SCRISOAREA 41 – 50

SCRISOAREA 41

Muharram 3, 1330

„Muminin” este la plural;de ce s-ar aplica la ceva singular?

    Poate fi spus, în refutarea obiecției tale privind fraza „Mumins care își spun rugăciunile și oferă zakat (ofrandă) în timpul prostrării (în rugăciuni)” este aplicat asupra unui plural; astfel fiind, de ce trebuie aplicat asupra lui Imam, fie ca Allah să-i glorifice calmul, odată ce este la singular? Care este răspunsul tău, dacă ești întrebat despre asta?

Cu sinceritate,

Sh

SCRISOAREA 42

Muharram 4, 1330

IArabii se adresează singularului folosind forma de plural,

II Testificări,

IIICitând pe Imamul al-Tibrisi,

IV Citându-l pe al-Zamakhshari,

VCeea ce am afirmat.

 1) Răspunsul la întrebarea ta este că arabii aplică expresie de plural în timp ce se adresează unui singur individ datorită efectului de benevolență pe care îl crează (în acest caz, acela de respect).

 2) O certificare a acestui fapt este ceea ce Preaputernicul spune în Surat A l-i-Imran: „Acei cărora unii oameni le spun: «Împotriva ta a fost ridicată o mare armată; așa că, teme-te», răspund cu și mai crescută credință: «Allah ne este de-ajuns, iar El este Unul din acei de care depindem cel mai mult.»” (Coran, 3:173)

Persoana care este implicată în aceste versete ale lui Al-i-Imran nu e altul decât Naim ibn Mas ud al-Ashjii, conform consensului dintre învățații exegezei, tradiționaliști și cronicari. Chiar Allah Preaputernicul a aplicat asupra lui însuși, ca persoană singulară ce este, forma de plural tocmai pentru a exprima respect pentru acei care nu ascultă afirmațiile sale și nici nu au fost atenți la chemările sale convingătoare.

Abu Sufyan îi dăduse 10 cămile spre a a demoraliza și înspăimânta pe Musulmani, privind forța politeiștilor, și-a făcut exact asta. Între afirmațiile sale a fost și următoarea: „Oamenii au adunat o puternică forță (armată), ca să te atace; teme-te pentru viețile voastre.” Din pricina acestei spuse, multora dintre musulmani le displăcea ideea de-a lupta cu acea forță, dar Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), a ieșit acompaniat de 70 luptători ca să lupte și ei s-au întors cu toții în siguranță de pe câmpul de luptă, pentru care fapt acest vers a fost revelat ca referindu-se la 70 de credincioși ce au ieșit cu Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), neluând în seamă disuasiunea acelora ce-au dorit să-i descurajeze.

 Prin aplicarea cuvântului „popor/oameni” pentru doar o individualitate, este făcută o binevoitoare și divină subliniere, fapt care complimentează pe cei 70 de bărbați care au ieșit să lupte cu Profetul. Cu siguranță, asta sună mult mai elocvent când este folosită astfel; este chiar mai bine decât a zice: „Acelora ce li s-au spus de către un bărbat că o mare armată a fost ridicată. . .etc.”, fapt evident. Există numeroase versete în Sfântul Coran similare acestuia pomenit, așa cum de fapt în întreaga limbă arabă. Preaputernicul Allah spune: „O voi cei care credeți! Amintiți-vă de binecuvântarea lui Allah asupra voastră, când unii au încercat să-și pună mîinile rele pe voi și că El v-a apărat împotriva răului lor.” De fapt, persoana care a încercat să-și pună relele mîini asupra lor era un bărbat din tribul lui Muharib numit Ghawrath—alții spun că ar fi fost Amr ibn Jahsh, ținând de Banu al Nadir—care și-a scos din teacă sabia și-a agitat-o, încercând să-l lovească pe Sfântul Profet; dar Allah, Preaputernicul și Slăvitul, a zădărnicit încercarea acestuia, fapt în acord cu nararea incidentului, așa cum este înregistrată de către tradiționaliști, autori de cronici și învățați ai exegezei și așa cum este transmisă de Ibn Hisham în argumentarea sa privind That al Riqa din vol. 3 al cărții sale intitulate Sirah. Allah a aplicat pluralul colectiv „popor” pentru acest om singur, tocmai pentru a exprima binecuvântările Sale, Preaîndrăgitul, Preaputernicul, asupra maselor care au manifestat spre siguranța Profetului, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate! În versetul Mubahala, El a aplicat ambele forme, de singular și plural,

„fiilor” „femeilor” și „identități” ambilor Hasanain, Fatima, și lui Ali în particular, tocmai pentru a cinsti statutul lor nobil, fie ca Allah să fie încântat de ei. Exemple de aplicație a formei de plural pentru individual (oricând este necesar) sunt fără de număr și dincolo de socotire, iar ele dovedesc licența de-a folosi forma plurală în vreme ce se vorbește de o individualitate, oricând apare, ca semn de politețe, un efect elocvent din aceasta.

 3) În înterpretarea sa privind acest vers, în Mujmaul Bayan fi Tafsir al-Coran, Imam al-Tibrisi comentează despre folosirea formei de plural pentru a se referi la Conducătorul Credincioșilor, considerat cu respect și venerație, afirmând că lexicografii descriu singularul folosind forma de plural pentru a demonstra respect și venerație. El spune: „O asemenea aplicare e prea cunoscută în limba lor pentru a fi necesare dovezi.”

 4) În cartea sa Kashshaf, al-Zamakhshari menționează altă utilizare politicoasă, cînd spune:

„Dacă te întrebi cum poate fi precisă utilizarea pluralului cu Ali, fie ca Allah să fie mulțumit cu el, îți voi spune că i se adresează cu forma plurală, chiar dacă el este unul singur, tocmai ca oamenii să-i urmeze exemplul și să câștige aprecieri ca făcute lui, iar procedând asfel, Allah poate evidenția faptul că atitudinea unui credincios trebuie sa fie ca a lui Ali, adică, fiind gata să împlinească fapte de dreptate și bunăvoință, dând atenție la cel sărac, cu asemenea grabă încât, chiar împlinirea a ceva ce nu suferă amânare, cum ar fi rugăciunile, să nu-i facă să amâne până ce nu sunt făptuite.”

 5) Personal, eu am un bun și mai exact punct lămuritor. Când Preaputernicul aplică pluralul mai degrabă decât singularul, așa cum mulți o fac, cei care l-au urât pe Ali, așa cum și cei care au fost invidioși și în confruntare cu Banu Hashim, n-ar fi fost în stare să tolereze auzirea formei singulare, pentru că i-ar fi făcut incapabili să ascundă ori să minimalizeze adevărul. Din cauza disperării lor, ar fi putut să facă chiar ceva păgubitor Islamului. Este posibil ca chiar acesta să fi fost motivul pentru care acest vers a fost revelat la forma de plural aplicat singularului: pentru a evita răul ce l-ar fi făcut acei disgrațiați. Versurile care vin după acest unul particular variază în formă și statut, pregătindu-i gradual pentru wilayat, până când Allah a perfecționat religia Sa și-a completat bine-cuvântările Sale, așa cum îi era obiceiul, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), și acela al înțeleptului de-a atinge ceea ce pentru ceilalți e foarte dificil să atingă. Dacă versul ar fi venit în forma de singular, acei oameni și-ar fi pus degetele în urechi, s-ar fi acoperit cu propriile veșminte, devenind încăpățânați, aroganți și obraznici. Aceasta este sublima înțelepciune manifestată în toate versurile Sfântului Coran, versete care au fost dezvăluite pentru a ilumina atributele Comandantului Credinței și celor aflate între bunurile sale purificate, fapt pe deplin evident. Noi am explicat aceste declarații și am adus dovezi incontestabile, cum și evidențe bătătoare la ochi în cărțile noastre Sabil al-Muminin și Tanzil al- Ayat, și slăvit fie Allah pentru Călăuzirea sa și Sprijinul său, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

SCRISOAREA 43

Muharram 4, 1330

 Contextul denotă „Cel Iubit, ” și altele de-aceeași natură

 Fie ca Allah să-ți binecuvânteze tatăl! Cu adevărat, atât de manifest a devenit adevărul, încât ai îndepărtat îndoielile mele și m-ai făcut astfel să depășesc cele părelnice. Nu rămâne nimic de spus, exceptând faptul contextului în care se află versul, context care denotă prohibiția de-ai considera pe necredincioși ca walis. Versetele care-i precedă și care-i urmează certifică acest fapt și asta sprijină pretenția conotării cuvântului „wali” ca sprijinitor, cel iubit, prieten, ori altele asemănătoare;astfel fiind, care ar fi răspunsul tău? Fii bun și spune-mi, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

SCRISOAREA 44

MuHrram 5, 1330

IContextul nu este indicativ pentru „Sprijinitor, ” ori altele echivalente

IIContextul nu contrabalansează Dovezile.

