Tayammum
Purificarea cu pământ (tayammum) trebuie realizată în loc de spălarea rituală (wudhu) sau îmbăierea generală (ghusl) în următoarele 7 împrejurări:
Prima. Atunci când nu este posibil să se procure apă suficientă pentru wudhu și ghusl.
- Dacă se întâmpla ca o persoană să se afle într-o arie geografică foarte populată, până ce își pierde orice speranță că va găsi, trebuie să depună cele mai mari eforturi în procurarea apei pentru wudhu sau ghusl. Dacă se întâmplă să se afle în deșert, trebuie să caute apă în calea sa ori în locurile apropiate rutei. Iar în cazul în care terenul este foarte accidentat sau cu pădure deasă și este dificil de umblat, atunci trebuie să caute apă în cele patru puncte cardinale, pe o distanță pe care ar acoperi-o una sau două aruncături de săgeată. (O distanță de săgeată înseamnă aproape 200 de pași)[1].
- Dacă din cele patru direcții, unele sunt cu teren accidentat [cu obstacole naturale] și altele sunt cu teren plan, liber, atunci persoana în cauză trebuie să caute la până la o distanță de două aruncări de săgeată pe terenul plan și până la o distanță de o aruncătură de săgeată pe terenul accidentat.
- Nu este obligatoriu pentru o persoană să caute apă în direcția unde este sigură că nu va găsi.
- În cazul în care timpul rămas pentru realizarea de namaz nu este scurt și este sigură sau simte că apa se găsește la o distanță mare, persoana trebuie atunci să plece în procurarea apei, cu condiția ca mergerea într-acolo să nu fie extrem de dificilă și distanța să nu fie neașteptat de lungă. Iar dacă doar bănuie că ar putea fi apă, atunci nu este necesar pentru persoană să meargă într-acolo.
- Nu este necesar ca persoana interesată în obținerea apei să meargă ea însăși în căutare;în acest scop, poate trimite pe cineva de încredere. În plus, este suficient dacă merge cineva pentru toți oamenii prezenți.
- Dacă o persoană simte cum că ar putea fi ceva apă în proviziile care sunt transportate, ori la oamenii din convoi, ori la locul de tabără, atunci trebuie să caute peste tot până ce se convinge că nu există apă deloc ori până ce nu mai are nădejdea să găsească.
- Dacă o persoană a căutat apă fără să găsească până chiar înainte de timpul destinat pentru namaz și încă se mai găsește la locul unde caută atunci când rugăciunile au început deja, atunci, ca precauție recomandată și în cazul în care simte că ar putea găsi totuși apă, trebuie să continue să caute.
- Dacă o persoană a căutat apă până după începerea rugăciunilor, negăsind nimic, și a rămas prin locul căutării până la timpul următoarelor rugăciuni, simțind că ar putea găsi apa căutată, atunci, ca precauție recomandată, ea trebuie să continue căutarea.
- În cazul în care timpul până la rugăciuni este scurt, ori există teama de hoți sau animale sălbatice, ori când căutarea apei este foarte dificilă, atunci nu este obligatoriu pentru o persoană să plece în căutarea apei.
- Dacă o persoană nu a căutat apă până la timpul când rugăciunile [din orarul prescris] ar cere să se facă rugăciuni compensatorii (qadha), în ciuda faptului că ar fi găsit apa de ar fi încercat, atunci persoana respectivă a comis un păcat, însă rugăciunile sale precedate doar de tayammum vor fi valide.
- În cazul în care o persoană este sigură că nu poate avea apă și, prin urmare, nu pleacă să caute și își face rugăciunile precedate doar de tayammum, însă după rugăciuni își dă seama că, de ar fi făcut un efort, ar fi adus în cele din urmă apă, atunci, ca precauție obligatorie, ea trebuie să realizeze wudhu și să repete rugăciunile.
- În cazul în care o persoană nu dă de apă după căutarea sa și, după ce va fi făcut rugăciunile cu tayammum, află că exista totuși apă în locul în care a căutat, atunci, totuși, rugăciunile sale sunt valide.
- Dacă o persoană a crezut că timpul pentru rugăciuni era scurt și din cauza aceasta, fără să mai fi plecat în căutarea apei, s-a rugat făcând doar tayammum, iar mai apoi, după rugăciuni, însă înainte de terminarea timpului prescris de rugăciuni, a aflat că mai era timp pentru a căuta apă, atunci, ca precauție obligatorie, trebuie să repete rugăciunile.
- În cazul în care timpul pentru namaz a început și persoana a terminat deja wudhu, atunci nu trebuie să permită ca wudhu să devină invalid, dacă știe că nu va fi în stare să găsească apă ori să realizeze iarăși wudhu. Ca precauție obligatorie, cel în cauză nu trebuie să-și invalideze în mod intenționat spălarea rituală (wudhu). Totuși, un bărbat poate întreține relații sexuale cu soția sa, chiar dacă știe că nu va ajunge să realizeze ghusl.
- La fel, dacă o persoană este cu wudhu realizată înainte ca timpul de rugăciuni să înceapă și a știut că, în cazul în care ar fi făcut wudhu invalidă, nu ar fi fost posibil pentru ea să obțină apă, atunci, precauția recomandată este ca să-și mențină validă wudhu realizată. Ca precauție obligatorie, persoana nu trebuie să-și invalideze wudhu într-un mod deliberat.
- Dacă o persoană are exact cantitatea de apă suficientă pentru wudhu sau ghusl și știe că, aruncând-o, nu va mai avea ocazia să obțină alta, atunci este haram s-o arunce dacă timpul de rugăciuni a început deja; ca precauție obligatorie, persoana nu trebuie să arunce apa, nici măcar atunci când timpul de rugăciuni a început.
- Dacă o persoană știa că nu va avea apă și cu toate acestea și-a invalidat spălarea rituală (wudhu) sau a aruncat apa după ce timpul de rugăciuni a început, atunci ea a comis un păcat, însă rugăciunile pe care le-a făcut precedate de tayammum sunt adecvate (hasan). Totuși, precauția recomandată este ca să ofere compensație (qadha) relativă la rugăciuni.
A doua.
- În cazul în care o persoană nu poate să procure apă din cauza fie a slăbiciunii, fie a vârstei inaintate, fie că se teme de hoți și de animale sălbatice, fie că nu are mijloce dea aduce apa de la sursă, atunci ea trebuie să realizeze tayammum. Aceeași regulă se aplică dacă procurarea apei este extrem de dificilă; în această ultimă situație, dacă în ciuda dificultății, persoana nu face tayammum, însă face wudhu, atunci wudhu ce-a realizat-o este validă.
- Dacă pentru scoaterea apei dintr-o fântână sunt necesare o găleată, o sfoară și alte mijloace asemănătoare, iar persoana ce se ocupă cu aceasta este obligată să le obțină sau să le împrumute de la cineva, atunci persoana trebuie să le obțină chiar dacă are de plătit mult mai mult decât se face în mod obișnuit. La fel, ea trebuie să cumpere apa, chiar dacă este vândută la un preț mai mare; dacă totuși, procedând astfel, condiția sa economică este foarte afectată, nu este obligatoriu pentru persoana respectivă să facă rost de mijloace ori de apă.
- Dacă o persoană, pentru procurarea apei trebuie să se împrumute cu bani, atunci trebuie să ia împrumutul. Cu toate acestea, dacă știe sau simte că nu va fi în stare să întoarcă banii împrumutați, atunci nu este obligatoriu pentru ea să se împrumute.
- Dacă săparea unei fântâni nu implică prea multe greutăți, atunci persoana interesată trebuie să sape o fântână pentru a obține apa necesară.
- Dacă i se dă de către altă persoană apa necesară, fără vreo obligație [din partea celui ce îi dă], atunci trebuie să accepte apa dată.
A treia.
- În cazul în care cineva se teme că folosind apa își pune viața în pericol sau că poate suferi vreo boală, vreo afecțiune fizică, sau că boala de care deja suferă se poate prelungi ori acutiza, sau că în tratamentul ei pot apărea complicații, atunci persoana respectivă poate să realizeze doar tayammum. Totuși, dacă persoana poate evita neajunsul prin folosirea de apă călduță, atunci ea poate să pregătească apă caldă și să facă wudhu ori ghusl când este necesar.
- Pentru persoana respectivă nu este necesar să fie sigură că apa i-ar dăuna. Astfel, dacă simte că există probabilitatea vreunui neajuns, iar această probabilitate este sprijinită de opinia publică, dând curs unor temeri, atunci poate face doar tayammum.
- Dacă o persoană are o boală de ochi și apa i-ar face rău, atunci poate să facă doar tayammum.
- Dacă în baza credinței sau fricii că apa i-ar face rău o persoană face tayammum, însă descoperă înainte namaz că nu s-a întâmplat așa, atunci purificarea cu pământ este invalidă. Iar dacă își dă seama de aceasta după ce va fi făcut rugăciunile, atunci ea trebuie să ofere din nou rugăciuni, însă precedate de wudhu sau ghusl.
- Dacă o persoană a fost sigură că apa nu o să-i facă rău și a realizat wudhu sau ghusl, însă mai târziu și-a dat seama că apa i-a dăunat, atunci wudhu sau ghusl vor fi invalide.
A patra.
- Dacă o persoană se teme că, după ce va fi folosit apa la îmbăierea generală sau la spălarea rituală, va suferi rău de sete, atunci poate să realizeze doar tayammum. Tayammum, purificarea cu pământ, este permisibilă în următoarele 3 cazuri:
- dacă o persoană se teme că prin folosirea apei la ghusl ori wudhu va suferi de-o sete acută, având drept consecință boala sau moartea, ori că va suferi dificultăți fizice intolerabile;
- dacă o persoană se teme că slujitorii săi, a căror protecție este responsabilitatea sa, s-ar putea îmbolnăvi ori ar putea să moară din cauza setei;
- dacă o persoană se teme că, din lipsă de apă, ceilalți oameni sau animalele din grijă ar putea să sufere vreo îmbolnăvire sau ar putea să devină neliniștite.
În afară de aceste 3 condiții menționate, nu este permisibil să se realizeze tayammum atâta vreme cât există apă suficientă la dispoziție.
- Dacă o persoană are pentru wudhu sau ghusl pe lângă apa curată, pak, și apă murară, najis, destulă pentru băut, atunci trebuie să păstreze apa pak pentru băut și să facă pentru rugăciuni tayammum. Atunci cînd apa este necesară doar pentru setea celor depinzând de ea, persoana respectivă poate păstra apa curată pentru wudhu și ghusl, lăsîndu-i pe aceia să-și potolească setea cu apa najis, indiferent dacă respectivii știu sau nu despre impuritate, indiferent dcă le pasă de asta sau nu. În cazul în care apa este necesară pentru un animal sau pentru un minor, atunci acestora li se va da ca să bea apă najis, iar apa pak va fi folosită pentru wudhu sau ghusl.
A cincea.
- În cazul în care corpul sau veșmântul unei persoane este najis și ea nu are decât atâta apă cât s-ar consuma dacă ar face wudhu sau ghusl, ori dacă n-ar mai fi apă deloc după spălarea corpului sau veșmântului, atunci persoana respectivă trebuie să-și curețe corpul sau veșmântul și să facă namaz precedat de tayammum. Dar dacă nu are nimic cu care să realizeze tayammum, atunci trebuie să utilizeze apa pentru ghusl sau wudhu și să se roage având corpul sau îmbrăcămintea najis.
A șasea.
- Dacă o persoană are doar apă sau un recipient pe care nu are permisiunea să le utilizeze, cum în cazul în care sunt obținute ilicit, atunci, în loc de ghusl și wudhu, ea trebuie să facă tayammum.
A șaptea.
- În cazul în care timpul rămas pentru namaz este atât de scurt încât o persoană ce face ghusl sau wudhu ar fi obligată să ofere toate rugăciunile ori o parte din ele după timpul prescris, atunci ea trebuie să facă tayammum.
- Dacă o persoană amână intenționat rostirea rugăciunilor până ce nu mai rămâne deloc timp pentru ghusl sau wudhu, atunci ea comite un păcat, însă rugăciunile precedate de tayammum vor fi valide; cu toate acestea, precauția recomandată este ca trebuie să realizeze qaha pentru rugăciuni.
- Dacă o pesoană nu este sigură în privința timpului rămas pentru rugăciuni în cazul în care ar face ghusl sau wudhu, atunci ea trebuie să realizeze tayammum.
- În cazul în care o persoană realizează tayammum din cauza lipsei de timp, iar după namaz, având ocazia de-a face wudhu, nu face această purificare până ce rămâne fără apa avută, atunci va avea de realizat iarăși tayammum pentru rugăciunile următoare; acest fapt e valabil chiar și dacă prima tayammum nu a devenit invalidă, însă, desigur, cu condiția ca tayammum să continue a fi obligația sa religioasă.
- În cazul în care o persoană are apa necesară, însă din cauza timpului scurt face rugăciunile precedate de tayammum, o consecință fiind și aceea că nu mai are în posesia sa apa respectivă, atunci, ca precauție recomandată, persoana trebuie să facă tayammum iarăși pentru rugăciunile următoare, cu condiția ca tayammum să continue a fi obligația sa religioasă.
Materii îngăduite pentru tayammum
- Tayammum poate fi realizată fie cu pământ, fie cu nisip, fie cu un bulgăre de lut sau cu o piatră, însă precauția recomandată este că atunci când se are la îndemână pământ, tayammum nu trebuie realizată cu altceva. Dacă nu există pământ, atunci curățirea se poate realiza cu nisip sau cu un bulgăre de argilă, iar în absența acestora, cu o piatră.
- Tayammum mai poate fi realizată cu ghips sau cu o piatră de calcar. La fel, este îngăduit a se face tayammum cu praful adunat pe haine sau pe covoare etc., cu condiția ca să fie într-o cantitate ce ar putea fi numită pământ fin. Totuși, ca precauție recomandată, este bine să se evite folosirea prafului dacă există alternativă cum, de asemenea, pecauția recomandată este să se evite ghipsul copt, calcarul, pietrele.
- Dacă o persoană nu poate găsi pământ, nisip, bulgăre de lut sau piatră, atunci trebuie să realizeze tayammum cu noroi; însă dacă nici asta nu se are la dispoziție, atunci cu praful ce se găsește pe haine sau pe covoare, chiar dacă nu se găsește în cantitatea care ar putea fi numită pământ fin. Iar în extrem, dacă nici una din aceste substanțe nu este la îndemână, atunci, pe baza unei precauții recomandate, persoana poate să se roage fără să facă tayammum, rămânând obligatoriu pentru ea să repete mai târziu rugăciunile în forma qadha.
- Dacă o persoană poate obține pământ prin scuturarea unui covoraș etc., atunci realizarea de tayammum cu praf [luat din altă parte] nu va fi corectă. Similar, dacă poate usca noroiul și obține pământ din acesta, atunci tayammum doar cu noroi umed va fi incorectă și invalidă.
- În cazul în care o persoană nu are apă, însă are zăpadă sau gheață, atunci, dacă e posibil, poate s-o amestece cu apă și să realizeze wudhu și ghusl. Dacă nici așa nu este posibil să facă și, de asemenea, nu are nici o materie permisă cu care să realizeze tayammum, atunci este necesar să dea qadha după timpul de namaz. Cu toate acestea este mai bine dacă face părțile de wudhu sau ghusl umede, folosind zăpada sau gheața; când nici chiar aceasta nu este posibil, atunci poate realiza tayammum cu zăpadă sau gheață și să ofere rugăciunile la timpul prescris.
- Dacă o materie precum paiele, datorită căreia tayammum ar fi invalidă, este amestecată cu lutul sau nisipul, atunci nu se poate realiza tayammum cu aceasta. Totuși, dacă paiele sunt atât de puține încât nu se disting în lutul ori în nisipul folosit, atunci tayammum este validă.
- În cazul în care o persoană nu posedă nici una din materiile permise cu care să realizeze tayammum, atunci ea trebuie s-o obțină cumpărând-o sau prin modalități asemănătoare.
- Realizarea de tayammum cu noroi adunat de pe un perete este validă, însă precauția recomandată este ca, în cazul în care are la dispoziție pământ sau lut, să nu facă tayammum cu pământ umed sau noroi.
- Materia cu care o persoană realizează tayammum trebuie să fie pură, pak, iar dacă nu are nici o altă materie care, folosind-o, ar face tayammum să fie corectă, atunci nu este obligatoriu pentru persoana respectivă să ofere rugăciunile. Cu toate acestea, persoana trebuie să dea qadha șiș la fel, este mai bine dacă se roagă la timpul prescris.
- Dacă o persoană este sigură că tayammum realizată cu o materie anume a fost validă și că a făcut-o conform prescripțiilor, însă ajunge mai apoi să știe că tayammum realizată este invalidă, atunci va repeta rugăciunile precedate de acea tyammum.
- Materia utilizată pentru tayammum nu trebuie să fi fost obținută ilicit ori fără permisiunea posesorului de drept. Tayammum cu materii însușite ilicit (pământ, etc.) va fi considerată ca invalidă.
- Tayammum care se realizează într-un spațiu, într-un loc luat în posesie ilicit nu este invalidă. De aici se înțelege că în cazul în care, pentru tayammum, o persoană își lovește mâinile pe pământul propriu, însă apoi intră pe pământul ce-i în proprietatea altei persoane fără a obțiune permisiunea de a-și curăța mâinile pe frunte, atunci, cu toate că a comis păcatul de-a fi trecut pe proprietatea altcuiva, tayammum ce realizează este corectă și validă.
- În cazul în care cineva realizează tayammum cu materii obținute ilicit, fie din uitatare, fie din neglijență, atunci, cu toate acestea, tayammum va fi validă. În cazul în care chiar persoana în cauză a obținut ilicit materia necesară, însă mai apoi a uitat cum a obținut-o, atunci tayammum realizată cu aemenea materie nu poate fi considerată ca fiind validă.
- Dacă o persoană se află încarcerată într-un loc ilicit și atât apa, cât și pământul din acel loc sunt ilicite, atunci ea poate totuși realiza tayammum.
- Pe baza unei precauții obligatorii, dacă este posibil, materia pe care o persoană o folosește la tayammum trebuie să se prindă de mână, iar după curățarea cu ea, să mai rămână încă pe mâini urme ale acesteia.
- A realiza tayammum cu pământul luat dintr-un puț, cu praful din stradă, cu pământ salin pe care nu există încă un strat de sare, este makruh; oricum, dacă pământul salin are și un strat de sare, atunci tayammum va fi considerată ca invalidă.
Metoda de a realiza tayammum în loc de ghusl ori wudhu
- Atunci când se realizează tayammum în loc de ghusl sau wudhu sunt obligatorii următoarele operații:
- [formularea] intenției (niyyat);
- lovirea sau ținerea cu ambele palme a materiei cu care se realizează tayammum validă; precauția obligatorie este folosirea ambelor palme, unite;
- curățirea ori netezirea întregii frunți cu palmele ambelor mâini și, ca o precauție obligatorie, mișcarea trebuie să se facă începând de la linia dintre păr și piele, podul palmelor coborând peste ambele sprâncene și pe lateralele nasului;
- trecerea palmei stângi pe întreaga față dorsală a mâinii drepte și apoi trecerea palmei drepte pe întreaga față dorsală a mâinii stângi.
- Fie că este în loc de ghusl, fie de wudhu, precauția recomandată este ca tayammum să fie realizată în următoarea ordine: mai întâi, persoana trebuie să lovească palmele de pământ pentru a curăța fruntea și dosul mâinilor, iar mai apoi, să lovească palmele de pământ încă o dată ca să curețe dosul mâinilor.
Ordinea operațiilor în tayammum
- Dacă din uitare sau intenționat, ori chiar din neștiință, o persoană lasă necurățată chiar și cea mai mică parte a frunții ori a dosului mâinilor, atunci tayammum realizată este invalidă. Cu toate acestea, nu este necesar ca persoana să fie obsedată de detalii, deoarece, dacă se poate admite la modul obișnuit că fruntea și partea dorsală a mâinilor au fost curățate, atunci aceasta este de ajuns.
- Pentru ca o persoană să fie sigură că partea dorsală a mâinilor a fost curățată, curățirea trebuie să se facă începând din zona de deasupra pieptului, însă curățirea între degete nefiind necesară.
- Ca precauție, fruntea și dosul mâinilor trebuie curățate de sus în jos, operațiile acestea făcându-se succesiv, fără întrerupere. Dacă o persoană întrerupe succesiunea curățării într-atât de mult timp, că nu se mai poate spune că face tayammum, atunci curățirea sa va fi considerată ca invalidă.
- În timp ce se se exprimă intenția (niyyat), nu este necesar să se determine că o tayammum particulară este substitut pentru wudhu sau pentru ghusl. Totuși, dacă o persoană are de făcut de două ori tayammum, atunci trebuie să-și specifice în mod clar care din ele este în loc de wudhu și care, în loc de ghusl. Dacă din cauza vreunei greșeli, persoana ajunge chiar să nu determine corect scopul unei tayammum, ce îi revine ca obligație, atunci, totuși, curățirea va fi considerată ca fiind corectă atâta vreme cât persoana este conștientă că-și face datoria religioasă.
- Ca precauție recomandată, fruntea, palmele și dosul mâinilor unei persoane ce dorește să facă tayammum trebuie să fie pak.
- În vederea realizării de tayammum, persoana respectivă trebuie să-și scoată inelul ce-l poartă și să îndepărteze de pe frunte, de pe palme sau de pe partea dorsală a mâinilor, orice ar împiedica curățirea, cum ar fi orice este lipit de acestea.
- În cazul în care o persoană are o rană pe frunte sau pe partea dorsală a mâinilor și dacă este legată cu un bandaj sau pansament ce nu poate fi îndepărtat, atunci trebuie să-și treacă palmele peste el. Iar dacă și palma este rănită și bandajată astfel că pansamentul nu poate fi îndepărtat, atunci trebuie să treacă palma peste materia care este folosită în tayammum și apoi să-și curețe fruntea și partea dorsală a mâinilor.
- Nu este nici o problemă dacă există păr pe față sau pe partea dorsală a mâinilor. În cazul în care cumva părul cade pe frunte, trebuie împins către spate.
- Dacă o persoană simte că există ceva care, aflat pe față sau pe partea dorsală a mâinilor, ar împiedica realizarea de tayammum, ceva care în mod obișnuit este cunoscut că împiedică curățirea, atunci persoana trebuie să verifice și să se asigure că piedica respectivă este îndepărtată.
- Dacă obligația religioasă a unei persoane este de-a realiza tayammum și nu o poate realiza ea însăși, atunci ea trebuie să solicite ajutorul altcuiva. Acel care ajută trebuie să o facă pe persoana interesată să realizeze tayammum cu propriile mâini. Totuși, dacă faptul acesta nu este posibil, atunci cel care asistă trebuie să ia el însuși materia care este permisă în tayammum și apoi să curețe fața și mâinile persoanei ce trebuie să facă tayammum. Într-un prim caz, niyyat pentru tayammum a persoanei interesate este de ajuns, însă, ca precauție obligatorie, atât cel interesat, cât și cel care îl asistă, trebuie să exprime niyyat în ambele cazuri.
- Dacă în timp ce realizează tayammum o persoană nu este sigură de a uitat sau nu să facă o anumită operațiune, atunci trebuie s-o ignore, în cazul în care a trecut de acea parte, iar dacă nu a ajuns încă s-o facă, atunci trebuie s-o facă.
- Dacă după ce și-a curățat mâna stângă o persoană nu este sigură de-a realizat sau nu corect tayammum, atunci, totuși, tayammum este validă. Dar dacă dubiul său despre curățarea mâinii stângi apare înainte de-a se putea spune că a trecut de etapa respectivă, atunci trebuie să-și curețe mâna stângă.
- În cazul unei persoane a cărei obligație este tayammum [ca substitut pentru wudhu ori ghusl], dacă nu speră să înceteze motivul [legal, în virtutea căreia face tayammum în loc de wudhu sau ghusl][2] de-a lungul timpului de namaz, atunci ea poate să facă tayammum. Totuși, în cazul în care realizează tayammum pentru unele acte obligatorii sau recomandate și scuza sa (în baza căreia tayammum îi revine ca obligație religioasă) continuă până ce timpul de rugăciuni a început, persoana își poate oferi rugăciunile cu acea tayammum.
- Dacă o persoană a cărei obligație este tayammum știe că motivul său va continua până la sfârșitul timpului pentru namaz, și nu există speranța că va înceta, atunci ea poate oferi rugăciuni precedate de tayammum chiar în prima parte a timpului. Însă dacă știe că motivul său va înceta să existe la terminarea timpului, atunci trebuie să aștepte și să ofere rugăciuni cu wudhu sau ghusl conform situației. De fapt, dacă speră cât de puțin că motivul său ar putea să înceteze către sfârșitul timpului de namaz, nu-i va fi permis să realizeze tayammum și să se roage până ce nu-i va fi devenit clar că altfel nu se poate.
- Dacă o persoană. ce nu poate realiza wudhu sau ghusl, este sigură sau consideră probabil că motivul său nu va înceta, atunci poate oferi qadha cu tayammum pentru rugăciunile trecute. Totuși, dacă motivul său încetează după toate acestea, atunci, ca precauție recomandată, persoana trebuie să ofere din nou acele rugăciuni precedate de wudhu sau ghusl. În cazul în care nu-și pierde cu totul speranța că motivul său va înceta, atunci persoana nu poate face tayammum pentru rugăciunile qadha.
- Pentru o persoană care nu poate face ghusl sau wudhu este permis să ofere, însoțite de tayammum, rugăciunile recomandabile (mustahab) zilnice al căror orar este stabilit. Totuși, dacă persoana are speranța că motivul său ar putea să înceteze a exista înainte ca timpul de rugăciuni să se termine, atunci, ca precauție obligatorie, ea nu trebuie să ofere rugăciunile recomandate în timpul primei părți al timpului alocat lor.
- Dacă o pesoană face ghusl în starea de jabira și realizează ca măsură de precauție tayammum, iar după ce se va fi rugat experimentează un hadath minor (o acțiune ce întrerupe wudhu, cum ar fi eliminarea de vânturi sau urinarea), atunci ea trebuie să facă wudhu pentru rugăciunile următoare. În cazul în care acțiunea hadath s-a petrecut înainte de a se fi rugat, atunci, de asemenea, trebuie să facă wudhu.
- Dacă o persoană realizează tayammum în baza faptului că nu există apă la dispoziție ori pentru oricare alt motiv, tayammum realizată devine invalida de îndată ce motivul său încetează să existe.
- Ceea ce invalidează wudhu invalidează de asemenea și tayammum care substituia acea wudhu. La fel, ceea ce invalidează ghusl invalidează de asemenea și acea tayammum care substituie respectiva ghusl.
- Dacă o persoană are ca obligație realizarea câtorva îmbăieri generale obligatorii (wajib aghāl), însă nu le poate face, îi este permis să realizeze doar o tayammum în locul tuturor acelor aghal, însă precauția recomandată este ca pentru fiecare ghusl să realizeze o tayammum separată.
- Dacă o persoană care nu poate realiza ghusl dorește să facă o acțiune pentru care ghusl este obligatorie, atunci ea trebuie să relizeze tayammum pentru ghusl. Iar o persoană care nu poate realiza wudhu, dacă dorește să realizeze o acțiune pentru care wudhu este obligatorie, atunci ea trebuie să realizeze tayammum în loc de wudhu.
- Dacă o persoană realizează tayammum în loc de ghusl ce s-ar face pentru janabat, atunci nu este necesar să realizeze wudhu pentru oferirea rugăciunilor. Totuși, dacă realizează tayammum în loc de alte îmbăieri generale (aghāl), atunci, ca precauție recomandată, ea trebuie de asemenea să realizeze wudhu. Iar atunci când nici wudhu nu poate face, persoana trebuie să facă altă tayammum în loc de wudhu.
- Dacă o persoană realizează tayammum în loc de ghusl ce s-ar face pentru janabat și mai apoi comite acte ce invalidează wudhu, cum și dacă nu poate face ghusl pentru rugăciunile următoare, atunci trebuie să facă wudhu și, ca precauție recomandată, trebuie de asemenea să facă tayammum. Iar dacă nu poate face wudhu, atunci, ca precauție recomandată, persoana trebuie să realizeze tayammum cu speranța că este absolvit de responsabilitate.
- Dacă o persoană a cărei obligație este să realizeze tayammum în loc de wudhu sau ghusl astfel ca să ducă la capăt, de exemplu, o acțiune cum aceea de-a oferi rugăciuni, și dacă în prima tayammum persoana are niyyat să facă respectiva tayammum în loc de wudhu, sau în loc de ghusl, și dacă realizează a doua tayammum cu niyyat de a-și îndeplini datoria religioasă, atunci acestea sunt suficiente.
- Dacă o persoană a cărei obligație religioasă este tayammum realizează tayammum pentru o acțiune, atunci ea poate realiza toate acele acțiuni care trebuie însoțite de wudhu sau ghusl, dar atâta vreme cât tayammum pe care-o realizează și scuza sa sunt justificate. Totuși, dacă scuza sa a fost aceea de-a scurta timpul pentru namaz, sau dacă a realizat tayammum pentru namaz-e-mayyit, sau ca să meargă la culcare în pofida faptului că avea apă la dispoziție, atunci tayammum ce-a realizat-o este validă doar în privința intenției și a scopului.
- În unele cazuri este mai bine dacă o persoană face qadha pentru rugăciunile ce le-a oferit cu tayammum:
- atunci când persoana s-a temut de neajunsul provocat de folosirea apei, ba încă a intrat intenționat în starea de janabat și a oferit rugăciuni cu tayammum;
- când persoana care a știut sau a bănuit că nu va fi în stare să facă rost de apă a intrat intenționat în starea de janabat și a oferit rugăciuni cu tayammum;
- cînd persoana nu a plecat intenționat în căutarea apei și aceasta până ce timpul până la rugăciuni a devenit prea scurt [pentru căutarea apei], persoana respectivă oferind totuși rugăciunile cu tayammum, însă aflând mai apoi că, de ar fi plecat în căutarea apei, ar fi fost în stare să facă rost de aceasta;
- atunci când persoana a amânat intenționat oferirea rugăciunilor și le-a oferit cu tayammum la terminarea timpului alocat;
atunci când persoana a aruncat apa, cu toate că știa sau bănuia că nu va mai putea să facă rost, iar mai apoi a oferit rugăciuni cu tayammum.
Următorul: Reguli privitoare la Namāz (partea I)
Anterior: Cadavru (mayyit)
Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului
[1] În comentariul său făcut la cartea intitulată Man la Yahzuruhul Faqih, ultimul Allama Majlisi a definit distanța acoperită de o săgeată trasă ca fiind de 200 de pași.
[2] [Nota traducătorului. Absența sau puținătatea apei este motiv pentru efectuarea purificării cu pământ, însă pe lângă acesta poate exista și alt motiv cum ar fi, de exemplu, bănuiala că omul trimis după apă nu va găsi apă deloc. Pentru persoana interesată în purificare motivul este obiectiv, iar scuza sa are acoperire legală. Regulile #722-725 și #727 se referă la continuarea sau încetarea motivului obiectiv; de exemplu, dacă omul aduce apă suficientă pentru wudhu sau ghusl, atunci motivul pentru care nu puteau fi realizate acestea încetează și devine obligatoriu să se facă wudhu sau ghusl.]