Divorțul
- Un bărbat care divorțează de soția lui trebuie să fie matur și sănătos mental, însă dacă un băiat de 10 ani divorțează de soția lui, trebuie să se exercite o anume precauție. La fel, un bărbat trebuie să divorțeze numai la voința sa și, ca urmare, dacă cineva îl forțează să divorțeze, atunci faptul de-a divorța este invalid. Este de asemenea necesar ca bărbatul să intenționeze clar, serios în actul de-a divorța; ca urmare, dacă rostește formula de divorț în glumă, divorțul său va fi invalid.
- Pe perioada divorțului, este necesar ca soția să fie curată de haidh și nifas, iar bărbatul trebuie să nu întrețină cu ea deloc relații sexuale.
- Chiar dacă femeia se află în perioada de haidh sau nifas, este valid să se divorțeze de ea în următoarele circumstanțe:
- dacă bărbatul nu a avut contact sexual cu soția pe perioada căsătoriei;
- dacă se știe că femeia este gravidă; dacă faptul acesta nu este cunoscut și soțul divorțeaza câtă vreme soția este în perioada haidh, ca mai apoi să afle că soția era gravidă, atunci, chiar și așa, divorțul va fi valid; precauția recomandată însă este ca el să divorțeze de ea din nou;
- dacă datorită absenței sau încarcerării sale, soțul nu este în stare să discearnă dacă soția este sau nu curată de haidh ori nifas; dar în acest caz, ca precauție obligatorie, bărbatul trebuie să aștepte cel puțin o lună de la separarea fizică de soția sa și apoi să divorțeze.
- Dacă un bărbat crede că soția sa este pak de starea haidh și divorțează de ea, dar apoi se află că la vremea divorțului ea se afla în starea haidh, atunci divorțul este invalid. Dacă însă crede că soția se află în starea haidh și divorțează de ea, ca mai apoi să afle că era pak, atunci divorțul este valid.
- Dacă un bărbat, care știe că soția sa se află în starea haidh ori nifas, este separat de aceasta, așa cum se petrece când pleacă într-o călătorie, și vrea să divorțeze de ea, atunci el trebuie să aștepte până ce este sigur că femeia sa a devenit curată de haidh ori nifas; drept aceea, știind că ea este pak, el poate divorța de ea. Dacă însă el are dubii, atunci, din precauție, va acționa conform #2509.
- Dacă un bărbat, ce se află fizic separat de soția sa, dorește să divorțeze de ea si poate obține informația dacă soția sa este ori nu în stare de haidh sau nifas, atunci, chiar dacă informația se bazează pe obișnuința soției ori pe oricare alt semn indicat de Sharī´ah, în cazul în care divorțează, aflând apoi că informația era falsă, divorțul respectiv este invalid.
- Dacă un bărbat are un contact sexual cu soția în timp ce aceasta este pak, iar apoi dorește să divorțeze de ea, atunci el trebuie să aștepte până ce ea trece din nou printr-o perioadă haidh și pak. Dacă soția sa nu a împlinit încă al IX-lea an de viată, ori dacă ea este gravidă, atunci el poate divorța de ea după actul sexual. Aceeași regulă se aplică dacă soția este la menopauză. (Înțelesul termenului menopauză a fost explicat la #2457.)
- Dacă un bărbat are un contact sexual cu soția în timp ce aceasta este pak și divorțează de ea în timpul aceleași perioade, dar mai apoi se află că ea era gravidă pe timpul divorțului, divorțul este invalid. Ca precauție recomandată, (pentru a valida faptul), el trebuie să divorțeze de ea din nou.
- Dacă un bărbat are un contact sexual cu soția în timp ce aceasta este pak și apoi se separă fizic de ea, cum s-ar petrece dacă pleacă într-o călătorie, și dorește să divorțeze, atunci, de nu știe dacă ea este pak ori nu, trebuie să aștepte ca soția să treacă o dată print-un ciclu haidh-pak; ca precauție obligatorie, timpul de așteptare nu trebuie să fie mai mic de o lună.
- Dacă un bărbat dorește să divorțeze de soția sa, care nu-și vede sângele menstrual deloc în perioada ei sau din cauza vreunei boli, în vreme ce alte femei de vârsta ei văd în mod obișnuit sângele menstrual, atunci trebuie să se abțină de la a avea contact sexual cu ea timp de 3 luni de la ultimul contact, iar apoi să divorțeze.
- Este necesar ca formula de divorț să fie pronunțată corect în arabă, folosind cuvântul „taliq”, iar formula să fie auzită de catre două persoane juste (adil). Dacă soțul dorește ca el însuși să pronunțe formula de divorț, iar numele soției este, de exemplu, Fatima, atunci trebuie sa spună „soția mea Fatima este divorțată” (Zawjati Fatima taliq); dacă soțul numește pe altcineva ca împuternicit (wakil) ca să pronunțe formula de divorț, atunci acest wakil trebuie să spună: „Fatima, soția clientului meu, este divorțată” (Zawjatu muwakkili Fatima taliq). Iar dacă femeia este bine identificată, atunci nu este necesar să se ponunțe numele ei. În cazul în care soțul nu poate pronunța divorțul în arabă ori dacă wakil al său nu o poate face, atunci el poate să divorțeze utilizând oricare altă limbă, dar folosind cuvinte de același înțeles cu cele din formula arabă.
- Nu se pune chestiunea divorțului în cazul unei femei cu care s-a contractat căsătorie temporară, de exemplu, pentru o lună ori pentru un an. Ea devine liberă din clipa în care se termină matrimoniul sau de când soțul ei o absolvă de o parte din perioada stabilită inițial, spunând „te absolv de timpul rămas din căsătorie”; în acest caz, nu este necesară prezența unui martor sau ca femeia să fie curată de haidh.
Iddah ce ține de divorț (perioada de așteptare de după divorț)
- Dacă este vorba de o soție de 9 ani neîmpliniți ori o femeie aflată la menopauză, atunci nu există obligația de-a respecta perioada de așteptare. Aceasta înseamnă că, și în cazul în care soțul are cu ea contact sexual, ea se poare remărita imediat ce a divorțat.
- Dacă o soție, ca vârstă, nu a împlinit încă 9 ani, ori dacă este o femeie ce nu a atins încă menopauza, și este divorțată de soțul ei după ce a avut cu el contact sexual, atunci este necesar pentru ea să respecte perioada de așteptare de după divorț. În cazul unei femei libere, perioada de așteptare după ce soțul divorțează de ea în timpul perioadei pak este pâna ce vede haidh de 2 ori și are o dată pak; după acestea, de îndată ce vede menstra a treia oară, va considera că perioada de de așteptare s-a terminat și se poate mărita din nou. Oricum, dacă soțul divorțează de soția sa înainte de-a avea contact sexual cu ea, atunci pentru ea nu există nici un fel de perioadă de așteptare și se poate mărita de îndată ce divorțează; excepția aici este că, de observă în părțile sale intime urme din sămânța fostului soț, atunci trebuie să realizeze iddah timp de 3 luni de la divorț.
- Dacă, în pofida faptului de-a avea vârsta femeilor ce-și văd menstruația, o femeie nu observă scurgerea menstruală, atunci, în cazul în care soțul divorțează de ea după ce va fi avut cu ea contact sexual, ea trebuie să respecte iddah pentru 3 luni de la divorț.
- Dacă o femeie a cărei iddah este de 3 luni este divorțată în prima zi a lunii, atunci ea trebuie să respecte iddah pentru 3 luni lunare, adică pentru 3 luni de la vederea Lunei (noi). Iar dacă este divorțată pe parcursul lunii calendaristice, atunci trebuie să respecte iddah pentru zilele din lună ramase, plus încă două luni, plus încă numărul de zile din a patra lună care ar completa 3 luni. Astfel, de exemplu, dacă divorțeaza în data de 20 a lunii, la apusul soarelui, și luna respectivă are 29 de zile, atunci ea trebuie să realizeze iddah pentru 9 zile, pentru alte 2 luni și pentru alte 20 de zile din luna a IV-a. De fapt, precauția obligatorie este ca, în luna a IV-a, ea să respecte iddah pentru 21 de zile, astfel ca suma zilelor din prima și a patra lună să fie de 30.
