Salutul
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Când vă întâlniţi, să fiţi primii care salutaţi (salam) şi să vă îmbrăţişaţi; iar când vă despărţiţi, să plecaţi cerându-vă iertare.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 76, p. 4
Imamul Husein-ibn-Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Există şaptezeci de lucruri ca răsplată pentru cel care iniţiază salutul şi numai un singur lucru ca răsplată pentru cel care răspunde la salut.” (Când două persoane se întâlnesc, cel care salută primul primeşte o răsplată mai mare.)
Bihar-ul-Anuar, vol. 78, p. 120
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus că Trimisul lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) i-a adunat pe copiii lui Abdil-Muttallib şi le-a spus: „O, copii ai lui Abdil-Muttallib! Să fiţi primii care salută, să aveţi respect pentru rude, să efectuaţi rugăciunile din mijlocul nopţii în timp ce ceilalţi dorm, să-i hrăniţi pe ceilalţi cu de-ale gurii şi să ţineţi cuvântări bune şi astfel veţi intra în Paradis în pace.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 69, p. 393
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care ia iniţiativa de a saluta este mai iubit de Dumnezeu şi de Trimisul Său.”
Wasail-uş-Şiah vol.12, p. 55
Îndemnarea la bine şi interzicerea răului
„Poate va ieşi din voi o adunare care îi va chema pe oameni la bine şi le va porunci cuviinţa şi îi va opri pe ei de la urâciune: aceştia vor fi cei fericiţi!”
(Sfântul Coran, Sura 3 ‘Al-Imran: 104)
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Va veni un timp când comunitatea mea (ummah – credincioşii musulmani) vor conta numai pe alţii pentru a îndemna la bine şi a interzice ceea ce este rău; de fapt, ei îi vor declara război lui Dumnezeu, Preaînaltul.”
Biharul-Anuar, vol. 100, p. 92
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care renunţă la faptul de a opri ceea ce este rău, atât în mod teoretic, cât şi practic, (rămânând indiferent în timp ce vede pe alţii comiţând păcate) este un cadavru care se mişcă printre cei vii.”
Biharul-Anuar, vol. 100, p. 94
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „A-l împiedica pe un musulman să comită o faptă nelegiuită este la fel în faţa lui Dumnezeu ca efectuarea a şaptezeci de pelerinaje Hajj acceptate.”
Mustadrak Al-Uasa’iI-uş-Şia, vol. 11, p. 278
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cereţi-le celorlalţi să înfăptuiască binele; veţi fi astfel printre cei care fac binele. Opriţi-i pe ceilalţi de la rău, atât prin acţiunile voastre, cât şi prin vorbele voastre şi ţineţi-vă departe, pe cât puteţi, de cel care comite păcate. Străduiţi-vă pentru Dumnezeu şi pentru dreptul Său; iar insulta celui care vă insultă nu trebuie să vă împiedice în lucrurile lui Dumnezeu. Să vă asumaţi pericolele de dragul dreptăţii, oriunde s-ar afla.
Nahgiul Balagha, p. 392, Scrisoarea 31
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cu adevărat, a îndemna la bine şi a opri ceea ce este rău este calea profeţilor şi metoda celor care înfăptuiesc binele. Aceasta este o faptă obligatorie (uagib) atât de importantă, încât prin ea pot să dăinuiască celelalte fapte obligatorii, prin ea pot fi salvate alte elemente ale credinţei, prin ea câştigurile devin legitime, nedreptăţile sunt îndepărtate, iar prosperitatea poate umple pământul.”
Al-Kafi, vol. 5, p. 56
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Trăinicia religiei se datorează (conceptului) de a îndemna la bine şi a opri ceea ce este rău şi respectării limitelor stabilite de Dumnezeu.
Ghurar-ul-Hikam, p. 236
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cel care vede că se comite o faptă rea trebuie să o împiedice prin propria sa acţiune, dacă poate, desigur. Iar dacă nu poate face acest lucru, el trebuie să o oprească prin vorbele (literal: „limba”) sale, dar dacă nu poate să facă nici măcar acest lucru, el poate să o interzică cu inima sa.”
Uasa’il-uş-Şi’a, vol. 16, p. 135
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cel care îndeamnă la ceea ce este corect şi opreşte ceea ce este rău este atât reprezentantul lui Dumnezeu, cât şi al Trimisului Său pe pământ.”
Mustadrak-ul-Uasa’il, vol. 12, p. 179
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Atunci când comunitatea mea (ummah) va încerca să îndemne la bine şi să oprească ceea ce este rău şi se va uni pentru a institui binele, ei vor trăi fericiţi şi vor prospera; dar când vor înceta să facă acest lucru, binecuvântările vor fi luate de la ei.”
At-Tahsib, vol. 6, p. 181
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) le-a spus Imamului al-Hasan (Pacea fie asupra sa!) şi Imamului al-Husein (Pacea fie asupra sa!) după ce Ibn Muljam (Fie ca Dumnezeu să-l osândească!) l-a lovit mortal cu sabia: „… Temeţi-vă de Dumnezeu (şi din nou) temeţi-vă de Dumnezeu în ceea ce priveşte jihad-ul, (lupta războiului sfânt), cu ajutorul averii voastre, vieţilor voastre şi al cuvântărilor voastre pe calea lui Dumnezeu…”
„Să nu renunţaţi să chemaţi la ceea ce este bine şi să opriţi ceea ce este rău, ca nu cumva cei nelegiuiţi să câştige autoritatea asupra voastră, iar apoi, când vă veţi ruga, rugile nu vă vor fi împlinite.”
Nahgiul Balagha, Scrisoarea 47, p. 422
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „A îndemna la bine este cea mai merituoasă faptă a oamenilor.”
Mustadrak-ul-Uasa’il, vol. 12, p.185
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Faptele bune în totalitatea lor, inclusiv lupta în războiul sfânt pe calea lui Dumnezeu sunt – în comparaţie cu îndemnarea la bine şi oprirea răului – ca un strop de salivă faţă de un ocean adânc.”
Biharul-Anuar, vol. 100, p. 89
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!), al cincilea Imam, a spus: „Dumnezeu, Atotputernicul şi Preamăritul, i-a revelat profetului Raguel (Şu’ayb) (Pacea fie asupra sa!): «Îi voi pedepsi pe o sută de mii de oameni din poporul tău. Patruzeci de mii de oameni dintre cei păcătoşi, iar şaizeci de mii dintre cei făcători de bine.» Raguel (Pacea fie asupra sa!) a întrebat: «Cei păcătoşi sunt cei care merită să fie pedepsiţi, dar ce se întâmplă cu cei care au făcut binele?» Apoi Dumnezeu, Atotputernicul şi Preamăritul, i-a revelat: «Făcătorii de bine s-au asociat cu cei păcătoşi şi nu s-au mâniat când M-am mâniat Eu.»”
Al-Kafi, vol. 5, p. 56
Nota: În Biblia ortodoxă numele acestui profet este Raguel, iar în traducerea Cornilescu este Reuel (Ieşirea / Exod 2:18).
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cereţi-le celorlalţi să facă binele şi să interzică răul şi să ştiţi că a îndemna la bine şi a opri ceea ce este rău nu apropie niciodată moartea şi nici nu va face să înceteze mijloacele de existenţă.”
Uasa’il-uş-Şi’a, vol. 16, p. 120
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Vai de cei care nu sprijină religia lui Dumnezeu, care nu îndeamnă la bine şi nu interzic răul.”
Mustadrak Al-Uasa’il-uş-Shi’a, vol. 12, p. 181
Limba şi necazurile cauzate de ea
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus:: „Nenorocirea cauzată de limbă este mai rea decât cea cauzată de lovitura tăişului unei săbii.”
Biharul-Anuar, vol. 71, p. 286
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Dintre toate lucrurile, limba este cea care merită să fie încătuşată mai mult decât orice altceva.” (Întrucât majoritatea păcatelor noastre sunt comise cu ajutorul ei, cum ar fi bârfa, minciunile, jignirile, batjocura, insultele, etc.)
Biharul-Anuar vol. 71, p. 277
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Să reflectaţi înainte de a vorbi, pentru a vă păzi de greşeli.”
Ghurarul-Hikam, p. 228
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Distrugerea unui om stă în trei lucruri: stomacul său, poftele sale şi limba sa.”
Waqayi’-ul-‘Ayyam, p. 297
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!), al cincilea Imam, a spus: „Nimeni nu este ferit de păcate dacă nu-şi controlează limba.”
Biharul-Anuar, vol. 78, p. 178
Bârfirea şi căutarea greşelilor altora
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Actele de calomnie distrug credinţa unui musulman mai repede decât distruge lepra trupul cuiva.”
Usul-I-Kafi, vol. 2, p. 257
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care ascultă bârfele este la fel ca cel care bârfeşte.”
Ghurar-ul-Hikam, p. 307
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Renunţarea la bârfă este mai de preţ în faţa lui Dumnezeu, Atotputernicul şi Preamăritul, decât efectuarea a zece mii de rak’at (unităţi ale rugăciunii) sub forma rugăciunilor recomandate.”
Biharul-Anuar, vol. 75, p. 261
‘Abd-ul-Mu’min-il-Ansari a spus că odată se afla în prezenţa Imamului Abul-Hasan Musa ibn Ja’far (Pacea fie asupra sa!) la care a venit Abdillah-il-Ja’fari, iar Abdul-Mu’min i-a zâmbit. Atunci Imamul l-a întrebat pe Abdul-Mu’min dacă îi place de Abdillah Al-Ja’fari, iar acesta i-a răspuns Imamului că-i place de ‘Abdillah doar de dragul Imamului. Atunci Imamul i-a spus: „El este fratele tău, iar un credincios musulman este fratele altui credincios musulman, chiar dacă nu au acelaşi tată. Astfel, blestemat este cel care-l acuză pe fratele său (musulman), blestemat este cel care-l înşeală pe fratele său (musulman), blestemat este cel care nu-l sfătuieşte pe fratele său (musulman) şi blestemat este cel care-l calomniază pe fratele său (musulman).”
Biharul-Anuar, vol. 75, p. 262
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel mai păcătos dintre toţi este cel care caută defectele altora, în timp ce nu-şi vede propriile greşeli.”
Tara’if-ul-Hikam, p. 176
Imamul Kazim (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Blestemat este cel care-l bârfeşte pe fratele său (musulman).”
Biharul-Anuar, vol. 74, p. 232
Minciuna
‘Anas-ibn-Malik relatează că Trimisul lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Să acceptaţi şase lucruri de la mine şi apoi vă voi accepta şi vă voi garanta intrarea în Rai:
- Când vorbiţi, să nu minţiţi.
- Când promiteţi, să nu vă încălcaţi promisiunile.
- Când ceilalţi au încredere în voi, să fiţi oneşti.
- Să vă coborâţi privirea (ca să nu păcătuiţi).
- Să vă păziţi modestia (decenţa).
- Să vă înfrânaţi mâinile şi limbile.”
Khisal-i-Saduq, p. 321
Imamul Abi-Muhammad-al-‘Askari (Pacea fie asupra sa!), al unsprezecelea Imam, a spus: „Ticăloşia a fost aşezată într-o casă, iar cheia porţii sale este minciuna.”
Biharul-Anuar, vol. 72, p. 263
Imamul Sajjad (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Evitaţi să spuneţi minciuni, indiferent dacă acestea sunt mici sau mari, fie că sunt spuse cu seriozitate sau în glumă, pentru că atunci când cineva minte în lucrurile mici, va îndrăzni să mintă şi în cele mari.”
Tuhaful-Uqul, p. 201
Odată, Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a fost întrebat despre distanţa dintre adevăr şi neadevăr, iar în timp ce arăta distanţa dintre ochiul şi urechea sa cu cele patru degete ale sale, pentru a descrie această distanţă, el a spus:: „Ceea ce văd ochii voştri este adevărat, iar ceea ce aud urechile voastre este în cea mai mare parte neadevărat.”
Biharul-Anuar, vol. 75, p. 196
Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cu adevărat, Dumnezeu, Preaînaltul, a pus nişte încuietori ale păcatelor, ale căror cheie este vinul, dar păcatul minciunii este mai rău decât vinul.”
AI-Kafi, vol. 2, p. 339
Imamul Rida (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Fiţi sinceri şi evitaţi să spuneţi minciuni.”
Biharul-Anuar, vol. 78, p. 347
Tovarăşi şi prieteni
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Omul este influenţat de credinţa prietenilor săi. De aceea, să aveţi grijă cu cine vă asociaţi.”
Biharul-Anuar, vol. 74, p. 192
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Să fiţi prietenul celui care poate să vă înfrumuseţeze, nu al celui faţă de care sunteţi mai buni.”(Adică împrieteniţi-vă cu cei care se află la un nivel spiritual superior, ca să puteţi progresa.)
Biharul-Anuar, vol. 76, p. 267
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel mai iubit frate al meu este cel care mă face conştient de greşelile mele”.
Biharul-Anuar, vol. 74, p. 282
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cu adevărat, există trei feluri de prieteni pe care-i poate avea un musulman:
- Prietenul care spune: «Voi fi alături de tine, fie că eşti viu, sau mort», iar aceasta este fapta lui.
- Prietenul care spune: «Voi fi alături de tine până în pragul mormântului tău, iar apoi te voi părăsi», iar acesta este copilul său.
- Prietenul care spune: «Voi fi cu tine până când vei muri», iar aceasta este averea sa, care va aparţine moştenitorilor săi, când va muri.
Notă:
Din această tradiţie şi din cele asemănătoare ei, înţelegem că singurele lucruri care-i vor fi de folos unei persoane în viaţa de apoi sunt credinţa şi faptele bune. Despre acest lucru vorbesc multe tradiţii islamice, cât şi versetele Sfântului Coran, de exemplu:
- „Cei care cred şi săvârşesc fapte bune. Ferice de ei, căci frumos este locul unde se vor întoarce!” (Sfântul Coran 13:29)
- „Cei care cred şi săvârşesc fapte bune vor vedea că nu vom lăsa să se piardă răsplata celui ce face un lucru bun.” (Sfântul Coran 18:30)
- „Cei care au crezut şi au săvârşit fapte bune vor avea drept locuinţă Grădinile Raiului.” (Sfântul Coran 18: 107)
- „Milostivul dăruie iubirea Sa celor care au crezut şi au săvârşit fapte bune.” (Sfântul Coran 19:96)
Saduq, Al-Khisal, vol. 1, p. 88
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Fiţi atenţi să aveţi prieteni sinceri şi încercaţi să-i dobândiţi, pentru că ei sunt sprijinul vostru când vă aflaţi în bunăstare şi susţinătorii voştri când aveţi necazuri.”
Biharul-Anuar, vol. 74, p. 187
Imamul Sajjad (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Întâlnirea celor drepţi vă invită la bine.”
Biharul-Anuar, vol. 78, p.141
Imamul Sajjad (Pacea fie asupra sa!): „Feriţi-vă de compania celui păcătos şi de a-l ajuta pe cel nedrept.”
Biharul-Anuar, vol. 78, p.151
Prietenii imorali
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care caută compania persoanelor care-i insultă pe cei care-L iubesc pe Dumnezeu este cu siguranţă neascultător faţă de El, Cel Sublim.”
Usul-i-Kafi, vol. 2, p. 379
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Când vi se aduce la cunoştinţă că un frate în credinţă comite o faptă rea, mergeţi la el şi spuneţi-i: «O, cutare frate! Ori te înfrânezi de la comiterea acestui păcat, ori să te ţii departe de noi.» Apoi, să-l evitaţi dacă nu face acest lucru.”
Uasa’il-uş-Şi’a, vol. 16, p. 146
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a relatat un hadis transmis de tatăl său, Imamul Muhammad Baqir (Pacea fie asupra sa!), care l-a auzit pe tatăl său, Imamul Ali ibn Husein (Pacea fie asupra sa!) spunând: „O, fiule! Fereşte-te de cinci categorii de oameni şi nu căuta compania lor, nu te lungi la vorbă cu ei şi nu te împrieteni cu ei pe drum.”
Apoi Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!) l-a întrebat pe tatăl său care erau aceste categorii de oameni, rugându-l să i le prezinte. El i-a răspuns:
- „Fereşte-te şi nu te asocia cu cel care spune minciuni. El este ca o himeră care face să pară aproape de tine ceea ce este (în realitate) departe şi face să pară departe ceea ce este (de fapt) aproape.”
- „Fereşte-te să te asociezi cu o persoană imorală, întrucât aceasta te va vinde pentru un preţ de nimic, sau chiar mai puţin de atât.”
- „Păzeşte-te şi nu te asocia cu o persoană avară, întrucât aceasta te va lipsi de averea sa când vei avea cu adevărat nevoie de ea.”
- „Păzeşte-te şi nu te asocia cu un neghiob pentru că acesta vrea să-ţi fie de folos , dar îţi face mai mult rău.”
- „Fereşte-te şi nu te asocia cu cel care este nepăsător faţă de rudele sale, întrucât am văzut că o astfel de persoană este blestemată în Cartea lui Dumnezeu, Atotputernicul şi Preamăritul, în trei locuri.”
Acestea sunt: (Sura Al-Baqarah 2: 27; Sura Ar-Ra’d 13: 25; şi Sura Muhammad 47: 22).
Al-Kafi, vol. 2, p. 641
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „O, Kumayl! Să spui ceea ce este drept în orice împrejurare. Să fii prieten cu cei drepţi şi să-i eviţi pe făcătorii de rele, să stai departe de făţarnici şi să nu te întovărăşeşti cu trădătorii.”
Mustadrak-ul-Uasa’il, vol. 12, p. 197
Ajutarea semenilor
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cel care atenuează o suferinţă a fratelui său musulman dintre suferinţele acestei vieţi, Dumnezeu îi va atenua o suferinţă dintre suferinţele vieţii de apoi.”
Şahab-ul-Akhbar, p. 194
Imamul Husein (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cu adevărat, şirul nevoilor oamenilor care se îndreaptă către voi este una dintre binecuvântările lui Dumnezeu pogorâte asupra voastră. De aceea, să nu vă întristaţi din cauza acestor binecuvântări.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 74, p. 318
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Ori de câte ori aflaţi că fratele vostru musulman are nevoie de ceva, încercaţi să vă îngrijiţi de acel lucru.” (Nu-l lăsaţi să se simtă obligat să-şi exprime nevoia în mod verbal).
Bihar-ul-Anuar, vol. 74, p. 166
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a relatat de la înaintaşii săi (Pacea fie asupra lor!), de la Trimisul lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!), care a spus: „Cel care hrăneşte un credincios pentru a-l sătura, va fi hrănit de Dumnezeu din fructele Paradisului; celui care îmbracă un credincios pentru a-i acoperi goliciunea, Dumnezeu îi va dărui îmbrăcăminte din brocart şi mătase; celui care potoleşte setea unui credincios, Dumnezeu îi va da să bea din pocalul pecetluit; iar cel care ajută sau care îndepărtează suferinţa unui credincios, Dumnezeu îl va aşeza la umbra Tronului Său în Ziua Judecăţii, când nu va exista nicio altă umbră, în afară de umbra Sa.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 74, p. 382
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Oamenii depind de Dumnezeu în ceea ce priveşte mijloacele de subzistenţă. Astfel, cel mai iubit dintre oameni în faţa Sa este cel care este de ajutor celor care depind de Dumnezeu şi care-i face fericiţi pe membrii familiei unei case.”
AI-Kafi, vol. 2, p. 164
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cel care ajută un credincios musulman (în necazurile acestuia), Dumnezeu, Atotputernicul şi Măritul, va îndepărta de la el şaptezeci şi trei de suferinţe, una dintre ele fiind înlăturată în această viaţă, iar celelalte şaptezeci şi două de suferinţe vor fi îndepărtate în momentul marii agonii, când oamenii vor fi preocupaţi de ei înşişi (în viaţa de apoi).”
Al-Kafi, vol. 2, p.199
Acordarea de împrumuturi
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Celui căruia i se adresează fratele său musulman (pentru a obţine un împrumut) şi care nu-i acordă acestuia împrumutul, Dumnezeu îi va interzice să intre în Paradis în ziua când vor fi răsplătiţi cei drepţi.”
Biharul-Anuar, vol. 76, p. 369
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Celui de la care fratele său musulman are nevoie să se împrumute şi care nu-i acordă acestuia împrumutul, Dumnezeu nu-i va permite să intre în Paradis în ziua în care vor fi răsplătiţi cei drepţi.”
Biharul-Anuar, vol. 76, p. 367
Ajutarea celor aflaţi in nevoi
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Să puneţi întrebări celor învăţaţi, să vorbiţi cu cei înţelepţi şi să vă asociaţi cu cei săraci.”
Tuhaf-ul-‘Uqul, p. 34
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cauza sfârşitului averii cuiva îl lasă nepăsător pe cel sărac.”
Ghurar-ul-Hikam, vol. 4, p. 190
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a relatat că Dumnezeu, Preaînaltul, i-a spus în noaptea în care a fost înălţat la cer «O, Ahmad, dragostea pentru Mine înseamnă iubirea celor săraci. Adu-i pe săraci mai aproape de tine şi aşează-i în preajma ta, ca să Mă apropii şi Eu de tine…»”
Al-Hayat, vol. 2, p. 51
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cât de mare este răsplata în viaţa de apoi a celui care satură un credincios înfometat, astfel ca acesta să fie complet sătul, nu ştie nimeni dintre oameni, nici vreunul dintre îngerii apropiaţi şi niciun trimis, în afară de Dumnezeu, Domnul lumilor.” Apoi el a adăugat: „Hrănirea unui musulman înfometat este una dintre căile de a dobândi iertarea.” După aceea el a recitat cuvintele lui Dumnezeu, Atotputernicul şi Preamăritul: «Să ospătezi, într-o zi de foamete, o rudă orfană ori un sărman lipit pământului.» (Sura Balad, 90: 14-16).
Al-Kafi, vol. 2, p. 201
Darurile şi mulţumirea celor credincioşi
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Când milostenia este dată din mâna posesorului ei, aceasta (lucrul care este dat ca milostenie) spune cinci lucruri: «Înainte era să fiu distrusă, dar tu mi-ai dat viaţă; am fost neînsemnată şi m-ai făcut importantă; am fost un vrăjmaş al tău şi m-ai transformat în prieten; atunci tu obişnuiai să mă păzeşti, dar acum eu te voi păzi pe tine până în Ziua Învierii.»”
Al-Isna ‘Aşariya, p.223
Imamul Kazim (Pacea fie asupra sa!), al şaptelea Imam, a spus: „Cel care-l face fericit pe un credincios musulman, L-a mulţumit mai întâi pe Dumnezeu, în al doilea rând pe Profet şi în al treilea rând, pe noi (Ahlul-Beyt).„
Biharul-Anuar, vol. 74, p. 314
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Dumnezeu, Preaslăvitul, a stabilit ca mijloacele de subzistenţă ale celui sărman să fie (o parte din) averea bogatului. Prin urmare, atunci când săracul rămâne flămând, este pentru că unii bogaţi i-au negat partea sa.”
Nahgiul Balagha, p. 533, Hadis Nr. 328
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Pe Dumnezeu, cel care nu dă din averea sa pentru a ajuta un credincios aflat în nevoi, nu va gusta niciodată din hrana Raiului şi nici nu va bea din băuturile care sunt pecetluite acolo.”
Biharul-Anuar, vol. 75, p. 314
Milostenia şi actele de caritate
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Comunitatea mea va continua să trăiască în mod corect, cât timp oamenii vor fi loiali unul faţă de altul, cât timp vor restitui lucrurile care li s-au încredinţat spre păstrare (proprietarilor lor) şi cât timp vor da milostenie (din averea lor); dar dacă nu îndeplinesc aceste îndatoriri, ei se vor confrunta cu foamete şi sărăcie.”
Uasa’il-uş Şi’a, vol. 6, p.13
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „O, fii ai lui Adam! Să fiţi proprii voştri reprezentanţi în ceea ce priveşte proprietăţile voastre şi să faceţi cu ele tot ceea ce ar dori să se facă cu ele după moartea voastră.”
Notă:
Înţelesul acestui hadis este că dacă o persoană doreşte ca după moartea sa, o parte din averea sa să fie cheltuită pentru acte de caritate, el nu ar trebui să aştepte până ce moare, ci să o dea acolo unde doreşte, chiar în timpul vieţii sale, deoarece este posibil ca, după moartea sa, moştenitorii săi să nu acţioneze conform dorinţei lui, sau s-ar putea să nu aibă ocazia să scrie un testament.
Nahgiul-Balagha, p. 512 Hadis Nr. 254
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Daţi milostenie şi vindecaţi-vă bolnavii prin aceasta, întrucât, cu siguranţă, milostenia poate înlătura nenorocirile şi bolile şi cauzează prelungirea duratei vieţilor voastre şi vă înmulţeşte răsplata.”
Kanz-ul-‘Ummal, vol. 6, p. 371
S-a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus:
„Când am fost înălţat la cer, am văzut trei rânduri scrise pe poarta Raiului:
Primul rând: «În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător; Eu sunt Dumnezeu şi nu există altă divinitate în afară de Mine, iar îndurarea Mea întrece mânia Mea.»
Al doilea rând: «În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător; Milostenia este răsplătită de zece ori mai mult, iar împrumutul este răsplătit de optsprezece ori mai mult, iar respectul pentru rude de treizeci de ori mai mult.»
Al treilea rând: «Cel care înţelege Poziţia şi Suveranitatea Mea nu ar trebui să mă acuze niciodată în ceea ce priveşte mijloacele de subzistenţă.»”
Al – Isna ‘Aşariyah, p. 85
Tawus-ibn-il-Yaman a spus că l-a auzit pe Imamul Ali-ibn-il-Husein, Zeinul-‘Abidin (Pacea fie asupra sa!) spunând că există cinci calităţi ale unui credincios. Apoi acesta l-a întrebat pe Imam care sunt ele, iar Imamul i-a răspuns: „Evlavia în taină (atunci când este singur şi nu-l vede nimeni), a da milostenie atunci când (şi el) are nevoie, răbdarea când se ivesc necazurile, îngăduinţa atunci când este încercat de mânie, sinceritatea atunci când îi este teamă.”
Saduq, Al- Khisal, p. 127
Respectul şi grija faţă de rude
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Cel care-şi doreşte să i se înmulţească mijloacele de trai şi să i se amâne ziua morţii, trebuie să acorde atenţie rudelor sale.”
Biharul-Anuar, vol. 74, p. 89
Imamul Ali ibn Musa al-Rida (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Averea nu se adună (în mod excesiv) decât dacă există cinci lucruri: o zgârcenie foarte mare, aşteptări foarte înalte, lăcomie imensă, ruperea legăturilor cu cei apropiaţi şi preferarea acestei lumi în detrimentul celei de apoi.”
Biharul-Anuar, vol. 73, p. 138
Imamul Muhammad Baqir (Pacea fie asupra sa!) a spus: Grija faţă de rude cauzează cinci avantaje:
- Purificarea şi acceptarea faptelor cuiva.
- Înmulţirea averii.
- Îndepărtarea nenorocirilor.
- Uşurinţă în momentul când cineva va trebui să dea socoteală (în viaţa de apoi).
- Prelungirea vieţii.
Usul-i-Kafi, vol. 2, p. 150
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Există trei categorii de oameni cărora nu li se va permite să intre în Rai: băutorii de vin, vrăjitoarele şi cei care-şi abandonează rudele.”
Al-Khisal, p. 179
Bunătatea manifestată faţă de părinţi
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Mulţumirea lui Dumnezeu stă în mulţumirea părinţilor cuiva (în cazul în care este vorba despre un lucru corect), iar mânia Sa stă în mânia lor.”
Mustadrak-ul-Uasa’il-uş-Şi’a, vol. 15, p. 176
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cele mai bune fapte sunt: rugăciunea efectuată la timp, bunătatea manifestată faţă de părinţi, contribuţia la războiul sfânt (împotriva păgânilor) pe calea lui Dumnezeu.”
Biharul-Anuar, vol. 74, p. 85
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Cel care-şi doreşte ca Dumnezeu, Atotputernicul şi Preamăritul, să-i uşureze agonia morţii, ar trebui să aibă respect pentru rudele sale şi să-şi trateze părinţii cu bunătate. Atunci când o persoană face acest lucru, Dumnezeu îi va uşura agonia morţii şi nu va fi deloc lovit de sărăcie în această viaţă.”
Safinat-ul-Bihar, vol. 2, p. 553
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Celui care-i priveşte pe părinţii săi cu mânie în ochi, chiar dacă aceştia au fost nedrepţi faţă de el, Dumnezeu nu-i va accepta rugăciunile (dacă nu se căieşte).”
Usul-i-Kafi, vol. 2, p. 349
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Să vă purtaţi cu bunătate faţă de părinţii voştri, astfel ca şi copiii voştri să se poarte la fel faţă de voi; şi să vă purtaţi cu evlavie în ceea ce le priveşte pe soţiile altora, astfel ca şi soţiile voastre să rămână evlavioase.”
AI-Kafi, vol. 5, p. 554
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Odată a venit cineva la Profet (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) şi l-a întrebat despre purtarea bună faţă de părinţi. Atunci, el a spus: «Să vă purtaţi cu bunătate faţă de mama voastră, să vă purtaţi cu bunătate faţă de mama voastră şi să vă purtaţi cu bunătate faţă de mama voastră. Să vă purtaţi cu bunătate faţă de tatăl vostru, să vă purtaţi cu bunătate faţă de tatăl vostru, să vă purtaţi cu bunătate faţă de tatăl vostru, dar mai întâi să vă purtaţi cu bunătate faţă de mama voastră, înaintea tatălui vostru.»”
Al-Kafi, vol. 2, p. 162
Drepturile copiilor
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) i-a spus lui Amirul-Mu’minin (Prinţul credincioşilor), Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!): „O, Ali! Dumnezeu i-a blestemat pe părinţii care îl determină pe copilul lor să fie neascultător de ei şi să-i blesteme.”
Uasa’il-uş Şia, vol. 21, p. 290
Amirul-Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) i-a spus unuia dintre discipolii săi: „Să nu-ţi dedici cea mai mare parte a activităţii tale soţiei şi copiilor tăi (adulţi) pentru că, dacă soţia şi copiii tăi sunt dintre cei care-L iubesc pe Allah, atunci El nu-i va lăsa neîngrijiţi pe cei care-L iubesc pe El, iar dacă ei devin duşmani ai lui Dumnezeu, atunci de ce să fii preocupat şi să te îngrijorezi de potrivnicii lui Dumnezeu?”
(Există două modalităţi extreme şi opuse de a acţiona, care pot fi adoptate de bărbaţi în ceea ce priveşte îngrijirea membrilor familiilor lor. Una este de a-şi neglija responsabilităţile faţă de aceştia, iar cealaltă, la care se face referire aici, este de a aduna prea multă avere pentru ei. Credincioşii sunt sfătuiţi să evite ambele extreme).
Nahgiul-Balagha, p. 536, Hadis nr. 352
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Să începeţi să-i învăţaţi pe copiii voştri tradiţiile (familiei Profetului) înainte ca cei imorali să v-o ia înainte, pervertindu-i pe aceştia.”
Al-Kafi, vol. 6, p. 47
Imamul Sadiq (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Binecuvântarea cuiva pentru copilului său este binecuvântarea sa pentru părinţii săi.”
Man La YahduruhuI Faqih, vol. 3, p. 483
Amirul-Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Dreptul unui copil asupra tatălui său este că el (tatăl) trebuie să-i dea un nume frumos, să-l educe aşa cum trebuie şi să-l înveţe Coranul (cu regulile sale).”
Nahgiul Balagha, Hadis 399
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Învăţaţi-i pe copiii voştri să înoate şi să tragă (cu arcul).”
AI-Kafi, vol. 6, p. 47
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Când copiii voştri împlinesc vârsta de şapte ani, învăţaţi-i să se roage, iar la vârsta de zece ani să-i mustraţi cu seriozitate în această privinţă (ca să efectueze rugăciunile); şi separaţi-le paturile în care dorm.”
Kanz-ul-Ummal, vol. 16, Nr. 45330
Imamul Sagead, al patrulea Imam (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Dreptul copilului vostru este acela că ştiţi că el provine de la voi, iar în această lume, faptele sale drepte şi greşelile sale vă sunt atribuite vouă. Voi sunteţi responsabili pentru buna sa educaţie şi formare, călăuzindu-l către Domnul său, Atotputernicul şi Măritul şi ajutându-l să asculte de El. De aceea, fiţi siguri că dacă faceţi un bine copilului vostru, voi veţi dobândi (acel bine); iar dacă vă purtaţi urât cu el, şi acest lucru se va întoarce împotriva voastră.”
Man La Yahduruhul Faqih, vol. 2, p. 622
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Respectaţi-vă copiii şi educaţi-i cum trebuie, iar El vă va ierta.”
Bihar-ul-Anuar, vol. 104, p. 95
Alăptarea
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Într-adevăr, răsplata unei femei din timpul sarcinii sale până la naştere şi până când îl înţarcă pe copil este la fel ca răsplata celui care este grănicer (soldatul care păzeşte graniţele musulmanilor împotriva atacurilor păgânilor) de dragul lui Dumnezeu. Astfel, dacă ea moare în timp ce face acest lucru, va avea poziţia unui martir.”
Man La Yahduruhul Faqih, vol. 3, p. 561
Amirul Mu’minin / Prinţul credincioşilor, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Niciun lapte nu este mai nutritiv decât laptele de mamă pentru pruncul care este alăptat.”
Uasa’il-uş Şi’a vol. 21, p. 452
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Când o femeie zămisleşte un copil, ea este la fel ca un luptător care posteşte în timpul zilei şi care stă de veghe noaptea, rugându-se şi care luptă cu sufletul şi cu averea sa pe calea lui Dumnezeu. Iar când ea dă naştere pruncului, va avea o răsplată atât de mare de la Dumnezeu, a cărei splendoare nu o cunoaşte. Iar după aceea, când îşi alăptează pruncul, ea va avea o răsplată la fel de mare ca pentru eliberarea unui fiu dintre descendenţii lui Islamel, pentru fiecare supt. Iar când îşi înţarcă pruncul, un înger va sta lângă ea, spunându-i să-şi reia activitatea, pentru că a fost, cu siguranţă, iertată.”
Biharul-Anuar, vol. 104, p. 106
Profetul (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) a spus: „Nu există lapte care să fie mai bun pentru un prunc decât laptele mamei sale.”
Mustadrak-ul-Uasa’il, Secţiunea 48
Următorul: Tradiţiilor 4
Anterior: Tradiţiilor 2