Căsătoria (partea a-II-a) - Fundația Imam Ali

Căsătoria (partea a-II-a)

Faptul de-a contracta cu o femeie o căsătorie temporară este valid, chiar dacă respectiva căsătorie nu este în numele unei plăceri sexuale.
În cadrul unei căsătorii temporare, precauția obligatorie este ca bărbatul să nu evite mai mult de 4 luni faptul de-a întreține cu soția sa relații sexuale.
Dacă o femeie cu care s-a contractat căsătoria temporară pune o condiție cum că soțul nu va avea cu ea relații sexuale, atunci atât căsătoria, cât și condiția impusă de către ea, sunt valide, iar soțul nu va putea obține de la ea decât alte plăceri. Totuși, dacă mai târziu ea este de acord să aibă și relații sexuale, soțul poate să întrețină relații sexuale cu ea; această regulă se aplică și căsătoriei permanente.
O femeie cu care se contractează o căsătorie temporară, nu este îndreptățită la subzistență, chiar dacă este gravidă.
O femeie cu care se contractează o căsătorie temporară, nu este îndreptățită să împartă patul conjugal cu soțul ei și nici să moștenească ceva de la acesta; la fel, nici soțul nu poate moșteni ceva de la ea. Totuși, dacă ambii sau doar unul dintre cei doi pun inițial o condiție cum că se pot moșteni reciproc, atunci, o asemenea hotărâre este o problemă-ishkal în ce privește validitatea ei; însă chiar și așa, o precauție trebuie exercitată prin materializarea hotărârii.
Dacă o femeie cu care se contractează o căsătorie temporară nu a știut că nu era îndreptățită la mijloacele de trai și a împărțit patul conjugal cu soțul ei, atunci căsătoria, deși rămâne validă, în ciuda lipsei de informație a femeii, aceasta din urmă nu are dreptul de-a pretinde ceva de la soțul ei.
Dacă o soție, în cadrul căsătoriei temporare, vrea să iasă din casă fără permisiunea soțului ei, iar drepturile soțului sunt în vreun fel afectate, atunci este harām pentru ea să părăsească locuința. Însă dacă prin ieșirea din casă a soției drepturile soțului rămân protejate, atunci, precauția recomandată este ca soția să nu părăsească locuința fără permisiunea soțului.
Dacă o femeie împuternicește un bărbat ca el să contracteze o căsătorie temporară cu ea, pentru o perioadă anume și pentru o anume valoare mahr, iar bărbatul, în loc de aceasta contractează o căsătorie permanentă sau contractează o căsătorie temporară fără specificarea duratei acesteia sau valorii ce-o are mahr, atunci căsătoria este invalidă. Dar dacă femeia consimte faptul bărbatului, de pe o poziție de înțelegere, atunci căsătoria este validă.
Pentru a deveni mahram―situație în care contractul de căsătorie devine harām, iar persoana respectivă este considerată ca rudă―un tată ori un bunic patern poate să contracteze căsătoria fiului ce nu este încă major, ori a fiicei, cu o altă persoană și pentru o scurtă perioadă, însă cu condiția ca faptul să nu presupună vreun scandal ori abatere morală. Totuși, dacă respectivii căsătoresc un minor sau mărită o minoră, care nu este în stare să obțină vreo plăcere sexuală de la soție/soț, atunci validitatea unui astfel de mariaj este o problemă-ishkal.
Dacă tatăl ori bunicul patern al unui copil absent îl căsătoresc pe acesta doar pentru a deveni mahram, neștiind dacă respectivul copil este mort ori în viață, atunci scopul poate fi atins numai dacă, în perioadă fixată pentru căsătorie, copilul este în stare să consume căsătoria. Dacă mai apoi se află că, la vremea realizării căsătoriei, copilul nu trăia, atunci contractul va fi considerat ca invalid, iar cei care aparent deveniseră mahram vor fi cu toții considerați drept na-mahram.
Dacă un soț dăruie soției renunțarea la perioada căsătoriei ei temporare, eliberând-o astfel, și dacă a întreținut relații sexuale cu ea, atunci trebuie să-i dea soției toate lucrurile asupra cărora au convenit. Dacă nu a avut cu ea relații sexuale, atunci îi revine ca obligație să-i dea soției jumătate din mahr, cu toate că, precauția recomandată este ca să-i returneze soției întreaga mahr.
Dacă un bărbat contractează o căsătorie temporară cu o femeie, iar pentru ea perioada de iddah nu s-a terminat încă, atunci i se permite bărbatului să contracteze o căsătorie permanentă ori să reînnoiască mariajul temporar cu femeia.

A privi către cineva non-mahram

Pentru un bărbat este harām să privească la trupul sau părul unor femei non-mahram, indiferent dacă există sau nu intenția plăcerii, indiferent dacă există teama de-a cădea ori nu în păcat. Este de asemenea harām să se privească fețele și brațele, mai sus de încheieturi, unor asemenea femei, avându-se intenția plăcerii, sau dacă există teama de-a săvârși un act păcătos; precauția recomandată este ca, chiar și atunci când nu există intenția, să nu se privească fețele și brațele femeilor. La fel, este harām pentru o femeie să se uite la corpul unui bărbat non-mahram, cu excepția acelor zone de pe corp care nu sunt acoperite, cum este cazul feței, mâinilor, capului, gâtului sau picioarelor. Ea poate privi la aceste părți ale corpului bărbătesc numai dacă nu are intenția obținerii vreunei plăceri sau dacă nu există teama că ar putea fi prinsă în capcana vreunui act păcătos.
Faptul de-a privi la corpul unei femei care este nepăsătoare în privintă purtării de hijab, chiar dacă a fost avertizată privitor la asta, nu este harām, dar aceasta cu condiția ca privitul să nu conducă la un act păcătos ori la plăcere sexuală, la excitare, și nici să fie cu intenția aceasta; iar în această regulă, nu există nici o distincție dintre femeile musulmane și cele nemusulmane, cum nu există distincție între acele părți ale corpului pe care în mod normal nu le acoperă (fețele, mâinile) și alte părți ale corpului lor.
Femeia trebuie să-și ascundă corpul și părul de pe cap în fața unui bărbat non-mahram; ca precauție obligatorie, ea trebuie să se acopere și față de un băiat minor, care este în stare să discearnă între bine și rău și care ar putea să fie excitat sexual. Femeia poate să-și lase fața și mâinile, până la încheieturi, descoperite în prezența cuiva non-mahram de parte bărbătească, atâta vreme cât asta nu-l determină pe el să aibă o privire păcătoasă sau pe ea să facă ceva interzis, deoarece în ambele cazuri aici numite ea trebuie să se acopere.
Este harām să se privească la părțile private ale unui musulman puber-major, chiar dacă se privește prin sticlă ori la reflecția corpului într-o oglindă, într-o apă limpede etc. Ca precauție obligatorie, este de asemenea harām să fie privite genitalele unui nemusulman ori ale unui minor care, totuși, știe să discearnă. Cu toate acestea, soția și soțul ei pot să-și privească reciproc întreg corpul.
Dacă un bărbat și o femeie ce-și sunt mahram nu sunt mânați de intenția unei plăceri sexuale, atunci pot să-și vadă unul altuia corpul dezgolit, cu excepția părților intime.
Un bărbat nu trebuie să privească la trupul altui bărbat, mânat de excitarea sexuală, și este de asemenea harām pentru o femeie să se uite la corpul altei femei, mânată de excitația sexuală.
Un bărbat care este obișnuit cu o femeie na-ahram nu trebuie, ca precauție, să privească la fotografia acesteia etc., cu condiția ca femeia să nu fie o persoană obișnuită, indolentă.
Dacă o femeie vrea să facă altei femei ori altui bărbat decât soțul ei o clismă, sau dacă vrea să spele cu apă părțile intime ale acelei femei ori ale acelui bărbat, atunci trebuie să-și înfășoare mâna cu ceva, astfel încât să nu atingă părțile intime ale acelora. Aceeași regulă se aplică în cazul unui bărbat care vrea să facă o clismă unui bărbat sau altei femei decât soția sa, ori dacă vrea să curețe părțile intime ale acelora cu apă.
Dacă o femeie este adusă în stare de neputință de către boala ei și dacă singurul tratament ajutător îi poate fi făcut doar de către un medic bărbat, atunci ea poate să apeleze la acesta; iar dacă doctorul, pentru a fi în stare s-o trateze, trebuie să-i vadă corpul ori s-o atingă, atunci nu există obiecție la aceasta. Totuși, dacă doctorul o poate diagnostica doar uitându-se, atunci el nu trebuie s-o atingă, iar dacă o poate diagnostica numai palpând corpul femeii, atunci nu trebuie să se uite la ea.
Dacă pentru tratamentul cuiva, o persoană este obligată de circumstanțe să privească la părțile intime ale pacientului (el/ea), atunci, pe baza unei precauții obligatorii, persoana trebuie să plaseze o oglindă către pacient și să privească la imaginea reflectată. Totuși, dacă nu există vreo alternativă la acest procedeu decât să se privească părțile intime ale femei sau bărbatului, atunci se va adopta metoda descrisă la punctul anterior.

Reguli variate privitoare la căsătorie

Dacă din cauza faptului de-a fi necăsătorit un bărbat se implică în fapte cu sine harām, atunci este obligatoriu pentru el să se căsătorească.
Dacă înainte de rostirea-nikah bărbatul pune condiția că mireasa trebuie să fie virgină, iar după rostirea formulei (nikah) se află că nu era virgină, atunci el poate să repudieze mariajul. Oricum, el poate să obțină diferentă de valoare dintre mahr care este plătiă pentru o virgină și mahr dată pentru o femeie.
Pentru un bărbat și o femeie care nu sunt mahram este harām să stea împreună într-un loc privat, unde nu se mai găsește nimeni altcineva, în cazul în care cumva există teama că se poate ajunge la imoralitate și scandal, și aceasta chiar și într-un loc unde poate să apară oricând cineva. Dacă însă nu există o asemenea temere, că s-ar putea petrece ceva rău, atunci nu există nici o obiecție la aceasta.
Dacă la vremea realizarii de nikah un bărbat stabilește valoarea mahr ce-o are de dat, însă cu intenția ascunsă de-a n-o da, atunci, chiar și așa, căsătoria este validă, însă bărbatul îi rămâne dator femeii.
Un musulman care renunță la islam și adoptă o altă credință este considerat un apostat, apostat care poate fi de două feluri, fitri și milli. Apostatul-fitri este acela care, la momentul nașterii sale, îi avea pe ambii părinți musulmani ori doar unul din părinți era musulman, și care a fost el însuși musulman până la vârsta discernământului, convertindu-se mai apoi la o credință nemusulmană. Un apostat-milli este exact opusul celui definit aici.
Dacă o femeie devine apostată după ce s-a măritat, atunci căsătoria ei devine invalidă; dacă soțul nu a întreținut deloc relații sexuale cu ea, atunci nu-i mai revine ca obligație respectarea iddah. Situația va fi aceeași dacă ea devine apostată după relația sexuală cu soțul, dar aceasta dacă a atins menopauza (ya´isa) ori dacă este minoră. În cazul în care n-a ajuns la menopauză, atunci trebuie să respecte iddah, așa cum va fi explicat în regulile privitoare la divorț. Între juriști se susține în mod obișnuit că dacă femeia devine musulmană în perioada iddah, atunci căsătoria ei rămâne validă. Totuși, este improbabil ca faptul trebuie să fie valid, iar ca urmare, precauția necesară nu trebuie abandonată. O ya´isa este o femeie ce-a ajuns la 50 de ani și care, din cauza vârstei sale avansate, încetează de a-și mai vedea menstruația și nu mai speră s-o vadă vreodată.
Dacă după nikah un bărbat devine apostat-fitri, soția sa îi devine harām, iar ea trebuie să urmeze protocolul iddah ce ține de moartea soțului, de-o manieră ce va fi explicată în regulile referitoare la divorț.
Dacă după nikah un bărbat devine apostat-milli, atunci căsătoria sa devine invalidă. Dacă nu a avut nici un contact sexual cu soția sa ori dacă ea a ajuns la menopauză, ori dacă soția este minoră, atunci soția trebuie să urmeze iddah. Când el devine apostat, după ce va fi întreținut relații sexuale cu soția, aceasta întâmplându-se să fie la vârsta femeilor ce încă au menstruație, soția trebuie să urmeze iddah ce ține de divorț, fapt ce va fi menționat în regulile legate de divorț. Opinia general acceptată este că în cazul în care soțul devine musulman înainte de-a se încheia perioada iddah a femeii, căsătoria lor rămâne validă. Totuși, cum este improbabil ca faptul să fie corect, precauția nu trebuie abandonată.
Dacă la vremea rostirii nikah femeia impune condiția ca soțul ei să nu o ia dincolo de limitele localității, iar bărbatul acceptă condiția aceasta, atunci, după căsătorie, el nu trebuie, împotriva voinței soției, s-o scoată din localitate.
Dacă o femeie are o fată de la soțul prim, atunci soțul al doilea poate s-o mărite pe fată cu fiul său, pe care îl are de la altă femeie. De asemenea, dacă un bărbat își căsătorește fiul cu o fată, atunci el însuși se poate căsători cu mama acelei fete.
Dacă o femeie rămâne gravidă din cauza unui act sexual întâmplător sau în urma adulterului, atunci nu-i este permis să avorteze.
Dacă un bărbat are un contact sexual cu o femeie fără soț ori cu una ce nu se află în nici un fel de iddah, însă mai apoi se căsătorește cu ea și, ca urmare, li se naște un copil, atunci, dacă ei nu știu de copilul este rezultatul relației lor legitime ori dintr-o relație anterioară a femeii, copilul va fi considerat ca legitim.
Dacă un bărbat, neștiind de femeia se află în iddah, se căsătorește cu aceasta, iar femeia, neștiind de asemenea dacă se află în iddah, dă naștere unui copil, atunci copilul este legitim și, conform Sharī´ah, aparține amândorura. Totuși, dacă femeia era conștientă că se afla în iddah și că, pe timp de iddah, căsătoria nu este permisă, atunci, conform Sharī´ah, copilul aparține tatălui, iar căsătoria celor doi este invalidă, ei fiind harām unul pentru celălalt.
Dacă o femeie spune că a ajuns la menopauză, simplul ei cuvânt poate să nu fie acceptat, dar dacă spune cum că nu are soț, cuvântul ei este de crezut, cu excepția cazului în care este cunoscută ca lipsită de încredere, fapt pentru care este necesară o investigație.
Dacă, după ce o femeie va fi afirmat că nu are soț, un bărbat se căsătorește cu ea, ca mai apoi cineva să pretindă că femeia i-a fost soție, atunci, pretenția aceluia nu va fi luată în seamă până ce nu se va dovedi adevărată conform legilor cuprinse în Sharī´ah.
Până ce un fiu ori o fiică nu împlinește 2 ani, tatăl copilului nu se poate separa de mamă acestuia, iar ca precauție, un copil nu trebuie separat de mama sa până ce nu va fi împlinit 7 ani.
Dacă o persoană care propune o căsătorie este cunoscută pentru virtuțile și credința sa, atunci este recomandabil ca să nu se respingă propunerea sa. Se transmite că Profetul (s.a.w.a.) a spus: „Oricând primiți propunerea de căsătorie a fetei voastre din partea unui bărbat a cărui virtute și religiozitate vă produce plăcere, (este bine să) dați mâna fiicei voastre acelui om, deoarece, dacă nu procedați astfel, pământul va fi umplut de mari certuri și lipsuri.”
Dacă o femeie se înțelege cu viitorul soț în privința mahr, sub condiția că el să nu se mai căsătorească cu o altă femeie, atunci este obligatoriu pentru el să nu se mai căsătorească cu altă femeie și ca soția să nu pretindă mahr a ei.
Dacă un bărbat ilegitim se căsătorește și îi este născut un copil, atunci copilul respectiv este legitim.
Dacă un bărbat are un contact sexual cu soția sa în luna de postire Ramadhan ori atunci când ea se află la menstruație, atunci el comite un păcat; în cazul în care însă este conceput un copil, acel copil este legitim.
Dacă o femeie, care este sigură că soțul ei a murit pe timpul unei călătorii, se mărită cu un alt bărbat după realizarea de iddah ce ține de moarte, (fapt ce va fi explicat în regulile privitoare la divorț), iar apoi se întâmplă că primul soț se întoarce din călătoria sa, atunci ea trebuie să se despartă imediat de soțul al doilea, rămânând totuși halal pentru cel dintâi. Dacă însă, al doilea soț a avut deja contact sexual cu ea, femeia trebuie să urmeze iddah, iar soțul secund trebuie să-i dea mahr adecvată, egală celei ce se dă femeilor din categoria ei; în plus, femeia nu este îndreptățită să primească mijloace de subzistentă pe timpul perioadei iddah.

Reguli privitoare la alăptarea unui copil

Sub condițiile menționate la regula # 2483, dacă o femeie alăptează un copil, copilul respectiv devine mahram pentru următoarele persoane:

femeia însăși, care îl alăptează și care se numește mamă-de-lapte/doică (riza´i);
soțul acestei femei, deoarece laptele îi aparține, care soț se numește tată-de-lapte;
tatăl și mama acelei femei și toată linia de neam ascendentă (i.e.bunicul), chiar dacă, la rândul lor, sunt tată și mamă-de-lapte;
copiii acelei femei deja născuți ori care îi va naște;
copiii copiilor acelei femei, oricât de îndepărtați, indiferent dacă sunt din copiii femeii, (adică sunt nepoți), sau dacă chiar copiii ei au fost cei care doar i-au alăptat, (fiind astfel nepoți de lapte);
sora și fratele femei ce alăptează, chiar dacă îi sunt soră și frate prin alăptare;
unchiul patern al femeii și mătușa paternă, chiar dacă sunt unchi și mătușă de lapte;
unchiul matern și mătușa maternă a femeii, chiar dacă sunt unchi și mătușă de lapte;
descendenții soțului femeii ce alăptează, soț căruia îi aparține laptele, chiar dacă respectivii descendenți sunt pentru el doar copiii-de-lapte;
tatăl și mama acelui soț, căruia îi aparține laptele, precum și ascendenții acestuia;
sora și fratele soțului, chiar dacă ei ar putea fi doar soră și frate de lapte;
unchiul patern și mătușa paternă, cum, la fel, unchiul matern și mătușa maternă ai soțului, căruia îi aparține laptele, oricine dintre ascendenți, chiar dacă aceștia sunt unchii și mătușile de lapte.

Avându-se drept criteriu suptul laptelui, există și alte persoane care devin mahram. Detalii privitoare la acestea vor fi date în regulile următoare.

Dacă, sub condiția prezentată la regula # 2483, o femeie alăptează un copil, atunci tatăl copilului nu poate să se căsătorească cu fiicele acelei femei; îi este permis să se însoare cu fiicele ei de lapte, cu toate că precauția recomandată este să nu o facă. În plus, el nu se poate căsători cu fiicele soțului acelei femei, chiar dacă pentru acela sunt doar fiice de lapte. Dacă totuși se intâmplă ca una din aceste fiice să-i fie deja soție, atunci căsătoria sa este invalidă.
Dacă, sub condiția prezentată la regula # 2483, o femeie alăptează un copil, soțul acelei femei, soț căruia îi aparține laptele, nu devine mahram pentru surorile acelui copil, însă precauția recomandată este să nu se căsătorească cu ele. La fel, nici rudele soțului respectiv nu devin mahram pentru sora ori fratele copilului alăptat.
Dacă o femeie alăptează un copil, ea nu devine mahram pentru frații copilului. Mai mult, rudele femei ce alăptează nu devin mahram pentru fratele și sora copilului alăptat.
Dacă un bărbat se căsătorește cu o femeie care a alăptat o fetiță până la înțărcare și a avut relații sexuale cu femeia respectivă, atunci el nu mai poate să se căsătorească cu fata alăptată.
Dacă un bărbat se căsătorește cu o fată, atunci el nu mai poate să se căsătorească cu femeia care a alăptat-o complet (pe toată perioada alăptării).
Un bărbat nu se poate căsători cu o fată care a fost alăptată complet (până la înțărcare) de către chiar mama lui ori de către bunica lui paternă. La fel, dacă mama vitregă a bărbatului alăptează o fată (din laptele care aparține tatălui), atunci el, bărbatul, nu se poate căsători cu fata respectivă. Dacă un bărbat realizează nikah cu o fată ce este alăptată, iar mai apoi fata este alăptată de către chiar mama lui, ori de către bunica lui paternă, ori de către mama lui vitregă, atunci nikah rostită devine invalidă.
Un bărbat nu se poate căsători cu o fată ce a fost alăptată complet de către sora lui ori de către soția fratelui său. Regula este validă și dacă fata a fost alăptată de către nepoata lui (fiica surorii sau fratelui lui) ori de către nepoata surorii ori fratelui lui.
Dacă o femeie alăptează pe nepoata sa ori nepotul său (copiii fiicei sale), atunci fiica ei va deveni harām pentru soțul ei; aceeași regulă se aplică atunci când alăptează pe copilul ce-l are soțul fiicei de la o altă femeie. Dacă o femeie alăptează pe fiul fiului ei, atunci mama copilului, adică soția fiului ei, nu devine harām pentru soțul ei.
Dacă mama vitregă a unei fete alăptează copilul soțului ei cu laptele care aparține tatălui fetei, atunci fata respectivă devine harām pentru soțul ei, indiferent dacă numitul copil este vlăstarul fetei respective ori al altei femei.

Condiții ale alăptării care duc la devenirea mahram a cuiva

Următoarele sunt cele 8 condiții datorită cărora un sugar devine mahram:

copilul suge laptele unei femei în viață; nu există consecință derivată din sugerea laptelui de la pieptul unei femei deja moarte;
laptele unei femei nu trebuie să fie rezultatul unui act sexual întâmplător sau al adulterului; de aici, dacă laptele destinat unui copil ilegitim este dat unui alt sugar, atunci acesta din urmă devine mahram pentru oricine;
copilul trebuie să sugă laptele direct de la sânul femeii ce-l alăptează; de aici, dacă laptele este doar turnat în gura sa, atunci nu există vreo consecință în statutul mahram;
laptele supt trebuie să fie pur, neamestecat;
laptele trebuie să aparțină doar unui soț; de aici, dacă femeia ce alăptează este divorțată și apoi se mărită cu alt bărbat de pe urma căruia rămâne însărcinată, iar laptele maternității precedente continuă să fie în pieptul ei până ce dă naștere copilului din căsătoria prezentă ori cu laptele acesta, înainte de-a naște copilul, hrănește de 8 ori oricare alt copil, ori hrănește cu același lapte de 7 ori același copil, atunci, după ce va fi născut în căsătoria prezentă, copilul ei va deveni mahram pentru oricine;
copilul, din cauza vreunei boli, nu trebuie să aibă refllux al laptelui; dacă sugarul vomită laptele, atunci alăptarea nu are efect în statutul mahram;
alăptatul trebuie să fie într-o asemenea cantitate, încât să se poată spune că oasele copilului sunt întărite și există creștere în masa musculară a acestuia; în cazul în care nu se poate defini situația aceasta, atunci se va considera suficient ca probă dacă sugarul suge pentru o zi și o noapte ori de 15 ori; însă, în cazul în care, sugând astfel, nu există nici un efect asupra oaselor ori cărnii sugarului, trebuie să nu se ignore luarea unei precauții;
copilul trebuie să nu fi împlinit 2 ani, iar dacă este încă alăptat după această vârstă, atunci, chiar așa, sugarul nu devine mahram pentru cineva; de fapt, de exemplu, dacă respectivul copil suge de 8 ori lapte înainte de-a împlini 2 ani și de 7 ori, după împlinirea celor 2 ani, atunci, chiar și așa, copilul nu devine mahram pentru careva. Însă dacă din pieptul mamei laptele continuă să curgă la mai mult de 2 ani de la nașterea copilului și ea alăptează continuu copilul, atunci copilul devine mahram pentru cei menționați mai sus.

Este necesar ca, pe parcursul unei zile și unei nopți întregi, sugarul să nu fi fost hrănit cu nici un alt aliment ori să nu fi supt laptele altei femei. Totuși, dacă se întâmplâ să consume într-atât de puțină mâncare, încât nu s-ar putea spune că a mâncat ceva între alăptări, nu există nici o problemă. La fel, copilul trebuie să fi supt de 15 ori doar de la aceeași femeie, fără să fi supt între timp de la o alta. și la fel, trebuie să fi supt acest lapte fără pauză; când sugarul sugând face o pauză de respirație sau întrerupe suptul pentru scurt timp, astfel încât se poate considera ca o repriză a suptului, la fel, nu există nici un fel de problemă.
Dacă o femeie alăptează un copil din laptele bărbatului, iar mai apoi, după ce se mărită cu alt bărbat, alăptează un copil din laptele celui de-al doilea, atunci cei doi copii hrăniți astfel nu-și devin mahram, deși este mai bine dacă, odată ajunși adulți, nu se căsătoresc unul cu celălalt.
Dacă o femeie alăptează un număr de copii din laptele ce aparține unui singur soț, atunci toți aceștia ajung sa fie mahram unul pentru ceilalți, cum, la fel, devin mahram pentru soțul respectiv și pentru femeia ce i-a alăptat.
Dacă un bărbat are mai mult de o soție și fiecare din acestea alăptează un copil, conform cu condițiile menționate mai sus, atunci, de manieră reciprocă, copiii aceștia își devin mahram, cum, la fel, devin mahram pentru bărbatul și femeia numiți aici.
Dacă un bărbat are două soții ce alăptează si dacă, de exemplu, una din ele alăptează copilul de 8 ori, iar cealaltă, de 7 ori, atunci copilul nu devine mahram pentru nici una din cele două.
Dacă o femeie alăptează complet un băiat și o fată din laptele care aparține soțului, surorile și frații fetei respective nu vor deveni mahram pentru surorile și frații băiatului.
Fără permisiunea soției, un bărbat nu se poate căsători cu acele femei care au devenit nepoatele soției (fiica sorei ori fratelui) în virtutea alăptării. De asemenea, dacă un bărbat comite sodomie cu un băiat, atunci el nu poate să se căsătorească cu fiica-de-lapte, cu sora, cu mama și bunica paternă de pe linia alăptării. Această regulă se aplică și în situația în care partenerul activ din actul sodomiei nu este încă puber-major și când partenerul pasiv este deja puber-major.
O femeie care alăptează pe fratele unui bărbat nu devine mahram pentru acel bărbat, însă, precauția recomandată este ca bărbatul acela să nu se căsătorească cu ea.
Un bărbat nu se poate căsători cu două surori, chiar dacă ele sunt doar surori-de-lapte, adică au devenit astfel prin alăptare de la aceeași femeie. Dacă se căsătorește cu cele două femei și își dă seama mai târziu că ele sunt surori, atunci, în cazul în care s-a căsătorit cu ele în același timp, ambele nikah rostite sunt invalide; însă dacă nu s-a căsătorit cu ele în același timp, prima căsătorie este validă, iar a doua, invalidă.
Soțul nu devine harām pentru soțiecu toate că, în astfel de cazuri, este mai bine să se urmeze precauția dacă, din laptele ce-i aparține lui, soțului, o femeie alăptează următoarele persoane:

pe propriul frate sau propria soră;
pe unchiul și mătușa paterni, pe unchiul și mătușa materni;
descendenții unchiilor ei, matern și patern;
pe nepotul ei (fiul fratelui ei);
pe fratele sau sora soțului ei;
pe copiii surorii ei ori pe copiii surorii soțului;
pe unchii și mătușile de parte paternă și maternă ai soțului ei;
pe nepoții unei alte soții a soțului ei.

Dacă o femeie alăptează pe fiica mătușii paterne ori pe fiica mătușii materne a unui bărbat, atunci ea, cea care alăptează, nu devine mahram pentru bărbatul respectiv. Totuși, precauția recomandată este ca el să se abțină de la a se căsători cu femeia respectivă.
Dacă un bărbat are două soții și una dintre ele alăptează pe fiul unchiului patern al celeilalte soții, atunci soția care alăptează nu devine harām pentru soțul ei.

Cum trebuie să se alăpteze un copil

Mama copilului este cea mai bună persoană întru alăptarea copilului. Este mai bine ca ea să nu pretindă nici un fel de premiere din partea soțului pentru faptul de-a alăpta copilul, cum, la fel, este bine ca el să o răsplătească pentru asta. În orice caz, dacă mama pretinde pentru alăptarea copilului o plată mai mare decât ar face-o o doică, atunci soțul poate să încredințeze copilul unei doici.
Este recomandabil ca doica ale cărei servicii sunt obținute pentru copil să fie shia ithna asheri, sănatoasă, castă și de bună înfățișare. Pentru o doică este makrūh să nu fie shia ithna-asheri, ilegitimă, țâfnoasă sau urâtă. Este de asemenea makrūh să se încredințeze copilul unei doici care a născut un copil ilegitim.

Diverse reguli referitoare la creșterea unui copil

Este recomandabil ca o femeie să evite alăptarea oricărui copil, la întâmplare, deoarece este posibil ca să uite pe care anume din aceștia i-a alăptat și este posibil ca ea și cel alăptat, care-și sunt mahram, să contracteze căsătorie.
Dacă este posibil, recomandarea este ca un copil să fie alăptat pentru 21 de luni de-a rândul; nu este de preferat ca respectivul copil să fie alăptat pentru mai mult de 2 ani.
Dacă prin alăptare drepturile soțului nu sunt în nici un fel afectate, o soție poate să alăpteze copilul altcuiva fără permisiunea soțului ei.
Dacă un bărbat realizează nikah cu o fată care este alăptată și soția lui este aceea care alăptează fata, atunci se consideră că soția devine soacra propriului soț și, prin urmare, devine harām pentru acesta. Cu toate că faptul nu este lipsit de o natură ishkal, precauția nu trebuie ignorată.
Dacă un bărbat dorește ca soția fratelui său (cumnata) să devina mahram pentru el, atunci poate contracta o căsătorie temporară cu o fată care este alăptată de exemplu, pentru două zile, iar pe timpul acestora, cumnata sa poate să alăpteze fata respectiva, așa cum s-a indicat la #2483; procedând astfel, cumnata îi devine soacră și, prin urmare, este mahram. Însă în cazul î1n care, din laptele ce aparține propriului ei soț, cumnata alăptează fata, problema ivită este de natură ishkal.
Dacă înainte de-a se căsători cu o femeie un bărbat spune că femeia ce o ia de soție este sora lui de lapte, atunci, dacă afirmația sa se confirmă, femeia respectivă este harām pentru el. Dacă spune acestea după încheierea căsătoriei, iar femeia confirmă la rândul ei spusa, căsătoria este invalidă. De aici, dacă bărbatul nu a avut contact sexual cu femeia sau dacă a avut acest contact, dar la vremea relației sexuale femeia știa deja că era harām pentru el, atunci ea nu este îndreptățită la nici un fel de mahr. Dacă însă ea este cea care află după actul sexual că era harām pentru bărbat, atunci bărbatul trebuie să plătească mahr conform celei obișnuite pentru o femeie din categoria sa.
Dacă înainte de căsătorie o femeie spune că este harām pentru bărbat, deoarece este sora lui de lapte, cum și dacă este posibil să se verifice afirmația ei ca adevărată, atunci ea nu poate să se mărite cu bărbatul respectiv. Iar dacă spune acestea după căsătorie, atunci este egal cu spunerea de către bărbat, după căsătorie, că femeia este harām pentru el; ca urmare, regula pentru această situație este cum s-a formulat în regula anterioară.
Alăptarea unui copil, fapt ce cauzează schimbarea statutului mahram, poate fi stabilită în următoarele două moduri:

informare la care girează un număr de persoane al cărui cuvânt este demn de crezare;
faptul este autentificat de doi bărbați cu simțul dreptății; oricum, este necesar ca ei să menționeze de asemenea condițiile în care se află copilul de alăptat; de exemplu, ei trebuie să fie în stare să spună „am văzut copilul pe parcursul a 24 de ore, sugând lapte la pieptul unei femei, și nemâncând altceva”. La fel, cei doi trebuie să relateze cu detalii condițiile ce au fost menționate la #2483. Este o problemă-ishkal în stabilirea faptului că un copil a supt de la o femeie anume, atunci când mărturia vine de la un singur bărbat, de la 2 sau de la 4 femei, chiar dacă ei sunt adil.

2506. În cazul în care există dubii dacă un copil a supt ori nu cantitatea de lapte ce-l indică drept mahram, sau dacă se consideră probabil că ar fi supt acea cantitate ce l-ar face să fie mahram, atunci copilul nu devine mahram pentru nimeni; totuși, este mai bine să se țină seama de precauție.

Următorul: Divorțul

Anterior:Căsătoria (partea I)

Înapoi la Cuprins

Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului