Capitolul 19
Khadīja şi Islamul
În ziua de azi, islamul este puterea (religioasă) cea mai mare din lume. Inamicii săi nu-i pot face nici un rău. Este asemeni unui stejar puternic pe care furtunile lumii nu-l pot dezrădăcina. Totuşi, a existat o vreme când acest stejar puternic era doar un copăcel subţire şi necesita cu disperare de-a fi protejat de uraganele idolatriei şi politeismului, ce încercau să-l scoată din rădăcini. Musulmanii ar putea să uite, însă islamul nu poate uita că în copilăria sa au existat un Abū Ṭālib şi o Khadīja care l-au protejat, făcându-l invulnerabil. Aşa fiind, Abū Ṭālib a protejat copăcelul islamului de furtunile necredinţei şi păgânismului; de partea ei, Khadīja la irigat cu bogăţia ei, nelăsând copăcelul islamului să moară prin secătuire. De fapt, ea nu l-a lăsat nici măcar să se veştejească din neglijenţă. Pentru Abū Ṭālib şi pentru Khadīja, protejarea islamului a fost datoria lor de căpătâi. Islam a fost prima lor iubire, o iubire pe care ei au transmis-o mai departe, ca o moştenire a lor, copiilor. Dacă pe timpul vieţii lui Muḥammad Mustafa ei, Abū Ṭālib şi Khadīja, au fost cei care au apărat islamul de inamicii săi, ‹‹irigându-l›› cu mari cantităţi de aur şi argint, după moartea Profetului, copiii lor şi nepoţii lor au fost aceia care l-au protejat de inamici şi l-au irigat cu sângele lor. Sângele acestora a fost, în întreaga creaţie, cel mai sfânt. La urma urmelor, era vorba de chiar sângele lui Muḥammad—Ultimul şi Cel mai Măreţ dintre toţi Trimişii lui Allāh, conducatorul tuturor Apostolilor şi Profeţilor.
Khadīja a fost o martoră directă a naşterii islamului. Ea l-a crescut de-a lungul copilăriei prime, de-a lungul celor mai dificili ani ai formării. In casa ei i s-a dat islamului o formă, o structură. Dacă o casă poate fi numită leagănul islamului, atunci casa aceea a fost chiar casa ei. Ea ‹‹a cultivat›› islamul. Dacă o casă ar putea fi numită ‹‹axa islamului››, atunci ar fi casa ei, fiindcă islamul a gravvitat în jurul casei ei. Casa ei a fost ‹‹casă›› pentru Quran al-Majīd, Cartea lui Allāh, codul religios şi politic al islamului.
Timp de 10 ani, casa ei a fost aceea în care Ahanghelul Gabriel a adus Revelaţiile. În istoria islamului ce se năştea, Khadīja a adunat ‹‹cele mai primele›› dintre fapte şi aceasta mai mult decât oricine altcineva. Ea a fost prima soţie a ultimului trimis al lui Allāh. Ea a fost primul Credincios. Ea a fost chiar prima dintre muritori care a declarat că Ffăcătorul este Unul doar şi că Muḥammad era Trimisul Său. Alături de soţul ei, ea a fost chiar prima persoană care să audă Vocea Revelaţiei. Ea a fost prima persoană care să ofere rugăciuni lui Allāh, împreună cu soţul ei. Oori de câte ori el ajungea în prezenţa lui Allāh, ea îi era permanentă însoţitoare. Ea a fost prima Mamă a Ccredincioşilor. Ea a fost singura soţie a lui Muḥammad Mustafa care nu a trăit deodată şi laolaltă cu alte soţii ale soţului. Toată iubirea, toată prietenia şi toată afecţiunea soţului ei, au fost pentru ea şi numai pentru ea!
Când Muḥammad Mustafa a făcut proclamaţia misiunii sale ca trimis al lui Allāh, spunâ2ndu-le să nu se mai închine la idoli şi i-a chemat sub stindardul-Tawhīd, un val de tristeţi s-a abătut asupra lui. Politeiştii au început să fie însetaţi de sângele Profetului şi au început să inventeze noi şi ingenioase modalităţi de a-l necaji; astfel, de-a lungul timpului, au făcut multe încercări de a-i înabuşi vocea, şi aceasta mai ales pentru faptul că, prin existenţa lui Abū Ṭālib şi a Khadijei, ei nu puteau să-i întrerupă munca de predicare şi propagare a islamului.
Khadīja a reuşit să transforme abstracţiile idealismului în realitate, viaţa ei cu Muḥammad fiind o concretă evidenţă a acestui fapt. Ceea ce a dat ea lumii nu a fost pur şi simplu un set de principii sau idei teoretice, dar o experienţă, bogate momente de încântare cu islamul şi subtile ritmuri de iubire faţă de Allāh şi Trimisul Său.
Cum s-a menţionat mai devreme, arabii păgâni aveau un sens al onoarei ce se manifesta aiurea, fără nici o noimă. „Sensul onoarei” pe care-l posedau era acela care- împiedica să-şi ucidă fetele nou-născute. Sigur că Islamul a pus capăt acestei practici barbare, cumplite, prin indicarea definitivă că era un păcat contra lui Allāh şi o crimă contra umanităţii. Pe lângă faptul de-a pune capăt infanticidului îndreptat către născuţii de parte femeiască, islamul a conferit de asemenea femeilor demnitate, onoare şi drepturi, garantizând drepturile acestea.
Prin aceasta, Allāh Ta´ala a dorit să demonstreze că legile islamului erau cu toatele practicabile. Pentru a demonstra practicabilitatea acestor legi şi pentru a arăta „Schema Vieţii” din perspectivă islamica, El a ales Casa slujitorilor Săi, Muhammd şi Khadīja. Fără Khadīja, legile islamului ar fi rămas lipsite de sens. Dde fapt, este chiar posibil ca Muḥammad Mustafa să nu fi putut promulga aceste legi fără existenţa soţiei sale Khadīja.
Una din cele mai mari binecuvântări pe care Muḥammad Mustafa şi Khadīja le-au primit de la Allāh Ta´ala a fost fiica lor, Fāṭimah zahra. Cum s-a arătat mai înainte, Fāṭimah a fost născută după moartea fraţilor săi, Qasim şi Abdullah, şi era de doar 5 ani când mama ei a murit. După moartea mamei sale, Muḥammad Mustafa, Ttrimisul lui Allāh, a devenit pentru Fāṭimah atât tată, cât şi mamă. Crescându-şi fiica, Ttrimisul lui Allāh demonstra aplicabilitatea legilor islamului. Odată ce el este model pentru toţi musulmanii,, ei trebuie să-l imite în toate acţiunile lor. El a revărsat asupra fiicei sale iubirea cea mai frumoasă, arătându-i mereu cel mai mare respect.
Şi la Mekka, şi la Medina, o mulţime de persoane importante, cum era cazul prinţeselor şi conducătorilor de puternice triburi, veneau ca să-l vadă pe Ttrimisul lui Allāh. În acele momente, el nu se ridica niciodată de la sol ca să-i întâmpine, ca sa-i salute. Însă dacă auzea că fiica sa, Fāṭimah Zahra, venea ca să-l vadă, atunci el se punea în picioare, înainta în întâmpinarea ei şi, escortând-o din urmă, îi oferea să şadă la locul de onoare. Pe timpul vieţii sale, fie că era vorba de bărbat sau femeie, Muḥammad Mustafa nu a arătat nimănui atâta respect, atâta atenţie.
„Acesta este harul lui Dumnezeu pe care El îl dăruieşte cui voieşte. Dumnezeu este Stăpân Harului cel Mare!” (Coran, 62: 4)
Allāh Ta´ala şi revărsat milostivirea Sa asupra lui Fāṭimah Zahra, fiica prietenului şi Trimisului Său, Muḥammad Mustafa.
În Surat Dahr, al 76-lea capitol din Sfântul Coran, Fāṭimah Zahra, singura fiică a lui Khadīja, este aceea care a devenit receptoarea darurilor venite de la Cer. De fapt, întreaga Surat este ei dedicată şi familiei sale, incluşi aici fiind soţul ei, ʿAlī ibn Abī Ṭālib, copiii ei, Hasan şi Husain, cum şi slujitoarea Fatimei, Fizza. In Surat Kauthar (Coran, 108), Fāṭimah este de asemenea subiect de exegeză. Allāh Ta´ala i-a dat Khadijei un ginere precum ʿAlī ibn Abī Ṭālib, care avea să devină Leul lui Allāh, Mâna dreaptă a Islamului, scutul şi pavăza lui Muḥammad Mustafa; El i-a da Khadijei nişte nepoţi precum Hasan şi Husain, ce aveau să devină Călăreţii de pe Umerii Trimisului lui Allāh, cum şi Principii Tinerimii din Cer.
Este fără îndoială că islamul este, înseamnă, practica existentă în casa Khadijei, cum la fel, este fără îndoială că Sfântul Coran a constituit ‹‹dialectul›› familiei sale. Fiica ei, Fāṭimah Zahra, şi nepoţii ei, Hasan şi Husain, au avut a creşte ‹‹vorbind›› limba sfântului Coran. Khadīja se află în acelaşi raport cu islamul şi cu sfântul Coran, precum se afla lumina cu ochii, luciul cu perla şi mireasma cu trandafirul.
Chiar şi cele mai elocvente limbaje eşuează in a exprima adecvat, ori să laude în măsura cerută, meritele Khadijei. În următoarele versete se vede cum Allāh Ta´ala a promis răsplata Sa slujitorilor Săi preaiubiţi, cum e şi cazul Khadijei:
„Cei care cred şi săvârşesc fapte bune, ei sunt tot ce este mai bun pe lume. Ei vor avea, drept răsplată, de la Domnul lor, grădinile Edenului pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Dumnezeu este mulţumit de ei, iar ei sunt mulţumiţi de El. Aşa va fi pentru cel care se teme de Domnul său.” (Coran, 98: 7-8)
Următorul: CAPITOLUL 20 – Khadīja şi istoricii musulmani
Anterior: CAPITOLUL 18 – Khadīja şi Ayesha