SCRISOAREA 61 – 70

SCRISOAREA 61

Safar 1, 1330

Cerând texte narate de către sursele Shia

    Atâta vreme cât onoarea și demnitatea bunilor antecesori sunt protejate, atunci nu văd nimic rău în a lua în considerație toate ahadith referitoare la Imam, acelea la care tu te-ai referit, incluzând hadithul al-Ghadir sau oricare altul, fără nevoia unei interpretări. La fel de bine, poate că știi alte ahadith relevante acestui subiect, cu care Sunniții nu sunt familiarizați; prin urmare, pot să-ți cer să le povestești, astfel ca și noi să fim informați despre ele? Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

 

SCRISOAREA 62

Safar 2, 1330

Patruzeci Ahadith

    Da, îți vom povesti ahadith ce sunt comunicate la modul consecutiv și cu care Sunniții nu sunt familiarizați. Acestea sunt narate de către membrii purificatei descendențe a lui Muhammad, dintre care relatăm un număr de patruzeci:[1]

   1) Al-Saduq, Muhammad ibn Ali ibn al-Husayn ibn Babawayh al-Qummi, a inclus în cartea sa Ikmal ad-Din wa Itmam al-Nimah, ca transmis de către Abdul-Rahman ibn Samrah, un hadith deosebit în care Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), se adresează lui Abdul-Rahman astfel: „O Abu Rahman! Dacă punctele de vedere diferă și opiniile variază, atunci referă-te la Ali ibn Abu Talib, pentru că el este Imamul poporului meu și succesorul meu asupra lor, după mine.”

   2) În aceeași referință (aici, Ikmal ad-Din wa Itmam al-Nimah), al-Saduq citează pe Ibn Abbas, ca povestind un hadith în care, Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), spune: „Allah, cel Prealăudat și Sublimul, a aruncat o privire cercetătoare la locuitorii Pământului și m-a ales pe mine între toți ceilalți ca să fiu Profetul; apoi El a aruncat o altă privire și-a ales pe Ali ca Imam, iar mie mi-a ordonat să-l mi-l iau ca frate și să-l numesc ca wali și vizir.”

   3) Al-Saduq, de asemenea în Ikmal, ia urma unui hadith până la Imamul al-Sadiq, care-i citează pe tatăl său și pe strămoșii săi, citând pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), ca spunând: „Gabriel mi-a zis mie că Stăpânul Puterii, preaslavită fie Măreția Sa, a zis astfel: «Oricare ajunge să știe că sunt Stăpânul-fără-de-Pereche, și Muhammad este Slujitorul și Trimisul Meu, cum că Ali ibn Abu Talib este urmașul lui Muhammad, iar că Imamii din descendența sa sunt Dovezile Mele, atunci pe acela îi voi lăsa să intre în Paradis prin Mila Mea.»”

   4) Al-Saduq, de asemenea în Ikmal, ia urma altui hadith până la Imamul al-Sadiq, care-i citează pe tatăl său și pe strămoșii săi, citând pe Trimisul lui Allah,(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), ca spunând: „Imamii de după mine sunt doisprezece: primul este Ali și ultimul este al-Qaim al-Mahdi; ei sunt urmașii mei și făuritorii voinței mele.”

   5) Al-Saduq, tot în al său Ikmal, ia urma încă unui alt hadith până la al-Asbagh ibn Nabatah, care spune că odată, Conducătorul Credinței, Ali ibn Abu Talib s-a apropiat, avându-și mâna în mâna fiului său al-Hasan, și a spus: „Trimisul lui Allah a venit odată între noi și mâna sa era în mâna mea ca și acum, spunând: «După mine, cel mai mare bun al creației și stăpân al vostru este acest frate al meu, care este Imamul fiecărui musulman și prințul oricărui credincios.»”

   6) Al-Saduq, tot în al său Ikmal, luând urma unui alt hadith până la Imamul al-Rida, care citează pe străbunii săi, care l-au citat pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), ca spunând: „Oricui plăcut îi este să dea sprijin religiei mele și să se urce în Arca Salvării după mine, lăsați-l să urmeze exemplul lui Ali ibn Abu Talib, pentru că el este făcătorul voinței mele și viceregentul peste poporul meu în timpul vieții mele și după moartea mea.”

   7) Al-Saduq, de asemenea în al său Ikmal, atribuie alt hadith al Trimisului lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), Imamului al-Rida, care citează pe străbunii săi, afirmând cum că, odată, Profetul a spus: „Eu și Ali suntem Tații acestui popor; oricare ne cunoaște pe noi foarte bine (cu înțelepciune) cunoaște și pe Allah, iară cine ne tăgăduiește de asemenea tăgăduiește pe Allah, Unicul, Puternicul. Și din descendeța lui Ali sunt nepoții mei al-Hasan și al-Husayn, care sunt stăpânii celor tineri în Paradis; iară din descendența lui al-Husayn vor fi nouă (la număr): oricine le va da lor ascultare, mie îmi va da ascultare și oricine nu-i ia în seamă, de asemenea nu mă ia în seamă pe mine; al nouălea între ei este al-Qaim (al-Mahdi).”

   8) Al-Saduq, tot în al său Ikmal, ia urma unui alt hadith, prin intermediul isnad, până la Imamul al-Hasan al-Askari, care-i citează pe anceștrii săi până la Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), acesta din urmă adresându-i-se lui Ibn Masud astfel: „O Ibn Masud! După mine, Ali ibn Abu Talib este Imamul tău; el este urmașul meu care-ți este deasupra.”

   9) Citând un hadith relatat de către Salman, al-Saduq, de asemenea în cartea sa Ikmal, spune că, odată, Salman a vizitat pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), și l-a găsit pe al-Husayn ibn Ali stând în poala lui (a Profetului) și profetul îl săruta, zicând: „Tu ești stăpân, fiu al unui stăpân, tu ești Imam și fiu al unui Imam, frate al unui Imam, tată al Imamilor, și ești Dovada lui Allah și fiul Dovezii Sale (Hujjah), și tatăl celor nouă Dovezi din vinele tale, între care al nouălea este al lor Qaim.”

   10) Al-Saduq, de asemenea în al său Ikmal, citează alt hadith, urmărit până la Salman, care citează un hadith lung provenit de la Trimisul lui Allah, hadith în care el spune: „O Fatima! N-ai ajuns încă să știi că noi suntem Ahl al-Bayt? Allah a făcut Viitorul mai drag nouă decât această viață și Allah Preamăritul, Slăvit este Numele Său, a aruncat o privire la locuitorii Pământului și m-a ales pe mine dintre cele ale creației Sale; apoi a aruncat o a doua privire și-a ales pe soțul tău, inspirându-mă să te mărit cu el și să-l numesc ca wali și vizir, făcându-l astfel succesorul meu peste popor. Așa fiind, tatăl tău este cel mai bun dintre profeți, soțul tău este cel mai bun dintre wasi (cei deschiși la minte și învățați), iar tu ești prima care mi se alătură mie.”

   11) Al-Saduq, de asemenea în al său Ikmal, citează un hadith lung și menționează în el despre o întâlnire de mai bine de două sute de bărbați, ținând de Muhajirun (Imigranți de la Mecca) și ținând de Ansar (Susținători din Medina), ce căutau cunoaștere și studiau jurisprudența, întâlnire unde fiecare a început să se fudulească, timp în care Ali a rămas tăcut. Ei l-au întrebat: „O tată al lui al-Hasan, ce te oprește în a spune și tu ceva?” Ca răspuns la întrebarea lor, el doar le-a reamintit despre o declarație făcută de către Trimisul lui Allah, în care el a spus: «Ali este fratele meu, vizir, moștenitor, făptuitorul voinței mele, urmaș peste popor și, după mine, wali pentru oricare credincios; astfel fiind, primiți (fiți conștienți de) toate aceste ale lui.»”

   12) Al-Saduq, de asemenea în al său Ikmal, citează un hadith lung povestit de către Abdullah ibn Jafer, de către al-Hasan și al-Husayn, de către Abdullah ibn Abbas și Umer ibn Abu Salamah, de către Usamah ibn Ziyad și Salman, de către Abu Tharr al-Ghifari și al-Miqdad, care cu toții spun, cum că au auzit pe Trimisul lui Allah zicând: „Eu am mai multă autoritate asupra credincioșilor decât credincioșii înșiși au; după mine, fratele meu Ali are mai multă autoritate asupra credincioșilor decât credincioșii au asupra lor înșiși.”

   13) Al-Saduq, de asemenea în al său Ikmal ad-Din wa Itmam al-Nimah, citează pe al-Asbagh ibn Nabatah, care la rându-i citează pe Ibn Abbas, spunând că l-a auzit pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), ca rostind: „Eu, Ali, al-Hasan,al-Husayn și nouă din descendența lui Husayn suntem purificați.”

   14) Al-Saduq a citat de asemenea în al său Ikmal pe Ibn Abayah ibn Rabi, care-l citează pe Ibn Abbas, spunând că Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), a zis: „Eu sunt stăpânul Profeților, în vreme ce Ali este stăpân al wasis.”

   15) Al-Saduq a citat, de asemenea în a sa carte Ikmal, un hadith transmis de către Imamul al-Sadiq, prin intermediul isnad, afirmând că Trimisul lui Allah a spus: „Allah, Preamăritul, Preaputernicul, m-a părtinit (favorizat) înaintea tuturor profeților și l-a părtinit pe Ali înaintea tuturor wasis, i-a părtinit pe al-Hasan și al-Husayn dintre descendenții lui Ali și-a ales dintre urmașii lui al-Husayn pe acei wasis, care păzesc credința împotriva stricării făcute de fanatici, împotriva falsificării făcute de mincinoși și împotriva relelor interpretări a celor ce s-au abătut.”

   16) Al-Saduq, de asemenea în a sa carte Ikmal, a citat pe Ali, citându-l pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), ca spunând: „Imamii care sunt după mine sunt 12 la număr: primul dintre ei este Ali, iar ultimul dintre ei este al-Qaim, prin care Allah, Preamăritul și Preaputernicul, va deschide răsăritul pământului precum și apusul.”[2]

   17) Al-Saduq a citat, de asemenea în a sa Amali, un hadith lung, narat de către Ali, în care Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), spune: „Ali este din mine și eu sunt din Ali, care este creat din același aluat; el limpezește certurile privind ale mele Sunnah; el este Conducătorul Credincioșilor, conducătorul celor dintâi între toți oamenii și cel mai bun dintre wasis.”

   18) Al-Saduq, de asemenea în a sa Amali, a citat alt hadith lung, raportat de către Ali, în care Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), spune: „Ali este Conducătorul Credincioșilor potrivit Wilayatului lui Allah, Preamăritul și Preaputernicul, pe care El l-a legat cu nod strâns la Tronul Său și a cerut îngerilor să fie martori; Ali este Viceregentul lui Allah și a Sa Dovadă (Hujjatullah); el este Imamul musulmanilor.”

   19) Al-saduq, de asemenea în a sa Amali, l-a citat pe Ibn Abbas, narând că, Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), a spus: „O Ali! Tu ești Imamul musulmanilor, Conducătorul Credincioșilor, conducătorul celor dintâi și renumiți între toți oamenii, Dovada lui Allah după mine și stăpânul tuturor wasis. ”

   20) Al-Saduq, de asemenea în a sa Amali, l-a citat pe Ibn Abbas, citându-l pe Trimisul lui Allah, ca zicând: „O Ali! Tu ești urmașul meu peste tot poporul meu și-mi ești mie asemenea lui Seth pentru Adam.”

   21) Al-Saduq, de asemenea în a sa Amali, l-a citat pe Abu Tharr al-Ghifari, zicând: „Eram 11 oameni în tovărășia Trimisului lui Allah, la moschee, când a spus: «Pe această ușă are să intre un om, care este Conducătorul Credincioșilor și Imamul musulmanilor», după care spuse Ali ibn Abu Talib a pășit înăuntru și Trimisul lui Allah l-a întâmpinat și, întorcând glorioasa lui față către noi, a spus: «După mine, acesta este Imamul vostru.»”

   22) În a sa Amali, al-Saduq a citat pe Jabir ibn Abdullah al-Ansari, citându-l pe Trimisul lui Allah ca zicând: „Ali ibn Abu Talib este cel dintâi între ei întru primirea islamului și este cel mai învățat…După mine, el este Imamul și urmașul meu.”

   23) În a sa Amali, al-Saduq a citat de asemenea un hadith rectificat prin isnad, relatat de către Ibn Abbas, care-l citează pe Trimisul lui Allah ca spunând: „O popor! Ale cui cuvinte sunt mai bune decât ale lui Allah? Stăpânul vostru, Putere este Harul Său, mi-a poruncit să numesc pe Ali deasupra voastră drept cel mai de seamă Imam, că urmaș al meu și împlinitor al voinței mele, iar de aceea voi trebuie să-l vedeți ca pe fratele meu și vizir.”

   24) În a sa Amali, al-Saduq a citat de asemenea un hadith rectificat prin isnad, relatat de către Abu Ayyash, care spune: „Trimisul lui Allah s-a urcat odată la amvon și a ținut o cuvântare în care a zis: «Vărul meu Ali este de asemenea fratele meu, vizirul, urmașul și unul care plătește faptele mele în numele meu.»”[3]

   25) În a sa Amali, al-Saduq a citat de asemenea un hadith rectificat prin isnad, relatat de către Conducătorul Credinței, care spune: „Odată, Trimisul lui Allah a ținut o cuvântare în care a spus: «O oameni! Timpul de-o lună a lui Allah s-a apropiat», continuând cuvântarea prin enumerarea atributelor lunii de Ramadan. Eu am întrebat: «O Trimisul lui Allah! Care-i cea mai bună făptuire în acest timp?» El a răspuns: «(Cel mai bun lucru) este a sta deoparte de orice Allah v-a interzis», după care el a izbucnit în lacrimi, iar eu, ca urmare, l-am întrebat: «Ce te mâhnește, O Trimis al lui Allah?» și el mi-a răspuns: «O Ali! Mă mâhnesc pentru ce îngrozitoare lucruri interzise ți se vor întâmpla ție în aceeași lună», adăugând: «Tu ești wasi ales de mine și urmașul meu deasupra poporului în timpul vieții mele și după moartea mea; porunca pentru tine este tot atât de bună ca a mea, iar ceea ce-ți este oprit, la fel.»”

   26) În a sa Amali, al-Saduq a citat de asemenea alt hadith narat de către Ali, pacea fie asupra lui, astfel: „Trimisul lui Allah a spus: «O Ali! Tu ești fratele meu și eu sunt al vostru; am fost ales ca să fiu Profetul (prin excelență), în vreme ce tu ai fost ales să fii Imamul (prin excelență); am luat răspunderea revelației în mine a Sfântului Coran, în vreme ce tu ai răspunderea primei învățări a lui; tu ești tatăl acestui popor. O Ali! Tu ești al meu wasi și viceregent, vizirul meu și moștenitorul, la fel cum tatăl urmașilor mei.»”

   27) În a sa Amali, al-Saduq a citat de asemenea un hadith, al cărui isnad este autentic, așa cum este transmis de către Ibn Abbas, care zice: „În vreme ce Ansar (Susținători din Medina) se strângeau la Moscheea din Kaaba, Trimisul lui Allah a spus: «O Ali! Tu ești fratele meu și eu sunt al vostru (frate); tu ești împlinitorul voinței mele și urmașul meu propriu, iar după mine, Imamul acestui popor: Allah îl va însoți pe oricare te însoțește pe tine și va fi dușmanul oricăruia îți stă în contră.»”

   28) În a sa Amali, al-Saduq a citat de asemenea un lung hadith, narat de către Ummu Salamah, în care Trimisul lui Allah i se adresează ei astfel: „O Ummu Salamah! ascultă aici și poartă mărturie: „Acest Ali ibn Abu Talib este împlinitorul voinței mele; el este al meu urmaș, acel ce-i încearcă pe vrăjmașii mei și acel care păzește Lacul meu (al-Kawthar).”

   29) În a sa Amali, al-Saduq l-a citat de asemenea pe Salman al-Farisi ca zicând: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah, spunând: «O Muhajirun și Ansar! (Nu-i așa că) vă voi conduce către aceea ce, atâta vreme cât îi stați lipiți, după plecarea mea, nu vă va lăsa de izbeliște?» Ei au spus: «Cu adevărat vorbești, Trimis al lui Allah!» El a spus atunci: «Acest Ali este fratele meu și împlinitorul voinței mele, vizirul meu, moștenitorul și urmașul; el este al vostru Imam; drept aceea, iubiți-l tot așa de mult cât eu îl iubesc, arătăți-i onoare tot atât cât eu îi arăt, pentru că Gabriel mi-a poruncit să vă spun astfel.»”

   30) În a sa Amali, al-Saduq a citat de asemenea, în linia isnad, un hadith relatat de către Zayd ibn Arqam, în care este citat Trimisul lui Allah, ca zicând: „(Nu-i așa că) vă voi conduce către aceea ce, atâta vreme cât îi stați alipiți, vă va păzi împotriva stricării de tot și răzlețirii? Al vostru Imam și wali este Ali ibn Abu Talib; drept urmare, sprijiniți-l cu totul, ascultați la sfatul său și credeți cu totul în el, căci Gabriel mi-a poruncit să vă spun astfel.”

   31) În a sa Amali, al-Saduq a citat pe Ibn Abbas ca povestind un hadith, în care Trimisul lui Allah spune: „Allah, Preamăritul, Desăvârșitul, m-a inspirat pe mine astfel: «Din poporul tău am ales un frate și un moștenitor, un urmaș și un împlinitor al vrerii tale.» Am întrebat: «O Stăpâne! Cine este el, (alesul)?» El atunci a zis: «Este cel care mă iubește și pe care-l iubesc…», până ce (dintr-o dată) a rostit spusa Lui divină: «El este Ali ibn Abu Talib.»”

   32) În a sa Amali, al-Saduq a citat pe Ibn Abbas, care a citat un alt hadith, narat de către antecesorii săi, în care Trimisul lui Allah spune: „În timpul unei isra (călătorii de noapte) ale mele, Stăpânul meu, Slăvită este a Sa Putere, mi-a promis că Ali este Imamul tuturor celor cucernici, conducătorul celor dintâi între cei cu faimă, purtătorul dintâi al religiei.”

xxx      In ce ediții Al-Muraja’at am găsit, hadithul 33 lipsește        xxxxxxxxxxxxxxxxxx

   34) În a sa Amali, al-Saduq a citat un hadith, prin intermediul isnad, care ajunge la Imam al-Rida, acesta citând pe antecesorii săi care, la rândul lor, l-au citat pe Trimisul lui Allah, spunând: „Ali este unul de-al meu și eu sunt de-a lui Ali; Allah al meu plătește cu război împotriva celor ce luptă contra lui Ali; după mine, cu adevărat Ali este Imamul creației.”

   35) Abu Jafer Muhammad ibn al-Hasan al-Tusi, shaykh al sectei, citează în a sa Amal un hadith narat de către Ammar ibn Yasir, unde Trimisul lui Allah este citat, ca spunându-i lui Ali: „Allah te-a împodobit într-un fel care-i este Lui cel mai drag: prin ascetism, până la puterea de-a nu te simți lipsit de nici una din plăcerile acestei vieți, astfel că nici unul din tovarășii tăi nu se simte lipsit de tine; și El te-a înzestrat cu iubire pentru lipsuri, făcându-te să întâmpini cu bucurie venirea tovarășilor tăi; iar ei ceilalți te întâmpină ca Imam al lor; prin urmare, fericiri oricărui te iubește și crede în tine, nenorocire oricui te urăște și minte despre tine.”

   36) În a sa Amali, Shaykh al-Saduq a citat de asemenea, prin intermediul isnad până la Ali,  un hadith, unde Ali, predicând de la amvonul din Kufa, a spus: „O oameni! Trimisul lui Allah mi-a acordat 10 atribute, care-mi sunt mai dragi decât orice peste care soarele strălucește. El mi-a spus mie: «O Ali! Tu ești fratele meu în această viață și-n viața de apoi, iar tu, de asemenea, îmi ești cel mai aproape (sufletului) între cele create, (acum și) în Ziua Reînvierii; locul tău în Paradis dă cu fața locului meu; tu ești moștenitorul meu, împlinitorul vrerii mele după mine, tratând cu dușmanii și cu familia mea; tu-mi protejezi familia în numele meu, atunci când lipsesc; tu ești Imamul poporului meu; tu aplici dreptatea între cei ce mă urmează; tu ești prietenul meu, iar prietenul meu este prietenul lui Allah; dușmanul tău este dușmanul meu și cu hotărâre dușmanul meu este și dușmanul lui Allah.”

   37) În cartea lui al-Saduq intitulată Al-Nusus ala al-Aimma, care conține texte pertinente în privința Imamilor, Al-Hasan este citat ca spunând: „Am auzit următoarea zicere a Trimisul lui Allah către tatăl meu: «Iar tu ești moștenitorul cunoașterii mele, substanța propriei mele judecăți și Imamul (prin excelență) de după mine.»”

   38) La fel, în opera sa conținând texte despre Imami, al-Saduq citează pe Umran ibn Hasin ca spunând: „Am auzit cuvintele Trimisului lui Allah către Ali: «Tu ești Imamul și urmașul imediat mie.»”

   39) La fel, în aceeași operă a sa, al-Saduq îl citează pe Ali, citându-l pe Trimisul lui Allah, că i-ar fi spus: „O Ali! Asupra celor din casa mea care au murit, tu ești wasi și asupra celor ce sunt cu viață în poporul meu, tu ești califul.”

   40) De asemenea, în aceeași referință citată mai sus, al-Saduq citează pe al-Husayn ibn Ali ca spunând: „Când Allah a revelat versetul: «Și toți acei ce-și sunt neam unul celuilalt sunt mult mai demni unul de celălalt în Cartea lui Allah.» L-am rugat pe Trimisul lui Allah să interpreteze aceste vorbe și el a spus: «Tu ești din neam; când eu mor, atunci tatăl tău este cel mai demn de mine și de rangul meu; când tatăl tău moare, fratele tău Hasan este cel mai demn de rangul meu; iar dacă moare al-Hasan, atunci tu ești cel mai demn de rangul său.»”

      Aceasta este concluzia a ceea ce-am vrut să cităm mânați de-o asemenea grabă. Proporția dintre cele zise și cele rămase ca nespuse este cum aceea dintre un buchet și restul tuturor florilor, ori cum a picăturii față de ocean; dar și așa, o porție fiind, este de-ajuns (spre lămurire); slavă fie către Stăpânul lumilor, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh    

 

SCRISOAREA 63

Safar 3, 1330

I Texte Shia respinse ca referințe

II De ce s-au oprit alții de la citarea lor?

III Cerând pentru mai multe texte

  1) Atâta vreme cât aceste texte nu sunt citate de către cei ce nu sunt Shias, Sunniții nu sunt obligați să le accepte ca referințe.

 2) Odată ce au fost verificate, de ce nimeni altcineva nu le-a citat?

 3) Hai să ne referim numai la hadithul narat de către Sunniți în această privință, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

 

SCRISOAREA 64

Safar 4, 1330

I Textele menționate au fost citate la cerere

II Textele Sahihs sunt dovezi contra majorității

III Necitate datorită existenței lor în ale noastre Sahihs

  1) Am citat aceste texte pentru ca tu să te familiarizezi cu ele și ca răspuns la propria tu cerere.

 2) Referința noastră împotriva argumentării tale este ceea ce deja am citat din propriile voastre sahihs.

 3) Motivul pentru care aceste texte nu au fost incluse este din pricina prejudecății, cu care noi suntem deja familiarizați, (prejudecății) acelora care și-au tăinuit resentimentele și și-au ascuns dușmănia, începând cu partizanii faraonului în epoca primă a islamului, închinători la autoritate și dominație, care și-au cheltuit tot ce aveau în voință și mijloace pentru a ascunde (a reduce la tăcere) contribuțiile aduse de Ahl al-Bayt și pentru a stinge lumina acestora (Ahl al-Bayt) în oricare țară. Ei au forțat oamenii să nege faptele și atributele acestora prin mijloace însemnând tentare și terorizare, pe de o parte prin bogăție, pe de alta, prin pozițiile și statutul politic. Ei au revărsat favorurile lor asupra celor care au negat meritele și îndepărtând, interzicând sau chiar omorând pe acei care au crezut în Ahl al-Bayt.

 Tu știi că textele referitoare la imamat și promisiunile de califat sunt ținute cu anxietate de către acei cărora li-e teamă că asemenea texte ar putea periclita tronurile lor sau să submineze chiar bazele guvernărilor lor. Siguranța acestor texte împotriva falsificării încercate de asemenea oameni, de partizanii și lingușitorii lor, cum și manierele diverse de-a fi ajuns la noi (nefalsificate) este, într-adevăr, un miracol certificând adevărul ce-l cuprind. Aceasta se datorează faptului că, toți cei ce au negat statutul celor din Clanul Casei au uzurpat pozițiile asignate lor în mod just și divin, obișnuind să supună la cea mai grea pedeapsă pe oricine arăta iubire pentru cei din Familie. I-ar fi ras barba vinovatului, l-ar fi pus pe spatele unui măgar și ar fi dat astfel turul pieței, umilindu-l, bătându-l și lipsindu-l de cel mai simplu și bazic drept uman, până ce-ar fi pierdut toate speranțele de dreptate din partea conducătorilor și-ar fi ajuns la disperare pentru a fi avut prieteni în comunitate.[4] Așa fiind, dacă oarecine vorbea de bine pe Ali, atunci ar fi fost renegat, iar asupra lui ar fi căzut pedeapsa; prin urmare, i-ar fi fost confiscat tot ce poseda și-ar fi fost executat. Câte limbi care se rugau la Allah au fost tăiate? Câți ochi care priveau la el cu respect au fost scoși din găvane? Câte mâini care îl arătau au fost amputate? Câte picioare care se îndreptau spre el cu afecțiune au fost tăiate? Câte case ale partizanilor săi au fost arse? Și câte din familiile lor au fost izgonite…?

 Între toți naratorii de hadith și „păzitori ai moștenirii (tradiției)” au fost și oameni care s-au închinat la acei monarhi și tirani, la fel cum și dregătorii lor, alții decât aceia care se închinau la Allah, Slăvitul și Sublimul, și-acești așa-ziși au căutat să stea aproape de conducătorii injuști cu toate posibilitățile învățăturii lor, falsificând, mărturisind pentru autenticitatea unui fapt împotriva autenticității altui fapt; și asta, exact la fel ca în zilele noastre, cu adulatori printre șeici, învățați plătiți (pentru o cauză), judecători nedrepți care aleargă să flateze pe conducători prin susținerea politicii lor, fie aceasta corectă ori incorectă, numind edictele lor corecte, fie de sunt cu adevărat corecte ori corupte; astfel, conducătorul (injust) nici nu trebuie să le ceară lor (judecătorilor nedrepți) vreun verdict întru susținerea regimului lor sau să inculpe oponenții, fiindcă judecătorii fac asta la propria lor voie și conform cerințelor politicii conducătoare, chiar dacă asta înseamnă contrarierea Cărții și a cărților sunnite, deci violând consensul popular, mânați de nerăbdarea de-a-și păzi pozițiile (sociale) ori datorită jinduirii poziției la care aspiră. Ce distanță (imensă) desparte pe aceștia (de care vorbesc) de acei (care sunt cinstiți)! Aceștia din urmă n-au valorat guvernările injuștilor, în vreme ce alții au avut nevoie de monarhii lor nespus de mult, odată ce i-ar fi folosit (ca sprijin) în lupta contra lui Allah și a Trimisului Său. Pentru acest motiv, ei s-au bucurat de un statut înalt în prezența monarhilor și conducătorilor lor, iar cuvântului lor li s-a dat atenție; prin urmare, ei au pretins autoritate (intelectuală) și prestigiu (între alți asemănători) și au fost la modul fanatic împotriva exactității ahadith, dacă acestea evidențiau atributele lui Ali ori ale altor membri ai casei Profeției; astfel, ei ar fi respins cu hotărâre (un asemenea hadith), l-ar fi aruncat cât colo cu violență, acuzându-i pe povestitori lui de Rafidism—iar Rafidismul este cel mai mare rău, conform judecății lor. Și în zilele noastre, aceasta este politica lor împotriva tradițiilor ce-l laudă pe Ali, mai ales dacă tradițiile acestea sunt ținute la mare respect de către șiiți.

 În ce-i privește pe lingușitori, aceștia au avut prieteni, cu deosebire în clasele sus-puse, în fiecare țară; ei vor fi vorbit țipător despre prietenii lor și vor fi avut ca partizani învățați lumești, ce ar fi publicat punctele lor de vedere, și dintre care partizani erau și acei care fac spectacol din ascetismul și pietatea lor, și între care se găseau de asemenea conducători și șefi de trib. Când aceștia ultimii auzeau ce spuneau (lingușitorii) privitor la respingerea autenticelor ahadith, ar fi luat declarațiile drept revelate și le-ar fi publicat între și pentru oamenii vulgari și ignoranți, prin asta făcând cunoscute (punctele lor de vedere) în fiecare țară și folosindu-le ca principii existente în toate timpurile. (Dar) exista și un alt grup de oameni, care au fost adevărații păzitori ai hadithului în acele zile și care au fost forțați prin frică să neglijeze acele ahadith, ce slăveau pe Ali și pe cei din Ahl al-Bayt. Dacă acești săraci oameni ar fi fost întrebați ce opinează despre spusele lingușitorilor, privind respingerea exactelor sunan, conținând contribuțiile aduse de către Ali și de către Familia Casei, atunci ei s-ar fi temut că, spunând tuturor ceea ce știau, ar fi izbucnit o luptă oarbă, surdă și prostească. Drept urmare, ei au fost forțați de teamă să caute adăpost prin devierea de la subiectul discuției, din teamă de-a fi certați de către lingușitori și de către cei ce-i publicau (pe adulatori), și din frică față de cei care repetau ca papagalii vorbele (acceptate), aflați în rândul poporenilor și ignoranților.

 Regi și conducători au ordonat poporului să denunțe pe Conducătorul Credincioșilor. Aceștia au exersat presiune asupra oamenilor de rând să procedeze astfel, prin tentarea cu bani sau amenințându-i cu armatele lor și cu crâncene amenințări de pedeapsă, prin acestea forțându-i să micșoreze importanță lui( a Profetului) și a descendenței lui, într-o asemenea măsură încât ei au făcut o dezgustătoare descriere a lui în cărțile lor și-au povestit ahadith prin care auzul s-a simțit ofensat, transformând blasfemierea numelui său într-o tradiție urmată de către musulmani, atât în timpul Sărbătorilor ( Iid), cât și-al zilelor de vineri. (Dar) Lumina lui Allah nu poate fi stinsă, iar contribuțiile aduse de către ai Săi walis nu pot fi ascunse; altfel, tradițiile acelea n-ar fi ajuns la noi prin sursele celor două grupuri (șiit și sunnit), arătând la modul exact și explicit califatul său. Nu există alte texte mai bine transmise ca textele ce-l onorează, iar eu, prin Allah, mă minunez continuu de favorurile pe care El le-a revărsat asupra lui Ali ibn Abu Talib, Servitorul Său și fratele Trimisului Său, cum lumina sa a pătruns printre nori, prin smolita întunecime și a supraviețuit valurilor tumultoase, lăsând ca raza sa să lumineze lumea ca soarele de miază-zi!

 4) În completare la toate probele incontestabile pe care le-ai auzit, poți să te duci și la textul despre succesiune/moștenire, care prin el însuși este o dovadă de necontestat, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

SCRISOAREA 65

Safar 5, 1330

Cerând ahadith relevante pentru problema moștenirii

  Te rog să ne povestești hadithul moștenirii așa cum este transmis de către Sunniți, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

SCRISOAREA 66

Safar 5, 1330

Ali este moștenitorul Profetului

  Nu este nici o îndoială că Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), i-a lăsat lui Ali o moștenire de cunoaștere și înțelepciune atât de mare, atâta cât Preaputernicul a permis profeților și oamenilor wasis ai Săi să moștenească, încât Trimisul lui Allah a spus: „Eu sunt Cetatea Cunoașterii și Ali este poarta acesteia; drept urmare, oricine dorește să atingă cunoașterea, șă se apropie prin poartă” [5] El, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), a spus: „Eu sunt Casa Înțelepciunii Adunate și Ali este ușa… Ali este intrarea cunoașterii mele, unul acela, care după mine,va lămuri Mesajul cu care am fost trimis; a-l iubi este semn al credinței veritabile, iar a-l urâ este fățărnicie.” Conform cu Zayd ibn Abu Awfah, el, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), i s-a adresat lui Ali astfel: „Tu ești fratele și moștenitorul meu”[6] , după care Ali a întrebat „Și ce vei lăsa ca moștenire asupra-mi?” El, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), a răspuns: „Oriceea ce Profeții dinaintea-mi obișnuiau să lase.” În alt hadith, el, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), conform lui Buraydah, a spus: „Moștenitorul cunoașterii mele este Ali.”[7] Trimit de asemenea la hadithul despre ziua avertismentului. În timpul vieții Trimisului lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), Ali obișnuia să spună: „Pe Allah (jur), eu sunt fratele lui, urmașul și vărul, cum și moștenitorul cunoașterii sale; așa fiind, ce este mai prețios din toate acestea decât eu însumi?”[8]

 Odată, Ali a fost întrebat: „Cum ai ajuns să moștenești mai degrabă pe vărul tău decât pe unchiul tău?” El a răspuns: „Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), i-a adunat pe urmașii lui Abdul Muttalib, care erau doar câțiva, și fiecare din ei avea un asemenea nesaț că ar fi mâncat trunchiuri de copac (de-ar fi fost de mâncat) și ar fi băut la nesfârșit apă (chiar de nebăut), și el a pregătit pentru ei aproape două kilograme de mâncare; și pe cât au mâncat ei de-au fost mulțumiți, pe-atât mâncarea arăta că și cum n-a fost atinsă. Apoi el, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), a spus: «O urmași ai lui Abdul Muttalib! Am fost trimis la voi în mod particular și către toți oamenii, în general; astfel, care dintre voi pledează ca să fie fratele meu, prieten și moștenitor?» Nimeni nu s-a ridicat (să spună ceva); atunci m-am ridicat eu, chiar de eram cel mai tânăr din cei ce asistau, însă el mi-a zis să mă așez. El a mai repetat afirmația sa de încă două ori și de fiecare dată eu am fost singurul care s-a ridicat, și de fiecare

dată el mi-a zis să mă așez. Dar a treia oară el a strâns mâna cu mine; astfel am ajuns eu să moștenesc pe vărul meu în loc de-a moșteni pe unchiul meu.”[9]

 În conformitate cu cartea Al-Mustadrak[10] a lui al-Hakim și cu Talkhis a lui al-Thahbi, ambii certificându-i autenticitatea, Qatham ibn al-Abbas a fost odată întrebat: „Cum a ajuns Ali să moștenească pe Trimisul lui Allah mai degrabă decât voi (ceilalți)?” El a răspuns: „Aceasta se datorează că el este cel dintâi între noi în urmarea lui (Profetului) și îi ține tovărășie mai mult decât noi.”

 A fost prea bine cunoscut că Ali, mai degrabă decât unchiul său al-Abbas sau oricare urmaș al neamului Hasim, a fost moștenitorul Trimisului lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!) Ei au acceptat faptul acesta, deși fuseseră și informați despre motivul pentru care o asemenea moștenire i-a fost dată doar lui Ali, care a fost vărul Profetului, mai degrabă decât lui al-Abbas, unchiul său, saă oricărui alt unchi ori rude a Profetului, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!). Pentru acest motiv, ei obișnuiau să-l întrebe pe Ali o dată, iar pe Qatham încă o dată și acesta al doilea obișnuia să le răspundă așa cum am zis mai sus, într-un fel care era mulțumitor înțeșegerii celor ce întrebau. Altfel, răspunsul (știut și dat) ar fi fost că Allah, Slăvitul și Atotcunoscătorul, a privit către oamenii de pe Pământ și l-a ales dintre ei pe Muhammad, ridicândul la statutul de Profet, și că apoi a aruncat iarăși privirea, alegându-l pe Ali și inspirându-l pe Trimisul Său, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), sa-l adopte ca moștenitor și urmaș al lui.

 La pagina 125, vol.3 al cărții Al-Mustadrak, al-Hakim, avându-l citat pe Qatham declarând cele menționate, spune: „Judecătorul judecătorilor (marele mufti), Abul-Hasan Muhammad ibn Salih al-Hashimi, mi-a relatat că el, odată, a auzit pe Abu Umer judecătorul, spunând: «L-am auzit pe Ismail ibn Ishaq judecătorul, ca fiind informat de ce-a zis Qatham, spunând că, un om moștenește pe altul, fie prin legătura sângelui, fie prin sinceră fideliate, (dar că) bărbații de cunoaștere nu dispută faptul că, în împrejurări normale, un văr nu devine moștenitor, atâta vreme cât unchiul, tatăl sunt încă în viață.» În conformitate cu acest consens, mai degrabă Ali a moștenit cunoașterea Profetului decât ceilalți.” De fapt, cronicarii sunt succesivi întru povestirea acestui fapt, în mod special prin sursele purei descendențe, iar asta ne este suficient, pentru că dovada este Testamentul său și textelor clare referitoare la acest testament, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

SCRISOAREA 67

Safar 6, 1330

Unde există Testamentul Profetului?

 Sunniți nu sunt familiarizați cu nici un testament lăsat pentru Ali și nici informați asupra unui eventual conținut al său; prin urmare, forțează-te și spune-ne istoria acestui testament, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

  

SCRISOAREA 68

Safar 9, 1330

Textele Testamentului

 1) Textele privind testamentul sunt transmise la modul consecutiv prin șirul Imamilor ținând de descendența pură; astfel, trimit la ceea ce a fost declarat în această privință de către alții, așa cum am menționat în Scrisoarea no 20, care citează afirmațiile Trimisului lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), carele a luat de după gât pe Ali și a spus: „Acesta este fratele meu și urmașul meu; el mă va urma în vorbirea cu voi; drept urmare, ascultați-l și supuneți-vă lui.”

 Muhammad ibn Hamid al-Razi citează pe Salamah al-Abrash, pe Ishaq, pe Abu Rabiah al-Ayadi și Ibn Buraydah, terminând cu tatăl celui din urmă, care, la rândul său, îl citează pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), ca spunând: „Pentru fiecare Profet există un urmaș și un moștenitor; urmașul și moștenitorul meu este Ali ibn Abu Talib.”[11] În a sa Kabir și prin șirul isnad, care ajunge la Salman al-Farisi, al-Tabrani citează pe acesta (al-Farisi), citându-l la rândul său pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), spunând: „Urmașul meu, confidentul meu, cel mai bun om, pe care-l las după mine să împlinească promisiunea mea și să introducă religia mea, este Ali ibn Abu Talib.”[12] Acesta este un text limpede, dovedind că el este succesorul, precum și evidentă mărturie că el este cel

mai bun dintre oameni după Profet. Textul conține o instrucție obligatorie, aceea că el (Ali) trebuie să-l succeadă, iar oamenii trebuie să i se supună, fapt destul de clar oricărui înțelept.

 Abu Naim al-Hafiz, în a sa carte Hilyat al-Awliya [13], îl citează pe Anas,spunând că Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), i-a spus: „O Anas! Cel care primul va intra pe această ușă este Imamul celor credincioși, conducătorul musulmanilor, superiorul religiei, pecetea urmașilor Profeților și conducătorul celor mai cucernici între cei de renume.” Anas spune că Ali a intrat înăuntru și Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), s-a ridicat în picioare cu însuflețire, l-a îmbrățișat și i-a spus: „Tu vei fi acela care va făptui responsabilitatea mea, vei răspândi învățăturile mele și vei lămuri toate acelea în care ei se vor contrazice, după plecarea mea.”

 Al-Tabrani, în a sa carte Al-Kabir, citează pe Abu Ayyub al-Ansari, care l-a citat pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), zicând că, odată, Profetul i s-a adresat Fatimei astfel: „O Fatima! N-ai ajuns încă să știi că Allah, Preaiubitul, a aruncat o privire la locuitorii Pământului, și l-a ales dintre ei pe tatăl tău, și l-a trimis ca Trimis al Său; că apoi a aruncat o a doua privire și l-a ales pe soțul tău, și m-a inspirat să te dau după el, și să-l numesc pe el ca urmaș?”[14]

 Observă cum Allah a ales pe Ali din toți ceilalți locuitori ai Pământului imediat selectării dintre ei a Pecetei Profeților Săi (Muhammad) și, de asemenea, observă cum selectarea succesorului este făcută în aceeași consecuție selectării Profetului. Notează de asemenea cum Allah l-a inspirat pe Profet să celebreze căsătoria lui Ali și să-l numească urmașul său. Vezi ce-ar fi fost, dacă succesorii ar fi fost oricare alții decât propriul wasi al Profetului. (Crezi că) —atunci când vine cazul selectării unui calif—se potrivește faptul de-a înlătura pe acel care-i cel mai bun între slujitorii lui Allah, wasi pentru stăpânul Profeților Săi, și să prefere pe altcineva deasupra lui? Se potrivește (în ordinea lui Allah), dacă oricare altul decât el ar trebui să conducă pe musulmani, să-l facă pur și simplu unul din oamenii săi de rând? Este posibil, prin virtutea rațiunii, ca unul care a fost ales de către popor să fie ascultat de unul ales de către Allah, așa cum El și-a ales Profetul? Cum este posibil că ambii, Allah Însuși și Trimisul Său, l-au ales pe el (Ali), în vreme ce noi (ca oameni obișnuiți) am alege pe cineva la întâmplare?

„După ce Allah și Trimisul Său au dat o normă, nici un credincios, bărbat sau femeie, nu trebuie să făptuiască după voia sa în privința treburilor personale; iară cine nu i-a în seamă pe Allah și pe Trimisul Său, acela sigur se-abate în mod vădit.” ( Coran, 33:36)

Istorisirile abundă în exprimarea că, de îndată ce toți acei care au fost ipocriți, invidioși ori căutători de interes au aflat că Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), avea de gând să mărite cu Ali pe fiica sa Fatima al-Zahra, doamna tuturor femeilor din paradis și egală doar Mariei, au început să invidieze pe Ali și să fie preocupați, mai ales după ce mulți dintre ei căutaseră fără succes să obțină mâna Fatimei.[15] Ei spun că asta a fost un indicativ al statutului avut de Ali; așa, nimeni nu avea vreo speranță de-a fi supusul său și au ajuns chiar să comploteze și să facă tot felul de intrigi. Ei și-au trimis femeile la Doamna Femeilor Lumii, încercând să-i întoarcă inima contra lui Ali. Între cele spuse de aceste femei a fost și aceea că Ali era sărac și că nu avea multe din cele ce se posedă în lume, însă ea, pacea fie asupra ei, era conștientă de intrigile și relele intenții ale lor și ale bărbaților lor. În pofida acestui fapt, ea nu le-a atacat în nici un fel până ce s-a făcut vie Voința lui Allah, Preaputernicul și Atoatecunoscătorul, și-a Trimisului Său. Atunci a fost când ea a dorit să le arate acelor femei statutul de care se bucura Conducătorul Credincioșilor, statut prin care Allah avea să-i rușineze dușmanii; și i-a spus apoi (Profetului): „O trimis a lui Allah! de ce vrei să mă măriți cu un lipsit, care nu are nici un ban?” El, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), i-a răspuns în felul pe care l-am arătat mai sus.

      Când Allah dorește să dea spre cunoaștere

      O virtute ascunsă privirilor,

      El i-o înleznește unuia renumit

xxxxxxx

      Al-Khatib citează un autor a cărui isnad este unanim acceptată și care este ținut la mare respect, anume Ibn Abbas, care spune: „Când Profetul a oficiat căsătoria Fatimei cu Ali, Fatima a spus: «O Trimis al lui Allah! M-ai măritat cu un bărbat neavut, care nimic nu are.» (Atunci) Profetul i-a spus ei: «Nu ești mulțumită că Allah a ales dintre locuitorii Pământului doi bărbați, din care unul este tatăl tău, iar celălalt este soțul tău?»”[16] Relatând despre atributele lui Ali, al-Hakim, la pagina 129, vol.3 al cărții sale Al-Mustadrak, îl citează pe Sarij ibn Yunus care, la rându-i, îi citează pe Abu Hafs al-Abar, pe al-Amash și pe Abu Salih, terminând cu Abu Hurayrah, ce-o citează pe Fatima ca spunând: „O Trimisul lui Allah! De ce

m-ai măritat cu un sărac fără de bani?” El a răspuns: „O Fatima! Nu ești mulțumită (în suflet) că Allah, Slăvitul și Desăvârșitul, a aruncat o privire la locuitorii Pământului și-a ales doi bărbați, din care unul îți este tatăl și celălalt îți este soț?” De asemenea, Ibn Abbas este citat, zicând că Trimisul lui Allah i-a spus umătoarele Fatimei: „Nu ești încântată că te-am dat după unul care este cel dintâi printre musulmani în primirea islamului și înzestrat cu multă cunoaștere?” Tu ești Stăpâna femeilor din poporul meu așa cum Maria a fost Stăpâna femeilor din poporul său; nu ești mulțumită, O Fatima, că Allah a aruncat o privire asupra locuitorilor Pământului și-a ales doi dintre ei toți: că unul este tatăl tău și celălalt, soțul tău?”[17]

      Trimisul lui Allah, oridecâteori Doamna femeilor acestei lumi suferea vreo greutate, îi amintea de binefacerea lui Allah și aceea a Trimisului Său făcută ei, odată ce el (Profetul) o măritase cu cel mai bun din popor, consolând-o și îndepărtând din pieptul ei orice durere îi adusese timpul. (Cred că-ți este) suficient pentru o mărturie asupra acesteui subiect ceea ce a declarat Imamul Ahmed la pagina 26, vol.5 al cărții sale Musnad, unde citează un hadith deosebit, narat de către Maqil ibn Yasar, în care se zice că Profetul a vizitat pe Fatima, când aceasta s-a îmbolnăvit, și i-a spus: „Cum te simți?” Ea a răspuns: „Pe Allah (o spun), mâhnirea mi s-a întețit, vrerea mea s-a făcut și mai rea și boala mea a durat prea mult.” El i-a spus ei: „(Ce-i), încă nu ești mulțumită că te-am măritat cu unul, care este cel dintâi în acest popor întru primirea islamului, cu unul, care este înzestrat cu multă cunoaștere și care este cel mai mare în îngăduință?” Narațiunile relatând acest subiect sunt numeroase și nu există atâta loc pentru a le expune toate în această scrisoare, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

 

SCRISOAREA 69

Safar 10, 1330

 

Argument în privința celor care neagă Testamentul

 Acei care urmează Sunnah și consensul neagă acest testament pur și simplu pe motivul a ce Bukhari a narat în a sa Sahih, unde-l citează pe al-Aswad ca zicând „Odată i-a fost spus lui Ayesha, fie ca Allah să fie mulțumit cu ea, că Profetul a făcut un testament privindu-l pe Ali[18] iar ea a răspuns: «Cine a spus asta? L-am văzut pe Profet în vreme ce îl strângeam la pieptul meu, când a poruncit să i se aducă un vas de spălat; abia am putut să înțeleg cât de repede s-a strîns în el și-a murit; așa, cum ar fi putut să facă testament pentru Ali?»”[19] Acum, folosind aceeași referință, autorul citează alte izvoare, citând pe Ayesha ca spunând, „Trimisul lui Allah a muritân timp ce era lipit la pântecul meu și sub bărbia mea” și este adesea citată ca spunând „El a murit culcat la pieptul meu” și că poate ar fi spus: „El a murit în vreme ce-și ținea capul pe coapsa mea.”[20] Așa stând faptele, dacă a fi existat vreun testament, ea ar fi ajuns să știe de el. În cartea Sahih a lui Muslim, într-un tratat privind subiectul testamentelor, la pagina 14 a volumului 2, autorul o citează pe Ayesha ca spunând, „Trimisul lui Allah nu a lăsat nici bani, nici bănuți, nici masculi și nici femele cămile, și nici vreun testament.” În ambele sale sahih, într-un tratat asupra testamentelor, Talhah ibn Masrif este citat ca spunând:

„L-am întrebat pe Abdullah ibn Abu Awfah: «A lăsat totuși Profetul vreun testament?» El a

răspuns: «Nu.» (Dar) eu l-am întrebat: «Cum este că i-a îndemnat pe oameni să-și scrie testamentele, în vreme ce el n-a făcut astfel?» El a răspuns însă: «Testamentul său este Cartea lui Allah.»” Odată ce aceste ahadith sunt cu mult mai autentice decât unele citate de către tine și sunt incluse în ambele sahih, în timp ce unele ale tale nu sunt, acestea (ale mele) pot fi puse în față ca argumente de necontestat, Wassalam.

Al vostru,

Sh

 

SCRISOAREA 70

Safar 11, 1330

 I Testamentul nu poate fi refuzat

II De ce este negat

III Argumentele celor care-l neagă nu sunt constrângătoare

IV Atât rațiunea, cât și intelectul cer existența testamentului

 Testamentul Profetului privindu-l pe Ali nu poate fi respins, pentru că nu există vreo îndoială că el a avut încredere în Ali, transmițându-i cunoașterea și înțelepciunea sa, fapt indicat în Scrisoarea 66 sus, acelea de-a-i spăla cadavrul, de-a-l acoperi și îngropa[21], de-a-i împlini sarcinile neterminate, de-a împlini promisiunea sa în numele său, de-a-i anula datoriile[22], de-a explica oamenilor, după moartea Profetului, oricare problemă în care ei diferă, privind normele și abținerile date de către Allah, Slăvitul și Desăvârșitul.[23]  El a întărit încrederea po-

 rului, ca poporul să-l considere pe Ali ca succesor[24] al său și ca frate[25], ca tată al descendenților[26] săi, drept vizir[27] și confident[28] al său, drept executor al testamentului[29] său, viceregentul[30] său, poarta cunoașterii sale, (conform cu hadith numărul 9, citat în Scrisoarea 48), intrarea către a sa înțelepciune, (conform cu hadith numărul 10, citat în Scrisoarea 48), Poarta Salvării poporului său, (conform cu hadith numărul 14, citat în Scrisoarea 48), siguranța și arcul salvării poporului, așa cum este testificat de către tradițiile pe care le-am citat în Scrisoarea 8. A-l asculta și a i se supune lui Ali este tot at de important cât a proceda la fel față de Profet: neascultarea față de Ali este un păcat egal cu neascultarea față de Profet, conform celor zise în hadith numărul 16 (citat în Scrisoarea 48) și conform altor ahadith. A-l urma pe Ali este egal cu a-l urma pe Profet; a-l părăsi este egal cu a abandona pe Profet, conform hadithului numărul 17, citat în Scrisoarea 48, și conform altor ahadith. Profetul este în relații pașnice cu oricine îi arată (lui Ali) a fi pașnic și este vrăjmașul oricăruia poartă animozitate către el (Ali),[31] prietenul oricăruia i se face prieten (lui Ali) și dușmanul oricărui dușmănos lui (Ali);[32] oricine îl iubește este iubit de către Allah și Trimisul Său și oricare îl urăște îi urăște în schimb și pe Allah cu Trimisul Său, conform ahadith 19, 20, 21 citate în Scrisoarea 48 și conform altor ahadith. Oricine se poartă ca prieten (cu Ali) este ( de considerat) prietenul amândorura ( al lui Allah și al Trimisului Său), iar cine îi este contrariul se opune de fapt lor, conform hadithului 23 citat in aceeași scrisoare; oricine îl rănește (în vreun fel) îi rănește și pe ei (Allah și Trimisul Său);[33] oricine îl pârește (vorbindu-l de rău) de

fapt îi pârăște pe ambii (pe Allah și pe Trimisul Său), conform hadithului 18 citat în Scrisoarea 48 și conform altor texte. El este Imamul celor drepți și distrugătorul celor josnici și imorali; oricine îl susține este de fapt susținut la modul divin, iar oricine îl trădează pe Ali este trădat de către Atotputernicul, conform primului hadith citat în aceeași Scrisoare și conform altor ahadith; el este Stăpânul musulmanilor și Imamul celor drepți, conducătorul celor religioși între oamenii cei mai de faimă, conform ahadith 2, 3, 4 și 5 în Scrisoarea 48; el este stindardul călăuzirii, Imamul celor ce-L servesc pe Allah, farul tuturor acelora ce se supun poruncilor lui Allah, cuvântul pe care Allah l-a înculcat celor pioși, conform hadithului 6 din aceeași scrisoare și din alte texte; el este supremul Siddiq (Cel Demn-de-Încredere), Faruq al poporului și cârmuitorul credincioșilor, conform hadithului 7 din aceeați scrisoare și din alte texte. Statutul său este ca și al Mare  Furqan (Coran) și Înțeleapta Amintire.[34] El este pentru Profet la același nivel la care a fost ținut Aron în raport cu Moise, așa cum este clarificat în scrisorile 26, 28, 30, 32 și 34, proporțional nivelului pe care îl are Profetul față de Domnul sșu, conform hadithului 13 din scrisoarea 48 și altor texte, și similar poziției pe care o avea capul Profetului cu referință la trup, conform hadithului citat în scrisoarea 50 și altor texte, la care te îndemn să te raportezi, sugerându-ți să dai atenție comentariului nostru. El este asemenea sinelui său, conform versului Mubahala și hadithului citat de către Ibn Awf, pe care l-am reprodus în scrisoarea 50. Allah, Preaslăvitul și Desăvârșitul, a aruncat o privire la locuitorii Pământului și l-a ales tocmai pe el dintre toți, așa cum se clarifica în linia tradițiilor pe care le-am citat în scrisoarea noastră 68. Îți este îndeajuns pactul pe care l-a făcut în ziua de la Arafat, din timpul Pelerinajului de Despărțire și că nimeni nu pune în fapt responsabilitatea Profetului, decât Profetul însuși și Ali[35], fapte care ar fi spre încheierea unei liste de așa multe atribute, încât nimeni altcineva poate pretinde că le are, decât un wasi ori acei care se bucură de un statut deosebit în jurul Profetului; prin urmare, cum ar putea vreo persoană înțeleaptă să nege testamentul Profetului, ori să-l treacă cu vederea, dacă nu s-ar trata doar de vreun arivist?

Ce-a altceva este un testament decât a te încrede într-o persoană și a-i încredința rezolvarea problemelor apărute după moarte?

2) În privința partizanilor celor patru secte, oricine dintre ei neagă testamentul, face astfel, gândind că, acceptându-l, asta va periclita legitimitatea califatului celor trei Imami.

3) Nu putem accepta argumentul lor pur și simplu pentru că este bazat pe ceea ce al-Bukhari și alții au spus. Ei îl citează pe Talhah ibn Masrif ca zicând: „L-am întrebat pe Abdullah ibn Abu Awfah:«Ei, și chiar a lăsat Profetul un testament?» El a răspuns: «Nu.» Am întrebat: «Dar atunci, cum de le-a impus oamenilor să-și scrie propriile testamente, când el n-a făcut asta?» El a răspuns: «Testamentul său este (chiar) Cartea lui Allah.»” Acest hadith nu este confirmat în linia surselor noastre; nu-i altceva decât o născocire necesară unor anumiți politicieni ticluitori. Cu privire la asta, cărțile sahih ale purei descendențe sunt mutawatir în tema testamentului; așa stând faptele, hai să lăsăm a fi îndepărtate textele care nu sunt de acord cu aceste sahih.

4) Chiar dacă subiectul testamentului nu necesită nici măcar un argument, datorită dictatelor date de rațiune și bunul simț, (mai spun încă):

      „Dacă ceva se lungește, el se bazează în rațiunea lui de-a fi—în formă și-n culoare;

        Mai mult ca sigur, soarele face să pălească tot ce nu-i adevărat.”

   Cu privire la narațiunea lui al-Bukhari, preluând răspunsul lui Ibn Abu Awfah, care pretinde că Profetul, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), a lăsat Cartea lui Allah drept testament al său, este o afirmație a cărei coadă este retezată, pentru că el, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), a recomandat poporului său să sprijine ambele Lucruri Importante la modul spontan, avertizându-l asupra pericolului rămânerii de izbeliște, dacă nu face astfel, și informându-l că nu trebuie să fie separate, până ce nu i se vor uni la Lac. În această privință, ale noastre sahih sunt transmise la modul consecutiv de la sursele purei descendențe; astfel, tu ai putea să te raportezi la celelate sahih, așa cum sunt citate în Scrisorile 8 și 54, Wassalam.

Al dumneavoastră,

Sh

Următorul: Scrisoarea 7

Anterior: SCRISOAREA 51 – 60

Înapoi la Cuprins

 

Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului

[1] Acestea toate sunt de ajuns datorită faptului că am narat până acum câteva ahadith din izvoare precum Conducătorul Credinței Ali ibn Abu Talib, Abdullah ibn Abbas, Abdullah ibn Masud, Abdullah ibn Umer, Abu Said al-Khudri, Abul-Darda, Abu Hurayrah, Anas ibn Malik, Maath ibn Jabal, citând variate surse, cu toatele afirmând că Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), a spus: „Oricine învață poporul meu patruzeci de ahadith privitoare la credința sa, Allah îl va readuce la viață, în Ziua Judecății, unit la faqih și la învățați.” În altă formulare prezentă în același hadith, „Allah îl va deștepta la viață ca un învățat faqih.” Conform cu Abul-Darda, afirmația se poate citi: „Îl voi include (pe povestitorul celor patruzeci) în intervenția mea (în fața lui Allah) în Ziua Judecății, iar el va deveni martor.” Conform cu Ibn Masud: „I se va spune: «Intră în Paradis pe oricare poartă dorești.»” Conform narării lui Ibn Umer, „…el va fi inclus bărbaților de cunoaștere și va fi adus la viață în tovărășia martirilor.” Prin învățarea acestor patruzeci de ahadith și a celorlalte incluse în Scrisorile noastre, ne va fi de-ajuns afirmația lui, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Allah va îngriji de oricine ascultă declarația mea, o înțelege și o răspândește așa cum a auzit-o.” Și de asemenea hadithul său: „Lăsați pe acei care sunt martori la a mea Sunnah s-o răspândească printre cei care nu sunt prezenți aici.”

[2] Acest hadith și cele dinaintea lui se află într-un capitol, conținând ceea ce a fost povestit despre Profet cu referință la Qaim și faptul că este al 12-lea în linia Imamilor; este vorba de capitolul 24 al cărții Ikmal ad-Din wa Itmam al-Nimah, paginile 149-167.

[3] Acest hadith, împreună cu cele patru care-l precedă, este citat din cartea lui Al-Saduq, Ghayat al-Maram. Aceste ahadith sunt destul de lungi, iar noi am citat din ele de fiecare dată când au certificat argumentarea noastră. În privința ahadith ce-l urmează, acestea pot fi găsite în capitolul 13 al cărții Ghayat al-Maram.

[4] Trimit la pagina 15, vol.3, a cărții Sharh Nahjul Balaghah scrisă de Ibn Abu-Hadid, unde vei descoperi la ce atrocități au fost supuși cei din Clanul Casei (Ahl al-Bayt) și shiiți în acele zile. Imamul al-Baqir a făcut o afirmație în această privință, afirmație la care se referă cercetătorii documentelor.

[5] Am citat acest hadith și cele câteva dinaintea sa în partea de sus a Scrisorii no 48. Trimit la acea scrisoare la ahadith numărul 9, 10 și 11, fără a ignora și comentariile.

[6] Am citat pomenitul hadith în Scrisoarea no 32.

[7] Trimit la el în Scrisoarea no 68.

[8] Această declarație, redată verbatim, este confirmată ca fiind a lui Ali. Este citată de către al-Hakim la pagina 126, vol.3 al cărții sale Al-Mustadrak, printr-o narațiune susținută de către al-Bukhari și de către musulmani. Al-Thahbi, în a sa Talkhis al-Mustadrak, a admis același fapt.

[9] Acest hadith stă pe baze firme și este unul din cele lungi. Până în prezent a fost citat de către al-Diya al-Maqdisi în a sa Al-Mukhtara și de către Ibn Jarir în a sa Tahthib al-Athar. Este hadithul numărul 6155 de la pagina 408, vol.6 al cărții Kanz al-Ummal. Este de asemenea citat de către al-Nisai la pagina 18 al cărții sale Al-Khasais al-Alawiyya și este transmis de către Ibn Abul-Hadid, ca preluat din Tarikh a lui al-Tabari, către sfârșitul comentariului privind cuvântarea qasia, la pagina 159, vol.3 al cărții Sharh Nahjul Balaghah. Trimit de asemenea la pagina 159, vol.1 al cărții Imamului Ahmed ibn Hanbal, Musnad, unde vei găsi același hadith ca împărtășind acest înțeles.

[10] Asta se întâmplă la pagina 125 al celui de-al 3-lea volum. Este de asemenea citat de către Ibn Abu Shaybah și este hadithul numărul 6084 de la pagina 400, vol.6 al cărții Kanz al-Ummal.

[11] Al-Thahbi a citat acest hadith pe parcursul discuției asupra biografiei lui Sharik, în a sa carte Mizan al-Itidal, falsificându-l și afirmând că Sharik n-ar fi putut tolera nararea acestui hadith. El spune: „Muhammad ibn Hamid al-Razi nu este de încredere.” Răspunsul nostru la declarația sa este că Imamii Ahmed ibn Hanbal, Abul Qasim al-Baghwi, Ibn Jarir al-Tabari, că Imamul criticilor și cenzorilor Ibn Main, precum alții de același calibru, au crezut cu toții în Muhammad ibn Hamid și-au narat hadithul său, pentru că el este mentorul lor. O autoritate serioasă și sigură cum al-Thahbi admite același fapt în biografia lui Muhammad ibn Hamid, în a sa carte Al-Mizan. Bărbatul în cauză, (al-Razi), nu poate fi acuzat de Rafidism ori Șiism, deoarece criticul este un predecesor al lui al-Thahbi; așa stând faptele, nu există nici un motiv în inițierea unei asemenea acuzații, privind acest hadith.

[12] Acest hadith, prezentat verbatim, este sub numărul 2570 la sfârșitul paginii 155, vol.6 al cărții Kanz al-Ummal, iar autorul îl citează din nou în a sa carte Muntakhab al-Kanz; astfel, trimit la Al-Muntakhab, așa cum reiese din nota de la pagina 32, vol.5 a cărții lui Ahmed, Musnad.

[13] Se află la pagina 450, vol.2 al cărții Sharh Nahjul Balaghah, iar noi l-am citat în Scrisoarea no 48.

[14] Acest hadith, cuvânt cu cuvânt, cum la fel sursa lui, se găsesc în hadithul numărul 2541, vol.6 al cărții Kanz al-Ummal și tot astfel este citat în Muntakhan al-Kanz; astfel, raportează-te la cel din urmă și citește nota de la pagina 31, vol.5 a cărții lui Ahmed, Musnad.

[15] Ibn Abu Hatim l-a citat pe Anas, spunând: „Abu Bakr și Umer au cerut mâna Fatimei de la Profet, dar el a rămas tăcut și nu le-a spus nici o vorbă măcar; (văzând acestea), ei s-au dus la Ali ca să-i spună.” Aceasta, de asemenea, este preluată și transmisă de la Ibn Abu Hatim de către multe autorități de incredere, precum Ibn Hajar la începutul capitolului al-11-lea al cărții sale Al-Sawaiq al-Muhriqa. Multe alte autorități au citat până acum ceva similar, preluând de la Ahmed, îm linia isnad ce-ajunge la Anas. Abu Dawud al-Sajistani, conform cu cele afirmate de către Ibn Hajar, în capitolul 11 al cărții sale Al-Sawaiq al-Muhriqa, în timp ce comentează versul al doisprezecelea, spune că Abu Bakr a cerut mâna Fatimei, dar că Profetul l-a respins; că apoi Umer a făcut și el același lucru, dar că Profetul l-a îndepărtat și pe acesta; drept urmare, amândoi i-au vorbit lui Ali despre asta. Ali însuși este citat ca zicând: „Abu Bakr și Umer au cerut de trimisul lui Allah mâna Fatimei, dar el i-a respins. După asta Umer a zis: «Tu ești cel demn de ea, Ali.»” Acest hadith este citat de către Ibn Jarir. Al-Dulabi l-a citat și el, admițându-i autenticitatea, la vremea când comentează despre pura descendență a Profetului, și este hadithul numărul 6007 de la pagina 392, vol.6 al cărții Kanz al-Ummal.

[16] Acest hadith, verbatim, cu trimitere la naratorul său, este hadithul numărul 5992 de la pagina 391, vol.6 al cărții Kanz al-Ummal, unde autorul admite buna credință a povestitorului.

[17] Acest hadith, verbatim, cu referință la naratorul său, este hadithul numărul 2543 de la pagina 153, vol.6 al cărții Kanz al-Ummal, unde autorul îl citează, preluându-l de la Ibn Abbas și Abu Hurayrah. Al-Tabrani, în a sa Al-Muttafaq, l-a transmis așa cum l-a preluat de la al-Khatib, care-l citează pe Ibn Abbas; astfel, raportează-te la Al-Muntakhab și citește prima linie a notelor de subsol de la pagina 39, vol.5 al cărții lui Ahmed, Musnad.

[18] Acest hadith este citat de către al-Bukhari în al său tratat despre testamente (Al-Wasaya), la pagina 83,vol.2 al cărții sale Sahih și în capitolul său privind boala și moartea Profetului, pagina 64, vol.3 al aceleiași cărți. Este citat de către Muslim la pagina 64, vol.3 al cărții sale Sahih, același Muslim citându-l în tratatul său despre testamentul Profetului la pagina 14, vol.2 a cărții sale Sahih.

[19] Știi deja că ambii shaykhs au narat la modul intenționat acest hadith, în vreme ce comentau testamentul Profetului către Ali, deoarece acei  care au afirmat la acea vreme că Profetul a lăsat un testament lui Ali nu-și aveau încă împărțite rangurile (responsabilitățile). Ei erau fie din rândul sahabah, fie tabiin și care au avut îndrăzneala de-a revela ceea ce-ar fi făcut-o pe mama credincioșilor nefericită sau ca opunându-se politicilor vremii; pentru acest motiv, ea, fie ca Allah să fie mulțumit de ea, ea a fost foarte mișcată, când le-a auzit hadithul. O asemenea reacție este de văzut în propria ei declarație-răspuns la hadith, o declarație care este cea mai cea mai firavă dintre răspunsurile care s-ar fi putut da. Imamul al-Sindi, în comentariul său privind acest hadith prezent în Sunan a lui al-Nisai, cum este indicat la pagina 241, vol.6 (Egyptian Press), spune, până la concluzia declarației sale: „Este mai mult decât evident că asemenea hadith ( aparținând mamei credincioșilor, Ayesha) nu anulează existența testamentului anterioară declarației sale și nici nu dovedește că el (Profetul) a murit brusc, fără să fie în stare să lase un testament ori măcar să se fi gândit în a-l face, odată ce el a înțeles că sfârșitul i se apropia, încă dinainte de-a se îmbolnăvi, (dar și pentru că) boala îi dura de zile întregi…”. Dacă vei cerceta această declarație, vei descoperi că este îndeajuns de solidă.

[20] Declarațiile ei „El a murit la pieptul meu” și „El a murit între pântecul și bărbia mea” sunt înregistrate într-un capitol având de-a face cu boala și moartea Profetului, din cartea Sahih a lui Bukhari. În privința declarației sale (Ayesha) „El a murit când avea capul pe coapsa mea”, aceasta se găsește într-un alt capitol, în care autorul tratează despre boala și moartea lui, dar fără un capitol intermediar.

[21] La pagina 66, Partea A Doua, vol.2 al cărșii sale Tabaqat, Ibn Sad îl citează pe Ali ca spunând: „Profetul a decis că nimeni afară de mine nu trebuie să-i facă îmbăierea ceremonială (pentru cel mort)” Ambii, atât Abul Shaykh, cât și Ibn al-Najar, așa cum este afirmat la pagina 54, vol.4 al cărții Kanz al-Ummal, îl citează pe Ali ca spunând: „Trimisul lui Allah m-a instruit, spunând: «Când va fi să mor, îmbăiază-mă și folosește șapte rânduri de ape.»” Ibn Sad, în timp ce comentează facerea ultimei îmbăierii ceremoniale pentru Profet, la pagina 63, Partea A Doua, vol.2 al cărții sale Tabaqat , îl citează pe Abdul-Wahid ibn Abu Awanah spunând că, atunci când Profetul s-a îmbolnăvit înaintea morții sale, el a zis: „O Ali! Trebuie ca tu să mă îmbăiezi când voi muri.” Ali a spus: „Am condus îmbăierea ceremonială pentru el ți fiecare parte a corpului său a fost foarte sensibilă la atingerea mea.” Amândoi, atât al-Hakim, la pagina 59, vol.3. al cărții sale Al-Mustadrak, cât și al-Thahbi în ale sale Talkhi, citează pe Ali ca spunând: „I-am dat îmbăierea ceremonială Trimisului lui Allah și-am așteptat să văd felul în care moartea i-a schimbat corpul, dar nu am văzut nici o schimbare; în moarte corpul său a mirosit tot atât de plăcut pe cât mirosea când el era încă în viață.” Acest hadith este citat de către Said ibn Mansur în cărțile de tradiții ale sale, de către al-Marwazi în a sa Janaiz, de către Abu Dawud în a sa Marasil, de către Ibn Mani și de către Ibn Abu Shaybah în cărțile sale despre tradiții, și este hadithul numărul 1094, de la pagina 54, vol.4 al cărții Kanz al-Ummal. Al-Bayhaqi, în cărțile sale ale tradițiilor, îl citează pe Abdullah ibn al-Harith ca zicând: „Ali i-a făcut Profetului baia ceremonială în vreme ce corpul Profetului era înfășurat într-un veșmânt” și este hadithul numărul 1104, pagina 55, vol.4 al cărții Kanz al-Ummal, iar Ibn Abbas este citat ca zicând: „Ali are patru atribute pe care nimeni altcineva nu le are: el este primul în a făptui rugăciunea în prezența Trimisului lui Allah; l-a însoțit în campaniile sale militare; el a rămas cu Profetul, când alții au fugit ca să-și salveze propria lor viață și el a fost singurul acela care l-a îmbăiat pe Profet ceremonial și l-a pus în mormânt.” Acesta este citat de către Ibn Abd al-Birr, în biografia lui Ali, prezentă în a sa Istiab și de către al-Hakim la pagina 111, vol.3 a cărții sale Al-Mustadrak. El citează de asemenea pe Abu Said al-Khudri, spunând că Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), i-a spus lui Ali: „O Ali! Tu ești acela care trebuie să mă îmbăieze, să-mi anuleze datoriile ți să mă îngroape în al meu mormânt.” Acesta este citat de către al-Dalami de asemenea și este hadithul numărul 2583, de la pagina 155, vol.4 al cărții Kanz al-Ummal. Umer este citat ca zicând că, odată, Trimisul lui Allah i-a spus lui Ali: „Tu ești cel care ai a mă îmbăia și îngropa.”, conform hadithului de la pagina 393, vol.6 al cărții Kanz al-Ummal. În nota de subsol de la pagina 45, vol.5 al cărții Musnad a lui Ahmed, Ali este citat ca zicând: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah, spunând: «Am fost dăruit cu împlinirea a cinci dorințe în privința lui Ali, dorințe de felul cărora nici un alt profet n-a fost dăruit pentru altcineva. Și prima este că el va fi acela care va anula datoriile mele și-mi va îngropa corpul…»”; asta este citată către sfârșitul hadithului notat la pagina 403, vol.6. al cărții Kanz al-Ummal. Iar când el a fost pus pe patul mortuar și oamenii au dorit să împlinească rugăciunile rituale de îngropăciune, Ali a zis: „În conducerea acestei rugăciuni, nimeni nu trebuie să fie Imam, pentru că Imamul vostru, viu sau mort, este Trimisul lui Allah.” Oamenii intrau în grupuri și stăteau într-un șir, rugându-se, dar fără un Imam. Ei recitau takbir, în vreme ce Ali a stat lângă cadavrul Trimisului lui Allah, spunând:  „Pacea fie asupra ta, O Trimisule, și carele ești Mila și Binecuvântările lui Allah; purtăm mărturie, o Puternice Stăpân, că el a răspândit ceea ce tu i-ai revelat, că îmbogățit poporul cu sfatul său și a luptat după felul lui Allah până ce El, Preaslăvitul și Atoatecunoscătorul, i-a înălțat credința Sa, iar misiunea a fost împlinită. O Stăpâne! Primește-ne pe noi în rândul celor ce urmează ceea ce i-ai revelat, fă-ne puternici în convingerea noastră și reunește sufletele noastre prezenței sale” , iar oamenii îi răspundeau cu „Așa să fie, așa să fie!” Și asta a continuat până ce toți bărbații, apoi toate femeile și apoi toți copiii, au clamar rugăciunile lor. Acest hadith, spus verbatim, este citat de către Ibn Sad în comentariul său, privind cum Profetului i-a fost facută îmbăierea de îngropăciune ceremonială, prezent în al său compendiu Tabaqat. Primii care au intrat (la patul mortuar) ca să-și arate respectul au fost descendenții lui Hasim, apoi Muhajirun, apoi Ansar și apoi alți oameni. Însă primii bărbați, care au recitat rugăciunile de înmormântare rituale pentru sufletul său plecat, au fost Ali și al-Abbas, care au stat unul lângă celălalt și au rostit cinci takbir.

[22] Narațiuni în această privință sunt transmise consecutiv în linia purei descendențe. Cred că-ți este suficient ceea ce este citat de către al-Tabrani în a sa Al-Kabir, preluat de la Ibn Umer, și de către Abu Yali în a sa Musnad, preluat de la Ali. Primul (al-Tabrani) citează un hadith particular, în care Trimisul lui Allah spune: „O Ali! Tu ești fratele meu și al meu vizir, iar tu trebuie să-mi împlinești treburile în numele meu, să împlinești angajamentul meu și (astfel) să-mi dai odihna minții.” Poți găsi acest hadith la pagina 155, vol.6 al cărții Kanz al-Ummal, narat de către Ibn Umer. La pagina 404, vol.6 al aceleiași cărți, Ali este citat afirmând ceva asemănător. Mulți l-au citat pe al-Buwaisiri spunând că povestitorii acestui hadith sunt demni de încredere. Ibn Mardawayh și al-Dalami, așa cum se afirmă la pagina 155, vol.6, Kanz al-Ummal, îl citează pe Salman al-Farisi zicând că Trimisul lui Allah ar fi spus: „Ali ibn Abu Talib îmi împlinește angajamentul în numele meu și anulează datoria mea (rămasă datorită morții)” Al-Bazzaz, cum este afirmat la pagina 153, vol.6 al cărții Kanz al-Ummal, indică același fapt. este de asemenea citat de către Imamul Ahmed ibn Hanbal la pagina 164, vol.4 al cărții sale Musnad, preluat de la Habashi ibn Janadah, care spune: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând: «Cu excepția mea și-a lui Ali, nimeni nu-mi va plăti datoriile.»” Ibn Mardawayh, așa cum este afirmat la pagina 401, vol.6, Kanz al-Ummal, îl citează pe Ali ca spunând că, atunci când versul „Și atrage-i atenția celui prin neam apropiat ție.” a fost revelat, Trimisul lui Allah a spus: „Ali îmi plătește datoriile și împlinește promisiunea-mi în numele meu.” Sad spune că în ziua de la Juhfa, Trimisul lui Allah, ținând în a sa mână mâna lui Ali, a ținut un discurs, l-a rugat și slăvit pe Allah, după care a zis: „O oameni! Eu sunt wali al vostru!” Ei au zis: „Adevărat ai grăit, Trimis al lui Allah.” Apoi el a ridicat mâna lui Ali și-a zis: „Acesta este unul acela ales să fie al meu wali; îmi va plăti datoria în numele meu.” Qadat este citat ca zicând: „Ali, după moartea Profetului, a împlinit (în numele Profetului) câteva sarcini rămase, din care se zice că una ar fi fost plata datoriilor, toate însumând 500.000 dirhami.” Abdul-Razzaq a fost întrebat: „A lăsat Profetul vreun testament în legătură cu asta?” El a răspuns: „Da; nu mă îndoies deloc că Profetul i-a lăsat într-adevăr un testament lui Ali; altfel (dacă nu i-ar fi lăsat testament), nimeni nu l-ar fi lăsat să plătească datoria Profetului așa, cu de la sine putere.” Acest hadith este citat de către autorul scrierii Kanz al-Ummal la pagina 60, vol.4, hadith al cărui număr este 1170.

[23]Texte autentice sunt la modul unanim de acord în afirmarția că Profetul și-a pus încrederea în Ali în legătură cu clarificarea către popor a subiectelor neclare, asupra cărora vor disputa, după moatea lui. Îți sunt suficiente drept dovezi ahadith numărul 11 și 12 citate în Scrisoarea 48, în completare la altele pe care deja le-am citat ori la altele necitate, datorită faptului că sunt binecunoscute.

[24] Aceasta este explicată în Scrisorile no 36, 54 și 56. „”   «»

[25] Frăția dintre Profet și wasi este mutawatir, iar ceea ce am citat în Scrisorile no 32 și 34 îți este suficient pentru a dovedi autenticitatea sa.

[26] Că el este tatăl descendenților Profetului este deja înțeles. El i-a spus lui Ali: „Tu ești fratele meu și tatăl descendenților mei; trebuie să lupți pentru a le mele Sunnah.” Acest hadith este citat de către Abu Yali în a sa Musnad, așa cum se afirmă la pagina 404, vol.6, în Kanz al-Ummal, iar naratorii săi sunt demni încredere, așa cum este admis de către al-Busairi. Este de asemenea citat în cartea lui Ahmed, Manaqib, ca o afirmație în concluzia Secțiunii A Doua, Partea 9, pagina 74 a cărții lui Ibn Hajar Al-Sawaiq al-Muhriqa. Profetul a mai spus de asemenea: „Allah a pus urmașul fiecărui profet în măruntaiele fiecărui profet, (dar) pe al meu urmaș l-a pus în măruntaiele lui Ali.” Acest hadith este citat de către al-Tabrani în a sa carte al-Kabir, așa cum este narată de către Jabir, și este citat de către al-Khatib în a sa Tarikh, așa cum este preluat de la Ibn Abbas. Este hadithul numărul 2510, pagina 152 din vol.6 al cărții Kanz al-Ummal. Și el a mai spus: „Toți urmașii venind din femei, afară de cei din Fatima, aparțin bărbatului pe care fiecare îl are, pentru că eu sunt al lor wali și tată.” Acesta este citat de către al-Tabrani, ca preluat de la al-Zahra, și este inclus între ahadith citate de către Ibn Hajar în Secțiunea 2, Partea 11, a cărții sale Al-Sawaiq al-Muhriqa, la pagina 112. Este de asemenea citat de către al-Tabrani, ca preluat de la Ibn Umer, care este de văzut la aceeași pagină. Al-Hakim citează ceva similar la pagina 164, vol.3 al cărții sale Al-Mustadrak, adăugând: „Povestitorii acestui hadith sunt de încredere, chiar dacă ei (Bukhari și Muslim) nu-l înregistrează.” Într-un hadith citat de către al-Hakim, în a sa Al-Mustadrak, și de către al-Thahbi, în a sa Talkhi, amândoi admițându-i autenticitatea datorită bazării pe cei doi Shaykh, zic, în acest hadith el (Profetul) spune: „În ceea ce te privește, O Ali, cu adevăr spun că tu ești fratele meu și tatăl urmașilor mei; tu ești de la mine și eu sunt de la tine”; acest hadith se găsește către sfârșitul listei de asemenea texte autentice.

[27] Trimit la textele privind guvernarea lui Ali, așa cum arată această declarație a lui (Profetului): „Tu mie îmi ești (ca statut) precum Aron lui Moise” , fapt pe care l-am comentat în Scrisoarea no 26 și altele. De asemenea și spusa lui în hadithul privind avertismentul referitor la gospodăria sa: „Prin urmare, care dintre voi mă va susține în misiunea mea?” Ali a răspuns: „O Trimisul lui Allah, eu sunt acela căruia i-ar plăcea să-ți fie sprijin în această temă”, așa cum le-am citat în Scrisoarea no 20. Fie ca Allah să răsplătească pe Imamul Abu-Sayri pentru capodopera poetică în care spune:

      „Și vizirul propriului văr, este în a sa silință sublim,

        Iar prin cele avute, ei sunt primi viziri;

        Descoperind tăinuitul, nu i-a crescut pedeapsa,

        Cum soarelui nimic nu-i scade razele.”

[28] Există un consens național care hotărăște existența în Cartea lui Allah a unui vers pe care l-a introdus nu altul decât Ali,( pentru a fi acolo) până în Ziua Judecății. E vorba de versetul înălțării (najwa) aflat în Surat al-Mujadila.Asupra acestui vers există acordul atât al susținătorilor săi, cât și al oponenților, care citează în această privință multe texte acceptate ca autentice, conform celor doi shaykh, un vers cunoscut în întregul popor atât de către cei evlavioși, cât și de către cei libertini. Îți este suficient ceea ce a citat al-Hakim la pagina 482, vol.2 al cărții sale Al-Mustadrak și ceea ce a citat Thahbi în a sa Talkhi al-Mustadrak. Trimit de asemenea la exegeza acestui vers, așa cum este înregistrată de cărțile de exegeză scrise de către al-Thalabi, al-Tabari, al-Sayyuti, al-Zamakhshari, al-Razi și alții. În viitoarea Scrisoare no 74, vei ajunge să afli despre două ahadith narate de către Umm Salamah și Abdullah ibn Umer, privind dialogul confidențial dintre Profet și Ali, care a avut loc cu puțin înaintea morții Profetului, și te vei familiariza cu dialogul lor confidențial care a avut loc în ziua de la Taif, cum și cu declarația Profetului : „Nu eu sunt acela care a crezut în el, ci chiar Allah este cel care a făcut astfel”; de asemenea vei afla despre dialogul confidențial avut la vremea lui Ayesha. Drept urmare, meditează asupra acestora.

[29] Pentru un text dovedind că el (Ali) este al său (al Profetului) wali, îți este suficientă declarația sa, citată de către Ibn Abbas și la care ne-am referit în Scrisoarea no 22: „Tu ești wali al meu și în numele meu atât în această viață, cât și în viața de după viață.” Acest hadith stă pe o bază firmă, conform cerințelor formulate de religia islamică; drept urmare, nu-i nici o necesitate intrarea în detalii.

[30] Îți este suficient ce ai captat din textele testamentului ceea ce ai auzit în Scrisoarea no 68.

[31] Acesta este citat de către Imamul Ahmed, ca preluat din hadithul lui Abu Hurayrah, la pagina 442, vol.2, a cărții sale Musnad. El spune că Profetul s-a uitat la Ali, Fatima, al-Hasan și al-Husayn, pacea fie asupra lor toți, și apoi a zis: „Declar război oricăruia caută să lupte cu voi și declar pace oricăruia se arată pașnic către voi.” În alt hadith autentic, în momentul în care i-a acoperit cu o manta, el le-a spus: „Mă războiesc cu oricine le caută război și pun în pace pe oricare este cu pace către ei.” Acest hadith este transmis de către Ibn Hajar, în timp ce explică primul vers, pe care el îl declară ca revelație în onoarea lor, și este prezent în Secțiunea Unu, Partea 11 a cărții sale Al-Sawaiq al-Muhriqa; explicând, Ibn Hajar dă detalii pentru declarația Profetului: „A lupta cu Ali este a lupta cu mine de asemenea și a cădea la pace cu Ali este a face pace cu mine.”

[32] Trimit la hadithul 20 din Scrisoarea no 48. Declarația lui consecutivă: „O Stăpâne! Fii prietenos acelui care-i este prieten și fii vrășmașul oricărui hotărât îl vrășmășește” ar trebui, prin Grația lui Allah, să fie suficientă (ca argument). Ai auzit în Scrisoarea no 36 declarația sa, așa cum e citată de către al-Buraydah: „Oricine-l urăște pe Ali mă urăște pe mine de asemenea și cine-l părăsește pe mine mă părăsește de asemenea.” Alt hadith mutawatir este această afirmație a Profetului: „Nimeni altul decât un credincios îl iubește pe Ali și nimeni altul decât un ipocrit îl urăște pe Ali” Prin Allah, acesta este pactul făcut cel Neînvățat, Profetul.   

[33] Ia în seamă această declarație, care este citată de către Umer ibn Shash, „Oricare rănește pe Ali și pe mine mă rănește”, și prezentă în cartea lui Ahmed, Musnad, pagina 483, vol.3, în Al-Mustadrak a lui al-Hakim, pagina 123, vol.3 și în Talkhi al-Mustadrak a lui al-Thahbi, acesta admițând autenticitatea acestui hadith. De asemenea, al-Bukhari l-a citat în a sa Tarikh, Ibn Sad, în a sa Tabaqat, Ibn Abu-Shaybah, în a sa Musnad și al-Tabrani, în a sa Kabir. În Kanz al-Ummal, acest hadith se află la pagina 400, vol.6.

[34] În privința aceasta, ia în considerare ceea ce ai auzit în Scrisoarea no 8, citându-l pe Sihah al-Thaqalain, pentru că arată adevărul pentru cei ce au ochi de văzut, și pe care deja ai aflat în Scrisoarea no 50, anume că „Ali este împreună cu Coranul și Coranul este împreună cu Ali; cele două (ființa lui Ali și Cartea) nu trebuie niciodată să se despartă.”

[35] Rațiunea singură duce la imposibilitatea că Profetul ar fi poruncit ceva și ar fi cerut poporului să adere la acest ceva, în vreme ce el însuși s-ar afla într-o disperată necesitate să acționeze asupra acelui lucru. El a avut nevoie de un testament pentru a-l indica pe reprezentantul său și pentru a lua în seamă pe orfanii care, cel mai mult, au nevoie de un îngrijitor. Allah este deasupra faptului de-a neglija precioasa lui moștenire, care include legiferările și ordinele lui Allah, iar Allah este deasupra faptului de-a părăsi pe orfanii și văduvele sale (ale Profetului), care locuiesc Pământul în lung și în lat, luptând în întunrcime, plecând și venind după voia lor, așa, fără un qayyim (om de autoritate) prin care argumentul lui Allah devine complet împotriva lor. Și chiar prin el însuși, simțul comun conduce către ideea că el (Profetul) ar fi trebuit să lase un testament lui Ali, odată ce-a avut încrederea de-a fi îmbăiat și uns trupul (după moarte), de-a fi înfășurat și îngropat, ca apoi să-i fie plătite datoriile și să-i păzească buna amintire, să clarifice, după moartea sa, diferențele oamenilor în privința credinței lor…etc., așa cum ne-am referit la începutul acestei scrisori.