Cu participarea profesorilor universitari, traducătorilor și iubitorilor de literatură persană
De la suflarea lui Iisus la trandafir și privighetoare: Hafez, celebrat la București
Comemorarea poetului Hafez din Shiraz, organizată de Fundația Culturală Imam Ali din București, a reunit iranieni și români pasionați de literatura persană. În cadrul unui program bilingv, profesori universitari și traducători au vorbit despre legăturile poeziei lui Hafez cu spiritualitatea, cultura și literatura universală.
BUCUREȘTI — Fundația Culturală Imam Ali a organizat, în luna octombrie 2026, corespunzătoare lunii Mehr 1405 din calendarul iranian, un eveniment dedicat poetului Hafez din Shiraz. Au participat membri ai comunității iraniene din România, profesori și studenți ai secției de limba persană a Universității din București, precum și iubitori români de literatură persană.
Programul s-a desfășurat în limbile persană și română și a cuprins lecturi din poezia lui Hafez, însoțite de traduceri, intervenții despre gândirea și simbolurile din Divanul lui Hafez și prezentarea tradiției Fal-e Hafez, consultarea simbolică a poemelor sale.
Sepideh Dadar, prezentatoarea evenimentului, a deschis întâlnirea cu aceste cuvinte: „Hafez nu este doar poetul iubirii; este vocea speranței, a înțelepciunii, a libertății și a frumuseții, un poet ale cărui cuvinte continuă să vorbească inimilor noastre”.
Hafez, Coranul și „suflarea lui Iisus”
Seyyed Hamid Hosseini, directorul și imamul Fundației Culturale Imam Ali, a subliniat valoarea întâlnirii dintre iranieni și români, musulmani și creștini, în jurul operei lui Hafez. Evocând locul Divanului lui Hafez în casele iranienilor și supranumele poetului, „Lisān al-Ghayb”, a discutat legătura dintre poezia acestuia și Coran. „Această apropiere și familiaritate cu Coranul reprezintă cheia înțelegerii lui Hafez”, a afirmat el.
Hosseini a spus că numele lui Iisus Hristos apare de 36 de ori în Coran și că Hafez îl evocă de cel puțin unsprezece ori, aproape întotdeauna prin imaginea „suflării lui Iisus”, care readuce la viață inima moartă.
Citind versuri alături de pasaje din Coran și din Evanghelia după Ioan, el a explorat punctele de întâlnire ale acestor imagini. Primăvara cu „suflare mesianică” din poezia lui Hafez i-a amintit de atmosfera Paștelui. Și-a încheiat intervenția cu un distih, redat în traducere:
„Dacă harul Duhului Sfânt ne va veni din nou în ajutor,
Și alții vor putea săvârși ceea ce săvârșea Mesia.”
Trandafirul și privighetoarea, din Persia în Europa
Profesorul George Grigore, arabist român, a urmărit circulația motivului „trandafirului și privighetorii” din poezia persană, de la Rudaki la Hafez, către literaturile turcă și arabă și, ulterior, către Europa.
El a făcut referire la „Privighetoarea și trandafirul” de Oscar Wilde, precum și la poezia lui Alexandru Macedonski și a Gabrielei Mistral. A explicat două niveluri de interpretare: iubirea pământească dintre oameni și iubirea mistică, în care trandafirul reprezintă centrul existenței, iar privighetoarea, sufletul care tinde spre el.
Mai multe interpretări ale poeziei lui Hafez
Dr. Adela Chircu, profesoară de limba persană la Universitatea din București, a vorbit despre experiența studiilor doctorale în Iran. Ea și-a amintit cum doi profesori de literatură persană interpretau, în aceeași zi, același ghazal în moduri diferite: unul mistic, celălalt filosofic și pământesc.
Pornind de la versul „În taverna magilor văd lumina lui Dumnezeu”, a evidențiat pluralitatea sensurilor din poezia lui Hafez și locul tradiției Fal-e Hafez în sărbătoarea iraniană a nopții de Yalda.
Referindu-se la studenții din anul întâi prezenți la eveniment, a descris întâlnirea drept primul lor contact cu rolul poeziei în viața iranienilor. Una dintre cele mai frumoase lecții ale lui Hafez, a spus ea, este că „nu trebuie să vedem cu toții lumea la fel pentru a ne putea înțelege unii pe alții”.
Simbolurile Divanului lui Hafez și traducerea „Nectarul iubirii”
Sara Esterabadi, traducătoare a poeziei lui Hafez în limba română, a descris simbolurile Divanului drept „chei care deschid porțile lăuntrice”. Vinul, a explicat ea, exprimă extazul mistic și cunoașterea prin inimă.
„Cu Hafez se poate întâlni și misticul, și îndrăgostitul, și filosoful”, a afirmat traducătoarea.
Ea a citit în persană mai multe ghazaluri, inclusiv poemul care începe cu „În zori, încă amețit de noaptea trecută”, și i-a invitat pe participanți să încerce Fal-e Hafez folosind cele două exemplare aduse din prima ediție a traducerii sale, „Nectarul iubirii” (în persană, „Shahd-e Eshq”).
Șase fete din Shiraz și tradiția Fal-e Hafez
Dr. Mihai Cernătescu, profesor de limba și literatura persană, cu studii în Iran, a relatat cunoscuta povestire despre șase fete din Shiraz care, la mormântul lui Hafez, l-ar fi întrebat pe poet pe care dintre ele ar alege-o. Răspunsul este asociat ghazalului 338: „Nu am nimic; altminteri, le-aș peți pe toate șase”.
El a citit poemul împreună cu traducerea românească și și-a exprimat astfel interpretarea tradiției Fal-e Hafez: „Nu este ghicit; este o consultare a destinului”.
„Eu însumi cunosc oameni care au luat decizii foarte importante în viață pe baza răspunsului lui Hafez”, a adăugat el.
Poezie și muzică la încheierea evenimentului
Hamid Golshan a recitat două ghazaluri, identificate prin versurile de început „Doamne, din casa cui vine această lumânare ce luminează inima?” și „Nu se poate pune mâna în inelul acelei bucle îndoite”, explicând sensul unor versuri publicului român.
Evenimentul dedicat lui Hafez din Shiraz s-a încheiat cu un moment de muzică live susținut de Saeed Vanoun, urmat de cină.
Broșura digitală a evenimentului, care cuprinde o biografie a poetului și o selecție din poezia lui Hafez însoțită de traduceri, este disponibilă la hafez.imamali.ro.
