Ghusl

Ghusl-îmbăierea obligatorie

Există 7 îmbăieri obligatorii:

  • îmbăiere pentru janabat;
  • îmbăiere pentru hayz (doar pentru femei);
  • îmbăiere pentru nifas (doar pentru femei);
  • îmbăiere pentru istihaza (doar pentru femei);
  • îmbăiere pentru atingerea unui cadavru;
  • îmbăiere pentru cadavru;
  • îmbăiere ce devine obligatorie datorită rostirii unui jurământ.

Reguli privitoare la janabat

O persoană are starea de janabat din două motive:

  • actul sexual
  • descărcarea de sămânță, în timp ce persoana doarme sau este trează, puțină ori multă, cu plăcere sau fără plăcere, voluntară sau involuntară
  1. Când cineva nu este sigur dacă fluidul emis din corp este spermă, urină sau altceva, va fi considerat ca sămânță, dacă este aruncat afară cu plăcere și dacă, mai apoi, corpul este slăbit. Dacă toate sau numai o parte din aceste semne nu sunt prezente, fluidul nu va fi considerat ca fiind spermă. În caz de boală, este posibil ca lichidul seminal să nu țâșnească brusc și corpul poate să nu se vlăguiască, însă dacă emisia este însoțită de plăcere, atunci lichidul va fi considerat ca fiind spermă.
  2. Dacă fluidul emis de către o persoană sănătoasă posedă unul din semnele anterior menționate și persoana nu știe dacă fluidul respectiv a avut sau nu și alte semne, atunci, în cazul în care înainte de emisie avea realizată wudhu, va considera pentru sine ca fiind suficientă acea wudhu. Dar dacă nu era cu wudhu realizată, atunci va fi de ajuns să realizeze o dată wudhu, nemai fiind necesar să realizeze ghusl.
  3. După eliminarea seminală este mustahab pentru cineva să urineze. Dacă nu a urinat și, după ghusl, a fost notată o emisie de lichid care nu poate fi determinată ca emisie seminală sau de alt fel, atunci persoana respectivă va considera emisia ca fiind lichid spermatic.
  4. Dacă un bărbat are un act sexual cu o femeie și organul bărbătesc intră în părțile intime ale femeii până la punctul de circumcizie sau mai mult, atunci ambii intră în starea de janabat, indiferent dacă ei sunt adulți sau minori, indiferent dacă ejacularea a avut loc sau nu.
  5. În cazul în care un bărbat nu este sigur dacă penisul său a penetrat până la punctul de circumcizie, îmbăierea generală nu va fi obligatorie pentru el.
  6. Dacă (‘Allāh să ferească) un bărbat realizează un act sexual cu un animal și ejaculează, numai ghusl va fi suficientă pentru el, iar dacă nu ejaculează și are făcută wudhu la vremea realizării actului nenatural, atunci chiar și numai o ghusl va fi suficientă pentru el. Totuși, dacă însă nu avea realizată wudhu la timpul respectiv, precauția obligatorie este ca să realizeze atât ghusl, cât și wudhu. Aceleași reguli se aplică dacă cineva dă curs unui act de sodomie.
  7. Dacă se simte mișcarea lichidului seminal, dar acesta nu este emis, sau dacă persoana nu este sigură de a fost sau nu ejaculat lichidul seminal, atunci după acest fapt ghusl nu este obligatorie.
  8. Unei persoane care nu este în stare să realizeze ghusl, dar care poate realiza tayammum, îi este permis să aibă raport sexual cu soția sa chiar dacă timpul pentru rugăciunile zilnice a început.
  9. Dacă un bărbat observă că există spermă pe îmbrăcămintea sa și știe că este lichidul său seminal și nu a realizat pentru aceasta ghusl, atunci el trebuie să facă ghusl și să repete, considerându-le drept Qadha, toate acele rugăciuni despre care este sigur că le-a oferit după descărcarea seminală. Totuși, nu este necesar pentru el să repete acele rugăciuni cu probabilitatea de-a fi fost realizate de către el înainte de descărcarea seminală.

Acte interzise celor aflați în starea janabat

  1. Următoarele 5 lucruri sunt harām pentru cel impur, junub:
  • de-a atinge cu oricare parte a corpului scrierea Sfântului Coran sau înscrisul cu Numele lui ‘Allāh Preaputernicul, în oricare limbă ar fi ele. De asemenea e mai bine dacă numele sfântului Profet și al Imamilor, cum și ale lui hazrat Fatima Zahra (pacea fie asupra lor!), nu sunt atinse de către cineva în starea janabat;
  • de-a intra în Masjid ul-Haram și Masjid an Nabawi [Moscheea Sacră și Moscheea Profetului], chiar dacă aceasta presupune doar intrarea pe o poartă și ieșirea pe cealaltă;
  • de-a sta în toate celelalte masājid și, similar, pe baza unei precauții obligatorii, a sta în sanctuarele sfinților Imami; totuși, nu este nici o problemă în traversarea unei moschei [oarecare], intrând pe o poartă și ieșind pe cealaltă;
  • de-a intra într-o moschee cu intenția de-a lua ceva în afara ei sau de-a lăsa ceva în interiorul acesteia;
  • de-a recita acele versete ale sfântului Coran, la recitarea cărora realizarea de sajdah devine obligatorie; aceste versete se găsesc în 4 surat ale sfântului Coran:
  • surat Alif Lam Mim as-Sajdah, 32 : 15
  • surat Ha Mim Sajdah, 41: 38
  • surat an-Najm, 53: 62
  • surat al ‘ Alaq, 96: 19.

Lucruri care sunt makrūh pentru junub

  1. Următoarele 9 acțiuni sunt makrūh pentru junub:
  • a mânca
  • a bea

Dacă persoana, el sau ea, își spală fața, mâinile și gura, atunci a mânca și a bea în această stare nu va fi considerat makruh; iar dacă persoana își spală doar mâinile, atunci lipsa de validitate a actelor sale este redusă.

  • a recita mai mult de 7 versete ale sfântului Coran, altele decât acelea în care are loc obligatoriu sajdah;
  • a atinge cu oricare parte a corpului coperta sau marginea sfântului Coran, sau spațiul dintre rândurile scrise;
  • a ține Coranul în brațe;
  • a dormi; însă nu va fi makruh faptul de-a dormi, dacă persoana respectivă realizează wudhu sau tayammum în loc de ghusl, în baza faptului că apa nu este în cantitate suficientă;
  • a vopsi părul cu henna, etc.;
  • a aplica ulei pe corp;
  • a avea raport sexual după ihtelam, adică descărcarea seminală din timpul somnului.

Ghusl pentru janabat

  1. Ghusl pentru starea janabat este obligatorie în realizarea rugăciunilor zilnice și a altor acte de adorare. Totuși, nu este obligatorie pentru namaz-e mayyit sau pentru sajdatus sahv [aplecarea/închinarea în baza vigilenței/echivocării], pentru sajdatush shukr (închinarea de mulțumire) ori pentru sajdah obligatorie legată de recitarea a 4 versete speciale din sfântul Coran (vezi regula #361).
  2. La vremea realizării de ghusl, nu este necesar să se aibă în minte că se face o ghusl obligatorie. Este suficient dacă cineva realizează ghusl cu intenția de qurbat, adică a fi în conformitate cu poruncile lui ‘Allāh.
  3. Dacă o persoană, ce realizează ghusl cu niyyat de wajib după ce va fi fost sigură că timpul de namaz a început, ajunge să știe că, după ce a realizat îmbăierea, aceasta a fost realizată înainte ca timpul de rugăciuni să înceapă, atunci baia va fi corectă și validă.
  4. Există două metode de-a realiza ghusl, ambele fiind simultan wajib și mustahab:
  • tartibi (metoda secvențială);
  • irtimasi (prin scufundarea întregului corp).

Tartibi

  1. În această metodă, persoana trebuie să exprime mai întâi o [intenție] niyyat pentru ghusl. După aceasta, trebuie să-și spele capul și gâtul, iar apoi celelalte părți ale corpului. Este mai bine dacă se spală mai întâi partea dreaptă a corpului și apoi, partea stângă.

Și dacă o persoană, în timp ce stă în picioare sub fluxul de apă, mișcă foarte repede fiecare din aceste părți ale corpului cu intenția de-a face tartibi ghusl, atunci faptul acesta nu va fi suficient și precauția este ca persoana respectivă să nu fie mulțumită doar cu ast.

Iar dacă o persoană își spală corpul înainte de a-și spăla capul, fie intenționat, fie pentru că a uitat, fie din cauză că nu cunoaște regula, atunci ghusl este invalidă.

  1. În cazul în care o persoană și-a spălat corpul înaintea capului, atunci nu va fi necesar să repete îmbăierea. Ceea ce are persoana de făcut este ca să-și spele din nou corpul, făcând astfel ca ghusl să fie corectă.
  2. Pentru a se asigura că toate părțile (capul, gâtul și părțile corpului ce au rămas) au fost spălate în totalitate, peste tot, persoana trebuie ca atunci când spală o parte să includă și o altă parte în spălare.
  3. După ce a realizat ghusl, dacă o persoană își dă seama că a lăsat la o parte anumite părți ale corpului, dar neștiind care dintre ele, nu va mai fi necsar să-și spele capul iarăși. Persoana va spăla numai acele părți de care crede a nu le fi spălat.
  4. Dacă, după realizarea îmbăierii complete (ghusl), o persoană își dă seama că nu a spălat o anume parte a corpului, atunci este suficient să spele numai acea parte și aceasta în cazul că este partea stângă. Totuși, dacă partea uitată la spălare este cea dreaptă, atunci precauția recomandată este ca după spălarea acelei părți să spele din nou partea stângă. Iar dacă partea nespălată este capul și gâtul, atunci, după spălarea acelei părți, trebuie să spele din nou, o dată, întreg corpul.
  5. În cazul în care, după ce a completat ghusl, o persoană nu este sigură de a spălat o zonă din partea stângă sau cea dreaptă, atunci persoana trebuie să spele acea parte; dacă persoana nu este sigură dacă a spălat o zonă a capului și a gâtului, atunci, ca precauție obligatorie, ea trebuie să spele acea parte și apoi să spele iarăși partea dreaptă și cea stângă a corpului.

Irtimasi

  1. Ghusl prin metoda irtimasi este realizată fie pe moment, fie gradat. În cazul în care ghusl prin irtimasi este de făcut dintr-o dată, atunci apa trebuie să intre în contact cu toate părțile corpului dintr-o dată. Totuși, nu este necesar ca încă de la începutul îmbăierii să fie scufundat în apă întregul corp; dacă o parte a corpului este încă afară, iar mai apoi este scufundată cu niyyat de ghusl, atunci îmbăierea va fi considerată ca validă.
  2. Dacă o persoană dorește să realizeze ghusl irtimasi la modul gradat, atunci este necesar ca înainte de a începe ghusl întregul corp să se găsească în afara apei. Apoi, persoana va introduce gradat corpul în apă, cu intenția de ghusl.
  3. Dacă, după ce s-a realizat ghusl irtimasi, persoana își dă seama că apa nu a atins unele părți ale corpului, atunci ea trebuie să repete ghusl, chiar dacă partea de corp la care apa nu a ajuns este știută sau nu.
  4. Dacă o persoană nu are timp suficient pentru tartibi, atunci ea trebuie să realizeze ghusl prin metoda irtimasi.
  5. Unei persoane care a realizat iḥrām pentru hajj și umrah, nu-i este permis să realizeze ghusl prin irtimasi. Totuși, dacă persoana realizează acest fel de ghusl fără să-și dea seama, atunci ghusl va fi validă.

Reguli privitoare la ghusl

  1. Înainte de a realiza ghusl prin metoda irtimasi ori tartibi nu este necesar ca întreg corpul persoanei să fie pak. Astfel, în cazul în care corpul unei persoane devine pak în timp ce se află în apă sau turnând apă pe el cu intenția de ghusl, atunci ghusl este validă.
  2. Dacă o persoană care a intret în starea de janabat din cauza unui act nelegiuit face o baie cu apă caldă, ghusl va fi validă chiar dacă persoana transpiră în timpul îmbăierii. Însă precauția recomandată este ca persoana respecivă să facă ghusl cu apă rece.
  3. În timp ce realizează ghusl, dacă o mică parte a corpului rămâne nespălată, ghusl este invalidă. Dar nu este necesar să se spele interiorul urechii sau al nasului, precum și alte locuri ce sunt recunoscute ca interior al corpului.
  4. În cazul în care o persoană nu este sigură dacă o anumită parte a corpului este de considerat ca externă sau internă, atunci acea parte trebuie spălată.
  5. Dacă locul de împunsătură al unui cercel sau a unui obiect similar este într-atât de deschis că poate fi considerat ca zonă externă, atunci trebuie spălat; în caz contrar nu este necesară spălarea.
  6. Toate lucrurile care împiedică apa să atingă corpul trebuie îndepărtate [înainte de îmbăiere]. Dacă o persoană face ghusl înainte de-a se asigura că asemenea obstacole au fost îndepărtate, atunci ghusl este invalidă.
  7. La vremea efectuări de ghusl, dacă o persoană nu este sigură de există ceva care ar împiedica apa să atingă corpul, atunci trebuie să cerceteze și să se convingă că ornamentul respectiv nu este acolo.
  8. În timp ce realizează ghusl, persoana respectivă trebuie să spele părul scurt care, de altfel, este socotit ca parte a corpului. Spălarea părului lung nu este obligatorie. Totuși, dacă persoana face astfel ca apa să nu umezească părul lung, atunci ghusl este validă; iar dacă nu este posibil de-a face apa să intre în contact cu pielea fără a uda părul lung, atunci persoana trebuie să facă apa să atingă neapărat corpul.
  9. Toate condițiile pentru validitatea actului wudhu (cum ar fi, de exemplu, apa să fie pură și nu fi fost murdărită) se aplică de asemenea și în privința validității actului ghusl. Totuși, privitor la ghusl, nu este necesar faptul de-a spăla corpul de sus în jos, de la cap. Mai mult, în cazul de tartibi ghusl nu este necesar să se spele corpul imediat după spălarea capului și gâtului. Nu este nici o problemă, prin urmare, dacă există o pauză între spălarea care i se face capului și gâtului și spălarea corpului. Nu este necesar pentru persoana ce se spală să spele în același interval de timp capul, gâtul și corpul. Totuși, dacă o persoană este incontinentă, dacă nu este în stare să rețină urina și fecalele pentru timpul necesar de rugăciuni de după ghusl, atunci ea trebuie să facă ghusl dintr-o dată și, imediat, să treacă la realizarea rugăciunilor.
  10. Dacă o persoană folosește baia publică cu intenția de-a amâna plata către proprietarul acesteia și aceasta fără consimțământul exprimat al proprietarului, atunci ghusl va fi invalidă, chiar dacă mai târziu este făcut să acceepte această înțelegere.
  11. Dacă proprietarul unei băi publice este de acord să se realizeze ghusl pe baza creditului și dacă persoana ce urmează a face ghusl intenționează să nu-i plătească taxa de folosire sau intenționează să plătească din bani câștigați ilegal, atunci ghusl este invalidă.
  12. Dacă o persoană plătește propritarului unei băi publice din acei bani din care nu s-a plătit încă cincimea (vezi regula #1760), atunci persoana respectivă face o acțiune păcătoasă; cu toate acestea ghusl va fi validă, iar răspunderea pentru khums rămâne.
  13. Dacă o persoană închiriază o baie publică pentru ghusl, însă mai înainte de începerea propriu-zisă a ghusl persoana face în plus acțiunea de curățire a anusului cu aceeași apă din baia publică, devenind astfel îndoielnic faptul dacă proprietarul va mai fi de acord cu realizarea de ghusl, atunci persoana va căuta să obțină acceptul proprietarului înainte de realizarea îmbăierii. În caz contrar, ghusl va fi invalidă.
  14. Când o persoană, el sau ea, nu este sigură dacă a făcut sau nu ghusl, atunci trebuie să realizeze ghusl. Totuși, dacă îndoiala îi apare în minte după ce va fi făcut ghusl, dacă a realizat-o corect sau nu, atunci nu mai este nevoie să facă iar ghusl.
  15. Dacă o persoană urinează ori elimină gaze (sau face orice acțiune care invalidează wudhu) în timp ce face ghusl, atunci nu este nevoie să renunțe la partea de ghusl ce a făcut și să înceapă ghusl din nou. De fapt, persoana poate continua cu aceeași ghusl până la final. Oricum, ca precauție obligatorie, în această situație, persoana va trebui să realizeze și wudhu.
  16. Dacă înainte de qadha o persoană are foarte puțin timp la dispoziție, atunci, în loc de ghusl, ea trebuie să realizeze tayammum. Totuși, dacă o asemenea persoană face ghusl cu impresia că există timp suficient pentru ghusl și pentru rugăciuni, atunci ghusl realizată va fi validă, cu condiția ca să fi fost realizată cu intenția de-a îndeplini poruncile lui ‘Allāh, chiar dacă ghusl a fost făcută cu pornirea de-a face rugăciunile.
  17. Dacă o persoană, el sau ea, după ce va fi fost junub, nu este sigură dacă a realizat ghusl sau nu, rugăciunile făcute deja în acea perioadă vor fi socotite ca valide. Însă, pentru rugăciunile care vor mai fi, o asemenea persoană trebuie să realizeze ghusl. Dacă se comite, după rugăciuni, un asemenea act ce invalidează wudhu, cum ar fi urinarea sau eliminarea gazelor, atunci va fi necesar să se realizeze wudhu și, ca precauție obligatorie, dacă timpul o permite, va fi necesar să se repete rugăciunile spuse anterior.
  18. O persoană, care are de realizat mai mult de o ghusl, poate face doar o ghusl, având niyyat pentru restul. De fapt, o singură ghusl cu niyyat corespunzătoare este suficientă pentru a le reprezenta pe toate celelalte.
  19. Dacă un verset al sfântului Coran sau un Nume al Preaputernicului ‘Allāh este scris ori tatuat pe corpul unei persoane, atunci o asemenea persoană, în timp ce realizează wudhu sau ghusl, va trebui să toarne apă peste acea parte a corpului, însă fără a atinge scrisul.
  20. O persoană care realizează ghusl datorită stării janabat nu trebuie să facă wudhu pentru rugăciuni. De fapt, cineva poate oferi rugăciuni fără a trebui să realizeze wudhu după toate îmbăierile generale, aghsāl, care sunt wajib, exceptând baia pentru istihaza de cantitate medie, sau după toate aghsāl ce sunt mustahab (vezi regula #651). Însă, ca precauție recomandată, în cazul de îmbăieri generale ce sunt mustahab este mai bine dacă se realizează și wudhu.

Feluri de sânge văzute de către femei.[1] Istihaza[2]

Un tip de sânge care este văzut de către femei (și care apare în urma unei sângerări neregulate) este numit istihaza și o femeie în acea situație de a-l avea este numită mustahaza.

  1. Sângele (având cauză istihaza) este de obicei gălbui la culoare, rece, fără a fi dens și abundent, fiind eliminat fără a se simți iritație. Uneori este posibil ca sângele să fie de un roșu mai întunecat, să fie mai călduț și mai dens, fiind eliminat abundent și simțindu-se iritație.
  2. Privitor la cantitate, există trei feluri de sângerare neregulată (istihaza), cu o cantitate de sânge mică (qalila), medie (mutawāsita) și excesivă (kathira). Explicația este după cum urmează:
  • Sânge puțin (qalila). Dacă sângele rămâne pe suprafața ( lânei sau) tamponului, pe care femeia l-a pus în părțile sale intime, dar nu îl pătrunde, atunci sângele este numit qalila;
  • Sânge mediu (mutawasita). Dacă sângele trece în țesătura tamponului, chiar și numai puțin, dar nu îmbibă lenjeria intimă, atunci sângele este numit mutawasita;
  • Sânge excesiv (kathira). Dacă sângele trece dincolo de țesătura tamponului, îmbibându-l, cum și lenjeria intimă, sângele este numit kathira.

Reguli privitoare la sângerarea neregulată (istihaza)

  1. În cazul unei cantități mici de sânge, femeia trebuie să realizeze o spălare rituală[3] (wudhu) separată înaintea fiecărei rugăciuni și trebuie, ca precauție recomandată, să spele ori să înlocuiască tamponul. Iar dacă sunt găsite urme de sânge în zonele exterioare ale părților intime, femeia trebuie să se purifice ritual (pak) cu apă.
  2. În cazul sângerării de medie cantitate (mutawasita), ca să-și poată împlini rugăciunile zilnice obligatorii, femeia are ca precauție obligatorie să se îmbăieze complet (ghusl) în fiecare zi și să acționeze în conformitate cu regulile legate de sângerarea mică (qalila). Dacă starea de sângerare neregulată (istihaza) a început înainte de sau chiar în timpul rugăciunilor Fajr, femeia trebuie să facă îmbăiere (ghusl) înainte de-a oferi rugăciunile Fajr.

În cazul în care femeia ignoră faptul sau din uitare nu face îmbăierea purificatoare totală (ghusl), atuncil mai bine este ca femeia să facă această îmbăiere înainte de rugăciunile Zuhr și Asr. Dacă a trecut deja de aceste rugăciuni, atunci femeia trebuie să facă îmbăierea (ghusl) înainte de-a trece la rugăciunile Maghrib și Isha. Îmbăierea  trebuie făcută indiferent dacă sângerarea s-a oprit ori continuă.

  1. Ca o precauție (generală) obligatorie, în cazul în care există sângerare excesivă (kathira), femeia trebuie să schimbe tamponul aflat la părțile sale intime ori să realizeze purificarea rituală (pak) cu apă. (Când se tratează de realizarea rugăciunilor însă), este în plus necesar să facă îmbăiere (ghusl) o dată înaintea rugăciunii Fajr, o dată înaintea rugăciunilor Zuhr și Asr și iarăși o dată înaintea rugăciunilor Maghrib și Isha.

Toate aceste reguli se aplică de câte ori sângerarea este într-atât de abundentă, încât continuă să îmbibe tamponul. Dar dacă durata de îmbibare a tamponului este mai îndelungată, astfel că femeia are destul timp ca să realizeze între timp o dată sau de mai multe ori Namaz, atunci, drept precauție obligatorie, ea își va schimba tamponul sau îl va spăla (ca să devină curat ritual, pak); numai în cazul în care tamponul sau lenjeria intimă sunt îmbibate, ea va trebui să realizeze o îmbăiere (ghusl).

Un exemplu. Dacă femeia realizând Namaz, rugăciunile Zuhr, descoperă că lenjeria intimă este îmbibată înainte de rugăciunile Asr, atunci ea trebuie să facă îmbăiere  înainte de a trece la rugăciunile Asr. Iar dacă descoperă că fluxul de sânge este mai lent, în măsura în care ea mai poate realiza două sau mai multe rugăciuni până ce lenjeria devine îmbibată de sânge, atunci nu va fi nevoie să facă o îmbăiere  înaintea rugăciunii următoare.

Un alt exemplu. Dacă femeia își dă seama că există timp suficient ca să realizeze chiar și rugăciunile Maghrib și Isha, aceasta înainte ca lenjeria intimă să devină îmbibată, atunci ea poate realiza rugăciunile Maghrib și Isha fără necesitatea îmbăierii generale. În toate cazurile de sângerare excesivă (kathira), îmbăierea  (ghusl) nu cere și realizarea de spălare rituală (wudhu) după ea.

  1. Dacă sângele provenit din sângerarea neregulată este observat înaintea timpului de rugăciune și femeia nu a realizat spălarea rituală (wudhu) sau îmbăierea (ghusl) pentru acea sângerare, atunci ea trebuie să realizee spălarea rituală (wudhu) sau îmbăierea (ghusl) la timpul destinat rugăciunii, chiar dacă ar putea să nu fie la acea vreme femeie cu sângerare neregulată.
  2. O femeie care are flux de sânge de medie cantitate (mutawasita), ca măsură de precauție obligatorie, trebuie mai întâi să realizeze o îmbăiere (ghusl) și apoi spălarea rituală (wudhu). Însă dacă o femeie cu exces de sângerare (kathira) dorește să realizeze spălarea rituală (wudhu), atunci ea trebuie s-o realizeze înainte de îmbăiere (ghusl).
  3. Atunci când o femeie are sângerare în cantitate scăzută (qalila), dar descoperă după rugăciunile Fajr că sângerarea a devenit de medie cantitate (mutawasita), va avea de realizat îmbăierea (ghusl) înaintea rugăciunilor Zuhr și Asr. Iar dacă schimbarea aceasta se produce după rugăciunile Zuhr și Asr, atunci va trebui să facă îmbăierea (ghusl) înaintea rugăciunilor Maghrib și Isha.
  4. Dacă după realizarea rugăciunilor Fajr o femeie își dă seama că sângerarea ei de mică sau medie cantitate a devenit una de cantitate excesivă (kathira) și că sângerarea a rămas la acest stadiu, atunci, în privința rugăciunilor Zuhr, Asr, Maghrib și Isha, ea trebuie să urmeze directivele de la punctul 402.
  5. Așa cum s-a explicat la punctul 402, o femeie cu flux excesiv de sânge (kathira) trebuie să se asigure că nu există nici o durată de timp între îmbăiere (ghusl) și rugăciuni. Dacă apare acest interval de timp, datorită faptului că ea a făcut prea devreme îmbăierea (ghusl), atunci îmbăierea respectivă va fi considerată fără validitate și femeia va trebui s-o facă din nou înaintea rugăciunilor. Această regulă se aplică și în cazul femeilor care au cantitate medie de sânge (mutawasita).
  6. În afară de regulile ținând de rugăciunile zilnice, reguli ce au fost mai sus explicate, o femeie cu sângerare de mică și medie cantitate trebuie să realizeze spălarea rituală (wudhu) și pentru toate celelalte rugăciuni, wajib sau mustahab. Dar dacă, drept măsură de precauție, femeia dorește să repete rugăciunile zilnice pe care deja le-a realizat ori să repete în adunarea dreptcredincioșilor rugăciunile ce le-a realizat individual, ea trebuie să repete toate acțiunile referitoare la sângerare (istihaza) care au fost până acum menționate.

În cazul namāz ce ține de Ihtiyat, în cazul de „uitate sajadāt” și „uitate tashahhud”, care sunt realizate imediat după rugăciuni, femeia aflată la ciclu nu trebuie să urmeze regulile ce țin de sângerarea neregulată (istihaza). La fel, ori de câte ori va realiza Sajdah-e-Sahv nu va fi nevoie să se aplice vreo regulă ținând de sângerarea neregulată.

409.Dacă unei femei cu sângerare neregulată i s-a oprit sângerarea, ea mai trebuie să aplice regulile privitoare la sângerarea neregulată doar pentru următoarele prime rugăciuni pe care le va face. După acestea, pentru celelate rugăciuni, regulile privitoare la sângerarea neregulată (istihaza) nu se mai aplică.

  1. Dacă o femeie nu știe ce fel de sângerare are, atunci trebuie să-și introducă un tampon și să aștepte pentru o vreme ca să constate; când va ști cantitativ ce fel de sângerare are, atunci va urma prescripțiile corespondente. Iar dacă ea este sigură că tipul de sângerare nu se va schimba în timp ce-și va face rugăciunile, ea poate face testul înainte de timpul rugăciunilor.
  2. Dacă femeia cu sângerare neregulată își începe rugăciunile fără să fi făcut vreo investigare, însă intența ei este să se supună poruncilor lui ‘Allāh și să acționeze conform datoriei sale, atunci rugăciunile ei sunt valide. De exemplu, dacă sângerarea ei a fost mică (qalila) și ea a acționat în conformitate cu regulile privitoare la aceasta, rugăciunile ei vor fi corecte și valide.

Însă dacă ea nu are intenția de-a da ascultare lui ‘Allāh  ori de-a urma regulile, atunci rugăciunile ei vor fi lipsite de validitate. Un exemplu este când respectiva femeie a urmat regulile pentru sângerarea mică în cazul în care, de fapt, se afla în starea de sângerare medie; rugăciunile ei nu vor fi valide.

  1. Dacă o femeie cu sângerare neregulată (mustahaza) nu poate discerne ce fel de sângerare are, atunci ea trebuie să acționeze conform minimei certitudini. De exemplu, dacă femeia nu este sigură de este vorba de sângerare limitată sau medie, ea trebuie să urmeze regulile prescrise pentru sângerarea de cantitate mică (qalila); iar dacă nu este sigură de este vorba de sângerare de medie cantitate sau excesivă, atunci ea trebuie să umeze regulile prescrise pentru sângerarea medie (mutawasita). În schimb, dacă este sigură care din cele trei tipuri de sângerări a avut anterior, atunci ea trebuie să acționeze conform cu regulile acelui tip de sângerare (istihaza).
  2. Dacă la vremea apariției inițiale sângele datorat sângerării neregulate rămâne totuși în interiorul corpului și nu iese, acest fapt nu invalidează spălarea rituală (wudhu) și îmbăierea (ghusl) pe care femeia le-a realizat deja. Însă dacă sângele neregulat iese din corp, indiferent de cât de puțin este, atunci invalidează spălarea rituală și îmbăierea realizate deja.
  3. Dacă femeia cu sângerare neregulată se autoexaminează după Namaz și constată că nu are deloc sânge, atunci ea poate să rostească alte rugăciuni care au în comun aceeași spălare rituală (wudhu), chiar dacă ea știe că sângerarea va avea loc iarăși.
  4. Dacă o femeie cu sângerare neregulată știe că, de când a realizat spălarea rituală și îmbăierea , sângele nu i-a mai ieșit din corp, atunci ea poate continua de-a realiza rugăciuni atâta vreme cât ea știe că va rămâne într-o stare de puritate.
  5. Dacă o femeie cu sângerare neregulată știe că va deveni complet curată ritual (pak) înainte ca timpul pentru rugăciuni să se fi terminat sau dacă știe că, la un moment anume, sângerarea se va opri chiar în perioada de realizare a rugăciunilor, atunci ea trebuie să aștepte și să realizeze rugăciunile când va fi pură.

417.După ce va fi făcut spălarea rituală (wudhu) și îmbăierea  (ghusl), dacă o femeie cu sângerare neregulată observă că sângerarea a încetat și dacă simte că, amânând rugăciunile, ea va deveni pe deplin curată ritual—însă aceasta petrecându-se în cadrul timpului prescris pentru wudhu, ghusl și namaz—atunci ea trebuie să amâne rugăciunile până ce va fi realizat din nou spălare rituală (wudhu) și îmbăiere completă (ghusl), când va fi devenit pe deplin curată ritual (pak). Însă în cazul în care timpul destinat rugăciunilor este limitat, nu va fi necesar pentru ea să realizeze spălarea rituală și îmbăierea ; ea poate ofere rugăciunile cu puritatea dată de spălarea rituală și îmbăierea  anterioare.

  1. Când o femeie cu sângerare neregulată, femeie a cărei sângerare a fost excesivă (kathira), devine pe deplin curată ritual, ea trebuie să realizeze o îmbăiere (ghusl). Oricum, după îmbăierea făcută pentru rugăciunile anterioare, dacă femeia nu a mai observat nici o urmă de sânge, atunci nu mai este necesar să facă din nou îmbăierea . În ce privește sângerarea de cantitate medie (mutawasita), odată ce sângerarea a încetat nu mai este necesar pentru femeie să facă îmbăierea .
  2. Femeile cu sângerare neregulată ̶ fie că au avut sângerare puțină, medie ori excesivă—trebuie să-și înceapă rugăciunile imediat după ce vor fi acționat conform regulilor cerute de tipul de sângerare, însă aceasta cu excepția situațiilor descrise la punctele 403 și 415. Nu va fi supus vreunei obiecții faptul de a recita Adhan și Iqamah înainte de Namaz sau faptul de a realiza acțiunile-mustahab cum, de exemplu, Qunut.
  3. Dacă o femeie cu sângerare neregulată, femeie căreia i se prescrie să nu lase nici un fel de pauză între spălarea rituală (și îmbăiere) și rugăciuni, nu acționează conform prescripției, atunci va trebui să realizeze din nou spălarea rituală sau îmbăierea și să treacă la oferirea de rugăciuni fără nici un fel de amânare.
  4. Dacă sângele datorat sângerării neregulate are un flux mai rapid și nu se oprește, precum și dacă oprirea fluxului nu este dăunătoare pentru ea, femeia trebuie să împiedice ieșirea sângelui după ce face îmbăierea (ghusl). Iar dacă neglijează faptul de-a face astfel și sângele iese în afară, chiar dacă s-a rugat, ea trebuie din nou să facă rugăciuni. Mai mult de atât, faptul de-a repeta îmbăierea este o precauție recomandată.
  5. Dacă fluxul de sânge nu se oprește la vremea începerii îmbăierii (ghusl), faptul de a se îmbăia nu implică vreo prescripție. Dacă însă în chiar timpul îmbăierii, cantitatea de sânge trece de la a fi medie (mutawasita) la a fi excesivă (kathira), atunci va fi necesar pentru femeie să ia de la început îmbăierea .
  6. Pentru o femeie cu sângerare neregulată (mustahaza) care postește este o precauție recomandată să împiedice pe cât posibil ieșirea sângelui din corp de-a lungul zilei.
  7. Este pe deplin acceptat că postirea realizată de către o femeie a cărei sângerare este excesivă (kathira) va fi validă numai dacă în noaptea precedentă zilei în care ea intenționează să postească ea va realiza o îmbăiere (ghusl) pentru rugăciunile Maghrib și Isha, dar și dacă ea realizează în timpul zilei îmbăierea care este obligatorie pentru rugăciunile zilnice. Dar este foarte probabil că validitatea postirii ei nu depinde de îmbăiere și, la fel, validitatea postirii pe care o face o femeie cu sângerare medie (mutawasita) nu este dependentă de îmbăiere.
  8. Dacă unei femei îi vine ciclul după începerea rugăciunilor Asr și ea nu se îmbăiază complet (ghusl) până la apusul soarelui, postirea ei va fi fără îndoială conformă preceptelor.
  9. Dacă înaintea începerii rugăciunilor, o femeie cu sîngerare puțină (qalila) observă că sângerarea ei a devenit medie (mutawasita) sau excesivă în cantitate (kathira), atunci ea trebuie să urmeze regulile prescrise pentru sângerare medie sau excesivă (mai sus menționate). Dacă sângerarea medie devine excesivă, atunci femeia trebuie să urmeze regulile prescrise pentru sângerarea excesivă; în acest caz, știind că are sângerare medie, dacă femeia a făcut o îmbăiere pentru acest tip de sângerare, aceasta nu va fi suficient; ea trebuie să facă din nou îmbăiere pentru sângerarea excesivă.
  10. Dacă în timp ce femeia, care deja realizează Namaz, observă că sângerarea medie (mutawasita) a devenit excesivă (kathira), atunci ea trebuie să întrerupă rugăciunile, să facă îmbăiere pentru sângerarea excesivă, să realizeze alte acțiuni importante și să repete aceleași rugăciuni. Pe baza unei precauții recomandate, de asemenea, ea trebuie să realizeze spălarea rituală (wudhu) înainte de îmbăiere (ghusl). Dacă nu are timp ca să realizeze îmbăierea (ghusl), în locul acesteia, este necesar ca femeia să realizeze „spălarea” cu nisip/praf (tayammum). Iar dacă femeia vede că nu a rămas nici măcar timp pentru purificarea uscată (tayammum), atunci ea trebuie—pe baza unei precauții necesare ̶ să nu întrerupă rugăciunile și să le ducă până la capăt, chiar aflată în condiția de sângerare excesivă. Însă va fi necesar ca femeia să ofere Qadha mai apoi. Reguli similare vor fi aplicate dacă în timpul realizării Namaz, sângerarea de cantitate mică (qalila) devine medie sau excesivă: femeia va trebui să întrerupă Namaz și să urmeze regulile aplicabile, după caz, sângerării medii sau excesive.
  11. Dacă în timpul realizării Namaz sângele se oprește și femeia cu sângerare neregulată nu știe dacă fluxul de sânge s-a oprit sau nu în interior, însă după terminarea rugăciunilor ea își dă seama că sângerarea s-a oprit complet și că totodată are timp suficient pentru a-și face rugăciunile din nou în stare de puritate, atunci, ca precauție necesară, va trebui să acționeze conform regulilor aplicabile în cazul ei și să treacă la a-și spune iarăși rugăciunile.
  12. Dacă sângerarea de cantitate excesivă (kathira) devine sângerare de cantitate medie (mutawasita), femeia aflată la ciclu trebuie să urmeze regulile aplicabile la sângerare excesivă pentru primele rugăciuni și să urmeze regulile aplicabile la sângerarea medie pentru rugăciunile următoare. Un exemplu: dacă înainte de rugăciunile Zuhr sângerarea excesivă devine medie, femeia trebuie să realizeze spălarea rituală (wudhu) și îmbăierea (ghusl) specifice pentru rugăciunile Zuhr; în schimb, pentru rugăciunile Asr, Maghrib și Isha, ea trebuie să realizeze numai spălarea rituală (wudhu).

În orice caz, dacă femeia nu face îmbăiere pentru (ghusl) pentru rugăciunile Zuhr și are timp doar pentru rugăciunile Asr, atunci ea poate face îmbăiere numai pentru rugăciunile Asr. Dacă nici pentru rugăciunile Asr nu face îmbăiere , atunci poate face pentru rugăciunile Maghrib. La fel, dacă nici pentru acestea și are timp doar pentru rugăciunile Isha, atunci ea trebuie să facă îmbăiere  pentru rugăciunile Isha.

  1. Dacă se întâmplă că sângerarea excesivă (kathira) se oprește înainte de fiecare Namaz ca să înceapă din nou în timpul acestuia, atunci femeia trebuie să realizeze o îmbăiere înaintea fiecărui Namaz.
  2. Dacă sângerarea excesivă se reduce la sângerare mică, femeia trebuie să urmeze pentru primele rugăciuni regulile prescrise pentru sângerarea excesivă, iar pentru rugăciunile ce urmează, regulile prescrise pentru sângerarea mică. La fel, dacă sângerarea medie devine sângerare mică, pentru primele rugăciuni femeia va urma regulile prescrise la sângerarea medie, iar pentru rugăciunile de mai târziu, regulile prescrise pentru sângerarea mică.
  3. Dacă femeia cu sângerare neregulată (mustahaza) neglijează oricare din regulile obligatorii privitoare la tipul de sângerare, Namaz devine lipsit de validitate.
  4. Dacă o femeie cu sângerare mică sau medie vrea să realizeze o acțiune ce implică spălare rituală—cum ar fi atingerea Coranului sau altele asemănătoare—ea trebuie să realizeze spălarea rituală scopului respectiv. Aceasta deoarece spălarea rituală (wudhu) făcută pentru Namaz nu va fi suficientă în cazul în care ar vrea să atingă Coranul după ce Namaz s-a terminat.
  5. O femeie cu sângerare neregulată care și-a realizat îmbăierile generale obligatorii poate să intre în Masjid, să stea pentru un timp înăuntru și să recite versetele coranice care conțin închinare (sajdah) obligatorie. Este ilegal pentru soțul ei să aibă relații sexuale cu ea, fiindcă este posibil ca soția să nu fi realizat toate acțiunile necesare înaintea rugăciunilor (de exemplu, schimbarea tamponului). Nu este puțin probabil ca toate aceste acțiuni să fie permise chiar și fără îmbăiere (ghusl), dar precauția constă în a le evita.
  6. Dacă, înaintea timpului destinat rugăciunilor, o femeie—care se află în situație de sângerare neregulată excesivă sau medie ̶ dorește să recite un verset din Coran ce conține o închinare (sajdah) obligatorie sau dorește să intre în Masjid, atunci, pe baza unei precauții recomandabile, ea trebuie să realizeze o îmbăiere (ghusl). Și aceeași regulă se aplică în cazul în care soțul ei dorește o relație sexuală cu ea.
  7. Salat ul-Ayat (datorită unei eclipse solare sau lunare, etc) este obligatoriu pentru o femeie cu sângerare neregulată și ea trebuie să urmeze regulile care au fost explicate în legătură cu rugăciunile zilnice.
  8. Când la vremea rugăciunilor zilnice, Namaz-e-Ayat devine obligatoriu pentru o femeie cu sângerare neregulată și ea dorește să ofere aceste două rugăciuni una după cealaltă, ea nu poate—ca precauție obligatorie—ea nu poate să le ofere pe ambele doar cu o spălare rituală (wudhu) și o îmbăiere (ghusl).
  9. Dacă o femeie cu sângerare neregulată dorește să ofere rugăciuni Qhada, atunci ea trebuie să urmeze aceleași reguli care sunt aplicabile pentru rugăciunile oferite în cadrul timpului prescris. Însă ca precauție, ea nu va trebui să considere acțiunile realizate la timpul prescris ca fiind suficiente pentru rugăciunile Qhada.
  10. Dacă o femeie știe că sângele ce îi iese din corp nu este de la o rană, dar nu poate să-l caracterizeze ca fiind sânge menstrual (hayz) sau post-partum (nifas), din cauză că lipsesc proprietățile definite de Shariah, atunci ea trebuie să acționeze conform regulilor privitoare la sângele datorat sângerării neregulate. Dacă se află în dubiu de este sânge neperiodic sau alt fel de sânge și dacă nu posedă alte semne caracteristice, atunci ea, pe baza precauției necesare, trebuie să urmeze regulile legate de sângele datorat sângerării neregulate (istihaza).

Tipuri de sânge văzute de către femei. Curgerea menstruală (hayz)

Descărcarea menstruală (hayz) este un tip de sânge care, în mod normal, este eliminat în fiecare lună și pentru câteva zile din pântecul femeilor. Când sângele menstrual este eliminat, femeia este numită „hāez”.

  1. De obicei, sângele este ceva mai consistent și călduț, iar culoarea sa este fie un roșu închis, fie roșu. Sângele este eliminat cu o oarecare presiune și o ușoară iritație.
  2. Sângele văzut de către femei după vârsta de 60 de ani nu este clasificat ca sânge menstrual. Ca o precauție recomandată, femeile care nu sânt din clanul Quraysh, dacă văd sânge între 50 și 60 de ani, sânge care are semne asemănătoare sângelui menstrual (hayz), atunci ele trebuie să combine ceea ce-i admisibil în cazul femeii cu sângerare neregulată (mustahaza) cu ceea ce nu-i admisibil în cazul femeii cu menstruație normală (hāez).
  3. Sângele văzut de către o fetiță ce nu a împlinit încă 9 ani nu va fi clasificat ca sânge menstrual.
  4. Este destul de posibil pentru o femeie gravidă sau pentru o mamă care alăptează să observe apariția sângelui menstrual. Regulile care se aplică unei femei negravide se aplică de asemenea și uneia gravide; excepția apare dacă o femeie ce a născut vede sânge având caracteristicile obișnuite ale sângelui menstrual, însă la 20 de zile distanță de începutul menstruației sale obișnuite—în acest caz, pe baza unei precauții necesare, ea trebuie să se oprească de la acțiunile ce îi sunt interzise femeii aflate la menstră (hāez) și să realizeze actele obligatorii ale unei femei cu sângerare neregulată (mustahaza).
  5. Dacă o fetiță nu este sigură dacă a împlinit 9 ani sau nu și dacă vede sânge care nu are nici o caracteristică dată de sângerarea menstruală (hayz), atunci în mod sigur sângele respectiv nu este menstrual. Chiar dacă sângele respectiv are unele asemănări cu sângele menstrei, este totuși greu de clasificat ca sânge menstrual până ce (călăuzindu-se după alte semne) cineva poate fi absolut sigur. Această siguranță absolută va fi aceea care va determina dacă fetița a împlinit 9 ani ai ei.
  6. Dacă o femeie stă la îndoială dacă a împlinit sau nu vârsta de 60 de ani și totodată observă la ea un tip de sânge asupra căruia nu poate decide dacă este menstrual sau nu, atunci ea trebuie să știe hotărât că nu a împlinit încă 60 de ani.
  7. Durata menstruației (hayz) nu este mai puțin de 3 zile și nu mai mult de 10 zile. Dacă perioda de sângerare este mai mică de 3 zile, chiar și cu câteva ore, atunci sângele respectiv nu va fi considerat ca fiind menstrual.
  8. De obicei sângele menstrual curge în primele 3 zile consecutive. Ca urmare, dacă sângele este văzut pentru 2 zile, iar apoi curgerea se întrerupe pentru 1 zi, ca să înceapă din nou a curge pentru 1 zi, atunci nu va fi considerat sânge menstrual.
  9. În stadiul inițial, este necesar ca sângele să curgă în afară, dar aceasta nu înseamnă că trebuie neapărat ca să i se vadă curgerea de-a lungul celor 3 zile; este suficient ca sângele să fie intern prezent. Prin urmare, dacă o femeie este curată pentru o scurtă perioadă de-a lungul celor 3 zile (fapt comun pentru toate sau pentru unele femei), atunci chiar și sângele care este eliminat mai apoi va fi considerat ca menstrual.
  10. Nu este un dat obligatoriu ca o femeie să aibă eliminare de sânge în noaptea I și a IV-a, dar este esențial ca eliminarea sângelui să nu se întrerupă în a II-a și a III-a noapte. Ca exemplu—dacă sângerarea începe în dimineața zilei I și continuă până la apusul soarelui din a III-a zi, atunci sângele va fi considerat ca sânge de menstruație. În mod asemănător, dacă sângele este văzut de la mijlocul zilei I și se oprește la mijlocul zilei a IV-a, va fi considerat ca menstrual.
  11. Dacă o femeie își vede sângele pentru 3 zile continuu, după care sângerarea se oprește o scurtă perioadă înainte de-a fi observată din nou și dacă numărul total de zile în care sângele a fost văzut și în care sângerarea s-a oprit nu trece de 10, atunci zilele în care sângele a curs vor fi considerate ca zile de menstră; perioada intermediară de pauză a curgerii va fi o perioadă de precauție obligatorie, în timpul căreia femeia va face tot ceea ce trebuie să facă atunci când este curată ritual (pak) și în timpul căreia femeia se va abține de la toate acțiunile care sunt interzise unei femei aflate la menstruație (hayz).
  12. Dacă sângele este văzut pentru mai mult de 3 zile, dar pentru mai puțin de 10 zile, iar femeia nu este sigură dacă sângele provine dintr-o inflamație, dintr-o rană neștiută sau dacă este sânge menstrual, atunci ea nu trebuie să considere că ar fi sânge menstrual.
  13. Dacă o femeie observă că are sângerare și nu este în stare să discearnă de este sânge de la o rană ori sânge menstrual, atunci ea trebuie să continue în a îndeplini actele de adorare, exceptându-se cazul în care a observat și știe că anterior s-a aflat la ciclu (hayz).
  14. Dacă o femeie stă la îndoială în privința a ce tip de sângerare a obsevat, menstruală (hayz) sau neregulată (istihaza), atunci trebuie să considere sângele ca fiind menstrual dacă are caracteristicile acestui tip de sânge.
  15. Dacă o femeie nu poate să se decidă în privința sângelui văzut, dacă este menstră de virgină ori menstră de femeie, atunci ea trebuie să-și introducă un tampon și să aștepte oarece timp. Dacă vede că tamponul este doar parțial pătat cu sânge, atunci este menstruație de virgină, dar dacă tamponul este îmbibat complet, atunci este menstruație de femeie (hayz).
  16. Dacă sângerarea este văzută pentru mai puțin de 3 zile, ca mai apoi să se oprească și să înceapă din nou pentru alte 3 zile, sângele din ultimile 3 zile va fi considerat ca menstrual, iar sângele din primele 3 zile nu va fi considerat ca menstrual, chiar dacă totul s-a petrecut în zilele de ciclu.

Reguli pentru Hayz

  1. Acțiuni care sunt interzise (ḥarām) pentru o femeie care are menstruație:
  • rugăciuni sau alte acte de adorare asemănătoare pentru care fie purificarea rituală (wudhu), fie purificarea uscată (tayammum), fie îmbăierea (ghusl) este necesară. Oricum, nu există vreun prejudiciu dacă ea realizează acte de adorare pentru care wudhu, tayammum sau ghusl nu sunt obligatorii, acte precum, de exemplu, Namāz e-Mayyit (rugăciune pentru persoană moartă);
  • toate acele acțiuni care sunt interzise pentru starea de impuritate dată de descărcarea seminală ori actul sexual (junub), sunt interzise și femeii aflată la menstruație;
  • faptul de întreține relație sexuală; este interzis atât pentru bărbat, cât și pentru femeie, chiar și numai dacă penisul pătrunde, chiar și dacă nu are loc descărcarea seminală. De fapt, precauția obligatorie este ca bărbatul să se abțină de la introducere, chiar și dacă este doar până la limita circumciziei. Sodomia cu femeia soție este interzisă, indiferent dacă este în perioada menstrei sau nu.
  1. Relația sexuală este interzisă (ḥarām) de asemenea atunci când o femeie nu este foarte sigură dacă se află la menstruație, dar Sharia o sfătuiește să se considere ca fiind menstruantă. Așa fiind, când o femeie obsevă sângerare pentru mai mult de 10 zile—și așa cum vom explica mai încolo, ea trebuie să recurgă la și să se sprijine pe obiceiul existent între femeile familiei (mamă, soră) pentru a-și determina periada menstrei— atunci nu-i va fi permis soțului să întrețină cu ea relații sexuale în timpul acestor zile.
  2. Dacă un bărbat întreține relații sexuale cu soția lui când aceasta are ciclu, atunci el trebuie să caute iertarea divină și, ca o precauție recomandată, el trebuie să-și răscumpere greșeala prin plata reparatorie (kaffara). Reguli privitoare la kaffara vor fi menționate mai încolo.
  3. Cu excepția actului sexual realizat cu o femeie aflată la ciclu (hāez), nu există nici un prejudiciu în alte forme de curtare, în sărutare, etc.
  4. Kaffara ca răscumpărare pentru relația sexuală cu femeia aflată la menstruație constă într-o sumă reprezentând întregul, dacă relația a avut loc în primele zile ale ciclului femeii, într-o sumă reprezentând jumătatea, dacă relația a avut loc la mijlocul ciclului femeii și o sumă reprezentând sfertul, dacă relația s-a petrecut în ultimile zile. Un exemplu. Dacă menstruația femeii a durat 6 zile și soțul a avut relații sexuale cu ea în zilele-nopțile I și a II-a, atunci el va plăti 1000 de lei; dacă relațiile sexuale au fost în zilele-nopțile a III-a și a IV-a, atunci el va plăti 500 de lei; dacă relațiile sexuale au fost în zilele-nopțile a V-a și a VI-a, atunci el va plăti 250 lei.
  5. Dacă bărbatul nu poate plăti în monede de aur, atunci trebuie să plătească valoarea lor echivalentă. Dacă prețul aurului a suferit vreo schimbare din momentul în care s-a făcut actul sexual interzis și momentul în care se face plata expiatorie (kaffara) către săraci, atunci el trebuie să plătească la o rată curentă a aurului.
  6. Dacă un om a întreținut relații sexuale cu soția sa în primul, în al doilea și în al treilea stadiu al ciclului menstrual, atunci el trebuie să plătească de trei ori pentru răscumpărarea faptei (Kaffara), adică totalul de 1750 lei.
  7. Dacă un bărbat a întreținut în mod repetat relații sexuale cu o femeie aflată la ciclu, atunci el trebuie să plătească pentru fiecare dată Kaffara.
  8. Dacă în timpul actului sexual, un bărbat își dă seama că femeia a devenit femeie la ciclu, atunci trebuie să se retragă imediat, iar dacă nu face astfel, atunci trebuie să plătească răscumpărare, Kaffara.
  9. Dacă un bărbat comite adulter cu o femeie aflată la ciclu, femeie care nu este „mahram” a sa și având impresia că este soția lui, precauția recomandată în acest caz este, de asemenea, să plătească răscumpărarea (kaffara).
  10. Dacă din neștiință de cauză ori dacă a uitat regula un bărbat are relație sexuală cu o femeie aflată la ciclu, atunci nu are de plătit răscumpărare.
  11. Dacă un bărbat întreține relații sexuale cu o femeie crezând că se află la ciclu, dar mai apoi se află că nu era în peroioada de menstră, el nu trebuie să plătească răscumpărare.
  12. Așa cum s-a explicat în regula privitoare la divorț, dacă o femeie este divorțată în timp ce se află la ciclu, atunci divorțul este lipsit de validitate.
  13. Dacă o femeie afirmă că se află la ciclu sau afirmă că a devenit curată ritual (pak) după încetarea sângerării, afirmația ei trebuie acceptată, cu condiția ca să nu fie cunoscută ca femeie în care nu se poate pune încrederea.
  14. Dacă unei femei îi începe menstruația în timp ce realizează Namāz, atunci întregul Namāz devine lipsit de validitate.
  15. Dacă în timp ce oferă rugăciuni o femeie se află în dubiu privitor la dacă i-a venit sau nu ciclul, rugăciunea sa nu încalcă ordinea. Însă, dacă după ce va fi terminat de oferit rugăciuni ea obsevă că i-a venit ciclul în timpul rugăciunilor, atunci rugăciunile sale devin lipsite de validitate.
  16. După ce o femeie iese din ciclu și devine astfel curată ritual (pak), este obligatoriu pentru ea să realizeze o îmbăiere (ghusl) înaintea rugăciunilor și altor acte de adorare, acte ce implică wudhu, ghusl ori tayammum. Regulile pentru acest fel de îmbăiere (ghusl) sunt aceleași ca pentru îmbăierea ce o presupune actul sexual ori eliminarea seminală (janabat). Și mai bine este dacă înainte de a realiza îmbăierea (ghusl), ea realizează și spălarea rituală (wudhu).
  17. După ce o femeie devine curată ritual cu referință la menstruație și mai înainte ca să fi făcut îmbăierea (ghusl), divorțul care i se acordă este legiuit și soțul ei poate avea de asemenea relații sexuale cu ea. Totuși este mai bine ca el să aibă relații sexuale cu femeia după ce ea s-a îmbăiat.

În orice caz, precauția recomandată este ca bărbatul să evite în a întreține relații sexuale cu femeia înainte ca ea să fi făcut îmbăierea (ghusl). Și în orice caz, până ce nu va fi realizat îmbăierea, alte acțiuni cum sunt cele de a sta în Masjid sau de-a atinge Coranul, acțiuni care au fost pentru ea interzise (ḥarām) în timpul ciclului menstrual, nu devin pentru ea permisibile (halal).

  1. Dacă o femeie nu are apă suficientă pentru wudhu și ghusl, dar este suficientă doar pentru ghusl, atunci ea trebuie să realizeze îmbăierea (ghusl); este și mai bine dacă în loc de spălarea rituală cu apă (wudhu) ea realizează spălarea uscată (tayammum). În schimb, dacă femeie are apă suficientă doar pentru spălarea rituală (wudhu), atunci ea trebuie să realizeze wudhu, iar în loc de îmbăiere (ghusl), să realizeze spălarea uscată (tayammum). Iar dacă femeia nu are apă nici pentru wudhu, nici pentru ghusl, atunci ca substitut pentru îmbăiere (ghusl) ea poate face spălarea/purificarea uscată cu nisip/pământ (tayammum). O recomandare este ca în locul spălării rituale (wudhu) să realizeze, de asemenea, o spălare uscată (tayammum).
  2. Nu există obligativitatea rugăciunii compensatorii (qadha) pentru Namāz ce nu s-a realizat datorită perioadei de menstră, însă ea trebuie să realizeze rugăciuni compensatorii pentru postirile obligatorii ce nu au fost realizate din cauza ciclului menstrual. Acest fapt include chiar și acele postiri care au fost pentru ea obligatorii (wajib) în timpul zilelor hotărâte și datorită jurămintelor făcute (nadhr), dar care postiri ea nu le-a putut realiza din cauza aflării în perioada de menstră (hayz).
  3. Dacă vine timpul rugăciunilor și o femeie știe sau consideră ca probabilă venirea ciclului în cazul în care ar întârzia cu rugăciunile, atunci ea trebuie să ofere rugăciunile în cel mai scurt timp.
  4. Dacă o femeie amână rugăciunile față de timpul stabilit—o amânare ce este egală timpului în care ar putea realiza Namāz completat de wudhu sau tayammum—iar după care amânare ei îi vine ciclul, atunci ea va avea de realizat rugăciuni compensatorii (qadha) pentru acel Namāz amânat. În privința calculării timpului, ciudatele lucruri ca a te ruga mai repede sau mai încet, precum și altele, sunt sub considerare individuală.

Un exemplu. Dacă o femeie nu se află într-o călătorie, dar amână al ei Namāz ce ține de Zuhr, rugăciunea compensatorie (qadha) va fi obligatorie pentru ea, atunci când timpul egal realizării a 4 raka‘āt luat împreună cu timpul pentru wudhu sau tayammum depășește timpul pentru rugăciunile Zuhr, la aceasta adăugându-se faptul de a-i fi început ciclul. Pentru o femeie care se află în călătorie, trecerea unui timp egal cu realizarea a 2 raka‘āt și a realizării de wudhu sau tayammum este suficientă.

  1. Dacă o femeie este deja curată ritual față de sângerarea menstruală (hayz) atunci când se apropie terminarea rugăciunilor și, în plus, are la dispoziție timp suficient pentru o îmbăiere și realizarea unui rak’at sau a mai multora, atunci ea trebuie să ofere rugăciunile. În cazul în care nu reușește, atunci trebuie să realizeze rugăciunile compensatorii (qadha) corespondente.
  2. Dacă o femeie cu sângerare menstruală își dă seama că nu are timp suficient pentru îmbăiere (ghusl), dar că, după ce va fi oferit tayammum, ea poate să ofere rugăciuni în cadrul timpului prescris, precauția necesară este să facă astfel (să ofere acea rugăciune împreună cu tayammum). Iar chiar dacă nu oferă acea rugăciune, va fi obligatoriu pentru ea să ofere rugăciune compensatorie (qadha) corespondentă.
  3. Dacă după ce va fi devenit curată ritual (pak) față de sângele menstrual, o femeie nu este sigură de i-a rămas sau nu timp pentru rugăciuni, atunci ea trebuie (totuși) să ofere rugăciunile.
  4. Dacă după ce va fi devenit curată ritual față de sângerarea menstruală, o femeie nu mai oferă rugăciuni din cauza impresiei că nu mai are timp pentru pregătirea rugăciunilor și pentru realizarea măcar a unui ra ‘ kat, însă mai apoi îți dă seama că ar fi avut timp pentru acest scop, atunci ea trebuie să realizeze rugăciuni-qadha.
  5. Atunci când este timpul de realizat Namāz, este recomandabil (mustahab) pentru femeie să devină curată ritual (pak) prin spălarea sângelui și schimbarea tamponului. Apoi ea trebuie să realizeze spălarea rituală (wudhu) sau spălarea uscată (tayammum), adică oricare ce se poate face, și mai apoi să se așeze pe locul de rugăciuni ce este pe direcția Meccăi și să se ocupe cu recitarea, suplicațiile și salutările (ṣalawāt).
  6. Pentru o femeie care are sângerare menstruală este un act detestabil (makrūh) să citească sfântul Coran, să țină Cartea cu sine sau să atingă cu oricare parte a corpului ei spațiul alb dintre liniile textului. În aceeași perioadă este un act detestabil faptul ca ea să-și coloreze părul cu henna sau oricare substanță asemănătoare.

Tipuri de femei conform sângerării menstruale

  1. Există șase tipuri:

1.Femeia având ciclul menstrual definit de timp și de durată—femeia care vede sângerare în fiecare din două luni consecutive la o dată fixă și pentru un număr fix de zile. De exemplu, în fiecare lună sângele poate fi văzut din ziua I până la ziua a VII-a.

2.Femeia având ciclul menstrual definit numai de timp—femeia care vede sângerare în fiecare din două luni consecutive la o dată fixă, însă numărul de zile ale ciclului variază. De exemplu, în două luni consecutive, sângele ei apare în ziua I a lunii, însă în prima lună ea devine curată ritual (pak) în ziua a VII-a, iar în luna următoare, ea devine curată în a VIII-a zi.

3.Femeia având ciclul menstrual definit numai de durată—femeia care vede sângerare în fiecare din două luni consecutive pentru un număr particular de zile, dar timpul de începere al sângerării nu este același. De exemplu, în prima lună, sângele este văzut (pentru 5 zile) din ziua a V-a până în ziua a X-a, iar în luna următoare, (pentru același număr de zile) din ziua a XII-a până în ziua a XVII-a.

4.Muztariba. Se numește astfel femeia care a văzut sângerare pentru câteva luni consecutive, dar ciclul variază în timp și durată de la o lună la alta, sau femeia al cărei ciclu a fost perturbat și nu a ajuns să i se formeze un nou ciclu regulat.

5.Mubtadiya. Fecioara care are prima sângerare.

6.Nasiya. Femeia care a uitat de obișnuința legată de sângerare.

Câteva detalii referitoare la femeia aflată la menstruație (hāez)

  1. Femeile având ciclul menstrual definit de timp și de durată sunt de două tipuri:

1.Femeia care vede  sângerarea menstruală două luni consecutiv la o dată anume și pentru o durată bine definită. De exemplu, ea observă sângele în ziua I a fiecărei luni și devine curată ritual în ziua a VII-a a fiecărei luni; prin urmare se poate spune că menstruația ei va fi (totdeauna) între prima și a șaptea zi a fiecărei luni.

Femeia care vede  sângerarea menstruală în fiecare din două luni consecutive la o dată anume, dar care după 3 sau mai multe zile devine curată ritual (pak) pentru ca, după acestea, să-i vină ciclul din nou; totuși, pentru care femeie, numărul total de zile când are menstruație și de zile când este curată ritual nu trece de 10. Pentru acest tip de femeie, acest tipar care care se repetă în fiecare lună.

  1. Dacă o femeie cu o menstruație definit de timp (adică are sângerarea la o dată fixă)—indiferent dacă durata ciclului este cu un număr fix ori variabil de zile—observă prezența sângelui la timp sau cu o zi-două mai devreme, atunci acel sânge este menstrual (hayz), chiar dacă nu are caracteristicile sângelui menstrual. Prin urmare, ea va actua conform regulilor aplicabile pentru femeia aflată la ciclu (hāez). În cazul în care devine evident că nu a fost la menstruație cum, de exemplu, atunci când ar deveni curată ritual înainte de 3 zile, atunci ea trebuie să realizeze rugăciunile compensatorii (qadha) pentru actele-Ibadāt pe care ea nu le-a făcut.
  2. Dacă o femeie cu menstruație definită de timp și de durată vede sânge în toate zilele ciclului ei regulat, dar și cu câteva zile înainte și după acesta, cum și dacă numărul total de zile nu trece de  10, sângele tuturor acestor zile este menstrual. Dacă s-a trecut de cele 10 zile, atunci numai sângele văzut în ciclu va fi considerat ca menstrual, iar celălalt ca fiind dat de sângerarea neregulată (istihaza). Ca urmare, femeia trebuie să realizeze rugăciunile compensatorii (qadha) corespondente actelor de adorare pe care ea nu le-a realizat în acele zile premergătoare și următoare ciclui menstrual obișnuit.

Dacă femeia vede sânge în toate zilele ciclului său, precum și cu câteva zile înainte, însă numărul total de zile nu trece de 10, atunci sângele văzut este menstrual. Însă dacă numărul total de zile trece de 10, atunci sângele văzute în zilele ciclului este menstrual, chiar dacă nu are caracteristici ale acestui tip de sânge, iar sângele văzut înaintea ciclului va fi considerat ca provenind din sângerarea neregulată (istihaza), chiar dacă are caracteristicile sângelui menstrual (hayz). Ca urmare, femeia va realiza rugăciuni compensatorii (qadha) pentru rugăciunile nefăcute în timpul acelor zile.

Iar dacă femeia vede sânge în timpul ciclului, cât și în câteva zile următoare ciclului, dar fără ca numărul total de zile să treacă de 10, atunci sângele văzut în toate zilele este menstrual. Dacă sângerarea trece de 10 zile, atunci sângele văzut în timpul ciclului este menstrual, iar sângele din celelalte zile ține de sângerarea neregulată (istihaza).

  1. Dacă o femeie cu ciclu menstrual definit de un timp și o durată fixă vede sânge în câteva zile de dinaintea ciclului și doar în câteva zile ale ciclului, însă numărul total al acestor zile nu trece de 10, sângele acestor zile este menstrual.

Atunci când numărul total de zile trece de 10, femeia va calcula adăugând numărul de zile ale ciclului normal la zilele care au fost înaintea ciclului și va completa astfel durata fixă a sângerării menstruale. Acelea vor fi zile de sângerare menstruală (hayz), iar restul, de sângerare neregulată (istihaza).

Dacă femeia vede sânge în timpul câtorva zile din ciclul ei habitual, precum și în câteva zile de după ciclu, însă numărul total de zile netrecând de 10, atunci sângele tuturor zilelor este menstrual. Însă dacă numărul total de zile trece de 10, atunci ea va calcula adăugând numărul de zile din ciclu când a văzut sângele la numărul de zile ce au urmat ciclui și va completa astfel durata fixă a sângerării menstruale. Acestea vor fi considerate ca zile de menstruație, iar restul, ca zile de sângerare neregulată.

  1. O femeie cu ciclu definit de timp și durată vede sânge pentru 3 sau mai multe zile, după care sângerarea încetează ca să se reia după alte zile. Dacă suma zilelor de întrerupere a sângerării este mai mică de 10 zile, iar suma tuturor zilelor, a celor de sângerare și a celor de pauză, trece de 10, atunci   există variate reguli de aplicat:
  • Dacă sângele, în totalitate ori o parte din el, văzut în zilele inițiale a fost în timpul menstruației avute și sângele care a apărut după întrerupere—întrerupere când femeia s-a aflat în stare de curățenie rituală (pak)—nu a fost în timpul menstruației obișnuite, atunci femeia trebuie să considere primul sânge văzut ca menstrual (hayz), iar al doilea sânge, ca rezultat din sângerare neregulată (istihaza).
  • Dacă sângele văzut în zilele inițiale nu a fost în zilele ciclului obișnuit, dar sângele al doilea (de după întrerupere), fie totul, fie o parte din el, a fost văzut în zilele de ciclu, atunci femeia trebuie să considere sângele din prima fază ca provenind din sângerare neregulată (istihaza) și sângele din a doua, ca menstrual (hayz).
  • Dacă femeia observă primul și al doilea sânge în zilele obișnuite de ciclu, însă primul sânge nu a durat pentru mai puțin de 3 zile, atunci perioada primului sânge luată împreună cu zilele de întrerupere (când ea a fost curată ritual, pak) va fi considerată ca perioadă de menstruație (hayz); femeia va considera astfel în cazul în care numărul total de zile al perioadei considerate ca menstruație nu va trece de 10.

Ca o precauție obligatorie, în zilele de întrerupere a sângerării, femeia va face tot ceea ce face o femeie curată ritual și se va abține de la tot ceea ce este interzis unei femei aflate la menstruație (hāez). Parte din sângele pe care ea va continua să-l vadă după zilele ciclului obișnuit va fi considerat ca rezultat din sângerarea neregulată (istihaza).

Așa cum se întâmplă de obicei în cazul unor femei cu ciclu menstrual fix, bine definit ca timp și perioadă, sângele pe care l-ar putea vedea femeia cu o zi sau două înaintea ciclului ar putea fi sânge menstrual (hayz). Dacă însă prin calcul femeia își dă seama că eliminarea este într-adevăr menstruală (hayz), atunci va considera astfel: zilele de sângerare pe care le are în zilele de după întrerupere vor fi lăsat excluse din limita celor 10 zile și va considera zilele primei eliminari ca ținând de sângerarea neregulată (istihaza). De exemplu, o femeie are ciclu menstrual fix, bine definit între ziua a III-a și ziua a X-a a fiecărei luni. Se poate întâmpla ca în una din luni ciclul ei să se schimbe, apărând între ziua I și ziua a VI-a. După ziua a VI-a, sângerarea încetează pentru două zile, timp în care femeia este curată ritual (pak). După ziua a VIII-a, sângerarea reîncepe și continuă până în ziua a XV-a. Regula va fi că sângele văzut din ziua I până în ziua a X-a este sânge menstrual (hayz), iar sângele văzut din ziua a XI-a până în ziua a XV-a se datorează sângerării neregulate (istihaza).

  • Dacă femeia vede sânge în prima fază și în a doua (ce de după întrerupere), aceasta petrecându-se în timpul ciclului obișnuit, dar sângele din prima fază este văzut pentru mai puțin de 3 zile, atunci ea poate adăuga zilele eliminării timpurii pentru a completa 3 zile și să considere acest interval ca ținând de sângerarea menstruală (hayz). Sângele din a doua fază, care de asemenea este văzut în timpul ciclului firesc, va fi socotit tot ca menstrual, dar cu condiția ca totalul zilelor ținând de prima și a doua fază, luat împreună cu zilele de întrerupere, să nu treacă de 10 zile. În anumite situații, ea trebuie să considere tot sângele văzut în prima fază ca menstrual, dar pentru aceasta există două condiționări:
  • Femeia trebuie să recunoască de obicei eliminarea sângelui care se petrece mai devreme decât în zilele obișnuite.
  • Prin considerarea întregii prime faze ca sângerare menstruală, sângele văzut în a doua fază nu este exclus din acel maxim al celor 10 zile. Un exemplu—o femeie vede în mod obișnuit sânge din a IV-a zi până în a X-a zi a fiecărei luni, dar într-o lună îl vede mai devreme (să zicem, între ziua I și a IV-a), fază urmată de o scurtă o întrerupere, de exemplu, două zile, ca după această întrerupere sângerarea să continue până în a XV-a zi. Regula în acest caz este că sângele văzut în prima fază este sânge menstrual (hayz), iar sângele văzut în a doua fază, până la ziua a X-a, este tot menstrual (hayz). Restul va ține de sângerarea neregulată (istihaza).
  1. Dacă o femeie cu ciclu definit de timp și durată nu vede sânge în perioda obișnuită de menstruație și îl vede mai devreme sau mai târziu pentru același interval de timp cât are în mod obișnuit ciclul ei, adăugându-se că are caracteristicile sângelui menstrual, atunci ea trebuie să considere sângele ca fiind menstrual.
  2. Dacă o femeie cu ciclu definit de timp și durată vede sânge în cadrul ciclului obișnuit pentru 3 sau mai multe zile, însă aceasta petrecându-se pentru un număr de zile mai mic decât cel obișnuit, și dacă  i se întrerupe sângerarea, ca mai apoi să se reia pentru un număr de zile egal celui al zilelor obișnuite de menstruație, atunci ea va considera tot acest timp, incluzând zilele de întrerupere, ca fiind zile de menstruație; însă condiția este ca timpul calculat să nu treacă de 10 zile. Tot în acest caz, dacă numărul de zile ale întreruperii menstruației, când ea este curată ritual, este de 10 zile sau mai multe, atunci fiecare fază a sângerării va fi considerată ca două perioade distincte de menstruație (hayz). Și tot în acest caz, dacă întreruperea sângerării este mai mică de 10 zile, iar totalul tuturor fazelor (prima sângerare, întrerupere și a doua sângerare) trece de 10 zile, atunci prima fază va fi considerată ca sângerare menstruală (hayz), iar a doua, ca sângerare neregulată (istihaza).
  3. Dacă o femeie cu ciclu definit de timp și durată vede sânge pentru mai mult de 10 zile, atunci sângele ce îl vede în timpul ciclului ei obișnuit este sânge menstrual, chiar dacă nu poartă semnele unui asemenea tip de sânge, iar sângele pe care îl vede după zilele de ciclu obișnuit este datorat sângerării neregulate, chiar dacă are caracteristicile sângelui menstrual. De exemplu, o femeie are ciclul ei obișnuit din ziua I până în ziua a VII-a, însă într-una din luni vede sângele de la ziua I până la ziua a XII-a; în acest caz, sângele văzut în primele 7 zile este sânge menstrual, iar sângele văzut în restul de 5 zile este cauzat de sângerarea neregulată.

Femei care au ciclu definit numai de timp

  1. Femeile care au menstruația definită doar de timp sunt de două feluri:

1.Femeia care în fiecare din două luni consecutive vede sângele într-o zi anume și mai apoi sângerarea i se întrerupe pentru câteva zile, femeia devenin curată ritual (pak). Pentru această femeie, data de începere a sângerării este fixă și durata sângerării variază în fiecare lună. De exemplu, dacă femeia vede că obișnuit sângerarea începe pe data de I (întâi) a fiecărei luni și că în prima luna sângerarea încetează în data de 7, iar în a doua lună, că sângerarea încetează în data de 8.

2.Femeia care, în două luni consecutive, vede sânge de la o dată anume pentru 3 sau mai multe zile, ca mai apoi sângerarea să se întrerupă câteva zile, întrerupere urmată de altă sângerare, unde numărul total al tuturor zilelor numite nu depășește acel de 10. În acest caz, oricum, numărul de zile din a II-a lună poate fi mai mare sau mai mic decât cel din I-a lună. De exemplu, dacă sângele este văzut în ziua I a două luni consecutive, iar în timp ce în prima lună durata întreagă de sângerare este de 8 zile, în a doua lună, durata întreagă de sângerare este de 9 zile, ca și mai sus, femeia va considera că menstruația ei începe în ziua I a lunii.

  1. Dacă o femeie cu ciclul definit de timp, dar a cărei menstruație nu are o durată constantă, vede sânge în perioada ei obișnuită sau cu 2-3 zile mai devreme, atunci ea se va considera ca femeie la ciclu (hāez) și va acționa în conformitate cu detaliile regulei prezentate la punctul 486.

Dacă aceeași femeie vede sângele cu mult mai devreme sau dacă vede sângele cu mult mai târziu, adică atât de devreme sau atât de târziu încât nu va fi considerat ca obișnuit, atunci se va considera pe sine ca femeie aflată la ciclu (hāez) în cazul în care sângele are caracteristicile celui menstrual (hayz). La fel, ea va considera sângele ca fiind menstrual, dacă este sigură că sângerarea va continua pentru 3 zile, chiar dacă sângele nu are nici o caracteristică asemănătoare celui menstrual (hayz).

Iar când femeia nu este sigură dacă felul acesta de sângerare va dura sau nu 3 zile, atunci, drept precauție obligatorie, ea va îndeplini toate acele acțiuni care sunt obligatorii (wajib) pentru o femeie cu sângerare neregulată (mustahaza) și se va abține de la acele acțiuni care sunt interzize unei femei aflate la ciclu (hāez).

  1. O femeie cu ciclul definit de timp, care vede sânge în perioada ei obișnuită pentru mai mult de 10 zile și nu este în stare să determine după semne durata exactă a menstruației (hayz), drept precauție, va urma obiceiul observat la rudele materne sau paterne, indiferent dacă sunt sau nu în viață. Aceasta o va face cu condiția următoare:

1.Starea fizică a rudei nu diferă prea evident de propria stare; femeia, mai ales ca o persoană tânără și activă, nu trebuie să se compare în linia obișnuinței ce o are o femeie bătrână sau una care se apropie de menopauză.

2.Ea nu trebuie să se compare cu o femeie care, deși face parte din familie, are un obicei total diferit de celelalte femei din familie.

Regulile se aplică de asemenea în cazul unei femei cu ciclu definit de timp, dar căreia sângerarea nu îi vine la timp, ci își vede sângele cu mai mult de 10 zile după timpul firesc și nu poate discerne după semne.

  1. O femeie cu ciclu definit de timp nu poate să mute sângerarea ei în oricare perioadă din afara ciclului ei obișnuit. Ca urmare, data fixă de începere a sângerării este ziua de 1 a fiecărei luni, cu o durată variabilă de 5-6 zile; dacă deodată femeia constată o sângerare ce durează 12 zile și nu este în stare să recunoască semnele pentru a determina durata menstruației (hayz), atunci ea va considera ca timp, ca dată fixă a începerii menstrei ziua de 1 a fiecărei luni, iar în privința duratei,  se va orienta după regula anterioară prezentată la punctul 495.
  2. Dacă o femeie cu un ciclu definit de timp vede sânge pentru mai mult de 10 zile și nu este în stare să determine natura sângelui așa cum a fost explicată la punctul 495, atunci ea va fi liberă să decidă asupra oricărui număr de zile care, conform a ce simte ea, ar putea fi zilele ei de menstruație. Recomandabil este ca ea să se decidă pentru un ciclu de 7 zile și, calculând astfel, ea trebuie să păstreze în minte când anume începe ciclul, acționând așa cum s-a specificat în regulile anterioare.

Femei având ciclul definit numai de durată

  1. Femeile care au ciclul menstrual definit de durată sunt de două feluri:

1.Femeia care, în două luni consecutive, are durata ciclului menstrual identică, însă data de început a menstruației este diferită. În asemenea circumstanțe durata menstrei va fi numărul de zile în care ea vede sângele. Un exemplu—dacă în prima lună sângele este văzut de la ziua I până la ziua a V-a, iar în luna următoare sângele este văzut de la ziua a XI-a până la ziua a XV-a, atunci durata ciclului ei menstrual este de 5 zile.

2.Femeia care, în două luni consecutive, vede că sângerează pentru 3 sau mai multe zile, că sângerarea se întrerupe pentru 1-2 zile și că sângerarea începe iarăși. Chiar dacă data de începere a sângerării este diferită în a doua lună față de prima, durata ciclului ei va fi numărul de zile în care vede sângele, însă cu condiția ca numărul total al zilelor de sângerare și de curățenie rituală (pak) să nu depășească 10 zile și durata ciclului în ambele luni să rămână aceeași. Ca o măsură de precauție, în zilele de întrerupere, ea va face toate acțiunile care sunt obligatorii pentru o femeie curată ritual (pak) și se va abține de la toate acțiunile interzise unei femei aflate la ciclu (hāez). De exemplu, o femeie vede că în prima lună sângerarea are loc între ziua I și ziua a III-a, apoi că sângerarea se oprește pentre 2 zile, ca mai apoi să înceapă și să continue pentru alte 3 zile; aceeași femeie vede în a doua lună că sîngerarea se petrece între ziua a XI-a și a XIII-a, că se oprește pentru 2 zile și că se reia pentrualte 3 zile; ea constată astfel că durata obișnuită a ciclului ei este de 6 zile.

Atunci când în două luni consecutive durata ciclului nu este constantă, femeia observând, de exemplu, că în prima lună sângerarea durează 8 zile și în a doua lună, 4 zile, fază urmată de încetarea sângerării și de reluare sângerării, ea va calcula astfel: numărul total de zile cu sângerare, incluse fiind și zilele de întrerupere, dacă este egal cu 8, atunci ea nu se poate considera ca femeie cu ciclu definit de durata fixă, ci ca femeie cu ciclul perturbat (mudhtaribah). Regulile ce le are de urmat sunt discutate mai jos.

  1. Dacă o femeie care are ciclul definit de o durată fixă vede sânge pentru mai puține sau pentru mai multe zile decât durata obișnuită a ciclului ei, însă fără ca numărul acestor zile să treacă de 10, atunci ea trebuie să considere aceste zile ca ținând de menstruație (hayz). Iar dacă zilele respective trec de 10 ca număr, natura sângelui (caracteristicile) rămânând aceeași pe parcursul lor, atunci femeia va calcula durata obișnuită a ciclului de la ziua în care începe sângerarea, considerând că e vorba de ciclu menstrual. Dacă pe parcursul numitelor zile, natura sângelui se schimbă, fiind în unele zile cu caracteristici de sânge menstrual (hayz) și în altele, ca de sângerare neregulată (istihaza), atunci ar putea fi 3 posibilități:

1.dacă numărul de zile în care sângele arată caracteristici de sânge menstrual este egal cu numărul de zile ale duratei menstruației, atunci femeia va socoti aceste zile ca ținând de menstruație și restul, ca ținând de sângerarea neregulată.

2.dacă numărul de zile în care sângele arată caracteristici de sânge menstrual este mai mare decât numărul de zile ale duratei menstruației, atunci femeia va socoti zilele cât durează sângerarea ca zile de menstruație, iar restul, ca ținând de sângerarea neregulată.

3.dacă numărul de zile în care sângele arată caracteristici de sânge menstrual este mai mic decât numărul de zile ale duratei menstruației, atunci femeia va socoti astfel: va adăuga zile pentru a completa numărul de zile al duratei ciclului ei, considerând intervalul ca fiind menstruație, iar restul zilelor îl va considera ca ținând de sângerarea neregulată.

Mudhtaribah

  1. Mudhtaribah se numește femeia care poate să fi văzut sângerare pentru câteva luni, dar nu are format un ciclu fix, regulat, nici definit de timp și nici de durată. Dacă o asemenea femeie vede sânge pentru mai mult de 10 zile, natura sângelui rămând aceeași, fie cu caracteristici de sânge menstrual (hayz), fie cu caracteristici ale sângelui cauzat de sângerarea neregulată (istihaza), atunci ea va fi clasificată în rândul femeilor care, în ciuda unui ciclu de dată fixă, văd sângele într-o perioadă neobișnuită (pentru ele); aceeași femeie nu este în stare să distingă unele semne de altele.

Ca măsură de precauție, femeia respectivă va lua ca referință obișnuințele (legate de sângerare) care predomină printre rudele sale și le va adopta pentru sine. Iar dacă faptul acesta nu este posibil, ea va stabili pentru ciclul ei menstrual un număr rezonabil de zile, nu mai mic de 3 și nu mai mare de 10, conform celor explicate în regulile de la punctele 495 și 497.

  1. Dacă femeia cu ciclul perturbat (mudhtaribah) vede sânge pentru mai mult de 10 zile, pentru câteva zile sângele având caracteristici de sânge menstrual (hayz) și pentru alte zile, caracteristici ale sângelui din sângerarea neregulată (istihaza), adăugându-se condiția că sângele cu caracteristici de sânge menstrual durează nu mai puțin de 3 zile și nu mai mult de 10, atunci tot sângele pe care ea îl vede este menstrual (hayz), iar restul este din sângerare neregulată (istihaza).

În cazul în care sângele cu caracteristici de sânge menstrual durează mai puțin de 3 zile sau mai mult de 10 zile, atunci femeia, pentru a detemina numărul de zile ale menstruației, va urma regula în enunțul anterior. Dacă după determinarea perioada menstruației, femeia vede iar sânge (cu caracteristici de sânge menstrual) înainte de a completa 10 zile de curățenie rituală (pak), atunci ea va considera acest sânge ca provenind din sângerare neregulată.

Mubtadea

  1. Femeia care vede că sângerează pentru prima oară se numește mubtadea. Dacă femeia vede sângele pentru mai mult de 10 zile, sângele având caracteristici comune, va lua drept referință obiceiul (legat de sângerare) predominant printre rudele sale; (astfel, luând în considerație ciclul menstrual al unei femei dintre rude), va considera durata acelui ciclu ca fiind durata ciclului său menstrual, iar restul de zile ca ținând de sângerarea neregulată, ținând totodată seama de cele 2 dispoziții de la punctul 495. Și chiar dacă faptul acesta pare imposibil, mai apoi ea va fi liberă să fixeze pentru sine o anumită durată, așa cum a fost explicat la regula 497.
  2. Este posibil ca fecioara care are prima menstruație să vadă sânge pentru mai mult de 10 zile, sânge având uneori caracteristicile celui menstrual (hayz), alteori, ca de sângerare neregulată (istihaza); în acest caz, dacă sângele cu caracteristici de sânge menstrual este văzut pentru nu mai puțin de 3 zile și pentru nu mai mult de 10, atunci sângele văzut în toate zilele este sânge menstrual. Dar dacă femeia în cauză vede iarăși sânge înainte de terminarea celor 10 zile și chiar părând că sângele seamănă cu sângele menstrual—de exemplu, pentru 5 zile, sângele este roșu-întunecat, pentru alte 9 zile, sângele este gălbui, și pentru alte 5 zile, sângele este din nou roșu-întunecat—atunci femeia trebuie să considere primul sânge ca fiind menstrual (hayz), iar restul (adică cel din a doua și a treia fază) ca fiind provenit din sângerarea neregulată, așa cum s-a explicat în cazul femeii cu ciclul perturbat (mudhtaribah).
  3. Dacă fecioara care a avut prima sângerare (mubtadea) vede sânge pentru mai mult de 10 zile, sânge având uneori caracteristici de sânge menstrual, alteori, ca provenit din menstruație neregulată—însă cu situația că sângele cu semne de a fi menstrual este văzut pentru mai puțin de 3 zile—atunci ea va considera că este sânge menstrual (hayz) și, pentru a-i determina durata, va urma cele spuse la regula de la punctul 501.

Nasiya

  1. Nasiya este femeia care a uitat obiceiul legat de sângerare (ciclul definit de timp și de durată), iar asemenea femei sunt de variate feluri. Una dintre ele ar fi cea care are un ciclu definit de durată, dar care, în prezent, l-a uitat. Dacă ea vede sânge pentru 3 sau mai multe zile, dar fără ca faptul să treacă de 10 zile, ea va considera tot sângele ca fiind menstrual (hayz).

Dacă însă ea vede sânge pentru mai mult de 10 zile, atunci ea intră în clasa femeilor cu ciclul menstrual perturbat (mudhtaribah), urmând regulile expuse la punctele 500 și 501, însă cu o diferență: calculând pentru a determina durata ciclului, ea trebuie să știe că durata pe care o fixează nu trebuie să fie mai mică decât durata obișnuită a ciclului ei, dar nici mai mare.

Similar este cazul femeii cu ciclul definit de durată, dar în fiecare lună această durată variază ușor, cum ar fi că, într-o lună, durata este de 6 zile, iar în altă lună, de 7 zile. Asemenea fel de femeie, dacă nu este în stare să decidă pe baza semnelor ori conform ciclului avut de femeile din familie, etc., atunci ea trebuie să fixeze durata ciclului ei în limita a 6-7 zile.

Diverse reguli legate de sângerarea menstruală (hayz)

  1. Dacă o femeie din clasa  fecioară cu prima sângerare (mubtadea), sau femeie cu ciclul pertubat (mudhtaribah/muztariba), sau femeie care și-a uitat obiceiul legat de sângerare (nasiya), sau o femeie cu ciclul definit de durată, vede sânge cu semne de sânge menstrual, ori este sigură că sângerarea va dura 3 zile, atunci ea trebuie să abandoneze rugăciunile obligatorii. Dacă ea își dă seama mai apoi că nu a fost sânge menstrual, ea trebuie să ofere rugăciunile compensatorii (qadha) pentru rugăciunile pe care nu le-au realizat.
  2. O femeie cu un ciclu menstrual fix (fie de timp, fie de durată, fie de ambele), dacă vede pentru două luni consecutive o sângerare ce este contrară ciclului ei obișnuit, adică,  fie durata, fie durata și timpul, sunt identice în cele două luni, atunci înseamnă că i s-a format un alt ciclu menstrual, nou. De exemplu, dacă femeia, care știe că menstruația ei are loc între ziua I și ziua a VII-a a luni, observă pentru două luni consecutive că menstruația se petrece între ziua a X-a și a XVII-a, atunci ciclul apărut va fi noul ei ciclu.
  3. „O lună” înseamnă trecerea completă a 30 de zile între două date de începere a menstruației și nu perioada (calendaristică) dintre prima și ultima zi a unei luni.
  4. Dar dacă o femeie, care în mod obișnuit vede sângerare o singură dată pe lună, constată că într-o lună anume are de două ori sângerare cu sânge menstrual, iar perioada de întrerupere dintre cele două sângerări (perioadă în care este curată ritual) nu este mai mică de 10 zile, atunci ea trebuie să considere ambele sângerări ca fiind menstruale.
  5. Dacă o femeie vede sângerare după următorul tipar—3 sau mai multe zile, sânge cu caracteristici de sânge menstrual, apoi 10 sau mai multe zile, sânge cu caracteristicile celui de la sângerarea neregulată (istihaza), iar mai apoi, pentru alte 3 zile, sânge cum cel menstrual (hayz)—atunci trebuie să considere prima și a treia sângerare ca fiind menstruație.
  6. Dacă o femeie devine curată ritual (pak) înaintea expirării a 10 zile și simte că, la interior, nu mai există deloc sânge, ea trebuie atunci să realizeze îmbăiere (ghusl) înaintea actelor de adorare și aceasta chiar dacă ea simte că sângerarea ar putea să reînceapă înaintea terminării celor 10 zile. Iar dacă ea este foarte sigură că va sângera înaintea terminării celor 10 zile, chiar și atunci, ca precauție, ea trebuie să realizeze îmbăierea (ghusl) și adorarea cu supunere (Ibadāt), abținându-se totodată de la acțiunile interzise unei femei aflate la ciclu (hāez).
  7. Dacă o femeie devine curată ritual înainte de completarea a 10 zile, dar simte că mai există sânge în părțile interioare, atunci ea trebuie să introducă tampon și să aștepte pentru o vreme ca să afle în ce stare se află.

Dacă observă că a devenit curată ritual (pak), atunci ea trebuie să se îmbăieze (ghusl) și să-și realizeze actele de adorare.

Dacă femeia descoperă că nu a devenit în totalitate curată ritual (pak), că nu are un ciclu menstrual regulat sau că menstruația ei durează 10 zile, ori că durata fixă a ciclului nu este completată încă, atunci ea trebuie să aștepte. Astfel, dacă devine curată ritual înainte de încheierea a 10 zile, ea va trece la realizarea îmbăierii (ghusl); dacă însă devine curată ritual la completarea celor 10 zile sau sângerarea se prelungește peste 10 zile, atunci ea va realiza îmbăierea (ghusl) la sfârțitul celei de-a X-a zile.

Atunci când ciclul ei este mai mic de 10 zile, iar femeia este sigură că sângerarea va înceta înainte ca perioada de 10 zile să se fi terminat sau că va înceta chiar la sfârșitul celei de-a X-a zi, atunci ea nu trebuie să realizeze îmbăierea până la sfârșitul celor 10 zile.

Dacă femeia simte cumva că sângerarea va trece de limita celor 10 zile, ca precauție recomandată, ea trebuie să evite actele de adorare pentru o zi-două sau chiar până la sfârșitul celei de-a X-a zi. (Însă această regulă se aplică tuturor femeilor care au avut sângerare continuă înaintea zilelor de ciclu !). În caz contrar, nu este permisibil să se neglijeze Ibadāt după ce zilele ciclului menstrual s-au terminat.

  1. Dacă în anumite zile femeia consideră sângele văzut ca menstrual și nu realizează actele ei de adorare, aflând mai apoi că de fapt nu s-a aflat la menstruație, atunci ea trebuie să ofere rugăciuni compensatorii (qadha) pentru rugăciunile nefăcute și să postească pentru ce nu a postit. Iar dacă realizează acte de adorare sub impresia că sângele nu este menstrual, dându-și seama mai apoi că de fapt a fost menstruație, atunci postirile realizate în acele zile vor fi lipsite de validitate și, prin urmare, va trebui să realizeze rugăciuni compensatorii pentru acele postiri.

Nifas

  1. Din momentul în care are loc nașterea copilului, sângele văzut de către mamă se numește sânge post-natal (nifas), cu condiția ca sângerarea să se oprească la completarea celor 10 zile post-partum. Atunci când sângerarea este de tip post-natal (nifas), femeia se numește lăuză (nafsa).
  2. Sângele pe care femeia îl vede înainte ca să apară capul (sau prima parte a copilului) nu este sânge-postnatal (nifas).
  3. Nu este necesar ca nou-născutul să fie pe deplin dezvoltat. Chiar de se naște un copil deficient fizic, sângele văzut de femeie de-a lungul celor 10 zile va fi considerat ca sânge post-natal (nifas). Trebuie să i se poată aplica termenul „naștere” .
  4. Este posibil ca sângele post-natal (nifas) să fie eliminat pentru doar puțin timp, dar sângerarea implicată nu trebuie să depășească limita a 10 zile.
  5. Dacă femeia are îndoieli dacă a avortat sau nu, ori dacă ființa avortată este un copil sau nu, atunci nu este necesar pentru ea să investigheze problema, iar sângele eliminat în această situație nu este sânge post-natal (nifas).
  6. Pe baza precauției necesare, faptul de a sta ori a se opri într-o moschee (masjid), precum și alte acte ce sunt interzise unei femei aflate la menstruație (hāez), se constituie ca interdicție (harām) și pentru o femeie cu sângerare post-partum; la fel, actele care sunt obligatorii unei femei aflate la ciclu (hāez) sunt obligatorii și pentru lăuză (nafsa).
  7. Divorțul de o femeie ce are sângerare post-natală (nifas), precum și faptul de-a întreține relații sexuale cu o femeie cu asemenea sângerare, este interzis (harām). În orice caz, dacă în această situație soțul ei dorește și are relații sexuale cu soția sa (aceasta fiind lăuză, nafsa), faptul nu implică răscumpărare în bani (kaffara).
  8. Femeia care devine curată ritual (pak) de sângele post-natal (nifas), ea trebuie să facă îmbăierea (ghusl) și să realizeze actele de adorare. Dacă iarăși sângerează, o dată sau de mai multe ori, și numărul total de zile când este văzut sângele și când este curată ritual rămâne de 10 zile sau mai puțin, atunci sângele pe care l-a văzut este sânge post-natal (nifas). În zilele de întrerupere (când totodată este curată), ca precauție, ea va îndeplini toate acele acte care sunt obligatorii pentru femeia curată ritual (pak) și se va abține de la actele care sunt interzise femeii lăuze (nafsa). Astfel, dacă a postit, atunci va realiza rugăciunile compensatorii (qadha) corespondente.

Însă dacă sângerarea pe care o vede mai apoi durează mai mult de 10 zile, atunci pot exista două situații:

  • dacă femeia nu are un ciclu definit de durată, atunci ea va socoti primele 10 zile ca ținând de sângerarea post-natală (nifas), iar restul de zile, ca ținând de sângerarea neregulată (istihaza).
  • dacă femeia are ciclul definit de durată, atunci, ca precauție, sângerarea ce o observă după durata obișnuită a ciclului îi va cere să acționeze ca femeie cu sângerare neregulată (mustahaza) și să se abțină de la tot ce este interzis unei femei cu sângerare post-natală (nifas).
  1. Dacă o femeie devine curată ritual de sângele post-natal, dar simte că ar mai putea fi sânge în părțile ei interioare, atunci ea trebuie să introducă tampon și să aștepte pentru a-și da seama în ce stare se găsește. Dacă investigând află că este curată ritual (pak), atunci ea trebuie să se îmbăieze pentru actele de adorare.
  2. Dacă o femeie lăuză vede sângele post-natal (nifas) pentru mai mult de 10 zile și ea știe să aibă un ciclu menstrual bine definit, atunci va considera că durata de sângerare post-natală este egală cu durata de sângerare menstruală (hayz), iar restul zilelor, ca de sângerare neregulată (istihaza). În cazul în care nu are un ciclu regulat, bine definit, atunci va considera cele 10 zile ca fiind de sângerare menstruală (hayz) și restul zilelor, ca de sângerare neregulată (istihaza).

Pentru o femeie cu un ciclu menstrual regulat, ca precauție recomandată după ce menstruația s-a terminat este să acționeze ca o femeie cu sângerare neregulată (istihaza) și totodată să se abțină până în a XVIII-a zi de la actele care îi sunt interzise femeii cu sângerare post-natală (nifas). Femeia care nu are ciclu menstrual regulat, această precauție se aplică din a X-a până în a XVIII-a zi de la nașterea copilului.

  1. Dacă menstruația unei femei durează mai puținn de 10 zile și sângele este văzut pentru mai multe zile decât zilele fixe ale ciclului, atunci numărul de zile egal numărului de zile ale ciclului vor fi considerate ca de sângerare post-natală. După aceasta, ea are libertatea de-a alege fie să lase la o parte Namaz, fie să acționeze după regulile cerute de sângerarea neregulată (istihaza), însă este mai bine să renunțe la Namaz pentru o zi. Iar dacă sângele ei continuă a fi văzut chiar și după 10 zile, atunci toate zilele ce au fost dincolo de limita ciclului ei, adică până la a X-a zi, vor fi considerate zile de sângerare neregulată, iar femeia va oferi rugăciuni compensatorii (qadha) relative la actele de adorare pe care ea nu le-a realizat în acele zile. Un exemplu. Dacă menstruația (hayz) unei femei a durat totdeauna 6 zile, iar (de astă dată) sângele este eliminat pentru mai mult de 6 zile, atunci ea va trebui să considere cele 6 zile ca de sângerare post-natală (nifas); în a VII-a, a VIII-a, a IX-a și a X-a zi va rămâne la alegerea ei fie să se oprească de la toate actele de adorare, fie să adopte regulile cerute de sângerarea neregulată (istihaza). În cazul în care femeia vede sânge pentru mai mult de 10 zile, toate zilele care trec de limita zilelor firești în ciclul ei menstrual vor fi tratate ca zile de sângerare neregulată (istihaza).
  2. Dacă femeie ce are ciclu bine definit vede că sângerează pentru o lună sau chiar mai mult după ce va fi născut, sângele văzut într-un număr de zile eagal zilelor de ciclu va fi considerat ca sânge post-natal (nifas), iar după asta, sângele văzut de-a lungul a 10 zile va fi considerat ca provenind de la sângerare neregulată (istihaza), chiar dacă datele la care se petrece sângerare coincid cu datele ciclului ei menstrual. Să luăm ca exemplu o femeie al cărei ciclu bine definit are loc din data de 20 până în data de 27 a fiecărei luni. În zia a X-a a lunii, ea dă naștere unui copil și continuă să vadă sângerare pentru o lună sau mai mult. În acest caz, sângerarea post-natală va fi de 7 zile, egală adică zilelor ei de menstruație (hayz), și se va petrece între ziua a X-a și ziua a XVII-a ale lunii; din acest moment, sângele pe care va continua să-l vadă din ziua a XVII-a pentru 10 zile va fi considerat ca provenind de la sângerare neregulată (istihaza) chiar dacă faptul se petrece în timpul zilelor ei obișnuite de menstruație (hayz).

Iar după trecerea celor 10 zile, dacă sângerarea continuă, atunci este menstruație (hayz) dacă se petrece în zilele firești ale ciclului, indiferent dacă există sau nu semne de sânge menstrual.

Dacă însă sângerarea nu se petrece în zilele ciclului menstrual personal, femeia va aștepta până la zilele obișnuitului ei ciclu, chiar dacă aceasta înseamnă să aștepte pentru o lună sau mai mult și chiar dacă sângele are semne cum că ar fi menstrual (hayz).

Dacă femeia nu are un ciclu cu dată fixă de începere a sângerării, ea trebuie să facă un efort să recunoască menstra după semne particulare; iar în cazul în care acest fapt nu este posibil—fiindcă sângele văzut după sângele post-natal rămâne de un singur tip pentru o lună sau mai mult—atunci femeia va adopta obiceiul legat de sângerare pe care îl au femeile rude pentru a determina astfel zilele personale de menstruație.

Și, dacă nici acest din urmă fapt nu este posibil, atunci femeia are opțiunea de a-și fixa ea însăși zilele de ciclu menstrual, urmând detaliile înfățișate la discuția despre menstruație (hayz).

526. Dacă o femeie nu are un ciclu definit de durată (cu o durată fixă), iar după ce va fi născut vede că sângerează continuu pentru o lună sau mai mult, atunci, în primele 10 zile, va aplica regulile expuse la punctul 523; următoarele 10 zile acestei aplicări, va considera că are sângerare neregulată (istihaza). Sângele care este văzut și după această perioadă, poate fi ori menstrual ori de sângerare neregulată; pentru a identifica dacă este sânge de tip menstrual, femeia trebuie să urmeze regula enunțată mai sus.

Următorul: Cadavru (mayyit)

Anterior: Wudhu

Înapoi la Cuprins

 

Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului

[1] Raportat la prescripțiile existente, în cazul femeii, erudiții au făcut o clasificare a tipurilor de sânge și sângerare. Pe lângă menstruație, implicând o regularitate a ivirii și încetării sângerării, și sângele menstrual, implicând anumite caracteristici, există de asemenea și sângerări (cu sânge caracteristic) care se petrec din alte motive, sângerare specifică unei anumite vârste, sângerare post-partum, sângerare avînd cauză o boală, etc. În acest articol este vorba de sângerarea care apare înainte sau după zilele fixe ale menstruației ori sângerarea care se petrece neregulat, în oricare zile din afara ciclului.

[2] Aici va apărea cu termenul de „sângerare neregulată” (istihaza), iar regulile de aplicat sunt diferite de cele pentru cazul menstruației obișnuite.

[3] Aici wudhu este tradus ca „spălare rituală”; ghusl este tradus ca „îmbăiere”(fie că este vorba de baie sau duș), ideea fiind că spălarea se face complet, astfel că nici o parte a corpului nu rămâne uscată.