Capitolul 14
Khadīja, Femeia Perfectă
Au existat multe femei în istoria lumii care au devenit femei de seamă şi faimoase datorită faptelor lor măreţe şi umanitatea nu poate fi decât mândră de ele.
Dar în întreaga istorie a lumii, au existat doar 4 femei care se pot conforma înaltelor standarde puse de islam în privinţa adevăratei măreţii şi în privinţa perfecţiunii. Musulmanii au dat măsura acestor standarde prin proeminenţa în serviciile deosebite aduse lui Allāh. Muḥammad Mustafa, Profetul islamului, vasul Revelaţiei venite de la Cer, interpretul acestei Revelaţii, a identificat pe cele patru femei, care sunt:
Asya, soţia Faraonului
Maryam (Maria), mama lui Isa (Isus)
Khadīja, fiica lui Khuwayled, şi
Fāṭimah Zahra, fiica lui Muhammed Mustafa (Fie ca….!!)
Astfel, Muḥammad Mustafa a găsit doar 4 femei perfecte în cadrul rasei umane. În afară de aceste 4, cele două din urmă aparţin aceleaşi Case; ele sunt Khadīja, mama, şi Fāṭimah, fiica ei.
Khadīja a fost imaginea sufletului perfect.
În restul umanităţii, celelate singure femei care ar fi putut fi calificate de perfecte, erau celelalte soţii ale lui Muḥammad Mustafa, dar el însuşi a fost cel care a dat verdictul în această chestiune, iar verdictul său rămâne irevocabil. Dintre nevestele sale, Profetul a menţionat-o doar pe Khadīja ca fiind femeia perfectă şi prin asta a exclus, printr-un decret, pe celelalte soţii din grupul femeilor perfecte.
Khadīja a combinat în persoana ei toate celelalte atribute care se însumează perfecţiunii. Dacă ea a fost lipsită de vreunul din aceste atribute, atunci soţul ei nu ar fi clasificat-o ca perfectă. În plus, nu există nici o evidenţă că ea ar fi avut vreuna din slabiciunile fizico-morale care ar fi o regulă, se spune, caracteristic feminităţii.
Una din slăbiciunile caracteristice a femeilor se spune a fi gelozia, ori Khadīja nu era atinsă de nici un fel de gelozie. Ea era o femeie ce-şi găsise împlinirea, plăcerea şi satisfacţia în faptul dăruirii. Ea a fost generoasa patoană a celor săraci; ea se găsea în cea mai bună stare atunci când hrănea pe cei flămânzi şi alina durerile celor lipsiţi de bucurii. Acţiunile ei de hrănire şi alinare sufletească a flămânzilor şi nefericiţilor nu însemnau din partea ei un efort conştient—pentru ea, aceste acţiuni deveniseră un reflex.
Aşa cum Khadīja era lipsită de gelozie, la fel era liberă de orice fel de neruşinare; un fapt pe care nu l-ar fi făcut niciodată era acela de-a răni (fizic ori sufleteşte) pe cineva. Asfel, ea nu şi-a râs niciodată de vreo femeie, ea nu a incercat niciodată să înjosească pe cineva, ea nu a dispreţuit niciodată pe cineva, nu a fost niciodată mânioasă ori ciudoasă…ea a fost totdeauna, de-o manieră exactă, lipsită de prejudecăţi. Ea, niciodată, nu a rostit fată de cineva vreun cuvânt peiorativ sau urât. Astfel că, onestă fată de dimensiunile unei inimi înţelegătoare, ea a fost preocupată de sentimentele chiar şi ale celor mai umile şi sărace dintre femei, fiind mereu îndurerată de durerile celorlalţi oameni.
A existat o vreme când Khadīja era numită Prinţesa Comercianţilor şi Prinţesa din Mekka. Iar apoi o vreme când marea ei avere a trecut în alte mâini: din mâinile ei, averea a trecut în mâinile islamului. Într-un sens aterial, ea fusese bogată şi a devenit săracă. Ea a schimbat viaţa de lux pentru o viată de austeritate, insă in temperamentul ei ea nu a suferit nici o alterare. Ea a rămas tot atât de veselă, de mărinimoasă şi de idealistă ca şi mai înainte. Ea şi-a petrecut mai mult timp ca niciodată în devoţiuni către Allāh, în serviciul faţă de Trimisul Său şi, desigur, ea nu a dat nici o clipă uitării bunăstarea fizica şi sufletească a Comunităţii Credincioşilor.
Următorul verset din sfântul Coran s-ar putea referi la Khadīja:
„Noi am dat Cartea moştenire robilor Noştri pe care i-am ales: printre ei este cel care se nedreptăţeşte singur, precum şi cel cumpătat, cel care o ia înaintea tuturor cu faptele sale bune, cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Acesta este harul cel mare!”(Coran, 35: 32)
Khadīja, idealista, a fost cea dintâi în facerea de fapte bune. Ea avea un fel de-a fi de-o convingătoare sfinţenie. Prin bunele ei fapte ea devenit un recipient al celor mai înalte binecuvântări venite de la Cer.
Khadīja a fost o femeie ideală, soţia ideală a lui Muḥammad Mustafa, mama ideală a copiilor săi şi Mamă a Credincioşilor ideală.
Credinţa în preamila lui Allāh a fost izvorul din care Khadīja a luat răspunsurile vieţii ei. Ea a fost dăruită cu ceea ce sfântul Coran (v. 26: 89) numeşte Inimă Sănătoasă (Qalb Salīm). Qalb salīm ori inima sănătoasă a fost definită de către A. Yusuf Ali, translatorul şi comentatorul sfântului Coran, după cum urmează:
„O inimă care este pură, neafectată de bolile care îi afectează pe ceilalţi. Şi aceasta pentru că în limba arabă inima nu este considerată doar locul emoţiilor şi sentimentelor, ci şi sediul inteligenţei şi al acţiunii rezultate, (termenul inimă) implică întregul caracter.
Simetria, egalitatea de caracter posedata de Khadīja era un indicator al sănătoasei inimi (qalb salīm).
Khadīja se născcuse cu inima sănătoasă, qalb salīm, aşa cum doar aleşii lui Allāh sunt născuţi. Era o inimă preaplina de convingeri adânci, cu dedicare către islam, cu iubire şi cu recunoştinţă către Allāh.
Următorul: CAPITOLUL 15 – Generozitatea Khadijei
Anterior: CAPITOLUL 13 – Khadīja, Mama Credincioşilor