Postirea (partea a II-a) - Fundația Imam Ali

Postul (partea a II-a)

Ce este makrūh pentru o persoană care postește

Anumite acțiuni, cum cele menționate mai jos, sunt makrūh pentru persoana care postește:

folosirea de picături sau aplicarea de surma (khol), dacă mirosul sau gustul acestora ajunge în gât;
realizarea vreunei acțiuni care provoacă slăbiciune corporală, cum ar fi, de exemplu, lăsarea de sânge (medicală) sau șederea într-o baie supraîncălzită;
inhalarea nazală a unui praf sau drog, dacă persoana nu este conștientă că respectiva substanță ar putea ajunge în gât; dacă persoana este conștientă că substanța va ajunge în gât, folosirea acesteia nu este permisă;
mirosirea unor plante aromatice;
în cazul femeii, faptul de-a sta așezată în apă;
folosirea unui stimulent pentru intestine sub formă de supozitor;
umezirea hainelor care sunt purtate;
a extrage un dinte sau a face ceva care duce la sângerare în gură;
curățirea dinților cu o periuță umedă;
umplerea gurii cu apă sau alt lichid fără un motiv întemeiat.

Este de asemenea makrūh pentru un bărbat ce postește să-și curteze soția fără intenția de-a ejacula ori să facă vreo acțiune ce l-ar excita sexual. Iar dacă o face cu intenția de-a ejacula și expulzarea seminală nu are loc, atunci, ca precauție obligatorie, postirea sa va fi socotită ca invalidă.

Postirea qadha obligatorie și kaffarah

În situațiile următoare, devin obligatorii atât qadha, cât și kaffarah, în cazul în care, pe durata postului-ramadhan, acțiunile de mai jos sunt comise intenționat, cu bună știință, fără a fi forțate de ceva sau cineva:

mâncatul
băutul
actul sexual
masturbarea
rămâneea în starea janabat până la rugăciunile-fajr.

Ca precauție recomandată, invalidarea postirii din cauza altor motive decât cele aici menționate trebuie compensată, pe lângă qadha, prin kaffarah.

Dacă o persoană comite una din acțiunile enumerate mai sus, având siguranța absolută că nu va invalida defel postirea, atunci nu va mai avea ca obligație și kaffarah.

Kaffarah pentru postire

Pentru renunțarea la o postire din luna-ramadhan, kaffarah este astfel:

eliberarea unui sclav, sau postire pentru două luni, sau hrănirea îndestulată a 60 de săraci sau, tot pentru aceștia, darea de ¾ de kilogram de alimente (grâu, orz, pâine etc) fiecăruia dintre ei. Dacă pentru persoana respectivă nu este posibil să realizeze nici una din aceste răscumpărări, atunci trebuie să dea sadaqa în conformitate cu scopul avut și să caute iertarea divină. Precauția obligatorie este însă aceea de a da kaffarah atunci când este în stare s-o facă.

O persoană ce intenționează să postească două luni, drept kaffarah pentru o postire din ramadhan, trebuie să postească de manieră continuă, susținută, timp de o lună și o zi; după această dată și până la împlinirea celor două luni, nu are importanță dacă nu menține continuitatea.
O persoană ce intenționează să postească două luni, drept kaffarah pentru o postire din ramadhan, nu trebuie să înceapă a posti când știe că în mai puțin de o lună și o zi va exista un eveniment,precum Eid ul-Azha, în care este harām să se postească.
Dacă o persoană, care trebuie să postească în mod continuu, nu reușește să postească într-una din zile și nu are pentru aceasta o scuză bine întemeiată, atunci trebuie să reia de la capăt postul.
Dacă o persoană care trebuie să postească în mod continuu nu este în stare să mențină continuitatea fie dintr-un motiv incontrolabil, cum ar fi haidh sau nifas, fie din pricina unei intreprinderi obligatorii, cum ar fi o călătorie, atunci, chiar dacă motivul întreruperii încetează, nu este obligată să reia postirea de la început; persoana, el sau ea, trebuie să continue cu postul care a mai rămas de făcut.
Dacă o persoană întrerupe postul prin ceva harām, fie că este de natură harām, cum în cazul vinului sau al adulterului, fie prin ceva care a devenit harām, cum în cazul unei mâncări ce, în mod normal, este permisă, dar pentru persoană este contrară sănătății, ori cum în cazul întreținerii unui raport sexual cu soția care are menstră, atunci, ca precauție recomandată, va trebui să realizeze toate cele 3 kaffarah. Aceasta înseamnă că trebuie să elibereze un sclav, să postească pentru două luni și să hrănească îndestulător 60 de săraci (ori, să dea fiecăruia din cei 60 câte ¾ de kilogram de alimente). Dacă persoana respectivă nu poate îndeplini cele 3 kaffarah, atunci trebuie să o realizeze pe oricare din ele.

