După moartea lui Muaauie, în anul 60 Hijri, Iezid i-a succedat la tron. Imamul Husein (as) era atunci în vârstă de 57 de ani. Iezid s-a dovedit a fi chiar mai rău decât tatăl său, reprezentând un pericol pentru naţiunea musulmană pe care o conducea, nefiind educat în ceea ce priveşte învăţăturile Islamului, dar consumând alcool, jucând jocuri de noroc şi comiţând alte fapte interzise, potrivit surselor istorice.
După primirea veştii cu privire la moartea lui Muaauie, Walid, guvernatorul Medinei, i-a invitat pe Imamul Husein şi pe Abdullah, fiul lui Al-Zubayir, la el. Fiind noapte, iar aceştia aflându-se în moschee, Imamul Husein (as) s-a prezentat la Walid a doua zi, însoţit de treizeci de tineri din tribul Haşemiţilor. Imamul Husein (as) le-a spus însoţitorilor săi să-l aştepte afară.
Walid l-a primit pe Imamul Husein (as) cu respect şi a început să-i citească scrisoarea primită de la Iezid, fiul lui Muaauie. În momentul în care acesta a ajuns la pasajul din scrisoare în care Iezid spunea că, dacă Imamul Husein (as) nu-i jura supunere lui Iezid, atunci Walid trebuia să-l ucidă şi să-i trimită lui capul acestuia, Imamul Husein (as) a zâmbit şi a spus: „O, Walid! Jurământul credinţei nu poate fi făcut în secret. Invită pe musulmanii din Medina mâine şi întreabă-i dacă ar trebui să-i jur credinţă lui Iezid, lasă-i pe ei să decidă.”
În luna Rejeb, Imamul Husein (as) a hotărât să părăsească Medina şi să plece la Mekka, aceasta fiind centrul Islamului; astfel, mesajul său ar fi ajuns la toţi musulmanii. Membrii tribului Banu Hashim l-au sfătuit să nu facă această călătorie, întrucât se temeau pentru viaţa lui. Umm Salama, mama credincioşilor, una dintre soţiile Profetului (saawas), l-a sfătuit de asemenea să nu plece.
Înainte de călătorie, Imamul Husein (as) a avut o discuţie lungă cu cel mai bătrân dintre fraţii săi, Muhammed Ibn Hanafiyyah, care ar fi vrut să-l însoţească pe Imamul Husein (as), dar acesta l-a sfătuit să rămână în Medina şi să-i trimită veşti din Medina în timpul absenţei sale.
Imamul Husein (as) a purtat o discuţie şi cu Zeineb-e-Kubra, sora sa mai mică, soţia lui Abdullah, fiul lui Ja’far. Când aceasta a văzut că decizia Imamului Husein (as) de a pleca este finală şi că nimeni nu putea să-l întoarcă din drum, i s-a adresat acestuia: „Dragă frate! După bunicul (Profetul Muhammed – saawas), tata (Imamul Ali – as), mama (Fatime – as) şi fratele Hasan (as), numai tu mai rămâi să-mi consolezi inima şi, dintre toţi, numai tu ai mai rămas. Nu pot să îndur despărţirea de tine. Cum pot să rămân aici cu griji de nesuportat cu privire la ce ţi s-ar putea întâmpla? Nu s-ar putea să-ţi fiu de ajutor dacă vin cu tine?”
Imamul Husein (as) a răspuns: „Nu, soră. Tu eşti o femeie cu familie, soţ şi copii de care trebuie să ai grijă. Soţul tău este un om faimos. Nu eu ar trebui să decid cu privire la treburile tale. Abdullah, fiul lui Ja’far, trebuie să-ţi dea permisiunea. În ceea ce mă priveşte, eu nu am altă alternativă decât să plec.”
Abdullah, fiul lui Ja’far, care era bolnav în acel moment, a fost de acord cu plecarea lui Zeineb. Mai mult decât atât, şi-a trimis doi dintre fiii săi, pe Aun şi pe Muhammed să o însoţească, spunând: „Aun îl va reprezenta pe bunicul său maternal, Imamul Ali (as), iar celălalt îl va reprezenta pe bunicul său paternal, Ja’far-e-Tayyar.” La mai puţin de 30 de ore după întâlnirea pe care Imamul Husein (as) a avut-o cu Walid, guvernatorul Medinei, Imamul Husein (as) era pregătit să plece la Mekka.
În timp ce Imamul Husein (as) se pregătea să plece la Mekka, a primit veşti că Walid, guvernatorul Medinei, i-a somat pe toţi cei care nu i-au jurat credinţă lui Iezid. Unul dintre oponenţii regimului, Abdullah, fiul lui Al-Zubayr, plecase în secret spre Mekka cu o noapte înainte. Folosind alt drum decât cel obişnuit, acesta nu a putut fi urmărit de oamenii lui Walid.
Înainte de a pleca, Imamul Husein (as) a mers să viziteze mormântul Profetului (saawas).
La întoarcere l-a întâlnit pe Marwan care i-a spus: „Vreau să-ţi dau un sfat. Cred că este mai bine, atât pentru viaţa ta pământească, cât şi pentru viaţa de apoi, să accepţi să depui jurământul de credinţă faţă de Iezid. Nu te pune pe tine şi pe rudele tale în pericol.”
Imamul Husein (as) a răspuns: „Inna Lillahe wa Inna Ilaihe Raje’un… şi să îmi iau rămas bun de la Islam?” Dacă Marwan nu a înţeles cuvintele Imamului Husein (as), alţii le-au înţeles mai târziu. Imamul Husein (as) a vrut desigur să spună: „Dacă accept să sprijin guvernul corupt al lui Iezid, atunci Islamul va fi şters de pe faţa pământului fără nicio urmă. Opoziţia faţă de Iezid poate să aibă un preț mare, dar, oricum, ne salvăm viaţa de apoi. Într-adevăr toate vin de la Dumnezeu şi se întorc la El.”
Chiar înainte ca Imamul Husein (as) să părăsească Medina, Ummul Banin şi-a chemat toţi cei patru fii ai săi şi le-a spus: „Fiii mei, trebuie să ţineţi minte că Imamul Husein (as) este conducătorul vostru. Dacă el sau surorile sale, sau copiii săi vor fi răniţi în timp ce voi sunteţi încă în viaţă, nu vă voi ierta niciodată.”
Cu două zile înainte ca luna Rejeb să ia sfârşit, într-o noapte de duminică, Imamul Husein (as) a părăsit Medina, îndreptându-se spre Mekka cu o caravană simplă, însoţit de familia sa şi de câţiva companioni. Imamul Husein (as) a recitat atunci un verset din Coran, din Sura 28: 21, referitor la Moise, când acesta a părăsit Egiptul faraonului:
„Moise a ieşit din cetate temător şi pândind. El spuse: «Domnul meu! Mântuieşte-mă de acest popor nedrept!»”.
Caravana a ajuns la Mekka după cinci zile de călătorie, intrând în oraş pe 3 Shaaban, anul 60 Hijri. Când a intrat în oraş, Imamul Husein (as) a recitat din nou un verset din Coran, Sura 28: 22, referitor la cuvintele lui Moise spuse atunci când acesta a intrat în Medina:
„S-ar putea ca Domnul meu să mă călăuzească pe Calea cea Dreaptă”.
În Mekka, Imamul Husein (as) a poposit la casa lui Al-Abbas, fiul lui Abdul Mutalib. Când locuitorii din Mekka au auzit că Imamul Husein se afla la ei în oraş, guvernatorul oraşului, împreună cu alți oficiali, au venit să-l viziteze.
Locuitorii Mekkăi au aflat că părăsirea Medinei de către Imamul Husein (as) este un gest de protest împotriva regimului lui Iezid. Vestea a ajuns curând şi în Siria, la Iezid. Conştientizând faptul că Imamul Husein (as) este hotărât să se opună guvernului său, după ce şi-a consultat consilierii, Iezid a decis că e mai bine să aştepte şi să vadă ce dimensiune va lua această opoziţie. Iezid spera că Imamul Husein (as) va păstra tăcerea şi nu se va implica în politică. Persecutarea Imamului Husein (as) în acest moment nu ar fi făcut decât să înrăutăţească situaţia şi să provoace nemulţumire în rândul musulmanilor.
Următorul: Kufe
Anterior: Imamul Husein (as)