اللَّهُمَّ إِنَّهُ يَحْجُبُنِي عَنْ مَسْأَلَتِكَ خِلَالٌ ثَلَاثٌ ، وَ تَحْدُونِي عَلَيْهَا خَلَّةٌ وَاحِدَةٌ
al-laahum-ma in-nahoo yah’-jubunee a’m-mas-alatika khilaalun thalaath wa tah’-doonee a’lay-haa khal-latoo-waah’idah
1. Dumnezeule, trei lucruri s-au așternut între mine și fapta de a-Ți cere, iar unul m-a îndemnat s-o fac.
يَحْجُبُنِي أَمْرٌ أَمَرْتَ بِهِ فَأَبْطَأْتُ عَنْهُ ، وَ نَهْيٌ نَهَيْتَنِي عَنْهُ فَأَسْرَعْتُ إِلَيْهِ ، وَ نِعْمَةٌ أَنْعَمْتَ بِهَا عَلَيَّ فَقَصَّرْتُ فِي شُكْرِهَا
yah’-jubunee am-run amar-ta bihee faab-t’aa-tu a’n-h wa nah-yun-nahay-tanee a’n-hoo faas-raa’-tu ilay-h wa nah-yun-nahay-tanee a’n-hoo faas-raa’-tu ilay-h
2. Mă împiedică o poruncă pe care ai dat-o, iar eu am tărăgănat să răspund, apoi o opreliște pe care ai dat-o, iar eu m-am zorit către ea, o binefacere cu care m-ai binecuvântat pentru care eu nu Ți-am adus mulțumiri pe deplin.
وَ يَحْدُونِي عَلَى مَسْأَلَتِكَ تَفَضُّلُكَ عَلَى مَنْ أَقْبَلَ بِوَجْهِهِ إِلَيْكَ ، وَ وَفَدَ بِحُسْنِ ظَنِّهِ إِلَيْكَ ، إِذْ جَمِيعُ إِحْسَانِكَ تَفَضُّلٌ ، وَ إِذْ كُلُّ نِعَمِكَ ابْتِدَاءٌ
wa yah’-doonee a’laa mas-alatika tafaz”-z”uluka a’laa man aq-bala biwaj-hiheee ilay-k wa wafada bih’us-ni z’an-niheee ilay-k id’ jameeu’ ih’-saanika tafaz”-z”ul wa id’ kul-lu nia’mika ab-tidaaa-
3. Sunt îndemnat să Îți cer bunăvoința Ta de către cel care-și îndreaptă fața către Tine, cel care vine către Tine de bună credință, de vreme ce binefacerea Ta este bunăvoință și dăruirea Ta, un nou punct de pornire.
فَهَا أَنَا ذَا ، يَا إِلَهِي ، وَاقِفٌ بِبَابِ عِزِّكَ وُقُوفَ الْمُسْتَسْلِمِ الذَّلِيلِ ، وَ سَائِلُكَ عَلَى الْحَيَاءِ مِنِّي سُؤَالَ الْبَائِسِ الْمُعيِلِ
fahaaa ana d’aa yaaa ilaahee waaqifum-bibaabi i’z-zika wqoofal-mus-tas-limid’-d’aleel wa saaa-iluka a’laal-h’ayaaa-i min-nee soo-aalal-baaa-isil
4. Așadar, iată-mă, Dumnezeul meu, stând dinaintea porții măreției Tale, predat și smerit, și cerându-Ți rușinat precum cere cel netrebnic, neajuns,
مُقِرٌّ لَكَ بِأَنِّي لَمْ أَسْتَسْلِمْ وَقْتَ إِحْسَانِكَ إِلَّا بِالْإِقْلَاعِ عَنْ عِصْيَانِكَ ، وَ لَمْ أَخْلُ فِي الْحَالَاتِ كُلِّهَا مِنِ امْتِنَانِكَ
mue’el muqir-rul-laka bin-nee lam as-tas-lim waq-ta ih’-saanika il-laa bil-iq-laai’ a’n i’s’-yaanik wa lam akh-lu fil-h’aalaati kul-lihaa mini am-tinaanik
5. recunoscându-Ți că eu nu m-am predat, atunci când Ți-ai revărsat binefacerea asupra mea decât smulgându-mă din nesupunerea mea față de Tine și în niciuna din stările mele nu m-am aflat fără bunătatea Ta.
فَهَلْ يَنْفَعُنِي ، يَا إِلَهِي ، إِقْرَارِي عِنْدَكَ بِسُوءِ مَا اكْتَسَبْتُ وَ هَلْ يُنْجِينِي مِنْكَ اعْتِرَافِي لَكَ بِقَبِيحِ مَا ارْتَكَبْتُ أَمْ أَوْجَبْتَ لِي فِي مَقَامِي هَذَا سُخْطَكَ أَمْ لَزِمَنِي فِي وَقْتِ دُعَايَ مَقْتُكَ
fahal yanfau’nee yaaa ilaaheee iq-raaree i’ndaka bisooo-i mak-tasab-tu ? wahal yunjeenee minka aa’-tiraafee laka biqabeehee mar-takab-tu? am aw-jab-ta lee fee maqaamee had’aa sukh-t’aka? am lazimanee fee waq-ti dua’aa-ee maq-tuka?
6. Îmi va fi, oare, de folos, Dumnezeul meu, să recunosc față de Tine răul a ceea ce am agonisit? Mă va salva de Tine mărturisirea urâciunii pe care am săvârșit-o? Sau îmi vei face cunoscută, în situația dată, mânia Ta? Voi fi învăluit, în vremea rugăciunii mele, de ura Ta?
سُبْحَانَكَ ، لَا أَيْأَسُ مِنْكَ وَ قَدْ فَتَحْتَ لِي بَابَ التَّوْبَةِ إِلَيْكَ ، بَلْ أَقُولُ مَقَالَ الْعَبْدِ الذَّلِيلِ الظَّالِمِ لِنَفْسِهِ الْمُسْتَخِفِّ بِحُرْمَةِ رَبِّهِ
sub-h’aanaka laaa ay-asu minka waqad fatah’-ta lee baabat-taw-bati ilay-k bal aqoolu maqaalal-a’b-did’-d’aleeli az’-z’aalimi linaf-sih al-mus-takhif-fi bih’ur-mati rab-bih
7. Mărire Ție! Eu nu-mi pierd nădejdea în Tine, căci Tu ai deschis poarta căinței către Tine Însuți. Mai degrabă, spun, acestea sunt cuvintele unui rob umil, care s-a nedreptățit pe el însuși, luând cu ușurătate sfințenia Domnului său,
الَّذِي عَظُمَتْ ذُنُوبُهُ فَجَلَّتْ ، وَ أَدْبَرَتْ أَيَّامُهُ فَوَلَّتْ حَتَّى إِذَا رَأَى مُدَّةَ الْعَمَلِ قَدِ انْقَضَتْ وَ غَايَةَ الْعُمُرِ قَدِ انْتَهَتْ ، وَ أَيْقَنَ أَنَّهُ لَا مَحِيصَ لَهُ مِنْكَ ، وَ لَا مَهْرَبَ لَهُ عَنْكَ ، تَلَقَّاكَ بِالْإِنَابَةِ ، وَ أَخْلَصَ لَكَ التَّوْبَةَ ، فَقَامَ إِلَيْكَ بِقَلْبٍ طَاهِرٍ نَقِيٍّ ، ثُمَّ دَعَاكَ بِصَوْتٍ حَائِلٍ خَفِيٍّ
al-lad’ee a’z’umat d’unoobuhoo fajal-lat-wa ad-barat ay-yaamuhoo fawal-lat-h’at-taaa id’aa raaa mud-datal-a’mali qadi anqaz”at wa ghaayatal-u’muri qadi antahat wa ay-qana an-nahoo laa mah’ees’a lahoo mink wa laa mah-raba lahoo a’nk talaq-qaaka bil-inaabah wa akh-las’a lakat-taw-bah faqaama ilay-ka biqal-bin t’aahirin-naqee thum-ma daa’aka bis’aw-tin h’aaa-ilin khafee
8. și ale cărui păcate sunt îngrozitoare, ale cărui zile s-au dus, au dispărut, iar acum vede că sorocul de a mai face ceva a încetat, iar capătul vieții a fost atins, și știind cu siguranță că nu are nicio scăpare de Tine, niciun loc pe unde să fugă de Tine, atunci se tot întoarce cu fața către, adresând-Ți căința, stând dinaintea Ta cu o inimă pură, curată, apoi Te imploră cu glas suav, liniștit.