Dacă o persoană care postește pune minciuni pe seama lui ‘Allāh sau a Sfântului Profet (s.a.w.a.), precauția recomandată este să dea toate cele 3 kaffarah (așa cum s-a specificat mai sus).
Dacă, în luna-ramadhan, un bărbat care postește întreține [cu soția sa] mai multe relații sexuale ori se masturbează, obligația sa va fi una din cele trei kaffarah. Însă, ca precauție recomandată, el va trebui să dea kaffarah pentru fiecare dată când va avea relație sexuală.
Dacă o persoană care postește repetă o acțiune ce invalidează postirile din ramadhan—alt fel de acțiune decât actul sexual ori masturbarea—una din kaffarah va fi suficientă [ca răscumpărare] pentru toate dățile.
Dacă un bărbat care postește comite o faptă invalidantă pentru o postire, alta faptă decât actul sexual, iar apoi realizează un act sexual cu soția sa, atunci o singură kaffarah va fi de ajuns pentru ambele acte.
Dacă o persoană care postește comite o faptă halal care invalidează postirea, cum ar fi aceea de-a bea apă, iar apoi comite altă faptă, care este haram și invalidează postirea, cum ar fi aceea de-a mânca alimente haram, atunci [pentru acestea] va fi de ajuns o singură kaffarah.
Dacă o persoană care postește eructează și înghite intenționat ceea ce îi vine în gură [dinspre stomac], atunci postirea sa devine invalidă și pentru aceasta trebuie să realizeze qadha corespondentă și să dea kaffarah. Dacă materia care i-a ajuns în gură este haram, cum este sângele sau refluxul digestiv, și ea înghite acestea intenționat, atunci trebuie să realizeze qadha corespunzătoare și, ca precauție recomandată, să dea toate cele 3 kaffarah.
Dacă o persoană își face jurământ de ținere a unui post într-o zi anume și își invalidează intenționat postirea din acea zi, atunci trebuie să dea kaffarah, una care corespunde ruperii de jurământ. (Detaliile vor veni în capitolul respectiv.)
Dacă o persoană își întrerupe postirea atunci când altcineva, nedemn de încredere, îi spune că au început rugăciunile-maghrib, aflând mai apoi că nu a fost așa sau îndoindu-se dacă respectivele rugăciuni începuseră ori nu, atunci îi revine ca obligație să realizeze qadha și să dea kaffarah.
Dacă o persoană care și-a invalidat intenționat postirea face o călătorie înainte de perioada-zuhr sau după aceasta, tocmai pentru a scăpa de responsabilitatea unei kaffarah, atunci nu va fi scutită de darea de kaffarah. De fapt, chiar dacă persoana are de plecat pe neașteptate în călătorie înainte de zuhr, tot va avea obligația de-a da kaffarah.
Dacă o persoană invalidează la modul intenționat o postire și apoi argumentează cum că a fost pe motiv de haidh, nifas ori vreo boală, atunci precauția recomandată este că el/ea să dea o kaffarah.
Dacă o persoană este sigură că era prima zi de ramadhan și-și invalidează intenționat postirea, ca mai apoi să se demonstreze că era ultima zi a lunii-sha’ban, atunci are ca obligație să dea kaffarah.
În cazul în care o persoană nu este sigură de este ultima zi a lunii-ramadhan sau prima a celei shawwal și-și invalidează intenționat postirea, ca mai apoi să se demonstreze că a fost prima zi din shawwal, nu va avea ca obligație să dea kaffarah.
Dacă, în luna-ramadhan, un bărbat ce postește își obligă soția, care și ea postește, să aibă cu el relație sexuală, atunci el trebuie să dea kaffarah pentru propria postire și, ca precauție, să dea kaffarah și pentru postirea soției. Dacă ea consimte la actul sexual, atunci darea de kaffarah este obligatorie pentru fiecare din ei.
Dacă o femeie îl face pe soțul ei să întrețină cu ea un act sexual, atunci nu-i revine ca obligație să dea kaffarah și pentru postirea soțului ei.
Dacă, în luna-ramadhan, un bărbat ce postește își obligă soția să aibă un act sexual, iar în timpul actului femeia își exprimă consimțământul, atunci, pe baza unei precauții obligatorii, bărbatul trebuie să dea două kaffarah, iar femeia, una.
Dacă un bărbat ce urmează postul de ramadhan întreține act sexual cu soția sa care doarme (și ea aflându-se în post), atunci are ca obligație o kaffarah. Postirea soției sale însă este validă și soția nu trebuie să dea kaffarah.
Dacă un bărbat își obligă soția ori o femeie își obligă soțul să săvârșească o acțiune care invalidează postirea, alt fel de acțiune decât actul sexual, atunci nici unul din ei nu are obligația vreunei kaffarah.
Un bărbat care nu ține post din cauza realizării unei călătorii sau din pricina bolii nu poate să-și oblige soția la întreținerea unui act sexual. Dacă în această situație, bărbatul își constrânge soția, atunci, chiar așa, nu va avea obligația de-a da kaffarah.
Nici o persoană [dintre cele care trebuie să dea kaffarah] nu trebuie să fie neglijentă în privința aceasta. Nu este necesar să o dea imediat.
Dacă pentru o persoană este obligatoriu să dea kaffarah și nu ajunge să facă aceasta ani îndelungați, faptul nu va duce la sporirea numărului de kaffarah.
Dacă pentru o postire cineva trebuie dea kaffarah, hrănind 60 de sărmani, și poate să se întâlnească cu ei față-la-față, nu trebuie să dea nici unuia mai mult de 1 mud (3/4 de kilogram) de hrană, sau să hrănească același sărac de două ori, socotindu-l ca fiind mai mult de o persoană. Cu toate acestea, persoana ce dă kaffarah astfel, poate da câte 1 mud pentru fiecare membru al familiei celui sărac, chiar dacă e vorba și de minori.
Dacă o persoană ce realizează qadha corespondendă unei postiri de ramadhan întreupe intenționat postirea sa după timpul-zuhr, atunci trebuie să dea mâncare la 10 săraci, câte 1 mud fiecăruia; dacă nu poate asta, atunci trebuie să postească pentru 3 zile.

Situații în care trebuie să se realizeze doar qadha

În cazurile următoare este obligatoriu pentru o persoană să realizeze postire-qadha, dar fără obligația de-a da kaffarah:

dacă pe timpul unei nopți din luna-ramadha o persoană se află în starea-janabat și (așa cum s-a detaliat la # 1639) nu se trezește din somnul al doilea până la ora rugăciunilor-fajr;
dacă nu comite o faptă ce invalidează postirea, însă nici nu formulează niyyat pentru ținere de post, dacă postește doar de fațadă, fără să aibă deloc intenția de-a posti, dacă decide să făptuiască ceva care invalidează postirea, atunci, ca precauție obligatorie, trebuie să realizeze qadha corespunzătoare;
dacă, în luna-ramadhan, persoana uită să realizeze ghusl pentru starea janabat sau, aflându-se în starea janabat, postește pentru una ori mai multe zile;
dacă în luna-ramadhan, fără să fi investigat dacă timpul-fajr a început sau nu, un om comite o acțiune ce invalidează postirea, aflând mai apoi că era timpul-fajr; în acest caz, ca precauție, formulând niyyat de qurbat, trebuie să se abțină de la comiterea oricărei alte acțiuni invalidante și să realizeze și qadha;
dacă persoana este informată de către altcineva că nu este încă timpul-fajr și, în baza acestei afirmații, comite o acțiune ce invalidează postirea, ca mai apoi să afle că, de fapt, era în timpul-fajr;
dacă persoana—fiind informată de către altcineva că ar fi timpul-fajr, nu dă crezare cuvintelor aceluia ori crezând că i se face o glumă și neinvestigând ce i s-a spus—comite o acțiune ce invalidează postirea ca, mai apoi să afle că da, era timpul-fajr;
dacă o persoană oarbă sau cineva cam cu aceeași boală întrerupe postirea, bazându-se pe afirmația altei persoane cum că timpul-maghrib a început, iar apoi se dovedește că nu a fost așa;
când o persoană este sigură că timpul-maghrib a început și-și întrerupe postirea conform acestei certitudini, ca mai apoi să afle că nu era de fapt timpul-magrib; [cum se susține aici], persoana trebuie să realizeze qadha. În schimb, dacă din cauza vremii noroase persoana crede că timpul-maghrib a început, mai târziu devenind evident că nu a fost așa, atunci, ca măsură preventivă, va realiza qadha;
când cineva, care clătindu-și gura cu apă pentru a anula uscăciunea provocată de sete, înghite fără să vrea apa respectivă; la fel, ca precauție recomandată, cineva trebuie să realizeze qadha atunci când apa din gură a fost luată în timp ce se făcea wudhu pentru rugăciunile mustahab și, din greșeală, a fost înghițită. Dacă persoana uită că a ținut post și, având apă în gură, nu din cauza setei, ci pentru că făcea wudhu pentru rugăciunile wajib, iar apoi o înghite involuntar, atunci nu este necesară nici o qadha.

Dacă o persoană care postește ia în gură altă substanță decât apa și aceasta este înghițită involuntar, ori trage apă pe nas și aceasta ajunge a fi înghițită involuntar, atunci nu va fi obligatoriu pentru persoana respectivă să realizeze qadha.
Pentru o persoană care postește este makruh să facă o excesivă clătirea a gurii; dacă după spălarea gurii vrea să înghită saliva, este mai bine dacă înainte de-a o face, scuipă saliva prezentă în gură de 3 ori.
În cazul în care o persoană știe sau bănuie că, de va face spălarea gurii, apa se va scurge în gât și o va înghiți involuntar, atunci este bine să evite spălarea. Ca precauție obligatorie, trebuie să se evite spălarea gurii dacă persoana știe sau bănuie că, din neatenție, apa ar putea să se prelingă în interior, spre stomac.
Dacă în luna-ramadhan, într-una din zile, o persoană devine sigură după o cercetare că nu este timpul-fajr și comite o acțiune ce invalidează postirea, ca mai târziu să afle că de fapt era deja fajr [când a comis acțiunea invalidantă], atunci, chiar așa, nu va fi necesar să realizeze qadha corespunzătoare.
Dacă o persoană nu este sigură de-a început sau nu timpul-maghrib, atunci nu poate să întrerupă postirea. În cazul în care are dubii de este sau nu timpul-fajr, atunci, chiar și fără să fi cercetat, poate comite o acțiune invalidantă a postirii.

Reguli privitoare la postirile-qadha

Dacă o persoană se reface după o boală și devine sănătoasă, atunci nu va fi obligatoriu pentru ea să realizeze postirile-qadha pentru postirile ce nu le-a făcut când era bolnavă.
Dacă un necredincios devine musulman, nu are ca obligație să realizeze postiri-qadha pentru postirile ce s-au ținut când el însuși nu era musulman. Însă, în cazul în care un musulman devine apostat ca mai apoi să revină la a fi musulman, el trebuie să realizeze qadha pentru postirile din perioada de apostazie.
O persoană trebuie să realizeze qadha pentru postirile ce nu au fost făcute datorită intoxicării (etilice), chiar dacă băutura spirtoasă respectivă a fost luată cu scop medical, într-un tratament.
În cazul în care o persoană, din cauza unui motiv anume, nu ține post în anumite zile, iar mai apoi nu este sigură asupra datei în care scuza sa a încetat, nu este obligatoriu pentru ea să realizeze qadha (bazându-și calculul datei pe cel mai mare număr). Spre exemplu—dacă o persoană a călătorit înaintea începerii lunii-ramadhan și apoi nu-și amintește dacă s-a reîntors din călătorie în data de 5 sau 6 a lunii, ori dacă a fost în călătorie în ultimile zile din ramadhan și s-a întors după sfârșitul lunii-ramadhan, neamintindu-și dacă a plecat în 25 sau 26 a lunii-ramadhan, atunci, în ambele cazuri, poate realiza qadha, luând în calcul numărul mai mic de zile, 5, [adică, între datele de 1-5 sau 26-30 ale lunii]. Totuși, precauția recomandată este ca să realizeze qadha pentru postiri, calculând numărul cel mai mare de zile, 6, [adică, 1-6 sau 25-30].
Dacă o persoană are de realizat qadha corespondentă posturilor-ramadhan de pe parcursul mai multor ani, ea poate să înceapă cu qadha ce corespunde postirilor de ramadhan din oricare an. În cazul în care timpul avut la dispoziție pentru postirile-qadha referitoare la ultimul ramadhan este scurt, trebuind, de exemplu, să realizeze 5 postiri-qadha când zilele până la începutul următorului ramadhan [din anul curent] sunt mai puține, atunci este mai bine să realizeze [cu prioritate] postirile-qadha referitoare la ultimul ramadhan.
Dacă o persoană are de realizat postiri-qadha ale lunilor-ramadhan de pe parcursul mai multor ani, însă atunci când formulează niyyat nu specifică pentru care anume postiri și din care an realizează qadha, postirile-qadha ce le realizează nu vor fi recunoscute ca referindu-se la ramadhan din ultimul an.
O persoană ce postește, făcând qadha corespondentă postului de ramadhan, poate să întrerupă postirea sa înainte de timpul-zuhr. Dacă însă timpul pentru qadha este prea scurt, atunci este mai bine să n-o întrerupă.
Dacă o persoană face postirea-qadha în numele unei persoane decedate, atunci este mai bine să n-o întrerupă, de o face după timpul-zuhr.
Dacă, din cauza unei boli, a stării haidh ori nifas, o persoană nu ține posturile lunii-ramadhan și persoana respectivă moare înainte de a realiza la timp postirile-qadha, atunci nu va avea responsabilitate pentru nici o qadha nefăcută.
Dacă din cauza bolii o persoană nu ține post în luna-ramadhan și boala sa continuă până la ramadhan din anul următor, atunci nu are obligația să realizeze qadha pentru postirile ce nu le-a făcut; în schimb însă, trebuie să dea 1 mud (3/4 de kilogram) de hrană săracilor pentru fiecare postire nefăcută. În cazul în care nu postește din alte motive, cum ar fi acela de a călători până la următorul post de ramadhan, atunci trebuie să realizeze qadha pentru postirile nefăcute, precauția obligatorie fiind să dea 1 mud de mâncare pentru fiecare zi nepostită.
Dacă, în luna-ramadhan, o persoană nu postește din cauza bolii, însă boala încetează până la sfârșitul lunii și dacă, în plus, apare un alt motiv pentru care nu poate realiza postire-qadha până la ramadhan din anul următor, atunci trebuie să realizeze qadha pentru postirile ce nu le-a ținut. De asemenea,în luna-ramadhan, dacă există un alt motiv decât cel al bolii, scuza respectivă încetând după terminarea lunii-ramadhan, însă mai apoi persoana se îmbolnăvește de-o boală ce ține până la următorul ramadhan, nemaiputând astfel să realizeze qadha, atunci trebuie să realizeze qadha pentru postirile nefăcute și, în baza unei precauții obligatorii, trebuie ca pentru fiecare zi nepostită să dea 1 mud de mâncare celor săraci.
Dacă, în luna-ramadhan, o persoană nu postește dintr-un oarecare motiv, justificarea invocată încetând abia după terminarea lunii, și, în aceste condiții, la modul intenționat, persoana nu realizează postirile-qadha până la următorul ramadhan, atunci ea trebuie să realizeze qadha pentru postiri și să dea 1 mud de mâncare pentru fiecare postire nefăcută.
Dacă o persoană ignoră deliberat realizarea de postiri-qadha până ce timpul rămas este foarte scurt, iar în acest timp scurt găsește o scuză ca să nu le mai facă, atunci trebuie să realizeze qadha și, ca precauție, trebuie să dea 1 mud de mâncare pentru fiecare zi nepostită. La fel, dacă după încetarea motivului, persoana decide în mod ferm să realizeze qadha, însă nu-și poate realiza hotărârea din cauza unui alt nou motiv apărut în acel timp scurt, atunci trebuie să urmeze regula de la # 1714.
Dacă boala unei persoane se prelungește ani îndelungați, persoana, după ce se vindecă, trebuie să realizeze postirile-qadha ale ultimului ramadhan, iar pentru fiecare zi a anilor anteriori trebuie să dea 1 mud de mâncare săracilor.
O persoană care are de dat unui sărman 1 mud de mâncare pentru fiecare zi poate să dea mâncare, în cadrul karrafah, pentru câteva zile unuia și aceluiași sărman.
Dacă pentru câțiva ani în șir o persoană tot amână să realizeze postirile-qadha corespunzătoare lunii-ramadhan, atunci trebuie să realizeze qadha și, în baza amânării din primul an, trebuie, pentru fiecare zi în parte, să dea 1 mud de mâncare unui sărac. În ce privește amânarea din ceilalți ani, persoana nu are nici o obligație.
Dacă intenționat o persoană nu face postirile lunii-ramadhan, atunci trebuie să realizeze qadha corespunzătoare pentru fiecare zi omisă, sau trebuie să țină post pentru două luni de zile, sau trebuie să hrănească 60 de săraci, sau trebuie să elibereze un sclav. În caz de nu realizează qadha până la ramadhan următor, atunci, în cadrul kaffarah, trebuie să dea 1 mud pentru fiecare zi.
Dacă o persoană nu ține intenționat post în luna-ramadhan și într-o zi comite de câteva ori fie act sexual, fie masturbare, atunci [este de știut că] nu are loc și o multiplicare de kaffarah. La fel, dacă făptuiește altceva care invalidează postirea, cum ar fi faptul de-a mâncă de câteva ori, atunci o singură kaffarah este suficientă.
După moartea unei persoane, ca precauție obligatorie, fiul mai în vârstă trebuie să realizeze postirile-qadha ale celui decedat, (așa cum s-a explicat mai sus referitor la rugăciuni).
Dacă un tată nu a ținut postirile obligatorii—altele decât cele din luna-ramadhan, cum, de exemplu, postirea-nadhr—atunci precauția recomandată este ca fiul mai mare să realizeze qadha corespunzătoare. Dacă tatăl, la rândul său, a fost angajat pentru a ține posturi în numele altei persoane decedate și nu le-a ținut, atunci fiul mai mare a pomenitului tată nu are obligația de-a le realiza.

Postul ce trebuie ținut de un călător

Un călător, a cărui obligație este să reducă 4 rak’āt de rugăciuni la 2 rak’āt, nu trebuie să postească. În schimb, un călător ce are de oferit rugăciunile în întregime—cum este cazul celui care călătorește în interesul serviciului sau al celui ce călătorește cu un scop harām—da, el trebuie să postească pe timpul călătoriei.
Nu este nici o obiecție dacă se călătorește pe timpul lunii-ramadhan, însă este makrūh dacă se face aceasta pentru a se evita postirile. La fel, atâta vreme cât nu se călătorește cu scopul hajj sau umrah, ori pentru o lucrare foarte importantă, a călători înainte de data de 24 a lunii-ramadhan este makrūh.
Dacă pentru o persoană este obligatoriu să realizeze o postire anume, alta decât una ce ține de ramadhan, cum ar fi, de exemplu, să postească în numele cuiva (contra preț), sau postirea ce se face în a treia zi de I’tekaf, atunci în acea zi nu poate călători; dacă însă se află deja într-o călătorie, atunci trebuie să formuleze intenția (niyyat) de-a sta 10 zile [în locul în care se găsește] și, de este posibil, să postească. În cazul în care este o postire obligatorie-nadhr, faptul de-a călători în ziua respectivă este permis și nu este necesar să formuleze intenția de-a sta în locul respectiv pentru 10 zile. În aceste cazuri este mai bine să nu se călătorească de nu este strict necesar, iar când persoana călătorește deja, să exprime niyyat de-a sta pentru 10 zile acolo unde se află.
Dacă o persoană face jurământ de-a face postire recomandată (mustahab), însă fără a-și preciza ziua când o va face, atunci nu poate să țină post în timp ce călătorește. Dacă face jurământ de-a ține postul într-o zi anume a călătoriei, atunci trebuie să postească în ziua aceea a călătoriei sale. De asemenea, dacă face jurământ că va posti într-o zi anume, indiferent de va călători sau nu, atunci, chiar dacă într-adevăr va călători, va trebui să țină postul jurat.
În Medina, un călător poate să facă postirile mustahab timp de 3 zile, formulând intenția de-a se ruga întru împlinirea dorinței sale și, ca precauție, acele 3 zile trebuie să fie miercurea, joia și vinerea.
Dacă o persoană nu știe că postirea făcută de un călător este invalidă și postește în timp ce călătorește, iar mai apoi, în cursul zilei, află care este regula privitoare la asta, atunci postirea sa este invalidă; dacă însă până la timpul-maghrib nu află ce spune regula respectivă, postirea sa este validă.
Dacă o persoană uită de faptul de-a fi un călător sau uită că postul ținut de un călător este invalid, atunci, în cazul în care ține totuși postul, postirea sa este invalidă.
Dacă o persoană care postește călătorește după timpul-zuhr, atunci, ca precauție, trebuie să-și ducă până la capăt postirea. De călătorește înainte de timpul-zuhr, intenția pentru aceasta fiind deja formulată în noaptea precedentă, atunci nu poate să postească în ziua respectivă. De fapt, ca precauție, persoana nu poate să postească în ziua respectivă, chiar de nu a formulat în noaptea anterioară intenția de călătorie. În ambele situații, persoana nu poate întrerupe postirea până ce nu a atins limita tarakkhus [limita unei localități unde începe să nu se mai audă chemarea-adhan]. În cazul în care întrerupe, atunci este susceptibilă de-a da kaffarah.
În luna-ramadhan—indiferent dacă se afla în călătorie înainte de fajr ori de realiza postirea și mai apoi a plecat în călătorie—dacă persoana ce călătorește ajunge în localitatea sa înainte de timpul-zuhr sau ajunge într-un loc unde intenționeză să stea pentru 10 zile și, între timp, nu a comis nici o faptă invalidantă a postirii, atunci trebuie să postească în ziua respectivă. Însă dacă a făcut o acțiune ce invalidează postirea, atunci nu are obligația de-a posti în ziua respectivă.
În cazul în care un călător ajunge după timpul-zuhr în localitatea sa ori într-un loc unde intenționează să stea 10 zile, nu poate să postească în acea zi.
În luna-ramadhan, pe parcursul zilei, pentru un călător și pentru o persoană (ce nu poate posti dintr-un oarecare motiv) este makrūh să întrețină relații sexuale, să mănânce și să bea peste măsură.

Persoane pentru care ținerea postului nu este obligatorie

Ținerea postului nu este obligatorie pentru o persoană care nu poate posti din pricina vârstei înaintate sau pentru o persoană căreia îi este extrem de greu s-o facă. Pentru aceasta din urmă însă, este obligația de-a da 1 mud (3/4 de kilogram) de hrană unui sărac pentru fiecare postire nefăcută.
Dacă datorită extremei bătrâneți o persoană nu a ținut post în luna-ramadhan, însă mai apoi este în stare să postească, atunci, pe baza unei precauții recomandate, trebuie să realizeze qadha corespunzătoare.
Postul nu este obligatoriu pentru o persoană care suferă de-o boală ce produce sete excesivă, fapt pentru care postirea ar fi de nesuportat sau plină de dificultăți. În ultima situație însă, aceea a unei postiri dificile, persoana trebuie să dea 1 mud de mâncare unui sărman, pentru fiecare postire. În acelaași timp, ca precauție recomandată, o asemenea persoană poate să nu bea mai multă apă decât i-ar fi necesar; dacă mai târziu se recuperează, fiind astfel în stare să postească, atunci, ca precauție recomandată, trebuie să realizeze qadha corespunzătoare postirii.

1737.Ținerea postului nu este obligatoriu pentru o persoană cu graviditate avansată, deoarece ar cauza neajunsuri copilului ce-l poartă. Totuși, pentru fiecare zi nepostită, ea trebuie să dea unui sărac 1 mud de mâncare. În ambele cazuri, ea trebuie să realizeze qaha pentru postirile lăsate la o parte.

Dacă o femeie are un copil de țâță, indiferent de este chiar mama sau doica, ori o femeie care alăptează la buna ei voie, atunci, în cazul în care are prea puțin lapte sau, postind, și-ar face rău sieși ori copilului, nu este obligatoriu să postească, trebuind în schimb să dea unui sărac, pentru fiecare zi nepostită, 1 mud de mâncare. În ambele situații, va trebui să realizeze după o vreme qadha corespunzătoare postirilor nefăcute. De precizat este că regula aceasta se aplică, drept precauție obligatorie, numai în cazurile în care alăptatul la piept este singur fel în care poate fi hrănit copilul. Atunci cînd există alternativă, cum este când copilul este hrănit și de altă femeie, regula ce se aplică este o problemă-ishkal ( a cărei decizie este divină).

Metodă de stabilire a primei zile dintr-o lună

Prima zi a unei luni este determinată în următoarele 4 feluri:

persoană vede ea însăși Luna [poziția și aspectul acesteia];
un număr de persoane dau mărturie de-a fi văzut Luna, iar cuvintele lor o asigură pe persoana care întreabă ori sunt satisfăcătoare pentru aceasta; la fel, orice alt indiciu referitor la Lună și convingător;
două persoane juste (‘adil) spun că au văzut în timpul nopții[cum este Luna]; dacă cele doă persoane diferă în detaliile privitoare la Luna Nouă, ziua întâi a lunii nu va fi [acceptată și] stabilită. Această diferență de opinii poate fi explicită sau implicită; de exemplu—un grup de oameni iese afară pentru a cerceta dacă este Lună Nouă; între cei din grup se află două persoane de încredere (‘adil) care certifică prezența Lunei Noi și alte două persoane tot atât de cunoscătoare și demne de încredere (‘adil) care mărturisesc, și la fel o fac și ceilalți din grup, că nu este Lună Nouă, un caz în care mărturia primelor două persoane juste nu va valida prezența Lunei Noi;
prima zi de ramadhan va fi stabilită prin trecerea a 30 de zile de la prima zi a lunii-sha ‘ ban, iar prima zi a lunii-shawwal va fi stabilită prin trecerea a 30 de zile de la prima zi a lunii-ramadhan.

Verdictul unui mujtahid nu poate fi luat ca probă privitoare la care este prima zi a unei luni și, în acest caz, este bine să adopte precauție.
Predicția făcută de astronomi nu poate fi luat ca probă privitoare la care este prima zi a unei luni. Cu toate acestea, dacă persoana care îi întreabă este satisfăcută și asigurată de rezultatele acestora, atunci trebuie să acționeze conform acestei informații.
Dacă Luna este sus pe cer sau apune târziu, acestea nu pot fi luate drept indicații că noaptea precedentă a fost și prima noapte a lunii. La fel, dacă Luna are halo în jurul ei, aceasta nu este și probă că în noaptea anterioară a fost Lună Nouă.
Dacă o persoană nu poate stabili prima zi a lunii-ramadhan și nu începe să postească, însă mai apoi se dovedește că noaptea precedentă a fost de fapt prima noapte de ramadhan, persoana respectivă trebuie să realizeze qadha pentru ziua nepostită.
Dacă într-o așezare se confirmă care este prima zi a lunii, atunci se certifică și în alte așezări care sunt unite de același orizont. În această chestiune, înțelesul expresiei „de-a avea un orizont comun” este acela că, de s-a văzut Luna Nouă într-un loc, există clara posibilitate de-a fi văzută și în alte locuri, atâta vreme cât nu există vreun impediment precum norii sau altele.
Un anunț venit din alt loc (o telegramă, de exemplu) nu poate certifica prima zi dintr-o lună decât atunci când este bazat pe mărturia a două persoane juste (‘adil) sau o sursă demnă de încredere din perspectiva Legii (shari’ah).
Dacă o persoană nu știe de este ultima zi din luna-ramadhan sau prima zi din shawwal, atunci trebuie să țină post în acea zi. Dacă în cursul zilei respective află că este prima zi din luna-shawwal, atunci trebuie să întrerupă postirea.
Dacă o persoană încarcerată nu poate constata sosirea postului de ramadhan, trebuie atunci să acționeze conform probabilității care, conform estimării sale, este cea mai puternică. Dacă faptul acesta nu este posibil, persoana va alege conform impresiei cele mai puternice privitoare la care ar fi luna ramadhan și va posti în consecință; totuși, va trebui să țină minte exact ce interval de timp a ales, astfel că, de află mai târziu că a postit înainte de adevăratul ramadhan, va trebui să realizeze qadha corespondentă. Însă dacă află că postirile sale au fost în adevăratul ramadhan ori după acesta, atunci nu are nici o obligație privitoare la qadha.

Postiri harām și makrūh

Este harām să se postească în ziua de Eid ul-Fitr și în ziua de Eid ul-Azha. Este de asemenea harām să se postească formulând intenție pentru prima postire din luna-ramadhan într-o zi despre care persoana nu este sigură de este ultima zi din luna-sha’ban ori prima zi din luna-ramadhan.
Este harām pentru o soție să țină un post mustahab dacă, procedând astfel, nu va fi în stare să răspundă datoriei sale către soțul său. Precauția obligatorie este că și în cazul în care ar putea să-și facă datoria față de soț, ea nu trebuie să facă o postire recomandată fără permisiunea soțului.
Este harām pentru fii ori fiice să facă o postire mustahab dacă faptul produce suferință sufletească părinților.
Dacă un fiu face o postire mustahab fără permisiunea tatălui, tatăl interzicându-i să postească de-a lungul zilei, atunci fiul trebuie să întrerupă postirea dacă neascultarea sa ar răni sufletește pe tatăl său.
Dacă o persoană știe că ținerea postului nu-i produce incoveniente, atunci trebuie să postească, chiar dacă medicul său îl avertizează că i-ar fi dăunător. Dacă o persoană este sigură ori are sentimentul că o postire i-ar face rău, atunci trebuie să nu postească, chiar dacă medicul i-o recomandă. Dacă persoana ține post în aceste circumstanțe, postirea sa nu va fi validă când se dovedește că, de fapt, a produs neajunsuri, sau când nu s-a făcut formulând niyyat de qurbat.
Dacă o persoană are puternicul sentiment că postirea îi va face rău și, având acest sentiment, în mintea sa se naște frica, cum și în cazul în care ce simte este văzut ca firesc de ceilalți, atunci nu trebuie să postească; dacă totuși o face, atunci nu va fi o postire validă [deoarece a produs neajunsuri și a fost făcută fără intenția mulțumirii lui ‘Allāh].
Dacă o persoană, care crede că postul nu-i este dăunător, postește totuși, iar după perioada-maghrib își dă seama că i-a făcut considerabil rău, atunci, pe baza unei precauții obligatorii, trebuie să realizeze qadha pentru ziua respectivă.
Pe lângă postirile menționate aici, există și alte postiri harām ale căror detalii sunt de găsit în cărțile pe această temă.
De ziua ‘Ashura, a X-a din luna-muharram, este makrūh să se postească. La fel, este makrūh să se postească într-o zi despre care cineva nu este sigur de este ziua de ‘Arafa ori Eid ul-Azha.

Postiri mustahab

Faptul de-a posti este recomandabil (mustahab) în oricare zi a anului, cu excepția zilelor în care postirea este harām sau makrūh. Câteva din aceste zile ce au fost îndeosebi recomandate sunt menționate aici:

prima și ultima zi de joi a fiecărei luni și prima miercuri ce vine după a zecea zi dintr-o lună; dacă o persoană nu face aceste postiri, este mustahab să realizeze qadha corespunzătoare. Cînd persoana nu este în stare să postească, este recomandabil să dea unui sărac fie 1 mud de mâncare, fie moneda de argint prescrisă;
a XIII-a, a XIV-a și a XV-a zi a fiecărei luni;
în toate zilele ținând de rajab și shaban sau în cât de multe zile este posibil să se postească; poate fi și într-o singură zi numai;
ziua de eid nawroz;
din ziua a IV-a până în ziua a IX-a a lunii-shawwal;
în ziua a XXV-a și în ziua a XXIX-a a lunii-zī qa’dah;
din ziua I-a până ziua a IX-a (de exemplu, ziua-‘Arafa) a lunii- zi ul-hajj; dacă însă din cauza slăbiciunii create de postire, nu este posibil pentru o persoană să recite dua de ‘Arafa, atunci postirea în acea zi este makrūh;
ziua plină de auspicii a sărbătorii-ghadir (a XVIII-a zī ul-hajj);
ziua plină de auspicii mubahala ( a XXIV-a zī ul-hajj);
I-a, a III-a și a VII-a zi de a lunii-muharram;
ziua de naștere a Sfântului Profet (a XVII-a din luna rabi’ ul-awwal);
a XV-a zi de jumadi’ ul-awal;

Postul este de asemenea recomandat în a XXVII-a zi din luna rajab, ziua în care Profetul (s.a.w.) și declarat Darul Profeției.

Dacă o persoană face o postire mustahab, nu este obligatoriu s-o ducă până la capăt. De fapt, dacă un frate întru credință invită persoana respectivă la masă, este recomandabil să accepte invitația, putând să întrerupă postirea de peste zi, chiar dacă asta se petrece după timpul-zuhr.

Precauții mustahab

Chiar dacă ar putea să nu postească, pentru persoanele enumerate aici, este recomandabil în luna-ramadhan să se abțină de la acele acțiuni care invalidează o postire:

un călător care, în cursul călătoriei, a comis o acțiune ce invalidează postirea și care călător ajunge înainte de timpul-zuhr în orașul natal sau într-un loc unde intenționează să stea 10 zile;
un călător care ajunge după zuhr acasă ori în locul unde vrea să stea 10 zile; aceeași regulă se aplică dacă ajunge în locurile numite înainte de timpul-zuhr și dacă are întreruptă postirea încă din timpul călătoriei;
un bolnav care se recuperează după timpul-zuhr sau care, chiar dacă s-a recuperat înainte de amiază, va fi comis acțiuni care invalidează postirea; atunci când nu a făcut nici o acțiune invalidantă, obligația sa este să urmeze cele spuse în #1576;
femeie căreia, în cursul zilei, i-a încetat menstruația ori sângerarea post-partum.

1759. Este mustahab ca o persoană să întrerupă postirea sa după oferirea de rugăciuni-maghrib și ‘isha. Totuși, dacă tinde neapărat să mănânce și dorința îi este atât de mare că nu se poate concentra în rugăciuni, ori dacă cineva o așteaptă să termine, atunci este mai bine să întrerupă mai întâi postirea și să ofere mai târziu rugăciunile. Totuși, pe cât de mult posibil, persoana trebuie să încerce a oferi rugăciunile la timpul prescris acestora (fedhīlat).

Următorul: Khums

Anterior: Postirea (partea I)

Înapoi la Cuprins

Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului