INTRODUCERE
Khadīja, prima soţie a lui Muḥammad Mustafa, Trimisul lui Allāh (s.a.w.a.), cum şi Primul Credincios, evocă o personalitate extraordinară. Ea a jucat un rol „astral” în istoria unui islam ce stătea să se nască. Ea, împreună cu Abū Ṭālib, a fost unul dintre cei doi măreţi binefăcători ai islamului şi ai musulmanilor. (Ea a fost) la vremea când islamul se afla sub forţa unei neîncetate ruinări; ea a fost, timp de 3 ani, într-o stare de asediu sever, din care s-a ieşit prin incredibilele ei sacrificii. Constanţa ei, tenacitatea ei, viziunea ei, cum şi neîmblânzita ei credinţă în Allāh, adăugându-se misiunii lui Muḥammad Mustafa—Trimisul Ultim şi Excepţional al lui Allāh—au constituit împreună condiţia sine qua non pentru bazele islamului în primii 10 ani de existenţă.
Din cauza unor motive misterioase, rolul lui Khadīja—atât de important în formarea destinului islamului—nu a primit până acum, din partea celor mai mulţi biografi şi istorici musulmani, recunoaşterea la care ar fi fost îndreptăţit. Recunoaştera pe care totuşi i-au dat-o este—în cel mai bun caz—superficială şi doar în chip de tentativă. La cât se ridică cele mai bune informaţii şi opinii ale mele, până în prezent nu s-a publicat o biografie a Khadijei care să serveasca de standard. Aceasta este una din cele mai lamentabile absenţe în literatura islamică de factură inspiraţională, mai cu seamă la timpul când în Occident există un interes crescut în islam ca credinţă, un interes crescut în istoria rolurilor jucate de protagoniştii islamului la începuturile acestuia.
Materialul despre viaţa lui Khadīja—care este prezent în surse variate—este sărac şi fragmentar. Chiar şi acest material deficitar şi fragmentar un este liber de interpretări stereotipe sau de interpretări eronate ale istoriei. (În general) biograful şi istoricul trebuie să creeze un climat sintetic al unei autentice înţelegeri a islamului şi trebuie să facă o evaluare imparţială a rolurilor acelor personaje carea au dat formă istoriei islamului. Khadīja este unul dintre personajele cele mai dinamice şi vitale din întreaga istorie a islamului. Este imposibil să se spună historia islamului fără a se spune historia contribuţiei pe care ea a adus-o în supravieţuirea islamului, în consolidarea acestuia şi a eventualului său triumf. Islamul îi datorează lui Khadīja ceva de neplătit!
Drept aceea, cred că publicarea unei biografii a Khadijei—reflectând spirit ştiinţific şi principii ştiinţifice—pe care la un moment dat mi-am imaginat-o ca pe o necesitate, îi confruntă acum pe biografii şi istoricii musulmani ca un imperativ copleşitor.
Un alt motiv pentru care toţi musulmanii trebuie să aibă acces la historia vieţii lui Khadīja este acela că, asemeni soţului ei, Muḥammad Mustafa, (Fie pacea şi binecuvântarea lui Allāh asupra lui şi a urmaşilor săi!), şi ea este un simbol al unităţii pentru umma (poporul, comunitatea) lui; ea este un simbol care hrăneşte, întreţine unitatea comunităţii musulmane.
În această carte s-a făcut o încercare de-a pune laolaltă orice material referitor la viaţa lui Khadīja ce a fost la îndemână în sursele numeroase, dar disperse. Însă este o încercare care, trebuie admis, este inadecvată la un mod lipsit de speranţă. Se pretinde a fi o simplă schiţă—la care să se facă referinţă până ce lucrări de mai multă autoritate vor fi disponibile. Fără îndoială că este esenţial pentru toţi musulmanii, în special pentru femeile musulmane, să fie familiarizaţi cu historia vieţii Khadijei şi cu lucrarea ei în folosul islamului. Ea a contopit personalitatea ei cu personalitatea islamului de-o asemenea măsură că ea a devenit inima, miezul acestuia.
De-o manieră strict literală, Khadīja a trăit şi a murit pentru islam. Dacă femeile musulmane sunt în căutarea fericirii în această lume, cum şi a salvării în Viaţa de Apoi, atunci trebuie să trăiască imitând viaţa sfinţită a Khadijei. (Aceasta deoarece) ea este „gardianul” secretului privitor la dobândirea plăcerii întru Allāh, şi este „custodele” cheii care va deszăvorâ pentru ele porţile reuşitei în cele două lumi. Ea va fi fericită să împartă această „taină” cu ele, dacă ele vor să ştie despre ce este vorba; şi ea va fi fericită să pună în mâinile lor „cheia”, dacă ele o vor căuta la ea.
Fie ca Allāh s-o binecuvânteze pe Khadīja şi pe familia ei!
CAPITOLUL 1
În secolul VI, Mekka era în Arabia un important centru comercial. Era crucea drumurilor de comerţ internaţional şi de variate meşteşuguri. Corăbii venind din India, încărcate cu mirodenii, fructe, grâne, ceramici şi textile, erau descărcate în porturile din Yemen şi transportate de acolo laolaltă cu produce din partea sudică a Arabiei, cafeaua, ierburile medicinale, plantele şi substanţele aromatice, cu parfumurile, mişcându-se caravane de cămile către Mekka, iar de acolo către Syria, iar prin aceasta, mai departe, către lumea mediteraniană.
Chiar Mekka constituia destinaţia multor caravane aflate pe „Drumul Tămâiei” al Arabiei şi pe „Drumul Mirodeniilor” al Indiei. Alte caravane treceau prin Mekka şi Yathrib, în drumul lor de nord către varii destinaţii unde făceau legătura cu caravanele de pe „Drumul Mătăsii”.
Caravanele ce veneau din Nord se opreau şi ele la Mekka. Schimbau cămilele şi caii, refăceau proviziile, ca apoi să pornească spre porturile din sudul Penisulei Arabice, la Marea Arabică.
Mekka era de asemenea un centru de schimb de bunuri şi produce ce proveneau de la triburile arabice sedentare ori nomade; şi era de asemeni un punct de distribuţie a produselor agricole şi ale bunurilor manufacturate ţinuturile mai adânci ale Jihazului. Oameni din felurite triburi veneau de cât de departe din Arabia centrală şi chiar din estul Arabiei ca să cumpere acele bunuri care nu se găseau în teritoriile lor. Majoritatea din aceste negustorii intertribale erau realizate la Mekka prin simplul troc.
Quraysh din Mekka era cel mai important trib din Arabia occidentală. Toţi membrii acestui trib erau negustori. Realizând transbordarea mătăsii venite din China, a produselor din Africa orientală şi a bogăţiilor din India—Quraysh dominau comerţul dintre civilizaţiile Estului şi ale bazinului mediteranian.
Sigur că mare parte din acest comerţ era realizat cu produse de lux—bunurile obişnuite fiind şi ele comercializate—cum ar fi veşmintele de purpură, îmbrăcăminte simplă, brodată ori întreţesută cu aur, şofran, muselină, pelerine, pături, eşarfe, uleiuri mirositoare, vin şi grâu.
În acest fel, producerea, vânzarea, schimbul şi distribuţia bunurilor, a făcut ca tribul Quraysh să fie chiar bogat. Însă mai exista un lucru care-i făcea să fie bogaţi. Mekka adăpostea Kaaba cu a sa faimoasă Piatră Neagră şi arabii veneau la Mekka, realizând pelerinajul la Kaaba; pentru arabi, Mekka poseda aceeaşi sfinţenie ca Jerusalem pentru evrei şi creştini.
Dar totodată Kaaba era panteonul idolilor (la care se închinau) varii clanuri şi triburi arabice. Pelerinii aduceau cu ei ofrande bogate şi exotice, pentru a le depune la idolii cărora li se închinau. Când pelerinii lăsau Mekka pentru a se întoarce acasă, sacerdoţii îşi însuşeau toate ofrandele.
Traficul realizat de către pelerini se constituia ca o sursă de venituri lucrativă pentru cetăţenii din Mekka.
Chiar şi în cazul în care Quraysh din Mekka nu s-ar fi implicat ei înşişi în comerţ, ei tot ar fi devenit bogaţi numai şi prin furnizarea unui amplu spectru de servicii—pe o bază anuală—servicii pe care le ofereau caravanelor ce mergeau către Nord ori Sud şi pelerinilor. Însă mulţi dintre Quraysh erau neguţători întreprinzători, astfel că aduceau din teitoriile, din ţările vecine, în Mekka, multă bogăţie.
Cu toate că negustorii din Mekka trimteau către Syria şi către Yemen doar o singură caravană în tot anul, existau numeroase alte mici caravane care făceau naveta între diferite puncte ale Peninsulei arabice de-a lungul întregului an. Multe naceste caravane fie porneau din Mekka, fie treceau prn Mekka şi, ca urmare, traficul de caravane în acest centru era chiar activ, viguros.
Caravanele variau în mărime, o scară mergând de la caravanele „locale” de câteva ori de 10 cămile până la caravanele „internaţionale” de mii de cămile; drept aceea, organizarea caravanelor se constituia ca o industrie majoră în Arabia.
Următorul: CAPITOLUL 2 – Viaţa timpurie a Khadijei tul Kubra (r.)