Uzurparea (ghasb)
Uzurparea înseamnă că o persoană iși însusește necinstit proprietatea ori dreptul altei persoane. Acesta este unul din cele mai mari păcate și acel care-l comite va fi supus unei pedepse severe în Ziua Judecății. Se relatează că Sfântul Profet (s.a.w.a.) a spus cum „că oricine uzurpă o cât de mică bucată din pământul altuia, în Ziua Judecății i se vor pune în jurul gâtului ca un jug 7 straturi de pământ.”
- Dacă o persoană nu permite oamenilor să beneficieze de o moschee, de o școală, de un pod ori de alte locuri care au fost construite spre uzul public, atunci persoana uzurpă dreptul oamenilor. Un caz similar este al acelei persoane care-și rezervă pentru sine însuși un loc în moschee și nu îngăduie altei persoane să-l folosească, iar mai mult, dacă alungă pe altcineva din locul pe care l-a uzurpat, comite un păcat.
- Dacă s-a convenit între datornicul ipotecar și creditorul ipotecar ca proprietatea să rămână la creditor sau la o terță parte, atunci îndatoratul ipotecar nu poate să ia proprietatea înapoi înainte de-a fi plătit datoria; dacă o face, atunci trebuie s-o returneze imediat creditorului.
- Dacă o persoană uzurpă proprietatea ce-a fost ipotecată altcuiva, atât propietarul de drept, cât și creditorul ipotecar poate să-i ceară cu îndreptățire lucrul pe care l-a uzurpat. Atunci când lucrul este returnat, acesta devine din nou ipotecabil. Iar dacă lucrul dispare ori substitutul său este luat, atunci substitutul devine ipotecabil asemenea lucrului original.
- Dacă o persoană uzurpă o proprietate, trebuie s-o returneze proprietarului, iar dacă o pierde, trebuie să dea o compensație corespunzătoare.
- Dacă de la un lucru uzurpat reies anumite beneficii, cum, de exemplu, dacă este fătat un miel de către o oaie ce a fost uzurpată, atunci mielul aparține proprietarului. Mai mult, dacă, de exemplu, o persoană a uzurpat o casă, atunci trebuie să plătească o rentă pentru aceasta chiar dacă nu a ocupat-o.
- Dacă o persoană iși însusește ilicit un lucru care aparține unui copil sau unei persoane bolnave mental, atunci trebuie să-l returneze tutorelui ori, dacă l-a pierdut, trebuie să-l înlocuiască.
- Atunci când două persoane, împreună, uzurpă un lucru și au deplin control asupra acestuia, fiecare este responsabilă pentru lucrul considerat în întregime, chiar dacă una din aceste persoane nu ar fi putut să-l uzurpe singură.
- Dacă o persoană amestecă lucrul uzurpat cu altceva, cum ar fi să amestece grâul luat ilicit cu orz, și dacă este posibil ca grânele să fie separate, atunci persoana trebuie să le separe, chiar dacă ar putea fi greu s-o facă, și să returneze grâul proprietarului.
- Dacă o persoană iși insusește un ornament de aur, cum ar fi un cercel, de exemplu, și îl topește, atunci trebuie să-l returneze punând diferența de valoare între aurul topit și ornamentul luat. Iar dacă are gândul de-a nu plăti nici o diferență și spune că este gata să refacă aurul ca ornamentul original, proprietarul nu este obligat să accepte oferta. La fel, proprietarul nu poate forța persoana să refacă aurul în forma originală de ornament.
- Dacă o persoană preschimbă un lucru însușit într-un lucru mai bun, cum ar fi să facă un cercel din aurul pe care l-a luat ilicit, dar proprietarul îi cere să i se dea lucrul exact în forma obținută, atunci uzurpatorul trebuie să înmâneze lucrul așa cum i se cere, însă neputând să pretindă de la proprietar banii pentru modificarea făcută. La fel, fără permisiunea proprietarului, uzurpatorul nu are dreptul de-a returna acestuia lucrul în forma sa primă, iar dacă o face sau îi dă lucrului altă formă, se ivește problema că nu se știe dacă va fi responsabil pentru diferența de valoare.
- Dacă o persoană schimbă lucrul ce și l-a însușit astfel încât devine mai bun decât originalul, însă proprietarul îi cere să readucă lucrul la condiția originală, atunci va fi obligatoriu pentru persoană să facă astfel. Iar dacă datorită schimbării, valoarea lucrului scade, atunci trebuie să plătească diferența de valoare proprietarului. Ca urmare, dacă face un cercel din aurul luat ilicit și stăpânul îi cere să readucă aurul la forma brută, iar după topire, valoarea aurului devine mai micâ decât aurul folosit la facerea cercelului, atunci trebuie să plătească diferența.
- Dacă o persoană uzurpă o bucată de pământ și-o folosește agricol sau plantează pomi fructiferi, atunci recolta, pomii și fructele acestora sunt proprietatea sa, iar dacă proprietarul nu este mulțumit cu recoltele si copacii rămași pe pământul său, atunci persoana care a uzurpat pământul trebuie să indepărteze imediat pomii, chiar dacă prin asta suferă o pierdere. De asemenea, uzurpatorul trebuie să plătească proprietarului de pământ o rentă pentru perioada în care recolta și pomii rămân pe terenul respectiv, trebuind la fel să compenseze pentru stricăciunile aduse pământului, cum ar fi, de exemplu, să umple gropile rămase după scoaterea copacilor; iar dacă din această cauză, valoarea pământului scade, atunci trebuie să dea o compensație. Mai mult, uzurpatorul nu poate obliga pe proprietar să-i vândă ori să-i închirieze pământul, cum nici proprietarul nu-l poate obliga pe uzurpator să-i vândă copacii sau recoltele.
- Dacă posesorul de drept al pământului este de acord ca recoltele și pomii să rămână pe terenul său, atunci nu este necesar pentru uzurpatorul pământului să le scoată de acolo. Oricum, uzurpatorul trebuie să plătească o rentă proprietarului, calculată de la data când sî-a însușit ilicit terenul și până la data la care proprietarul a fost de acord ca recoltele și pomii să rămână pe terenul respectiv.
- Dacă lucrul uzurpat de către o persoană piere și dacă este, de exemplu, o vacă ori o oaie, al cărui preț diferă conform caracteristicilor specifice, atunci uzurpatorul trebuie să plătească prețul cuvenit; dacă însă valoarea de piață a lucrului a suferit o scădere datorită cererii și ofertei, atunci el trebuie să plătească valoarea ce-o avea lucrul când a dispărut. Precauția recomandată este ca să plătească prețul cel mai mare existent în perioada dintre când a fost uzurpat și când a dispărut.
- Dacă lucrul uzurpat de către o persoană s-a pierdut și este din clasa grânelor, cum grâul sau orzul, și al căror preț nu diferă datorită caracteristicilor fiecăruia, atunci uzurpatorul trebuie să plătească un lucru care este similar celui însușit ilicit. Totuși, calitatea substitutului trebuie să fie egală lucrului care a fost uzurpat și a pierit. De exemplu, dacă a uzurpat orez de calitate superioară, atunci nu-l poate înlocui cu orez de calitate inferioară.
- Dacă o persoană ia ilicit un animal, cum ar fi o oaie, și dacă acesta moare, iar dacă prețul pieții nu s-a schimbat, dar în tot acest timp oaia s-a îngrășat, atunci uzurpatorul trebuie să plătească prețul ca pentru o oaie grasă.
- Dacă un lucru luat ilicit de către o persoană este uzurpat iarăși de către o alta și acest lucru dispare, atunci proprietarul de drept al lucrului poate pretinde de la oricare dintre ei compensația întreagă sau de la fiecare dintre ei, o parte din compensație. Iar dacă ia compensație de la primul uzurpator, atunci acesta din urmă poate pretinde de la al doilea uzurpator orice i-a fost luat; iar dacă este compensat de către al doilea uzurpator, atunci acesta din urmă nu poate să-i ceară de la primul uzurpator ceea ce a dat.
- Dacă una din condițiile tranzacției nu este prezentă în timpul vânzârii, cum ar fi, de exemplu, ca un lucru ce trebuie achiziționat şi vândut după greutate să fie vândut fără a fi cântărit, atunci contractul este invalid. Dacă însă vânzătorul şi cumpărătorul acceptă să afacerea indiferent de modul de tranzacționare, atunci nu este nici o problemă. În caz contrar, lucrurile pe care şi le-au dat-luat unul altuia vor fi considerate ca proprietate uzurpată; ca urmare, trebuie să şi le returneze. Dacă proprietatea unuia este distrusă în timp ce se află în custodia celuilalt, acela trebuie să plătească o compensație, indiferent dacă a ştiut sau nu că tranzacția era invalidă.
- Dacă o persoană cumpără de la un comerciant un lucru ce poate fi văzut şi cercetat, ori dacă ține lucrul respectiv până când este în stare să-l cumpere, atunci, în cazul în care lucrul este distrus ori se pierde, cumpărătorul trebuie să-i plătească comerciantului o compensație.
Reguli când se găseşte o proprietate pierdută
2573.În afară de animale, orice proprietate pierdută care nu poartă un semn prin care ar putea fi găsit stăpânul, indiferent dacă valoarea a ce s-a găsit este mai mică de 1 dirham sau nu, poate fi luată în posesie de către găsitor; precauția recomandată însă este să se dea ce s-a găsit ca sadaqah în numele adevăratului posesor, indiferent cine ar fi acela.
- Dacă o persoană găseşte o proprietate care valorează mai puțin de 1 dirham, iar proprietarul acesteia este cunoscut, însă găsitorul nu ştie dacă proprietarul va fi sau nu mulțumit de asta ori nu, atunci el, găsitorul, nu trebuie s-o ia de unde a găsit-o fără permisiunea stăpânului de drept. Dacă posesorul de drept nu este cunoscut, găsitorul trebuie, ca precaiție obligatorie, să dea ce a găsit ca sadaqah în numele posesorului, oricine ar fi acesta. Atunci când posesorul de drept este găsit şi nu este de acord cu faptul că proprietatea sa a foist deja dată ca sadaqah, găsitorul trebuie să plătească o compensație.
- Dacă o persoană găseşte ceva ce are un semn prin care proprietarul poate fi găsit şi chiar de ajunge să ştie ca proprietarul este un nemusulman a cărui proprietate trebuie protejată, iar valoarea a ce s-a găsit ajunge la 1 dirham, atunci gaşsitorul, la locul de adunare al oamenilor, trebuie să anunțe găsirea şi păstrarea pentru o perioadă de 1 an (perioadă ce începe în ziua găsirii) a proprietății pentru cel ce-a pierdut-o.
- În cazul în care găsitorul nu doreşte să facă el însuşi anunțul, atunci îi poate cere unei persoane de încredere să facă anunțul.
- In cazul în care găsitorul a făcut anunțul pentru 1 an, însă proprietarul a ce s-a pierdut nu a apărut în decurs de 1 an, atunci găsitorul trebuie să procedeze astfel:
- dacă a găsit acel lucru într-un alt loc decât Haram de Makkah, atunci găsitorul poate păstra lucrul în numele proprietarului, astfel încât să i-l poată da proprietarului când va apărea sau poate să dea lucrul gaşsit ca sadaqah săracilor, dar în numele adevăratului proprietar. Ca precauție obligatorie, nu trebuie să considere lucrul ca fiind al său şi să-l păstreze pentru sine.
- dacă a găsit lucrul respectiv în Haram, atunci precauția obligatorie este să-l dea ca safdaqah.
- Dacă găsitorul face anunțul de 1 an şi proprietarul de drept nu se întoarce pentru a reclama lucrul pierdut, iar găsitorul, continuând să aibă grijă de lucru în numele posesorului, pierde acel lucru, atunci, în cazul în care nu a fost neglijent cu lucrul respectiv, nu va fi responsabil în caz de lucrul se pierde. Dacă dă lucrul ca sadaqah în numele adevăratului posesor, atunci posesorul va avea fie să aprobe darea ca sadaqah, fie să ceară o răscumpărare. Iar thawab pentru sadaqah va merge la cel care a dat sadaqah.
- Dacă o persoană găseşte ceva şi intenționat nu face anunțul-de-un-an, conform regulilor sus-menționate, atunci comite un păcat; cu toate acestea, simultan, îi rămâne ca obligație (wajib) să facă anunțul respectiv, de gândeşte că asta poate fi de ajutor (în găsirea proprietarului).
- Dacă o persoană nesănătoasă mental ori un copil ce nu este încă bāligh găseşte ceva cu semn de identificare şi care are valoarea de 1 dirham, atunci anunțul în locul public poate să-l facă tutorele său. De fapt, pentru tutore, dacă a luat lucrul găsit de la copil ori de la persoana nesănătoasă mental, este obligatoriu facă anunțul găsirii. Dacâ nici după un an posesorul de drept nu este găsit, tutorele trebuie să procedeze ca la regula # 2577.
- Dacă pe parcursul anului în care găsitorul a făcut anunțul despre un lucru ce a fost pierdut şi găsit, acesta, găsitorul, îşi pierde speranța de a-l găsi pe proprietar, atunci poate, cu permisiune de la mujtahid, să dea ce a găsit ca sadaqah.
- Dacă proprietatea găsită este pierdută pe parcursul anului în care s-a făcut anunțul, găsitorul fiind ori neglijent, ori extrem de grijuliu, atunci el va fi responsabil în a-i da proprietarului altceva în loc şi va trebui să continue cu anunțul. În caz că nu a fost neglijent ori extrem de grijuliu, atunci nu are ca obligație să plătească ceva.
- Dacă proprietatea ce are un semn de identificare şi o valoare de 1 dirham este găsită într-un loc unde se ştie că proprietarul nu va fi găsit prin anunț, atunci găsitorul trebuie să dea lucrul ca sadaqah săracilor, în numele adevăratului proprietar; actiunea aceasta trebuie făcută cu permisiune de la mujtahid, chiar din ziua găsirii proprietății respective, fără a se aştepta sfârştul perioadei de un an.
- Dacă o persoană găseşte un lucru şi-l ia în stăpânire sub impresia că este proprietatea sa, dar mai apoi află că nu este aşa, atunci trebuie să procedeze conform regulei precedente.
- Anunțul-de-un-an trebuie făcut în aşa fel, încât adevăratul proprietar, dacă îl aude (sau află), ar fi atras să investigheze dacă lucrul pierdut este al său. Acest fapt diferă în fiecare situație. De exemplu, uneori poate fi necesar sa se spună că a fost găsit un articol, alteori însă, este important să se definească anume ce s-a găsit, spunându-se ca „a fost găsită o piesă din aur”. Mai mult, poate fi necesar să se spună că este vorba de un cercel de aur, etc. Însă, în toate aceste cazuri, nu trebuie să se facă o descriere totală a obiectului, să se indicice deplina identificare (pentru a nu fi pretins de către falşi posesori).
- Dacă o persoană găseşte un lucru şi altcineva pretinde că este al său, indicând anumite semne de identificare a lucrului, atunci găsitorul trebuie să dea acel lucru înapoi doar dacă este convins că lucrul aparține celui care-l pretinde. Nu este necesar pentru cel care cere lucrul să menționeze semne identificative pe care, obişnuit, nici măcar posesorii nu le bagă în seamă.
- Dacă valoarea lucrului găsit de către o persoană este egală cu 1 dirham, iar ea nu face anunțul, însă îl lasă în moschee sau la locurile de adunare a oamenilor, atunci, dacă lucrul se pierde ori este luat de cineva, găsitorul va fi considerat ca responsabil.
- Dacă o persoană găseşte un lucru ce este perisabil, atunci trebuie să-l păstreze cătă vreme nu începe să se strice; ca precauție obligatorie, trebuie să facă anunțul găsirii; dacă propietarul nu este găsit, atunci găsitorul, cu permisiune de la mujtahid ori de la wakil (împuternicitul mujtahidului), trebuie să fixeze valoarea lucrului găsit, să-l vândă şi să țină banii la el. Între timp însă, trebie să continue cu darea anunțului până se împlineşte perioada de un an, iar dacă posesorul de drept nu este găsit, găsitorul va proceda conform celor de la regula # 2577.
- Dacă la vremea realizării de wudhu şi de oferire a rugăciunilor, găsitorul are asupra sa lucrul găsit, iar el nu are deloc întenția să returneze lucrul, chiar dacă proprietarul este găsit, atunci, chiar şi aşa, wudhu şi rugăciunile sale nu se invalidează.
- Dacă unei persoane i se ia perechea de pantofi şi este înlocuită cu alta, iar persoana ştie că perechea ce-o are acum aparține cuiva cunoscut, căruia nu-i pasă de poartă pantofii săi ori ai altuia, atunci poate păstra perechea găsită. Aceeaşi regula se aplică dacă prima persoană stie că a fost furată, dar, în acest caz particular, valoarea pantofilor pe care i-a găsit nu trebuie s-o depăşească pe cea a pantofilor ce i s-au luat; dacă este aşa, atunci diferența de preț va fi considerată ca un articol cu posesor necunoscut. La fel, în oricare altă situație decât cele două aici menționate, pantofii vor fi considerați ca un articol cu stăpân necunoscut.
- Dacă o persoană are „o proprietate cu proprietar necunoscut”, adică adevăratul proprietar este necunoscut, iar proprietatea nu poate fi clasificată ca pierdută, atunci găsitorului îi este îngăduit să folosească proprietatea respectivă într-un mod care ar fi agreabil proprietarului, cu condiția ca, în principiu, adevăratul proprietar să nu aibă nici o obiecție. În caz contrar, găsitorul trebuie să încerce în a-l găsi pe proprietar şi să continue a proceda astfel câtă vreme va gândi că este necesar s-o facă. Atunci când ajunge a fi disperat ca nu reuşeşte, cu permisiune de la mujtahid, trebuie să dea lucrul respectiv săracilor, ca sadaqah. În caz că totuşi proprietarul apare mai tărziu şi nu este de acord că proprietatea sa a fost dată drept sadaqah, atunci, ca precauție, găsitorul trebuie să dea o compensație.
Următorul: Sacrificarea și vânarea unui animal
Anterior:Divorțul