Imamul Husein (as)[1] a fost nepotul Profetului Muhammed (saawas)[2], fiul Fatimei Al Zehra (as), fiica Profetului (saawas), şi al Imamului Ali (as), vărul Profetului (saawas). Preocuparea şi îngrijorarea lui principală a fost aceea de a proteja Islamul şi de a călăuzi musulmanii. Pe de altă parte, puterea conducătorilor (Muaauie şi fiul său, Iezid) depindea numai de puterea sabiei. Ei au folosit forţa pentru a conduce imperiul islamic, făcând uz de orice mijloace.
Profetul (saawas) a spus: „Cel mai bun jihad este un cuvânt drept spus unui conducător nedrept”.
Într-o perioadă în care situaţia politică şi socială se deteriora din cauza faptului că guvernanţii nu respectau principiile islamice, Imamul Husein (as) a fost hotărât în a–şi îndeplini datoria religioasă de a restabili valorile Islamului, sacrificându-se pe sine, averea sa, familia sa, statutul său social, înfruntând tirania şi cruzimea. La Karbala, Imamul Husein (as), cel de-al doilea nepot al Profetului (saawas), în vârstă de 57 de ani, s-a sacrificat pe sine şi tot ce a avut pentru un unic scop: a face ca adevărul să învingă în cele din urmă falsitatea. Scopul său a fost de a lupta împotriva planului lui Muaauie, cel care dorea ca prin fiul său, Iezid, să întemeieze o monarhie prin care să conducă poporul musulman.
În cele din urmă Imamul Husein (as) a fost martirizat împreună cu fiii săi, rudele şi companionii săi. Trupurile lor au fost mutilate şi capetele lor au fost purtate de la Karbala la Kufe şi, în final, la Damasc. Femeile din familia sa au fost luate prizoniere şi purtate prin deşert.
Imamul Husein (as) s-a născut în anul 4 Hijri (conform calendarului islamic), pe 3 Shaaban, fiind al doilea născut, după Imamul Hasan (as), dintre cei patru copii pe care i-a avut fiica Profetului (saawas) cu soţul acesteia, Imamul Ali (as). Aceştia au fost: Imamul Hasan (as), Imamul Husein (as), Zeineb şi Kulthum.
După moartea Profetului Muhammed (saawas), califii (conducătorii) musulmanilor au fost: 1. Abu Bekir – 2 ani şi 4 luni; 2. Umar – 10 ani şi 6 luni; 3. Uthman – 11 ani şi 11 luni. Cel de-al treilea califat s-a terminat în haos, frământări şi prin uciderea califului Uthman. Muaauie, guvernatorul Siriei, care fusese pus în această funcţie de către califul Umar, şi-a consolidat foarte mult poziţia sa în Damasc, profitând de patronajul dinastiei omeyade.
După moartea celui de-al treilea calif, naţiunea musulmană l-a recunoscut drept calif pe Imamul Ali (as). Imamul Ali (as) nu a acceptat la început această funcţie, spunând: „Această lume este asemenea unui cadavru, iar cine tânjeşte după ea este precum câinii”.
În cele din urmă, însă, el a respectat voinţa musulmanilor, acceptând califatul şi luându-şi angajamentul de „a trata pe fiecare conform Cărţii Sfinte a lui Dumnezeu şi conform celei mai bune judecăţi”.
Imamul Ali (as) a devenit calif la vârsta de 57 de ani, rămânând în această poziție timp de 4 ani şi 9 luni. Imamul Ali (as) a fost ucis în timpul rugăciunii de dimineaţă, când se afla în prosternare, cu o săgeată otrăvită, în moscheea din Kufe, în ziua de 19 a lunii Ramadhan, în anul 40 Hijri. A murit din cauza rănii provocate, două zile mai târziu, în ziua de 21 a lunii Ramadhan, la vârsta de 63 de ani.
După moartea Imamului Ali (as), musulmanii din Kufe l-au ales pe fiul acestuia, Imamul Hasan (as), drept calif, lucru care a fost ca un ghimpe în inima lui Muaauie. Muaauie a început o adevărată campanie împotriva familiei Profetului (saawas), reuşind să-i corupă pe cei mai mulţi dintre comandanţii armatei Imamului Hasan (as), oferindu-le bani sau funcţii de guvernatori. În aceste condiţii în care lupta împotriva guvernatorului Siriei ar fi avut un efect catastrofal asupra comunităţii musulmane, Imamul Hasan (as) a fost nevoit să accepte un pact cu Muaauie pentru a salva Islamul. Pactul prevedea următoarele:
- Muaauie trebuia să conducă musulmanii strict conform Coranului şi sunnah-ei Profetului (saawas);
- Muaauie nu putea să desemneze după el niciun succesor la funcţia de calif, această alegere rămânând să fie făcută de musulmani;
- Poporul trebuia lăsat în pace, în limitele teritoriului deţinut de către musulmani;
- Asuprirea companionilor Imamului Ali (as) trebuia să înceteze imediat, garantându-li-se viaţa, securitatea proprietăţilor şi a familiilor acestora;
- Defăimarea Imamului Ali (as) de la amvon trebuia să înceteze imediat;
- Era interzisă orice fel de nedreptate, făcută pe faţă sau în secret, împotriva Imamului Hasan (as) şi a fratelui acestuia, Imamul Husein (as), sau împotriva oricărui membru al familiei Profetului (saawas).
Imamul Hasan (as) s-a retras la Medina. Muaauie nu a respectat tratatul de pace şi l-a desemnat pe fiul său, Iezid, în funcţia de calif, după el, urmându-şi astfel ambiţia de a păstra puterea în familia sa.
Muaauie a reuşit să o convingă pe Ju’ada, fiica lui Ash’ath şi soţia Imamului Hasan (as), să-l otrăvească pe acesta, promiţându-i acesteia că fiul său, Iezid, o va lua în căsătorie. Ju’ada l-a otrăvit pe Imamul Hasan (as) în anul 50 Hijri. Imamul Hasan a murit în urma otrăvirii pe 28 Sefer, la vârsta de 47 de ani.
Decizia lui Muaauie de a-l desemna drept succesor pe fiul său a provocat agitaţie în rândul credincioşilor şi în rândul unor figuri proeminente, cum ar fi Imamul Husein (as), fiul Imamului Ali (as), Abdul Rahman, fiul lui Abu Bekir, Abdullah, fiul lui Umar, Abdullah, fiul lui Al-Zubayr şi alţii, întrucât era prima dată când un calif îşi desemna succesorul.
Următorul: Iezid
Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului
[1] (as) – Vom folosi această prescurtare a formulei de respect din limba arabă (aleihi salam / pacea fie asupra sa) pentru a ușura lectura cititorului.
[2] (saawas) – Vom folosi această prescurtare a formulei de respect din limba arabă (salla Allahu alaihi wa alihi wa sallam / pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa şi asupra familiei sale pure) pentru a ușura lectura cititorului.