قَدْ تَطَأْطَأَ لَكَ فَانْحَنَى ، وَ نَكَّسَ رَأْسَهُ فَانْثَنَى ، قَدْ أَرْعَشَتْ خَشْيَتُهُ رِجْلَيْهِ ، وَ غَرَّقَتْ دُمُوعُهُ خَدَّيْهِ ، يَدْعُوكَ بِيَا أَرْحَمَ الرَّاحِمِينَ ، وَ يَا أَرْحَمَ مَنِ انْتَابَهُ الْمُسْتَرْحِمُونَ ، وَ يَا أَعْطَفَ مَنْ أَطَافَ بِهِ الْمُسْتَغْفِرُونَ ، وَ يَا مَنْ عَفْوُهُ أَكْثَرُ مِنْ نَقِمَتِهِ ، وَ يَا مَنْ رِضَاهُ أَوْفَرُ مِنْ سَخَطِهِ
qad t-tat’aa-t’aa laka fan-h’anaawa nak-kasa raa-sahoo faanthanaa qad sr-a’shat khash-yatuhoo rij-lay-h wa ghar-raqat d-dumoou’hoo khad-day-h yad-u’wka beeaaa ar-h’amar-raah’imeen wa yaaa ar-h’ama mani antaabahul-mus-tar-h’imoon wa yaaa aa’-t’afa man at’aafa bihil-mus-tagh-firoon wa yaa man a’f-wuhooo ak-tharu min-naqimatih wa yaa mar-riz”aahooo aw-faru min sakhat’ih
9. El stă plecat dinaintea Ta, înclinat, cu capul în jos, privirea în pământ, cu picioarele-i tremurând de frică, cu obrajii-i scăldați de lacrimi, și Te imploră cu O, Tu, Cel mai milostiv dintre milostivi, Cel mai milos față de cei ce-Ți cer milă, cel mai blând față de cei ce se învârt împrejur cerând iertare, o, Tu, Cel a cărui îngăduință-i mai mare decât răzbunarea, o, Tu a cărui mulțumire-i mai vastă decât supărarea!
وَ يَا مَنْ تَحَمَّدَ إِلَى خَلْقِهِ بِحُسْنِ التَّجَاوُزِ ، وَ يَا مَنْ عَوَّدَ عِبَادَهُ قَبُولَ الْإِنَابَةِ ، وَ يَا مَنِ اسْتَصْلَحَ فَاسِدَهُمْ بِالتَّوْبَةِ وَ يَا مَنْ رَضِيَ مِنْ فِعْلِهِمْ بِالْيَسِيرِ ، وَ يَا مَنْ كَافَى قَلِيلَهُمْ بِالْكَثِيرِ ، وَ يَا مَنْ ضَمِنَ لَهُمْ إِجَابَةَ الدُّعَاءِ ، وَ يَا مَنْ وَعَدَهُمْ عَلَى نَفْسِهِ بِتَفَضُّلِهِ حُسْنَ الْجَزَاءِ
wa yaa man tah’am-mada ilaa khal-qihee bih’us-nit-tajaawuz wa yaa man a’w-wada i’baadahoo qaboolal-inaabah wa yaa mani as-tas’-lah’a faasidahum bit-taw-bah wa yaa mar-raz”eea min fia’-lihim bil-yaseer wa yaa man kaafaa qaleelahum bil-katheer wa yaa man z”amina lahum ijaabatad-dua’aa-I wa yaa maw-waa’dahum a’laa naf-sihee bitafaz”-z”ulihee h’us-nal-jazaaa-I
10. O, Tu, Cel care cauți lauda făpturilor Tale cu înțelegere deplină! O, Tu, Cel care Ți-ai obișnuit robii cu primirea căinței! O, Tu, Cel care cauți să le vindeci stricăciunea prin căință! O, Tu, Cel care ești mulțumit cu simplitatea faptelor lor! O, Tu, Cel care răsplătește cu mult puținul dat de ei! O, Tu, Cel care le-ai garantat lor răspunsul la rugăciune! O, Tu, Cel care le-ai făgăduit prin Tine însuți, prin harul Tău, o bună răsplată!
مَا أَنَا بِأَعْصَى مَنْ عَصَاكَ فَغَفَرْتَ لَهُ ، وَ مَا أَنَا بِأَلْوَمِ مَنِ اعْتَذَرَ إِلَيْكَ فَقَبِلْتَ مِنْهُ ، وَ مَا أَنَا بِأَظْلَمِ مَنْ تَابَ إِلَيْكَ فَعُدْتَ عَلَيْهِ
maaa ana bia’-s’aa man a’s’aaka faghafar-ta lah wa maaa ana bil-wami mani aa’-tad’ara ilay-ka faqabil-ta min-h wa maaa ana biz’-lami man taaba ilay-ka fau’t-ta a’lay-h
11. Nu sunt eu cel mai neascultător dintre cei ce nu Ți-au dat ascultare, dar pe care Tu i-ai iertat, nici cel mai de dojenit dintre cei ce Ți-au cerut iertare și Tu le-ai dat-o, și nici cel mai nedrept dintre cei care s-au căit față de Tine și Tu le-ai primit căința.
أَتُوبُ إِلَيْكَ فِي مَقَامِي هَذَا تَوْبَةَ نَادِمٍ عَلَى مَا فَرَطَ مِنْهُ ، مُشْفِقٍ مِمَّا اجْتَمَعَ عَلَيْهِ ، خَالِصِ الْحَيَاءِ مِمَّا وَقَعَ فيِهِ. عَالِمٍ بِأَنَّ الْعَفْوَ عَنِ الذَّنْبِ الْعَظِيمِ لَا يَتَعَاظَمُكَ ، وَ أَنَّ التَّجَاوُزَ عَنِ الْإِثْمِ الْجَلِيلِ لَا يَسْتَصْعِبُكَ ، وَ أَنَّ احْتِمالَ الْجِنَايَاتِ الْفَاحِشَةِ لَا يَتَكَأَّدُكَ ، وَ أَنَّ أَحَبَّ عِبَادِكَ إِلَيْكَ مَنْ تَرَكَ الاِسْتِكْبَارَ عَلَيْكَ ، وَ جَانَبَ الْاِصْرَارَ ، وَ لَزِمَ الاِسْتِغْفَارَ
atoobu ilay-ka fee maqaamee had’aa taw-bata naadimin a’laa maa farat’a min-h mush-fiqim-mim-maj-tamaa’ a’lay-h khaalis’il-h’ayaaa-i mim-maa waqaa’ feeh. a’alimin bian-nal-a’f-wa a’nid’-d’ambil-a’z’eemi laa yataa’az’amuk wa an-na ah’-timaalal-jinaayaatil-faah’ishati laa yatakaa-aduk wa an-na ah’ab-ba i’baadika ilay-ka man tarakalis-tik-baara a’lay-k wa jaanabal-is’-raar wa lazimalis-tigh-faar
12. Mă căiesc la Tine în acest loc unde mă aflu, căința unuia care are remușcări pentru necumpătarea săvârșită, căruia îi este milă pentru sine de toate cele adunate asupra sa, pe deplin rușinat de cele-n care a căzut, știind că iertarea păcatelor cumplite nu este atât de cumplită pentru Tine, că trecerea peste o fărădelege vădită nu este atât de grea pentru Tine, că tolerarea greșelilor rușinoase nu este o povară pentru Tine, știind, de asemenea, că, pentru Tine, cel mai iubit dintre robii Tăi este cel care lasă deoparte îngâmfarea față de Tine, care se dă în lături de la stăruința (în greșeală) și se apucă să-Ți ceară iertare!
وَ أَنَا أَبْرَأُ إِلَيْكَ مِنْ أَنْ أَسْتَكْبِرَ ، وَ أَعُوذُ بِكَ مِنْ أَنْ أُصِرَّ ، وَ أَسْتَغْفِرُكَ لِمَا قَصَّرْتُ فِيهِ ، وَ أَسْتَعِينُ بِكَ عَلَى مَا عَجَزْتُ عَنْهُ
wa ana ab-ra-u ilay-ka min sn ss-tak-bir wa su’wd’u bika min sn us’ir was-tagh-firuka limaa qas’-s’ar-tu feeh wa as-tae’enu bika a’laa maa a’jaz-tu a’n-h
13. Mă lepăd de orice îngâmfare în fața Ta, caut adăpost la Tine de orice stăruință (în greșeală), Îți cer iertare pentru tot ceea ce nu am făcut îndeajuns, Ție îți cer ajutorul pentru ceea ce nu am avut putință să fac.