 1) Iată-mi aici răspunsul: Acest vers, dacă cineva l-ar cerceta, ignorând versurile care-l precedă și care interzic să se considere (vreodată) necredincioșii ca walis, nu are conotația de-a elogia pe Conducătorul Credincioșilor și nici de-a-i recomanda felul de-a conduce ori imamatul prin tratarea cu forța a disidenților sau avertizându-i că vor fi pedepsiți. Asta este astfel, deoarece în versul precedent, dacă și când este analizat independent, Allah cel Atotputernic declară: „O voi cei care credeți! Dacă vreunul dintre voi leapădă religia sa, atunci Allah va crește un popor pe care-l iubește și care-L iubește, blând la inimă cu dreptcredincioșii, puternic împotriva celor necredincioți, un popor luptând pe Calea Sa și netemător față de cineva, făcând astfel. Aceasta este, cu adevărat, un privilegiu dat de Allah; El îl concede oricărui Îl bucură, iar Allah este vast in cunoaștere.”  (Coran, 5:54).[1] Acest vers este revelat în numele Comandantului Credinței, avertizându-i pe alții asupra puterii sale și a celor ce-l urmează, la fel cum a declarat însuși Conducătorul Credincioșilor în Bătălia Cămilei și la fel cum este afirmat de către Imamii al-Baqir și al-Sadiq.

 Același înțeles este aplicat de către al-Thalabi în cartea sa Tafsir al-Coran. Este de asemenea narat de către autorul cărții Mujmaul Bayan fi Tafsir al-Coran care l-a preluat de la Ammar, Huthayfah și Ibn Abbas. Si este interpretat în acest fel, în acord cu consensul Shi as care îl povestesc de manieră consecutivă de la Imamii Purificatei Progenituri. Versul privind wila yatul va veni prin urmare după aceea, sugerând wilayatul său și referindu-se la necesitatea de-a accepta imamatul său. Contextul lui ar fi prin urmare o explicație a acestei sugestii și o elaborare a aluziei care i-a precedat, fapt ce sugerează guvernământul său; așa stând lucrurile, cum se poate spune că versul acesta a fost revelat în contextul interzicerii de-a socoti pe infideli ca walis?

 2) Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), a echivalat el însuși statutul de Imami între descendenții săi cu acel al Sfântului Coran, arătând că ambii nu trebuie vreodată să se separe unul de celălalt și că amândoi sunt egali în importanță Cărții (Coran) înseși; și că prin ei doar poate fi distins corectul de ceea ce-i greșit. (De asemenea, distingerea dintre corect și greșit se obține vorbindu-le) Lor, luarea acestui vers ca o probă este semnalată în mod succesiv. Înțelesul pe care l-au aplicat întotdeauna cuvântului „wali” în asemenea context este identic înțelesului pe care l-am aplicat mai sus; prin urmare, contextul nu are nici o încărcătură (de înțeles) dacă îl iei spre a contrazice textele lor,[2] pentru că toți musulmanii sunt de acord privind aplicarea contextului ca argument adecvat. Când contextul și dovada se ciocnesc, ei(musulmanii) abandonează conotația contextului și înclină către judecarea probei. Aceasta se datorează faptului că sensul contextului acestui vers nu servește de sprijin, odată ce chiar Glorioasa Carte nu este aranjată în ordinea compilării, fapt de acord între toți învățații musulmani, ci în ordinea revelării acestor versete. Astfel există doar câteva versuri care contrazic propriul lor context. Ia ca exemplu Versetul Purificării. Faptul că partea de text unde există tratează despre femei face clară restrîngerea conotației sale la cei cinci indivizi (bărbați și femei) care au fost acoperiți cu mantia. La general vorbind, a interpreta un vers într-un mod care contrazice propriu-i context nu strică în nici un fel aspectul său miraculos, nu-i împiedică elocvența și nu afectează recurgerea la el de fiecare dată când dovezile incontestabile îl necesită (drept citare), Wassalamo Alaikom.

Cu sinceritate,

Sh

 

SCRISOAREA 45

Muharram 6, 1330

 A recurge la interpretare, urmând pașii Predecesorilor, este inevitabil

  Dacă n-ar fi existat califatul Drepților Califi, care este corect dincolo de orice îndoială, n-am fi avut nici o altă alegere în acceptarea perspectivei și interpretării tale privind acest vers și altele conform judecății tale, dar să împrăștii îndoiala privind soliditatea califatului lor, fie ca Allah să-i aibă bineplăcuți, rămâne în afara oricărei discuții. Prin urmare, a recurge la interpretare este de neînlăturat, odată ce noi am crezut în ei cum am crezut și în cei care au făcut legământul de fidelitate către ei, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

SCRISOAREA 46

Muharram 6, 1330

I A crede in Precursori nu cere interpretare

II Interpretarea este o imposibilitate

 Cei trei drepți califi, fie ca Allah să fie încântat de ei, sunt cu adevărat subiect de studiu și dezbatere; însă, a folosi asemenea califat (ca justificare) spre a respinge argumentele noastre este de refuzat la modul hotărât.

 1) A crede în acei califi, așa cum a crede de asemenea în cei care au jurat loialitate față de ei, nu cere interpretarea argumentelor. În privința justificării (validității) califatului lor, voi înșivă recurgeți la interpretare, fapt ce-l voi clarifica, de este nevoie.

 2) Interpretarea textelor ce le-am expus pentru tine este imposibilă; așa este și cazul cu ceea ce încă nu am expus, cum ar fi hadithul lui Ghadir și acel al (Voinței/Testamentului! ! ! ! ), în mod particular când sunt bazate pe incontestabile tradiții ce se sprijină reciproc, cele din urmă fiind îndeajuns de suficiente prin ele însele pentru a mai cere referințe în manifestarea textelor. Oricine se informează despre secundele va găsi valorizări de netăgăduit și verdicte inechivoce, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

SCRISOAREA 47

Mu H arram 7, 1320

 Rugând pentru prezentarea tradițiilor certificante

 Mi-aș fi dorit să arăți acele tradiții sprijinitoare ale unor asemenea texte și, prin urmare, să fi completat cercetarea ta, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

 

SCRISOAREA 48

Muharram 8, 1330

 Patruzeci de ahadith susținătoare ale textelor

Ia în considerare (următoarele) patruzeci aHadith ce susțin textele:

 1) Examinează afirmația Trimisului lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), în timp ce-l ținea pe Ali de după gât, „Acesta este Imamul celor drepți, omorâtorul celor răi; victorios este oricine îl susține, părăsit (de Allah) este oricine-l abandonează.” El și-a ridicat vocea când a rostit ultima frază. Acesta este inclusă de către al-Hakim, așa cum este narată de Jabir la pagina 129, vol. 3 al cărții Al-Mustadrak,[3] unde autorul comentează, spunând: „Acesta este un hadith a cărui autenticitate este atestată prin chiar șirul povestitorilor săi, chiar dacă ambii autori (ai cărților sahih) nu-l înregistrează.”

 2) Examinează această declarație a Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Mi s-a arătat că Ali are trei merite exclusive: că este conducătorul musulmanilor, că este Imamul celor drepți și conducătorul celor a căror frunți radiază cu semnul credinței.” Aceasta este inclusă de către Al-Hakim la începutul paginii 138, vol. 3 al cărții Al-Mustadrak[4], unde autorul comentează: „Acesta este un hadith a cărui acuratețe este atestată prin chiar șirul povestitorilor săi, chiar dacă ambii autori (ai cărților sahih) nu-l înregistrează.”

 3) Examinează declarația Lui, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Mi s-a revelat că Ali este conducătorul musulmanilor, wali al celor pioși și conducătorul celor a căror frunți radiază cu semnul credinței.” Este consemnată de către Ibn al-Nijjar [5] și mulți alți autori ai cărților tradiționale.

 4) Examinează adresarea Lui, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), către Ali: „Bine ai venit, conducător al musulmanilor, Imam al celor smeriți! ” Este inclusă de către Abu Na im în Hilayat al-Awliya. [6]

 5) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Primul care merită să intre pe acestă ușă este Imamul celor credincioși, conducătorul musulmanilor, capul religiei, pecete pentru wasis și conducătorul celor a căror frunți radiază cu semnul credinței.” , după care spuse, Ali a intrat, iar El, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), s-a ridicat în picioare aprins de bucurie, l-a îmbrățișat și i-a șters sudoarea, spunând: „Tu trebuie să împlinești pactul meu, să transmiți Mesajul meu și, după mine, să clarifici orice este cauză de îndoială.” [7]

 6) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Allah mi-a promis că Ali este flamura călăuzirii, Imamul oricărui acceptă wilayatul meu, lumina oricăror mi se supun și cuvântul pe care l-am autorizat între cei pioși.” [8] Cum poți vedea, aceste șase aHadith conțin evidente texte privind imamatul și obligația de-a da ascultare Lui, pacea fie asupra sa!

 7) Examinează adresarea Lui, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), arătând către Ali: „Acesta este primul care a crezut în mine, primul care a dat mâna cu mine în Ziua Resurecției; el este cel dintâi mie prieten și este faruq al acestei nații, cel care distinge între ce-i corect și ce-i greșit; el este conducătorul credincioșilor.” [9]

 8) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „O voi cei ai grupului Ansar! Trebuie eu să vă conduc spre aceea ce, atâta vreme cât i vă atașați, niciodată n-are să fie prilej de împrăștiere? (Nu eu, ci) Ali este acela; iubiți-l așa cum pe mine mă iubiți și respectați-l așa cum mă respectați pe mine, fiindcă Gabriel mi-a comandat să vă declar astfel în numele lui Allah, cel Atotputernic, cel Atoateștiutor.” [10]

 9) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Sunt cetatea cunoașterii, iar Ali este poarta; oricine aspiră să atingă cunoașterea, lăsați-l să se apropie prin (această) poartă.” [11]

 10) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Sunt casa înțelepciunii și Ali este poarta ei.” [12]

 11) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Ali este intrarea cunoașterii mele, acel ce, după mine, va explica nației mele cu ce anume (misiune) am fost trimis; iubindu-l, este un semn de credință autentică, iar a-l urâ este fățărnicie.” [13]

 12) Examinează adresarea Lui, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), către Ali: „Trebuie să lămurești poporului meu toate problemele în care ei diferă.” Aceasta este înregistrată de către al-Hakim la pagina 122, vol. 3 al cărții sale Mustadrak [14], așa cum a arătat Anas. După care autorul comentează: „Acesta este un hadith autentic conform cu autentificarea ambilor Shaykhs (Bukhari și Muslim), deși ei înșiși nu-l expun.” De fapt, oricine cercetează acest hadith, cum și altele asemănătoare, va ajunge să știe că statutul lui Ali cu referință la Trimisul lui Allah este echivalent cu statutul Trimisul lui Allah față de Atotputernicul însuși, pentru că Allah îi spune Trimisului Său: „Noi v-am trimis revelația Noastră astfel ca tu să poți clarifica pentru ei toate subiectele în care ei dispută și drept orientare și clemență între cei care cred;” în vreme ce în acest (alt) hadith, Trimisul lui Allah îi spune lui Ali: „După mine, tu ești acela care va clarifica poporului meu lucrurile în care diferă (ca opinie).”

 13) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), așa cum este înregistrată de către al-Sammak de la Abu Bakr, „Poziția lui Ali față de mine este cum aceea a mea față de Stăpânul meu.” [15]

 14) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), așa cum este înregistrată de către al-Dar Qutni în Al-Afrad, unde autorul îl menționează pe Ibn Abbas, citând spunerea Profetului: „Ali ibn Abu Talib este ca poarta salvării pentru israeliți; oricine intră prin ea devine un adevărat credincios (mumin), însă oricine iese pe ea devine necredincios.” [16]

 15) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), făcută în ziua Arafat din timpul pelerinajului de adio (Hijjatul Wada):

„Ali este al meu și eu sunt al lui Ali și nimeni nu-mi va plăti datoriile în afară de mine sau Ali.” [17]

„Este declarația unui Trimis glorios (Gabriel) împuternicit de către Unul care manifestă Tronul și el este puternic și ascultat: ce drept de încredere este El! Nu, tovarășul vostru nu este posedat defel.” (Coran, 81. 19-22 )

 

„El nu vorbește din propria lui înclinare; nu este altceva decât inspirație revelată.” (Coran, 53. 3-4 )

Deci, încotro te îndrepți? Și ce vei opina despre aceste argumente clare și despre aceste texte explicite?

 Dacă cercetezi aceasta cu atenție și vreme îndelungată, dacă examinezi înțelepciunea ce se află în spatele facerii unui asemenea anunț (în timpul supremului pelerinaj) în fața martorilor, atunci adevărul îți va apărea în mod manifest. Iar dacă examinezi cât de puține cuvinte ale sale și înțelesurile lor cât de cuprinzător, vei simți atunci o mare venerație pentru el, pentru că a învățat multe și a gândit și pătruns ceea ce a învățat. Nu altul decât Ali rămâne demn de-a fi eliberat de orice responsabilitate. Astfel, nu-i de mirare că el și doar el execută chiar voința Profetului, asumându-și poziția sa de conducere ca viceregent și vizir, slăvit fie Allah, Care ne-a indreptat către toate acestea, pentru că, fără ghidarea lui Allah, n-am fi fost orientați.

 16) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Oricine ascultă de mine ascultă de Allah și oricine nu mă prețuiește nu prețuiește pe El; și oricine nu ia în seamă pe Ali, pe mine nu mă ia în seamă.” Aceste cuvinte sunt înregistrate de către al-Hakim la pagina 121, vol. 3 al cărții sale Mustadrak și de către al-Thahbi în a sa carte Talkhi. Amândoi autorii s-au bazat pe autoritatea ambilor Shaykh pentru a susține acest hadith.

 17) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „O Ali! Oricine mă lasă-n părăsire lasă în părăsire pe Allah; și oricare pe tine te lasă, pe mine mă părăsește de asemenea.” Aceasta este înregistrată de al-Hakim la pagina 124, vol. 3 al cărții sale Sahih, unde el comentează, zicând: „Acest hadith este autentic prin isnad, chiar dacă Shaykhs nu-l amintesc.”

 18) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), așa cum este citată de Umm Salamah, „Oricare îl pârește pe Ali, pe mine mă pârește de asemenea.” care este înregistrată de al-KâHakim la începutul paginii 121, vol. 3 al cărții Al-Mustadrak, așa cum este confirmată de ambii Shaykhs și narată de al-Thahbi în a sa Talkhis, unde autorul certifică pentru autenticitatea sa. La fel este înregistrată de Ahmed ca fiind între aHadith povestite de Umm Salamah la pagina 323, vol. 6 al cărții sale Musnad și de către al-Nisai, la pagina 17 a cărții Al-Khasais al-Alawiyya, în completarea multor altor tradiționaliști. Și astfel este declarația Trimisului lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), inclusă între aHadith relatate de Amr ibn Shash: „Oricine rănește pe Ali mă rănește de asemenea pe mine.”

 19) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Oricine iubește pe Ali mă iubește pe mine și oricine disprețuiește pe Ali egal pe mine mă disprețuiește.” Acest hadith este înregistrat de către al-Hakim, care-l descrie ca autentic la pagina 130, vol. 3 al cărții Al-Mustadrak și este narat de al-Thahbi în a sa Thalkhis, unde admite referința la autenticitatea sa pentru același motiv. Astfel este cazul afirmației lui Ali: [18]„Mă jur pe Unul Care a crăpat sămânța întru creșterea celor sădite și a făcut vântul din nimic, Profetul Ummi mi-a promis că nimeni nu mă iubește decât un credincios adevărat (mu min) și nimeni nu mă urăște decât un ipocrit.”

 20) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „O Ali! Tu ești conducător în această viață și în viața de după viață; oricine te iubește mă iubește pe mine, iar cine mă iubește este de Allah iubit; dușmanul tău este dușmanul meu, iar dușmanul meu este și dușmanul lui Allah; nenorocire oricăruia, după mine, pe tine te disprețuiește! ” Aceasta este consemnată de al-Hakim la începutul paginii 128, vol. 3 al cărții Al-Mustadrak și autenticitatea sa este confirmată de ambii Shaykhs. [19]

 21) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „O Ali! Vești de bucurie către oricine te iubește și crede în tine și nenorocire fie oricăruia te urăște și rostește minciuni despre tine.” Aceasta este notată de către al-Hakim la pagina 135, vol. 3 al cărții sale Al-Mustadrak, unde comentează zicând: „Acest hadith este autentic prin șirul celor care l-au consemnat (adică l-au consemnat consecutiv, prin isnad). Nici un shaykh nu l-a inregistrat.”

 22) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Oricine dorește să trăiască în felul în care eu am trăit (până acum) și să moară în felul în care eu voi muri, locuind astfel în Grădina cea Veșnică, care mi-a fost promisă de către Stăpân, lăsați-l/lăsați-o să-și ia ca wali pe Ali, pentru că astfel nu vă va îndepărta de la călăuzire și nici nu vă va lepăda în descumpănire.”

 23) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Poruncesc oricărui îmi dă crezare și se sprijină în mine să fie atent la wilayatul lui Ali ibn Abu Talib, fiindcă oricine îl acceptă pe Ali drept wali, l-a acceptat și pe Allah; și oricare îl iubește, pe mine mă iubește, iar iubindu-mă pe mine, iubește și pe Allah; iar oricine îl urăște mă urăște pe mine, cum dacă mă urăște, urăște și pe Allah, Atotputernicul, Atotștiutorul.”

 24) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Oricine se fericește să trăiască viața trăită de mine și să moară în felul meu, locuind apoi în Gradina Edenului, pusă pentru mine de către Stăpânul, atunci lăsați-l ca, după mine, să-și ia ca wali pe Ali, lăsați-l să accepte autoritatea oricăruia Ali îi dă conducerea, lăsați-l să urmeze, după mine, exemplele urmașilor mei, care sunt vlăstarele mele; ei sunt creați din propriu-mi tipar și binecuvântați cu propria-mi înțelegere și cunoaștere; drept urmare, nenorocire fie asupra celor care resping dăruirile lor, asupra celor care taie legăturile cu ei (urmașii Profetului); fie ca Allah să le respingă orice intervenție a mea pentru ei.”

 25) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Oricine iubește să trăiască viața mea și să moară moartea mea, astfel intrând în Grădina pe care Stăpânul mi-a promis-o, Grădina Veșniciei, atunci îngăduiți-i să-și ia pe Ali și pe descendenții săi drept wali, pentru că ei nu vă vor scoate de la (dreapta) îndrumare și nici nu vă vor trage în zăpăceală.” [20]

26) La începutul paginii 156, vol. 6 al cărții Kanz al-Ummal, al-Daylami indică pe Ammar ca citând pe Trimisul lui Allah, care i-a spus:„O Ammar! Dacă vezi pe Ali mergând pe o cale, când alții merg pe alta, mergi cu Ali și lasă-i pe aceia, pentru că el niciodată nu te va duce spre distrugere și nici nu te va scoate vreodată de la dreapta îndrumare.”

27) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), în conformitate cu Hadithul povestit de Abu Bakr, „Când e vorba de dreptate, mâna mea și Ali sunt asemenea.” Acesta este Hadithul 2539 înregistrat la pagina 153, vol. 6 al cărții Kanz al-Ummal.

28) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „O Fatima! Nu ești tu oare mulțumită că Allah, Unicul, Sublimul, a privit între locuitorii pământului și-a ales dintre ei doi bărbați, unul fiind tatăl tău și celălalt, soțul tău? ”[21]

29) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Sunt Cel-care-Previne, iar Ali este Călăuza; prin tine și după mine, o Ali, fie ca dreapta călăuzire să fie atinsă.” Aceasta este înregistrată de al-Daylami, care îl citează pe Ibn Abbas și este Hadithul 2631 de la pagina 157, vol. 6 al cărții Kanz al-Ummal.

 30) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „O Ali! Nimănui nu-i este permis să rămână în starea de janaba (impuritatea de după actul sexual) decât mie și ție.” [22] La fel este Hadithul înregistrat de către al-Tabrani, așa cum l-a citat Ibn Hajar în a sa carte Al-Sawaiq al-Muhriqa ca fiind narat de Umm Salamah, al-Bazzar și Sad; astfel, trimit la Hadithul 13 al cărții Al-Arbain al-Nawawiyya, pe care el îl citează în capitolul 9. Ultimul citează pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), ca spunând: „În această moschee nimănui în afară de mine și Ali îi este permis să fie în starea janaba.”

 31) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Eu și acesta (Ali) suntem Dovezile Zilei Judecății în mijlocul poporului meu.” Aceasta este înregistrată de al-Khatib ca povestită de către Anas. Cum ar fi putut fi Dovadă (a Zilei Judecății) tatăl lui al-Hassan întocmai cum Profetul a fost, odată ce nu i-a fost viceregent ori succesor?

 32) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Pe poarta Paradisului este scris: „Nu există alt dumnezeu decât Allah, MuHammad este Trimisul lui Allah, iar Ali este Fratele Trimisului lui Allah.” [23]

 33) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Pe piciorul Tronului este scris: «Nu este alt dumnezeu decât Allah, MuHammad este Trimisul lui Allah, și eu (Allah) l-am sprijinit pe el (MuHammad) prin Ali, și l-am ajutat pe el prin Ali.»”

 34) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Oricine vrea să înțeleagă neșovăiala lui Noe, cunoașterea lui Adam, milostivenia lui Ibrahim, discreția lui Moise, ascetismul lui Cristos, atunci îngăduiți-i să privească (la exemplul lui)Ali.” Aceasta este înregistrată de al-Bayhaqi în a sa Sahih și de către Imamul Ahmed ibn Hanbal în a sa Musnad. [24]

 35) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „O Ali! În tine este ceva asemănător lui Isus, care a fost într-atât de urât de către evrei, încât au ajuns să se îndoiască de onoarea mamei sale și care a fost într-atât de iubit de către creștini, încât i-au atribuit un statut care nu-i al său.”

 36) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Între cei credincioși, cei mai importanți sunt trei: Iosif, fiul lui Nun(din tribul lui Efraim) care a fost primul ce-a crezut în Moise, acela pomenit în Surat Yasin (capitolul 36 al Sfântului Coran) care a fost primul în a crede în Isus și Ali ibn Abu Talib, care primul a fost în a crede în MuHammad.” [25]

 37) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Cei dintâi în mărturisirea adevărului rostit de Profet sunt trei la număr: Habbib al-Najjar, credinciosul pomenit în Surat Yasin, care a spus: „O popor al meu! Urmați-i pe Trimișii (lui Allah)”; Iezechiel (nume a cărui înseamnă „Puterea lui Dumnezeu”), credinciosul din familia Faraonului, care a spus: „Încerci să omori un om doar pentru a fi spus că Dumnezeul său este Allah? „și Ali ibn Abu Talib, care le este deasupra tuturora.” [26]

 

 38) Examinează adresarea Lui, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), către Ali: „Poporul are să-ți devină trădător; vei trăi lipindu-te la credința mea și vei fi ucis pentru apărarea ei; oricine te iubește mă iubește pe mine de asemenea, iar oricine te urăște, pe mine mă urăște, iar aceasta(barba ta, Ali) va fi udată de sângele din acesta (capul tău, Ali).” [27] Ali însuși a spus: „Una din prorocirile Profetului este aceea că poporul mă va trăda după moartea Sa.” Ibn Abbas a citat pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), ca spunându-i lui Ali: „Cu siguranță este că, după ce mă voi trece (muri), vei întâlni o mulțime de greutăți;”[28] iar Ali a întrebat: „Fi-voi în stare să-mi țin credința întreagă? ” Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), i-a răspuns afirmativ.

 39) Examinează declarația Sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Între voi se află unul care va lupta pentru interpretările Coranului la fel cum a luptat pentru revelațiile sale.” Cei ce-L ascultau au devenit însuflețiți peste poate. Între ei se găseau Abu Bakr și Umer. Abu Bakr a întrebat: „Sunt eu acela? ” și răspunsul Profetului a fost negativ. Umer a întrebat: „Dar sunt eu atunci? ”, iar Profetul a răspuns: „Nu; dar este unul care repară încălțările, ” referindu-se prin acestea la Ali; prin urmare, noi l-am vizitat pe Ali pentru a-i duce veștile bune, dar el nici măcar nu și-a ridicat capul, ca și cum deja le-auzise de la Trimisul lui Allah, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate! ”[29] O narare asemănătoare este Hadithul povestit de către Abu Ayyub al-Ansari în vremea califatului lui Umer. Conform cu al-Hakim, care se sprijină pe două referințe ce le indică la pagina 139 și următoarea, vol. 3 al cărții sale Mustadrak, că Umer ar fi spus că Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), poruncise ca să fie înfruntați toți aceia care s-au dezis de credință ori au protestat. Ibn Asakir, așa cum este indicat în Hadithul 2588 la pagina 155, vol. 6 al cărții Kanz al-Ummal, afirmă că Ammar ibn Yasir a spus că Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), ar fi zis: „O Ali! Grupul celor asupritori va lupta contra ta; dar tu te găsești pe calea cea dreaptă; oricine se înfrânează în te-a sprijini nu-i de la mine.” Abu Tharr al-Ghifari, așa cum al-Daylami este citat la sfârșitul paginii 155, vol. 6 al cărții Kanz al-Ummal, L-a citat pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), ca zicând: „Mă jur pe Unul în mâinile Căruia se află viața mea că între voi se găsește un om care, după mine, va lupta pentru interpretarea Coranului tot astfel cum eu am luptat cu politeiștii pentru revelarea lui.” Muhammad ibn Ubaydullah ibn Abu Rafi, așa cum este indicat de către al-Tabrani în a sa Mujma al-Kabir și la fel indicat la pagina 155, vol. 6 a cărții Kanz al-Ummal, i-a citat pe tatăl său și pe bunicul său Abu Rafi, spunând că Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), i S-a adresat lui astfel: „O Abu Rafi! După (ce eu no-i mai fi) un grup are să lupte contra lui Ali; Allah a dat poruncă să se lupte împotriva lor(adică, să fie nimiciți). Dacă vreunul nu este în stare să lupte contra lor cu mâinile, atunci să i se îngăduie să lupte cu limba; iar dacă nici așa nu-i în stare să lupte, atunci s-o facă cu inima sa.” Al Akhdar al-Ansari[30] L-a citat pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), ca spunând:”Eu lupt pentru revelarea Coranului și Ali luptă pentru interpretarea sa.”

 40) El, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), a spus: „O Ali! Eu îți sunt superior prin aceea că sunt Profet, în timp ce tu ești superior tuturor celorlalți oameni datorită a șapte merite: între ei, Tu ești cel dintâi în credința față de Allah, cel mai legitim în împlinirea Promisiunii lui Allah, cel mai supus Comandamentelor lui Allah, cel mai echitabil și cel mai corect în tratarea cu oamenii, cel mai pătrunzător (cu mintea) în toate problemele și unul acela care se bucură de cea mai înaltă poziție în ochii lui Allah.” Abu Said al-Khudri citează pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), ca spunând: „O Ali! Tu ai șapte calități în care nimeni nu te poate întrece: Tu ești primul care crezi în Allah cu credință adevărată, cel mai justificat să împlinești Promisiunea lui Allah, cel mai ascultător față de Comandamentele lui Allah, cel mai compasiv față de oameni, cei mai cunoscător în toate subiectele și cel mai înalt în statut printre ei.” [31]

 Nu este loc aici să cităm toate asemenea tradiții care, ca întreg, se susțin una pe cealaltă și toate sunt indicatoare al acestui înțeles, adică: în raport cu poporul său, Ali îi este secund doar Trimisului lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), și, în conducerea poporului, este următor doar Trimisului lui Allah, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate! Aceste tradiții converg către asemenea înțeles, chiar dacă textele lor nu sunt înregistrate consecutiv, iar asta trebuie să fie prea de-ajuns ca probă incontestabilă, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

 

SCRISOAREA 49

Muharram 11, 1330

I Admiterea meritelor lui Ali

II Meritele de asemenea natură nu necesită califatul său

 1) Imamul Abu Abdulah ibn Hanbal a spus: „Nimeni între tovarășii Trimisului lui Allah n-a avut atâtea virtuți cât a avut Ali ibn Abu Talib.” [32] Ibn Abbas a spus:„Nu există atâtea versuri ale Cărții lui Allah care să fi descins în onoarea vreunui om (exceptându-l pe Profet), așa cum au descins în onoarea lui Ali.” [33] Cu altă ocazie el a spus: „Egal a 300 de versuri ale Glorioasei Cărți a lui Allah, Sublimul, a fost revelat întru binecuvântarea și lauda lui Ali;” și, într-o altă situație, a spus încă, [34]„O tu cel care crezi, oricăruia Allah îi revelă ceva. . . , Ali este implicat ca prinț al său și demnitar; iar în câteva ocazii, în Cartea Sa prețioasă, Allah a certat chiar pe cei ce-l urmau pe Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate! ), în vreme ce totdeauna l-a vorbit de bine pe Ali.” Abdullah ibn Ayyash ibn Abu Rabiah a spus, „Ali a avut un tăiș foarte ascuțit în cunoaștere (adică, putere de discriminare); el a deținut întâietatea în îmbrățișarea Islamului; el este ginerele Trimisului lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate! ), iar el este faqih pentru ale sale Sunnah, nădejdea victoriei la vremea războiului și cel mai darnic când se dăruiește.” [35] Imamul Ahmed ibn Hanbal a fost odată întrebat despre Ali și despre Muawiyah, iar el a spus:[36] „Era obișnuit ca Ali să aibă câțiva dușmani. Dușmanii săi căutau mereu să-i găsească vreo greșală spre învinuire. Negăsind vreuna, ei au venit la un om (Mua wiyah), care luptase și-l ucisese, și l-au lăudat (pe Mua- wiyah) numai pentru că îi purtau ranchiună lui Ali.” Ismail judecătorul, al-Nisai, Abu Ali al-Nisaburi și mulți alții au spus că nimeni dintre tovarășii Profetului a fost vreodată lăudat precum a fost Ali.

 2) Nu este nimic de zis împotriva punctului tău de vedere, deși un argument poate fi ridicat dacă declari că în timpul vieții sale Profetul i-a promis (lui Ali) califatul. Toate aceste texte6 nu sunt dovezi specifice pentru a sprijini o asemenea pretenție; acestea enumeră pur și simplu atributele și virtuțile imamului, iar numărul unor asemenea texte este într-devăr foarte ridicat. Noi credem că el (Ali), fie ca Allah să-i preamărească firea calmă, a fost demn de toate aceste (merite), ba chiar și mai și de mai multe, iar eu sunt sigur că te-ai întâlnit de câteva ori cu asemenea texte, ce sugerează numirea sa pentru califat. Însă, așa cum știi, o numire pentru califat nu este neapărat în concordanță cu o obligație constrângătoare pentru califat, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

SCRISOAREA 50

Muharram 13, 1330

De ce se să se interpreteze textele numele său ca indicativ a Imamatului său

 Oricine ca tine, care este adânc în gândire, dăruit cu o vedere străbătătoare (a minții) o autoritate în izvoarele lingvistice și derivatele lor, atent la înțelesurile lor denotative și conotative, derivându-și călăuzirea de la Trimisul lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate! ), credincios înțelepciunii sale și stării lui de profeție probatoare, recunoscător pentru faptele și declarațiile sale (căci „El nu vorbește nimic conform poftelor sale obișnuite”, Coran, 53:3), în mod sigur nu poate pierde esențialul unor asemenea texte și nici să le strice afirmațiile concludente, ce sunt derivate din logică și bun simț, așa încât să-i rămână de neânțeles. Nu este posibil ca tu, recunoscuta autoritate în cele arabe (i. e. athbat[37]) care ești, să greșești în a pricepe că toate aceste texte i-au acordat cu toatele lui Ali un sublim statut, pe care Allah Preaputernicul și Profeții Săi nu-l acordă în afara succesorilor unor asemenea Profeți, acelora în care-și pun cel mai mult încrederea de-a lua responsabilitatea unei religii, celor care sunt custozi ai unei asemenea religii. Dacă ei nu indică în mod explicit califatul luiAli, fără îndoială că îl sugerează, conducând spre asemenea concluzie cu necesitate. O asemenea obligație este evidentă chiar din înțelesul precis pe care-l dau. Maestrul Profeților stă deasupra în dăruirea unui asemenea statut grandios oricărui altul decât succesorului său, viceregentului său. Chiar așa, oricine cercetează adânc textele referitoare la Ali și gândește cu atenție și cinstit asupra implicațiilor din acestea va găsi marea lor majoritate țintind către sprijinirea imamatului său, revelatoare ale sale (ale imamatului) fie prin declarații explicite, cum cele mai înainte citate și cum (textul) Pactul lui Al-Ghadir ori, prin virtutea necesității, cum acelea citate în Scrisoarea no 48. De exemplu, ia în seamă declarația sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate! ), „Ali este cu Coran și Coranul este cu Ali; niciodată nu se vor separa unul de celălalt până ce nu mi se vor uni la Apa din Kawthar, ”[38] și ia în seamă declarația sa, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate! ), „Ali îmi este mie precum îi este capul trupului, ”[39], cum și această a lui declarație, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate! ), conform tradiției narate de către Abdul Rahman ibn Awf,[40] „Mă jur pe Unul în care-mi păstrez viața, veți avea a susține pe închinătorii comunității (pe cei ce se roagă pentru voi), a plăti zakat, ori face orice altceva pentru care voi trimite om de la mine sau eu însumi voi fi prezent, ” și apoi Profetul l-a luat de mâna pe Ali și a spus: „Este el (cel ce mă reprezintă)”, spusă ce se regăsește spre sfârșitul a nenumărate asemenea texte.

Este un beneficiu evident spre care atrag atenția tuturor căutătorilor de adevăr, un beneficiu care dezvăluie (făcând clar) ce-i îndoielnic și pătrunde profund când se tratează de-o cercetare în singurătate. El a urmat doar ce el însuși a înțeles din obligațiile morale (expuse în asemenea sfinte texte) și fără a fi posedat de către emoțiile și aplecările personale, Wassalam.

Cu sinceritate,

Sh

Următorul: SCRISOAREA 51 – 60

Anterior: SCRISOAREA 36 – 40

Înapoi la Cuprins

 

Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului

[1] Acesta este similar în înțeles hadithului Trimisului lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), hadith care spune: „O, voi popor din Quraysh, n-o să încetați certurile voastre până ce Allah nu va trimite un om a cărui sinceritate de credință Allah a probat-o și care să vă lovească cefele cu sabia sa, în vreme ce fugiți înspăimântați ca vite speriate.” Abu Bakr a întrebat: „Sunt eu acel om, o Trimis al lui Allah? ” El a răspuns: „Nu.” Umer a întrebat: „Atunci sunt eu acel om, o Trimis al lui Allah? ” El a răspuns: „Nu, dar este acela care repară sandaua.” Și povestitorul continuă: „Ali a avut apoi în mâna sa sandaua Profetului pe care o reparase pentru Trimisul lui Allah, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate! ” Acest hadith a fost înregistrat de către mulți autori ai cărților tradiției și este hadithul 610 de la începutul paginii 393, vol. 6 al cărții Kanz al-Ummal. La fel, similar acestuia în cele spuse, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „Printre voi este un bărbat care va lupta pentru stabilirea Coranului așa cum eu am luptat pentru revelarea acestuia.” Abu Bakr a întrebat: „Sunt eu acela (chemat să fac aceasta)? ” El a răspuns: „Nu.” Umer a întrebat la fel, iar Profetul i-a răspuns: „Nu, dar este omul din-năuntru care repară sandaua, ” după care Ali a ieșit ținând sandaua Profetului, pe care o și reparase. Acest hadith este citat de către Imamul Ahmed ibn Hanbal în a sa Musnad ca transmisă de al-Hakim în cartea Al-Mustadrak, de Abu Yali în a sa Musnad și de către numeroșii autori ai cărților tradiției. Al-Muttaqi al-Hindi o citează de la ei la pagina 155 din volumul al șaselea al cărții sale.

[2] Ce importanță poate avea o interpretare superficială de contrazice spiritul întregului text?

[3] Acesta este Hadithul numărul 2527 între acelea citate în Kanz al-Ummal, pagina 153, vol. 6 și este citat de către al-Thalabi din Abu Tharr, când autorul încearcă să interpreteze versetul despre wilayat în cartea sa Al-Tafsir al-Kabir.

[4] Acesta este de asemenea citat de către al-Barudi, Ibn Qani, Abu Naim și al-Bazzar. Este Hadithul 2628 între cele citate în Kanz al-Ummal, pagina 157, vol 6.

[5] Este Hadithul 2630 între cele citate de în Kanz al-Ummal, pagina 157, vol. 6.

[6] Este articolul de știri numărul 11 între cele expuse de Ibn Abul Hadid la pagina 450, vol. 2 al cărții Sharh Nahjul Balaghah, fiind în același timp Hadithul numărul 2627 dintre cele citate în Kanz al-Ummal, pagina 157, vol. 6.

[7] Acesta este citat de către Abu Naim în a sa Hilayat al-Awliya, fiind preluat de la Anas și transmis cu detalii de către Ibn Abul Hadid la pagina 450, vol. 2 al cărții sale Sharh Nahjul Balaghah; prin urmare, trimit la articolul de noutăți numărul 9 de la acea pagină.

[8] Acesta este citat de către Abu Naim în a sa Hilayat al-Awliya, provenind dintr-un hadith narat de Abu Barzah al-Aslami și Anas ibn Malik, și este transmis de către învățatul mutazilit la pagina 449, vol. 2 din a sa carte Sharh Nahjul Balaghah; astfel, trimit la al treilea articol de noutăți de la acea pagină.

[9] Acesta este citat de către al-Tabrani în a sa carte Kabir, preluat din acele aHadith narate de către Salman și Abu Tharr. Este de asemenea citat de către al-Bayhaqi în a sa Sunan și de către Ibn Uday în Al-Kamil; este și Hadithul numărul 2608 între cele incluse în Kanz al-Ummal, vol. 6. , pagina 156.

[10] Acesta este citat de către al-Tabrani în a sa Kabir și este Hadithul numărul 2625 între cele incluse în Kanz al-Ummal, vol. 6, pagina 157 și totodată al zecelea hadith la pagina 450, vol. 2 al cărții Sharh Nahjul Balaghah scrisă de Ibn Abul Hadid; prin urmare, privește și înțelege cum El a condiționat dreapta lor călăuzire de călăuzirea făcută de Ali; astfel, cei care nu vor face la fel se vor abate(de la ce-i corect) negreșit. Ia seama cum El le-a comandat să-l iubească așa cum îl iubesc pe Profet și să-l respecte în același fel în care-L respectă pe Profet. Aceasta este așa (și nu altfel) datorită faptului de-a fi succesorul Său, ca unul ce ia responsabilitatea unei probleme, după El. Dacă iei în considerare versetul „Gabriel a fost acela care mi-a poruncit să-ți spun astfel, ”, atunci ți se manifestă adevărul.

[11] Acesta este citat de către al-Tabrani în a sa Kabir, așa cum a fost preluat de la Ibn Abbas și expus la pagina 107 a cărții Al-Jami al-Saghir scrisă de Sayyuti. Este de asemenea citat de către al-Hakim în Manaqib Ali, pagina 226, vol. 3 al autenticei sale Mustadrak, ca provenind din două surse: una este de la Ibn Abbas ca provenind din alte două surse autentice, iar a doua, de la Jabir ibn Abdullah al-Ansari. Astfel, (prin citarea surselor autentice), el a adus probe incontestabile la autenticitatea declarației. Imamul Ahmed ibn Hanbal ibn al-Siddiq al-Magharibi din Cairo a dedicat o întreagă carte doar pentru dovedirea autenticității acestui hadith și l-a încărcat cu informații, intitulându-și cartea Fath al-Malak al-Ali Bisihhati Hadith Babul Ilm Ali, tipărită în Egipt la Islamic Press. Cartea este demnă de atenția cercetătorilor, deoarece conține informație de mare preț. Cu privire la acest hadith, punctele de vedere ale lui Nasibis și ale celor ca el sunt ieftine, deoarece este (văzut și) utilizat ca proverb popular de către elita și de către locuitorii obișnuiți ai cartierelor de periferie sau ai satelor. În cazul acesta am luat chiar în considerare felul de-a fi înțeles și am descoperit că este o simplă supunere față de sentimente, goală de dovezi și plină de fanatism, așa cum a declarat al-Hafiz Salahud-Din al-Alai, când a citat falsa declarație a lui al-Thahbi și-a altora ce acuză de-a nu fi corect. El comentează, spunând: „Ei n-au adus nici o dovadă pentru pretenția lor, exceptând faptul de-a fi o făcătură, astfel că nu pot fi inculpați.”

[12] Acesta este citat de către al-Tirmithi în a sa Sahih, ca o completare la Ibn Jarir, iar de la ei este preluat de către câteva autorități cum, de exemplu, al-Muttaqi al-Hindi la pagina 401, vol. 6 a cărții sale Kanz al-Ummal, unde-l citează pe Ibn Jarir spunând: „Aceasta este o tradiție de care suntem foarte siguri.” Este de asemenea citat din al-Tirmithi de către Jalalud-Din al-Sayyuti, când discută despre „hamza” în limbaj, în ale sale Jami al al-Jawami și Al-Jami al-Saghir; așa stând faptele, trimit la pagina 170, vol. 1 al cărții Al-Jami al-Saghir.

[13] Acesta este citat de către al-Daylami, fiind preluat de la Abu Tharr, hadith ce este expus la pagina 156, vol. 6, din Kanz al-Ummal.

[14] Ibid.

[15] Acesta este citat de către Ibn Hajar în al cincilea maqsad, aparținând de maqasid prezent în capitolul 14, între cele comentate în capitolul 11 al cărții Al-Sawaiq al-Muhriqa; astfel, trimit la pagina 106 a aceleiași cărți.

[16] Este hadith numărul 2528 între cele citate în Kanz al-Ummal, pagina 153, vol. 6.

[17] Acesta este citat de către Ibn Majah, în capitolul său privind virtuțile tovarășilor Profetului, la pagina 92, vol. 1 al cărții sale Sunan, de către al-Tirmithi și Al-Nisai în respectivele lor sahihs și este hadith numărul 2531 între cele citate în Kanz al-Ummal, pagina 153, vol. 6. Este de asemenea citat de către Imamul Ahmed la pagina 164, vol. 4 al cărții sale Musnad, preluat dintr-un hadith narat de Janadah, care l-a preluat din varii surse autentice. Este suficient pentru tine faptul că este citat dintr-un șir de povestitori care include pe Yahya ibn Adam, Israil ibn Younus și bunicul său, Abu Ishaq al-Subayi, care-l citează pe Habashi. Toți acești bărbați sunt autorități care s-au sprijinit pe cei doi Shaykhs cu respectivele sahihs. Oricine studiază acest hadith, citindu-l în cartea Musnad a lui Ahmed, va ajunge să știe că a fost spus în timpul Pelerinajului de Adio, care a precedat cu puțin timp plecarea din această lume pieritoare a Profetului, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate! Înaintea acestui fapt, El, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), a trimis pe Abu Bakr să recite 10 versuri din Surat Baraa locuitorilor din Mecca, după care El, conform celor zise de Imamul Ahmed la pagina 151, vol. 1 al cărții sale Musnad, i-a spus (lui Ali): „Du-te și-l vezi pe Abu Bakr înainte de-a-și termina misiunea și îndată ce-l întâlnești, ia mesajul de la el și du-te tu însuți, purtându-l la locuitorii din Mecca, și citește-l în fața lor.” Ali l-a întâlnit pe Abu Bakr la Juhfa și-a luat tăblițele de la el. Abu Bakr s-a întors la Profet, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), și L-a întrebat: „O Trimisul lui Allah! Ai primit de la Allah vre-o plângere împotriva mea? ” El a răspuns: „Nu, dar Gabriel a venit la mine și mi-a zis că nimeni altul nu trebuie să transmită Mesajul lui Allah, decât eu ori un bărbat din familia mea.” O altă narațiune, înregistrată de către Ahmed, la pagina 510, vol. 1 al cărții sale Musnad, de la Ali, spune că în timpul în care Profetul l-a trimis cu Surat Baraa, i-ar fi spus: „Ar trebui sa-l ducem, fie eu, fie tu.” Ali a spus atunci: „Dacă nu se poate evita trimiterea mea, atunci mă voi duce eu.” El a spus: „Atunci du-te tu, pentru că Allah îți va da limbă hotărâtă și-ți va călăuzi inima.”

[18] Așa cum este citat de către Muslim în capitolul său despre imam, pagina 46, vol. 1, din a sa Sahih. Ibn Abd al-Birr, în a sa Istiab, lămurește esența (a declarației lui Ali) în timp ce narează biografia lui Ali, rămasă de la un grup de tovarăși. Hadithul lui Buraydah a fost citat în scrisoarea no 36 în susul paginii. Hadith Său, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa și asupra familiei sale curate!), „O Allah! Fii prietenul oricărui este prietenul lui Ali și fii dușmanul oricui hotărât să fie dușmanul lui Ali” este semnalat la modul consecutiv (mutawatir), ca recunoscut de autorul lui Al-Fatawa al-Hamidiyya în tratatul său intitulat Al-Salat al-Fakhira fil Ahadith al-Mutawatira.

[19] Am citat și acest hadith în Scrisoarea no 10; astfel, trimit la comentariul nostru făcut asupra lui, cum și la cel care-l precede.

[20] Trimit la comentariul nostru asupra acestui hadith și asupra celui precedent lui, comentariu făcut în scrisoarea no 10.

[21] Acesta este citat de către Al-Hakim la pagina 129, vol. 3 al autenticei sale Al-Mustadrak și este povestit de doar câțiva autori ai cărților și tradițiilor, dar cu toții certificând autenticitatea sa.

 [22] Trimit la comentariul nostru asupra acestui hadith și aflat în Scrisoarea no34, cum și la faptul de-a examina cărțile tradiției la care ne-am referit.

[23] Acesta este citat de către al-Tabrani în a sa Awsat și de către al-Khatib în a sa Al-Muttafaq wal-Muftaraq, așa cum este afirmat la începutul paginii 159, vol. 6 al cărții Kanz al-Ummal. Noi l-am citat în Scrisoarea no 34 și l-am comentat într-un mod care sperăm să beneficieze pe cercetător.

 [24] Acesta este transmis de la ambii de către Abul-Hadid în al 4-lea articol de noutăți la care s-a referit la pagina 449, vol. 2 al cărții Sharh Nahjul Balaghah. Este de asemenea consemnat de către Imam al-Razi în timpul discutării semnificației versetului Mubahila în a sa Al-Tafsir al-Kabir, pagina 288, vol. 2, luînd cu de la sine înțeles autenticitatea acestui hadith, conform atât cu vederile celor care făptuiesc luându-l ca model, cât și cu vederile celor care nu fac asta. Acest hadith (luat din ahadith ale lui Ibn Abbas) este de asemenea citat de către Ibn Battah, așa cum este declarat la pagina 34 a cărții Fath al-Malik al-Ali Bisihhati Babil IlmAli, aparținând Imamului Ahmed ibn al-Sadiq al-Hasani al-Magharibi din Cairo. Între cei care au admis că Ali este ca unul înzestrat cu ansambul secretelor tuturor profeților este Shaykhul tuturor bărbaților de cunoaștere, adică Muhiyud-Din ibn al-Arabi, fapt citat de către învățatul al-Sharani în secțiunea 32 a cărții sale Al-Yawaqit wal-Jawahir, la pagina 172.

[25] Acesta este citat de către al-Tabrani și de către Ibn Mardawayh, care se sprijină pe autoritatea lui Ibn Abbas. Este citat de asemenea de către al-Daylami, care l-a preluat de la Ayesha, și este un hadith aparținând îndelungatelor tradiții.

[26] Acesta este citat de către Abu Naim și de către Ibn Asakir, preluat de la Abu Layla, și citat de către al-Najjar, care l-a preluat de la Ibn Abbas; trimit astfel la aHadith 30 și 31 din cele 40 de aHadith citate de către Ibn Hajar în Partea a-II-a, Secțiunea 9, a cărții sale Al-Sawaiq al-Muhriqa, în josul paginii 74 și în pagina următoare.

[27] Acest hadith de către al-Hakim la pagina 122, vol. 3 al cărții sale Al-Mustadrak, unde autorul îi admite autenticitatea. Al-Thahbi îl citează în propria sa carte Talkhis, admițându-i autenticitatea.

[28] Acest hadith, precum și cel care-i urmează, și mă refer la hadith aparțind lui Ibn Abbas, este citat de către al-Hakim la pagina 140, vol. 3 al cărții sale Al-Mustadrak, iar al-Thahbi îl citează (pe al-Hakim) în a sa Talkhis al-Mustadrak. Ambii autori admit autenticitatea acestui hadith datorită certificării celor doi Shaykhs.

[29] Acesta este citat de către al-Hakim la pagina 122, vol. 3 al cărții Al-Mustadrak, spunând că este un hadith autentic, conform autentificării de către cei doi Shaykh, care (totuși) nu l-au inclus în cărțile lor. Al-Thahbi i-a admis autenticitatea pentru același motiv, când îl citează în a sa Talkhis al-Mustadrak. Imamul Ahmed l-a preluat de la Abu Said la pagina 82 și 33, vol. 3 al cărții sale Musnad, al-Bayhaqi l-a citat în a sa Shuab al-Iman, Said ibn Mansur l-a citat în a sa Sunan, Abu Naim, în a sa Hilyat al-Awliya, iar Abu Yali, dându-i numărul 2585, l-a consemnat la pagina 155, vol. 6, din Kanz al-Ummal.

[30] Numele său este Ibn Abul-Akhdar. Ibn al-Sakan îl amintește (pe Ibn Abul-Akhdar)și citează acest hadith în semn de apreciere, preluîndu-l de la al-Harith ibn Hasirah, de la Jabir al-Jufi, de la Imam al-Baqir, de la tatăl su Zaynul-Abidin, pacea fie asupra lor, de la al-Akhdar, de la Profet. Ibn al-Sakan spune: „El nu este chiar faimos între tovarășii Profetului, iar tradiția lui trebuie să fie verificată.” Acesta este citat de către al-Asqalani în consemnarea biografiei lui al-Akhdar, în cartea Al-Isabah. Al-Dar Qutni a expus acest hadith în a sa Ifrad, spunând: „Acest hadith este narat doar de către Jabir al-Jufi, care este un Rafizi.”

[31] Abu Naim l-a citat ca provenind din tradițiile consemnate de către Ma ath, la fel cum și Hadithul următor, adică, acel al lui Abu Said în a sa Hilayat al-Awliya, iar cele două se găsesc la pagina 156, vol. 6 al cărții Kanz al-Ummal.

[32] Al-Hakim a citat asta la pagina 107 din a a sa Sahih, preluând-o din Al-Mustadrak. În cartea sa Talkhis al-Mustadrak Al-Thahbi n-a comentat acest citat.

[33] Ibn Asakir, împreună cu mulți alți autori ai cărților tradițiilor, au comentat cu toții acest citat.

[34] Preluat dintr-un Hādith citat de către al-Tabrani, de către Abu Hatim și mulți alți autori ai cărților tradiției.Este transmis de către Ibn Hajar, care de altfel citează alte trei Hādith ce-l preced, în Secțiunea 3, capitolul 9, pagina 76, a cărții sale Al-Sawaiq al-Muhriqa.

[35] Acesta este preluat și citat de către cronicarii și autorii de sunan de la Ibn Ayyash și el se află unde Al-Sawaiq al-Muhriqa s-a referit deja

[36] Așa cum a fost citat de către al-Salafi în a sa carte Tayyuriyyat (și cum este transmis de către Ibn Hajar) unde am indicat cu puțin timp în urmă în timp ce ne refeream la Al-Sawaiq al-Muhriqa.

[37] „Athbāt ” este pluralul lui „thabat” iar „asnād ” este pluralul lui „sanad” , unde ultimul înseamnă „Hujjah”, adică dovadă sau autoritate.

[38] Acesta este citat de către Al-Hakim la pagina 124, vol 3 al cărții sale Al-Mustadrak, așa cum și de către al-Thahbi în a sa Talkhis al-Mustadrak. Ambii autori testifică autenticitatea sa. Este unul din puținele aHādith mai elaborate. Oricine este ignorant în ce privește că Ali este cu Coranul și Coranul este cu Ali, după studierea tradițiilor autentice privind Cele Două Lucruri Pline de Greutate/ Cele Două Lucruri Valoroase, Cartea și Descendența ( Itrat) , trebuie să se raporteze la ce am citat în această privință în Scrisoarea noastră no 8 și să-l lăsăm să recunoască drepturile de Imam al Descendenței Profetului, cum și conducerea lor neândoielnică și de nedisputat.

[39] Acesta este citat de către al-Khatib în aHādithul narat de către al-Bara și, la fel, citat de către al-Dalami între cele narate de către Ibn Abbas. Este transmis de către Ibn Hajjar la pagina 75 a cărții sale Al-Sawaiq al-Muhriqa; astfel, trimit la Hādithul numărul 35 dintre cele 40 de aHādith pe care le consemnează în secțiunea a doua, capitolul 9, a cărții Al-Sawaiq al-Muhriqa.

[40] Este Hādithul numărul 6133, pagina 405, vol.6, din Kanz al-Ummal. Ți-ajunge ca dovadă (pentru faptul că sufletul lui Ali este în armonie cu cel al Profetului) studierea versetului Mubahila, conform explicațiilor făcute de către al-Razi în al său tafsir intitulat Mafatih al-Ghayb, pagina 448, vol.2, și de asemenea raportarea la ce-am menționat în timpul tratării cu acest vers.