită (de îngeri).”
[18]. Coran 51: 15 și 17-18:
إِنَّ الْمُتَّقِينَ فِي جَنَّاتٍ وَعُيُونٍ … كانوا قَليلًا مِنَ الَّيلِ ما يَهجَعونَ وَبِالأَسحارِ هُم يَستَغفِرونَ
„Într-adevăr, cei cu frică de Dumnezeu vor fi în grădini și izvoare, … ce dormeau noaptea puţin, iar dis-de-dimineaţă cereau iertare.”