- Dacă este divorțată o femeie gravidă, atunci iddah a ei durează până la nașterea ori avortarea copilului. De aici, de exemplu, dacă ea dă naștere unui copil la doar o oră de la pronunțarea divorțului, atunci iddah este finalizată pentru ea; acesta însă este cazul unui copil legitim al soțului ce divorțează. Dacă graviditatea este ilegitimă și soțul divorțează, atunci iddah nu se dă ca terminată pentru femeia respectivă.
- Dacă o femeie, ca vârstă, a împlinit 9 ani, ori nu este la menopauză, contractează o căsătorie temporară, cum ar fi că se mărită, de exemplu, pentru o lună sau un an, iar matrimoniul ei ajunge la final, ori dacă soțul ei o absolvă de restul de timp din căsătorie, atunci ea trebuie să respecte iddah. Dacă observă că are haidh, atunci trebuie să respecte iddah pentru două menstruații consecutive, neputându-se remărita în perioada respectivă. Dar dacă nu vede că ar avea menstră, atunci trebuie să se abțină de la a se mărita cu alt bărbat pentru 45 de zile. În cazul în care este gravidă, trebuie să respecte iddah pânâ la avortul sau nașterea copilului, ori pentru 45 de zile; aici, ca precauție recomandată, ea trebuie să aștepte pentru oricât de multă vreme.
- Perioada de iddah începe din momentul în care este rostită formula de divorț, indiferent dacă femeia are cunoștință de rostirea acesteia sau nu. De aici, dacă ea află după terminarea iddah că a fost divorțată, atunci nu mai este necesar pentru ea să respecte iar altă iddah.
Perioada de așteptare (iddah) pentru o văduvă
- Dacă o femeie este liberă, nu este gravidă și soțul ei moare, trebuie să respecte iddah (perioada de așteptare) timp de 4 luni și 10 zile, adică, ea nu trebuie să se mărite pe timpul acelei perioade, chiar dacă a ajuns la menopauză ori soțul a contractat cu ea o căsătorie temporară, ori este posibil ca el să1 nu fi avut cu ea contact sexual. Dacă, totuși, ea este gravidă, ea trebuie să respecte perioada de așteptare până la nașterea copilului; dacă însă copilul este născut înainte de-a se fi încheiat perioada de 4 luni și 10 zile de la moartea soțului, atunci ea trebuie să aștepte până la expirarea termenului. Aceasstă perioadă este numită „perioada de așteptare de după moartea (soțului)”, iddat ul-wafat.
- Pentru o femeie care trece prin perioada iddah este harām să poarte veșminte de culori aprinse, să folosească surma ori să săvârșească un asemenea act ce ar putea fi considerat ca înfrumusețare.
- Dacă o femeie ajunge a fi sigură că soțul ei a murit și se mărită cu un alt bărbat după completarea iddat ul-wafat, iar mai apoi află că, de fapt, soțul prim i-a murit mai târziu (decât credea), atunci trebuie să se despartă de soțul secund. Dacă este gravidă, atunci, ca precauție, ea trebuie să respecte iddah ce survine la divorțul de al II-lea soț până ce naște copilul, ca mai apoi să respecte iddah ce-i de respectat pentru moartea primului soț. Dar dacă nu este gravidă, atunci, mai întâi, trebuie să respecte iddah pentru moartea primului soț și apoi iddah pentru divorțul de al doilea.
- În situația în care soțul a dispărut ori este absent, perioada iddat ul-wafat începe când soția află de moartea acestuia și nu din momentul efectiv al morții lui. Această regulă nu se aplică însă unei soții care nu a atins încă vârsta majoratului-pubertății (bulūgh) ori uneia care este bolnavă mental.
- Dacă o femeie spune că i s-a terminat iddah, cuvântul ei poate fi acceptat atâta vreme cât nu este cunoscută ca fiind lipsită de încredere; dacă este așa, în cazul in urmă, cuvântul ei nu va fi luat de bun. De exemplu, dacă ea pretinde că și-a văzut sângele menstrual de 3 ori într-o lună, cuvântul ei nu va fi crezut atâta vreme cât rude-femei vor confirma că așa este ciclul ei.
Divorțul irevocabil și revocabil
- Divorț irevocabil înseamnă că după divorț bărbatul nu este îndreptățit să-și ia înapoi soția, asta vrând să însemne că nu poate să se recăsătorească cu ea fără nikah. Divorțul este de 5 feluri și anume:
- divorțul unei femei care nu a împlinit 9 ani ca vârstă;
- divorțul unei femei care se află la menopauză;
- divorțul unei femei care, după ce s-a măritat, nu a avut contact sexual cu soțul ei;
- divorțul unei femei care a fost divorțată de 3 ori;
- divorțurile numite khul´a și mubarat;
- divorțul la care intervine un mujtahid, ivindu-se cazul unei soții al cărei soț nici nu este pregătit s-o întrețină, nici să divorțeze de ea.
Reguli ținând de aceste feluri de divorț vor fi detaliate mai încolo. Alte tipuri de divorț decât acestea sunt în clasa celor revocabile, adică, atâta vreme cât fosta soție respectă iddah de după divorț, soțul ei o poate lua înapoi ca soție.
- Când un bărbat i-a acordat soției un divorț revocabil, este harām ca el s-o alunge din casa în care locuia la vremea divorțului. Oricum, în anumite cazuri, ca atunci când ea a comis adulter ori act sexual întâmplător, nu este nici o problemă dacă este alungată. De asemenea, este harām pentru o soție să iasă din casă de-o manieră nenecesară, fără permisiunea soțului.
Decizii privitoare la revenire (ruju´)
- În cazul unui divorț revocabil, un bărbat își poate lua soția înapoi în două moduri:
- spunându-i acesteia cuvinte care vor să însemne că o dorește iarăși de soție;
- acționând de-o manieră care răspândește intenția sa de-a o lua iarăși de soție.
Faptul de-a o lua înapoi va fi stabilit printr-un act sexual, chiar dacă soțul se poate să nu-l fi intenționat; simpla atingere, sărutarea, cu sau fără intenția de-a o recăpăta, nu vor fi considerate ca suficiente.
- Pentru a-și lua soția înapoi, nu este necesar pentru bărbat să cheme vreo persoană ca martor și nici să-și informeze soția; pe de altă parte, dacă-și ia soția înapoi fără ca nimeni altcineva să știe de asta, atunci reîntoarcerea (ruju´) este validă. Totuși, dacă după ce s-a terminat iddah al fostei soții, bărbatul pretinde că și-a luat femeia înapoi pe timpul perioadei iddah, el trebuie să-și demonstreze spusele.
- Dacă un bărbat, care i-a acordat soției un divorț revocabil, ia de la aceasta vreo plată și convine cu aceasta că nu-i va cere revenirea (ruju´), atunci, deși acest compromis este valid și-i revine ca obligație să nu se întoarcă, el nu pierde dreptul de revenire. Iar dacă el revine la fosta soție, divorțul acordat de către el anterior nu devine cauză pentru separarea lor.
- Dacă un bărbat divorțează de soția sa de 2 ori și o ia a III-a oara de soție, ori dacă divorțează de ea de 2 ori și o ia iarăși de soție prin nikah, ori dacă o ia înapoi după un divorț și se întoarce la ea după al II-lea divorț prin nikah, atunci, după al III-lea divorț, ea devine harām pentru el. Dar dacă după al III-lea divorț ea se mărită cu alt bărbat, atunci, la împlinirea a 5 condiții, ea devine halal pentru primul soț, adică numai așa el se poate recăsători cu ea:
- căsătoria cu al doilea bărbat trebuie să fi fost de natură permanentă; dacă cel de-al II-lea contractează cu ea o căsătorie temporară, de o lună sau un an, separându-se apoi de ea, atunci primul soț nu se poate recăsători cu ea;
- soțul al doilea trebuie să fi avut cu femeia relații sexuale; precauția obligatorie este ca relațiile acestea să fi avut loc la modul firesc;
- soțul secund divorțează de ea ori moare;
- perioada de așteptare (iddah) de după divorțul de cel de-al II-lea soț ori iddah de după moartea acestuia trebuie să se fi terminat;
- pe baza unei precauții obligatorii, la vremea relației lor sexuale, soțul trebuie să fi fost major-puber (bāligh).
Divorțul khula´ sau talaqul khula´
- Divorțul unei femei care dezvoltă o aversiune față de soțul ei și îl urăște, dându-i toată mahr al ei ori altceva din proprietatea ei, astfel încât el să poată divorța de ea, este numit divorț khula´. Dar această aversiune trebuie să fi ajuns la măsura la care soția să nu-i acorde defel drepturi conjugale.
- Dacă însuși soțul este acela care vrea să pronunțe formula de divorț khula și soția sa este, să zicem, Fatima, atunci el, după primirea proprietății, trebuie să spună „i-am acordat soției mele Fatima divorțul în baza a ceea ce mi-a dat și de acum este liberă” (Zawjati Fatimatu Khala’tuha ‘ala ma bazalat), iar apoi, ca o precauție recomandată, trebuie să spună „hiya taliq”. Iar dacă soția este identificată ca fiind ea aceea, nu este necesar ca în divorțul talaqul și în mubarat numele ei să fie rostit.
- Dacă o femeie numește pe cineva reprezentant în înmânarea de mahr a ei soțului și soțul numește aceeași persoană ca reprezentant al său în divorț, iar, de exemplu, numele soțului este Muhammad și al soției, Fatima, atunci reprezentantul va pronunța formula de divorț „An muwakkilati Fatimah bazalat mahraha li muwakkili Muhammad li Yakhla’aha ‘alayh”, spunând imediat după asta: „Zawjatu muwakkili khala’tuha ‘ala ma bazalat hiya Taliq”.
Iar dacă o femeie numește o persoană ca reprezentant ca să dea soțului altceva decât mahr, astfel încât soțul să aibă bani de divorț, atunci reprezentantul trebuie să spună numele acelei valori în loc de „mahraha” (mahr a ei); de exemplu, dacă femeia dă 500 de dolari, reprezentantul trebuie să spună „bazalat khamsa mi’ati Dollar”.
Divorțul Mubarat
- Dacă soțul și soția dezvoltă o aversiune reciprocă, iar soția îi dă vreo proprietate bărbatului pentru ca el să poată divorța de ea, atunci acest fel de divorț este numit „mubarat”.
- Dacă soțul dorește să pronunțe formula pentru mubarat și, de exemplu, numele soției este Fatima, atunci el trebuie săspună „eu și soția mea Fatima ne-a separat, luând în considerare ceea ce mi-a dat; așadar, ea este liberă” (în arabă, Bara’tu zawjati Fatimah ‘ala ma bazalat), adăugând apoi, ca precauție obligatorie, cuvintele „fahiya taliq”. Dacă numește pe cineva drept reprezentant al său, acesta trebuia să spună „An qibali muwakkili bara’tu zawjatahu Fatimata ‘ala ma bazalat Fahiya Taliq”; în caz contrar, dacă spune „bima bazalat” în loc de „ala ma bazalat”, nu este nici o problemă.
- Este necesar ca formula pentru divorțul khula´ sau mubarat să fie pronunțată într-o arabă corectă; de nu este posibil astfel, atunci se va aplica regula explicată la #2517. Oricum, dacă pentru scopul oferirii proprietății necesare divorțului soția spune în engleză sau oricare altă limbă „îți dau proprietatea asta pentru divorț”, atunci va fi suficient așa.
- Dacă pe timpul perioadei de așteptare ce urmează divorțului khula´ sau mubarat soția se răzgândește și nu-i dă soțului proprietatea necesară, atunci el poate să se recăsătorească cu ea fără a pronunța nikah.
- În divorțul mubarat, proprietatea pe care o ia soțul nu trebuie să depășească valoarea pe care o are mahr a soției; în divorțul khula´ însă, nu este nici o problemă dacă valoarea cerută depășește valoarea mahr a soției.
Reguli diverse privind divorțul
- Dacă un bărbat are un contact sexual cu o femeie care nu este mehram, având impresia că este vorba de soția lui, atunci femeia respectivă trebuie să respecte iddah, indiferent dacă știa că bărbatul nu era soțul ei ori dacă a gândit cum că este posibil să fie soțul ei.
- Dacă un bărbat are un act sexual cu o femeie despre care știe că nu este soția sa, atunci nu este necesar pentru femeie să respecte iddah; dacă ea însă a gândit că bărbatul ar putea fi soțul ei, atunci, ca precauție obligatorie, ea trebuie să respecte iddah.
- Dacă un bărbat seduce o femeie și soțul acesteia decide să divorțeze de ea, existând apoi posibilitatea ca ea să se mărite cu bărbatul care a sedus-o, atunci, atât divorțul, cât și căsătoria, sunt valide, însă femeia și seducătorul vor fi comis un păcat major.
- Dacă la vremea rostirii de nikah, o femeie pune condiția ca în cazul plecării soțului într-o călătorie sau, de exemplu, neîntreținerii de către soț timp de 6 luni, ea să aibă drept de divorț, condiția pusă este invalidă. Cu toate acestea, dacă la condiția pusă adaugă că ea va fi wakil pentru el în cazul divorțului, atunci condiția este validă.
- Dacă soțul femeii dispare și ea vrea să se mărite cu un alt bărbat, atunci ea trebuie să se întrevadă cu un adil´ mujtahid și să procedeze conform indicațiilor acestuia.
- Tatăl și bunicul patern al unui bărbat nesănătos mental pot să-l divorțeze pe acesta de femeia sa.
- Dacă tatăl sau bunicul patern al unui băiat contractează o căsătorie temporară între acesta și o femeie, iar o parte din perioada stabilită pentru căsătorie coincide cu o perioadă în care copilul va fi atins majoratul-pubertatea (bulūgh) de exemplu, dacă se contractează mariajul unui băiat de 14 ani pentru o perioadă de 2 ani atunci, el (tatăl sau bunicul) poate s-o absolve pe femeie de o parte din timpul matrimoniului dacă, procedând astfel, este în interesul copilului, însă nu poate divorța băiatul dacă este vorba de o căsătorie permanentă.
- Dacă un bărbat consideră că două persoane sunt juste (adil´) conform standardelor Sharī´ah și, fiind prezentă soția, divorțează de aceasta, atunci, o altă persoană, care nu este dovedită ca fiind adil´, poate, după expirarea perioadei iddah a femeii, să se căsătorească cu ea ori să acorde femeii căsătoria cu un alt bărbat; în acest caz totuși, există precauția recomandată ca persoana respectivă să nu se căsătorească cu femeia și nici să nu o dea în căsătorie altcuiva.
2553. Dacă un bărbat divorțează de soția sa fără ca s-o informeze, însă continuă s-o întrețină în același mod în care o făcea când era soția sa, ca după un an să-i spună acesteia că el a divorțat de un an și-și demonstrează spusele, atunci el poate să ia înapoi de la ea lucrurile ce i le-a dat timp de un an, însă doar cele pe care nu le-a folosit; el nu poate pretinde de la ea ceea ce a folosit ori cheltuit deja.
Următorul: Uzurparea (ghasb)
Anterior:Căsătoria (partea a-II-a)