اللَّهُمَّ صَلِّ عَلَى مُحَمَّدٍ وَ آلِهِ ، وَ هَبْ لِي مَا يَجِبُ عَلَيَّ لَكَ ، وَ عَافِنِي مِمَّا أَسْتَوْجِبُهُ مِنْكَ ، وَ أَجِرْنِي مِمَّا يَخَافُهُ أَهْلُ الْإِسَاءَةِ ، فَإِنَّكَ مَلِيءٌ بِالْعَفْوِ ، مَرْجُوٌّ لِلْمَغْفِرَةِ ، مَعْرُوفٌ بِالتَّجَاوُزِ ، لَيْسَ لِحَاجَتِي مَطْلَبٌ سِوَاكَ ، وَ لَا لِذَنْبِي غَافِرٌ غَيْرُكَ ، حَاشَاكَ
al-laahum-ma s’al-li a’laa muh’am-madiw-wa aaalih al-laahum-ma s’al-li a’laa muh’am-madiw-wa aaalih wa a’afinee mim-maaa as-taw-jibuhoo mink wa ajir-nee mim-maa yakhaafuhooo ah-lul-isaaa-ah fa in-naka malee-um-bil-a’f-w mar-joo-wu lil-magh-firah maa’-roofum-bit-tajaawz lay-sa lih’aajatee mat’-labun siwaak wa laa lid’ambee ghaafirun ghay-ruk h’aashaak
14. Dumnezeule, binecuvântează-i pe Muḥammad și pe ai Săi, și dăruiește-mi ceea ce îmi trebuie pentru slujirea Ta, scutește-mă de ceea ce merit (ca pedeapsă) de la Tine, și oblăduiește-mă de ceea ce se tem cei care fac rău, căci Tu ești plin de îngăduință, Cel către care se îndreaptă nădejdea de iertare, Cel bine cunoscut pentru înțelegerea Ta! Nu am nevoie să-i cer altuia decât Ție, și nici greșeala mea nu poate fi iertată decât de Tine! Doamne, ferește-mă!
وَ لَا أَخَافُ عَلَى نَفْسِي إِلَّا إِيَّاكَ ، إِنَّكَ أَهْلُ التَّقْوَى وَ أَهْلُ الْمَغْفِرَةِ ، صَلِّ عَلَى مُحَمَّدٍ وَ آلِ مُحَمَّدٍ ، وَ اقْضِ حَاجَتِي ، وَ أَنْجِحْ طَلِبَتِي ، وَ اغْفِرْ ذَنْبِي ، وَ آمِنْ خَوْفَ نَفْسِي ، إِنَّكَ عَلَى كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ ، وَ ذَلِكَ عَلَيْكَ يَسِيرٌ ، آمِينَ رَبَّ الْعَالَمِينَ
wa laaa akhaafu a’laa naf-seee il-laaa ee-yaak in-naka ah-lut-taq-waa wa ah-lul-magh-firah s’al-li a’laa muh’am-madiw-waaali muh’am-mad wa aq-z”i h’aajatee wa anjih’ t’alibatee wagh-fir d’ambee wa aaamin khaw-fa naf-see in-naka a’laa kul-li shay-in qadeer wa d’alika a’lay-ka yaseer aaameena rab-bal-a’alameen
15. Nu mă tem pentru mine decât de Tine, Tu, Cel care ești vrednic de a mă smeri în fața Sa și de a-i cere iertare smerenie! Binecuvântează-i pe Muḥammad și pe ai Săi, dă-mi cele trebuincioase mie, încuviințează-mi cererea, iartă-mi mie greșeala, potolește-mi frica, căci Tu asupra tuturor ai puterea! Aceasta Îți este lesne de făcut! Amin, o, Domn al lumilor!
Înapoi la Cuprins
Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului
