Wudhu - Fundația Imam Ali

Wudhu

În spălarea rituală (wudhu) este obligatoriu să se spele fața și mâinile, să se șteargă partea frontală a capului și partea de sus a picioarelor.
În lungime, fața trebuie spălată din partea de sus a frunții, de la limita părului, către limita extremă a obrazului, iar în lățime, fața trebuie spălată către partea acoperită de index și degetul mijlociu. Chiar și cea mai mică parte ce este neglijată va face ca wudhu să fie invalidă. Astfel, pentru ca persoana ce se spală să se asigure că partea prescrisă a fost spălată în întregime, ea trebuie să spele puțin și părțile adiacente.
Dacă mâinile sau fața unei persoane sunt mai mari sau mai mici decât e ste normal, ea trebuie să-i observe pe oameni cum se spală de obicei și să-i imite întocmai. De asemenea, dacă persoana are păr mai mult pe frunte sau partea frontală a capului este lipsită de păr, ea trebuie să-și spele fruntea așa cum o fac de obicei ceilalți oameni.
Dacă o persoană crede că are mizerie sau altă impuritate în părul sprâncenelor, în colțul ochilor, pe buze, murdărie ce nu ar permite apei să intre în contact cu acele părți, iar dacă bănuiala este rezonabilă, atunci ea trebuie să se examineze înainte de-a realiza wudhu și să îndepărteze acea mizerie dacă este acolo.
Dacă piele feței este vizibilă de sub barbă, cel care se spală trebuie să facă apa să ajungă la piele; dacă piele nu se vede de sub barbă, este suficient să se spele părul, nefiind necesar a face apa să ajungă sub barbă.
Dacă o persoană nu este sigură de i se vede piele feței de sub părul barbii sau nu, atunci ea trebuie, ca precauție obligatorie, să spele părul dar și să facă apa să ajungă la pielea feței.
În timp ce se realizează wudhu, nu este obligatoriu pentru cel care se spală să spele și interiorul nărilor, și nici interiorul buzelor sau al ochilor care nu se vede la închiderea lor. Totuși, pentru a se asigura că toate părțile au fost spălate, este obligatoriu ca unele părți ale acestor zone (de exemplu, partea internă a nasului, buzelor și ochilor) să fie incluse la spălare. Iar dacă o persoană nu știe cât anume din suprafața feței trebuie spălată și nu-și amintește dacă a spălat fața în întregime în wudhu pe care a realizat-o deja, atunci să considere că rugăciunea este totuși validă și că nu mai este nevoie să facă o nouă wudhu pentru rugăciunile următoare.
Fața și mâinile trebuie spălate de sus în jos; dacă o persoană se spală în sens invers, wudhu ce-a realizat-o este invalidă.
Dacă o persoană își umezește palma și și-o trece peste față și brațe, iar umezeala avută în palmă este suficientă pentru părțile atinse, atunci aceasta va fi deajuns; nu este necesar ca apa să curgă pe față sau pe mâini.
După ce și-a spălat fața, persoana trebuie să-și spele mai întâi mâna dreaptă și apoi cea stângă, de la coate la vârful degetelor.
Pentru a se asigura că fiecare cot a fost spălat bine, cel care se spală trebuie să includă și porțiune de mai sus de coate.
Înainte de a se spăla pe fața, o persoană care și-a spălat brațele în sus până la piept, trebuie ca în timp ce realizează wudhu să-și spele mâinile până la vârful degetelor; dacă rămâne doar cu spălatul brațelor până la piept, wudhu se considera ca invalidă.
În timp ce realizează wudhu, este obligatoriu pentru persoană să-și spele o dată fața și mâinile și este recomandabil s-o facă de două ori; însă a le spăla de 3 ori sau de mai multe ori este harām. În privința cărei spălări să i se dea întâietate, aceasta depinde de spălarea integrală a feței și a mâinilor, fără a ține vreo precauție, cu niyyat de wudhu. Astfel că, dacă persoana ce se spală toarnă apă de 10 ori pe fața sa cu intenția primei spălări, nu este nici o problemă, însă atunci când, mai apoi, se va spăla cu intenția de-a face (niyyat) wudhu, aceasta se va numi prima oară. Așa, cel ce se spală poate continua să toarne apă pe față de câteva ori și în spălaea finală să facă niyyat de wudhu. Însă dacă urmează această procedură, atunci, ca precauție obligatorie, fața și mâinile trebuie spălate o singură dată doar.
După ce și-a spălat ambele mâini, cel ce realizează wudh trebuie să-și spele partea frontală a capului cu umezeala prezentă pe palmă; precauția recomandată este ca el să facă operația cu palma mâinii drepte de sus în jos.
Partea de față unde umezirea trebuie realizată reprezintă ¼ din aria frontală a capului. Este suficient ca să șteargă cu apă cât de mult oricare parte din această zonă a capului, cu toate că precauția recomandată este ca lungimea ștergerii să fie egală cu lungimea unui deget, iar lățimea egală cu cea a trei degete alăturate.
Nu este necesară ca ștergerea cu apă a capului să se realizeze direct pe piele. Este tot atât de bine dacă persoana în cauză curăță părul din zona frontală a capului. Totuși, dacă părul este într-atât de lung încât cade pe față când este pieptănat sau pe altă parte a capului, atunci cel în cauză trebuie să treacă cu mâna pe la rădăcina părului ori să separe părul în șuvițe și să curețe pielea capului. Dacă o persoană obișnuiește să poarte părul în partea frontală a capului ori în alte părți ale capului și trece la a-l curăța, dacă trece cu mâna prin alte părți ale capului, o asemenea curățire va fi invalidă.
După ștergerea cu apă a capului, cu umezeala ce-o are în palmă persoana trebuie să șteargă de la vârful degetului mare al piciorelor până la încheietură. Ca precauție recomandată, piciorul drept trebuie curățat cu mâna dreaptă și piciorul stâng, cu mâna stângă.
Ștergerea cu umezeală a picioarelor se poate face pe oricare lățime, însă este mai bine când această lățime este egală cu 3 degete alăturate; cu mult mai bine este când curățarea întregului picior se face cu toată palma.
Ca precauție, la vremea curățirii unuia din picioare, cel care o face să plaseze degetele palmei pe vârful degetului mare de la picior și s-o treacă în sus până la încheietură sau să plaseze palma pe încheietură și s-o miște către degetul mare de la picior; operația nu înseamnă pur și simplu a pune palma întreagă pe picior, ci și a trage palma apăsată pe acesta.
În timp ce-și șterge mâna și piciorul, este necesar ca persoana să-și plimbe cealaltă mână pe ele; dacă se ține mâna fixă, mișcându-se sub palmă picioarele și capul, atunci wudhu va fi invalidă. Cu toate acestea, nu e nici o problemă dacă, în timp ce se mișcă mâna pentru curățare, capul și picioarele se mișcă ușor.
Părțile care sunt supuse ștergerii trebuie să fi fost uscate și dacă ele sunt într-atât de umede încât umezeala din palmă nu le curăță, ștergerea va fi invalidă. Totuși, nu este nici o problemă dacă umezeala acestor părți este într-atât de neînsemnată, încât umezeala din palmă este mai mare.
Dacă umezeala din palmă dispare, palma nu poate fi umezită din nou cu apă proaspătă. În această situație, cel care realizează wudhu trebuie să obțină această umezeală de pe barba sa; dacă el obține umezeala necesară din oricare altă parte decât barba sa, acest lucru nu este adecvat. Chestiunea ține de o decizie incertă (ishkal).
Dacă umezeala din palmă este doar atât cât să se curețe capul, atunci, ca o precauție obligatorie, persoana trebuie să-și curețe mai întâi capul, pentru curățirea picioarelor umezeala trebuind a fi obținută de pe barbă.
Curățirea făcută având ciorapi sau pantofi în picioare este invalidă. Dar dacă persoana în cauză nu-și poate scoate ciorapii sau pantofii pentru că e răcită, sau pentru că se teme pentru viața sa, sau pentru că se teme de a-i fi furate, atunci precauția obligatorie este ca să șteargă ciorapii sau pantofii, iar apoi să îndeplinească și curățirea cu pământ (tayammum). Și dacă o persoană se află în situația de taqayya (ocultare a credinței), atunci poate să realizeze curățirea direct pe ciorapi și pantofi.
Dacă partea de sus a picioarelor este najis și nu poate fi spălată și ea în scopul curățirii, atunci cel care se curăță trebuie să realizeze tayammum.

Wudhu prin imersiune (wudhu irtimasi)

Wudhu prin imersiune înseamnă că persoana trebuie să-și cufunde fața și mâinile în apă, cu intenția de-a realiza wudhu. Nu este nici o problemă în realizarea curățirii doar cu umezeala astfel obținută, chiar dacă este împotriva precauției.
Chiar și când realizează doar wudhu prin imersie, persoana trebuie să-și spele fața și mâinile de sus în jos. De aici, atunci cînd cel ce se curăță își scufundă fața și mâinile în apă, având intenția de wudhu, el trebuie să-și cufunde fața în apă introducând întâi fruntea, iar la cufundarea brațelor, întâi coatele.
Nu este nici o problemă în realizarea de wudhu a unor părți prin imersiune și a altora, în maniera obișnuită.

Rugăciuni recomandate

S-a făcut recomandarea că, o persoană ce realizează wudhu, atunci când introduce ochii în apă, trebuie să recite următoarea rugăciune: „Bismillahi wa billahi wal hamdu lil lahil lazi ja’alal ma’a tahura wa lam yaj alhu najisa.” („Încep abluțiunea mea în Numele lui ‘Allāh, căci toate rugăciunile i se datorează lui ‘Allāh, Care a făcut apa să purifice și nu murdară.”)

Înainte de-a realiza wudhu, în timp ce persoana se spală pe mâini, trebuie să spună: „Alla hummaj alni minat tawwabina waj alni minal mutatah hirin.” („O, Stăpâne! Fă-mă dintre acei care se căiesc și care se purifică.”)

În timp ce-și curăță gura, persoana trebuie să spună: „Alla Humma laq qini hujjati yawma alqaka wa atliq lisani bizikrika.” („O, Stăpâne!Poruncește-mi mie principiile credinței în Ziua în care Te voi întâlni și fă limba mea clar rostitoare de amintirea Ta.”)

În timp ce-și curăță nasul, persoana trebuie să spună: „Alla humma la tuharrim ‘alaya rihal jannati waj ‘alni mim man yashummu riha ha wa rawha ha wa tiba ha.” („O, Stăpâne! Nu mă lipsi de mireasma Paradisului și fă-mă dintre aceia care vor mirosi mireasma, parfumul acestuia.”).

În timp ce-și spală fața, persoana trebuie să spună: „Alla humma bayyiz wajhi yawma taswaddufihil wujuh wala tusawwid waj hi yawma tabyazzul wujuh.” („O, Stăpâne! Fă-mi mie strălucitoare fața în Ziua când fețele se vor face întunecate. Nu mă întuneca la față în Ziua în care fețele fi-vor strălucitoare.”)

În timp ce toarnă apă pe cotul drept, persoana trebuie să spună: „Alla humma a’tini kitabi bi yamini wal khulda fil jinani bi yasari wa hasibni hisaban yasira.” („O, Stăpâne! Pune-mi de-a dreapta cartea faptelor mele, iar la stânga mea veșnica locuire în Paradis; și fă-mi plata faptelor mele dintre cele ușor de plătit.”).

În timp ce toarnă apă pe cotul stâng, persoana trebuie să spună: „Alla humma la tutini kitabi bishimali wala min wara’i zahri wala taj alha maghlu latan ila unuqi wa a’uzu bika min muqat ta’atin niran.” („O, Stăpâne! Nu-mi pune de-a stânga cartea faptelor mele, și nici din spate să mă urmărească, și nici nu mi-o înlănțui de gât, căci eu caut refugiu în Tine de focul-Iadului.”).

În timp ce realizează curățirea capului, persoana trebuie să spună: „Alla humma ghashshini bi rahmatika wa barakatika wa ‘afwika.” („O, Stăpâne! Acoperă-mă pe mine cu Preamila Ta, cu Binecuvântările Tale și cu Iertarea Ta.”).

Condiții ca Wudhu să fie validă

Aici sunt condițiile pentru o wudhu [spălare rituală] corectă:

Prima condiție este ca apa să fie pak, curată și neîntinată cu murdărie, chiar dacă murdăria respectivă este pak.
A doua condiție este ca apa să fie limpede și nu amestecată.
A treia condiție este ca apa să fie mubah (permisibilă ca folosire).

Wudhu realizată cu apă najis sau amestecată este invalidă, chiar dacă persoana ar putea să nu fie conștientă că apa este najis sau amestecată, ori să fi uitat de acest fapt. Iar dacă persoana a oferit rugăciuni după acest fel de wudhu, atunci ea trebuie să repete rugăciunile după realizarea de wudhu validă.
Dacă o persoană nu are deloc apă pentru a realiza wudhu, cu excepția acelei care este nămoloasă, atunci, în cazul în care a mai rămas doar puțin până la timpul rugăciunilor, ea trebuie să realizeze tayammum; dacă are însă destul timp la dispoziție, trebuie să aștepte până apa devine limpede [prin depunerea noroiului] și apoi să realizeze wudhu.
A realiza wudhu cu apă nelegiuită/impură sau cu apă despre care cineva nu știe dacă stăpânul ei permite a fi folosită este harām și wudhu va fi invalidă. Mai mult, dacă apa de wudhu folosită pentru a spăla fața și mâinile cade pe pământ „stricat”, ori dacă locul în care persoana realizează wudhu este murdar, obligația celui ce se purifică este să realizeze întâi tayammum, dacă nu are un alt loc unde să se ducă pentru a realiza wudhu. Iar dacă stă la dispoziție un alt loc legiuit, persoana trebuie să meargă acolo pentru wudhu. Dacă totuși realizează wudhu în primul loc, deși curățirea sa va fi validă, persoana va fi comis un păcat.
În cazul în care o persoană nu știe dacă bazinul sau rezervorul de apă al moscheii a fost destinat publicului sau exclusiv studenților ce țin de moschee, nu este nici o problemă în a realiza wudhu, însă cu condiția ca și ceilalți oameni să procedeze la fel, fără restricție.
Dacă o persoană, care nu dorește să-și facă rugăciunile într-o moschee anume, nu este conștientă dacă bazinul moscheii a fost destinat uzului general sau, în mod special, doar pentru acei care își fac rugăciunile în moschee respectivă, atunci ea nu este în drept de-a realiza wudhu cu apa din bazinul moscheii. Totuși, dacă oamenii care nu se roagă în acea moschee, realizeză totuși wudhu la bazinul acesteia, fără a le fi interzis, persoana poate realiza wudhu cu apa din acel bazin.
Realizarea de wudhu cu apa din bazinele de apă ale pensiunilor și hotelurilor de către persoane care nu locuiesc în camerele acestora este valid dacă și altă persoană, nerezidentă a pensiuniii/hotelului, realizează wudhu cu acea apă, fără vreo prohibiție.
Nu este nici o problemă dacă o persoană realizează wudhu cu apa curgătoare spre marile canale, chiar și atunci când nu știe dacă proprietarul acelui canal permite sau nu aceasta. Însă dacă proprietarul canalului interzice realizarea de wudhu cu acea apă, sau dacă proprietarul este un minor sau o persoană bolnavă, atunci, ca precauție recomandată, cel care dorește să realizeze wudhu trebuie să se abțină.
Dacă o persoană uită cum că apa „a fost stricată” și realizează totuși wudhu cu această apă, spălarea sa rituală este legiuită. Dacă însăși persoana în cauză este cea care a impurificat apa, iar mai apoi uită cum că ar fi făcut-o, wudhu pe care o va practica va fi invalidă.

A patra condiție este că recipientul pentru apă, ce este utilizat de persoana interesată în realizarea wudhu, trebuie să fie mubah (adică permisibil ca utilizare).
A cincea condiție ca, în baza unei precauții obligatorii, recipientul de apă folosită în wudhu să nu fie făcut din aur sau argint. (Detaliile acestor două ultime reguli vor fi date mai în colo.)

Dacă apa care ar urma să se folosească în wudhu se află într-un recipient nelegiuit sau în vase de aur și argint, iar local nu mai există altă apă la dispoziție, persoana care vrea să se purifice trebuie să transfere de-o manieră legiuită apa într-un alt recipient și abia apoi să realizeze wudhu. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci persoana trebuie să realizeze tayammum. Dacă totuși există o altă apă, persoana trebuie s-o folosească pe aceea pentru wudhu. Chiar și așa, într-un caz limită, dacă persoana acționează împotriva regulii și realizează wudhu cu apa din recipientul nelegiuit ori din recipientul de aur sau argint, wudhu realizată este legiuită.
Apa dintr-un bazin în care se găsește o piatră murdară sau o cărămidă poate fi folosită pentru wudhu, dacă, trăgând apă din bazinul respectiv nu va implica folosirea acelei pietre sau cărămizi; dacă da, atunci luarea de apă va fi harām, însă realizarea de wudhu va fi validă.
Dacă un bazin sau un canal este săpat în curtea ce ține de Sanctuarul Imamilor ori al descendenților acestora și care curte a fost inițial un cimitir, nu va fi nici o problemă în a folosi pentru wudhu apa din bazinul ori canalul respectiv, dacă persoana ce vrea să se purifice nu a știut că anterior, pământul pe care se află a fost destinat ca cimitir.

A șasea condiție este că părțile acelea ale corpului fizic asupra cărora se realizează wudhu trebuie să fie pak la vremea spălării și curățirii.

Dacă locul care a fost deja spălat și șters în wudhu devine najis înainte ca wudhu să se fi terminat, atunci wudhu va fi considerată ca fiind validă.
Dacă oricare altă parte a corpului decât părțile purificate prin wudhu sunt najis, atunci [chiar așa] wudhu va fi legiuit. Totuși, dacă ieșirile de excreții nu au fost făcute pak, precauția recomandată este ca persoana în cauză să le curățească mai întâi și apoi să realizeze wudhu.
Dacă oricare parte a corpului implicată în wudhu a fost najis, iar după realizarea de wudhu persoana în cauză nu este sigură s-o fi spălat înainte de wudhu sau nu, atunci wudhu realizată va fi [totuși] considerată ca validă. Însă va trebui să spele [imediat] partea ce a fost najis.
În cazul în care apa nu este bună unei persoane care are o tăietură sau o rană pe față ori pe mâini și sângele continuă să curgă, atunci, după ce și-a spălat părțile neafectate conform protocolului adecvat, persoana în cauză trebuie ca să pună pe tăietură sau pe rană apă-qor ori apă curgătoare și apoi să preseze locul puțin, astfel ca sângele să se oprească. Apoi trebuie să-și treacă degetele umezite peste rană de sus în jos, astfel ca apa să curgă pe locul afectat; în acest fel, wudhu ce o realizează este legiuită.

A șaptea condiție este ca persoana ce dorește să realizeze wudhu să aibă suficient timp la dispoziție pentru wudhu și namaz.

Dacă timpul este atât de scurt, încât prin realizarea de wudhu tot protocolul de rugăciuni sau o parte din acesta va trece de perioada de timp prescrisă realizării, atunci persoana în cauză trebuie să realizeze tayammum. În cazul în care crede că timpul destinat pentru tayammum sau wudhu este egal, atunci trebuie [să aleagă și] să realizeze wudhu.
Dacă o persoană, care a realizat tayammum, a lăsat prea puțin timp la dispoziție pentru namaz, atunci, realizând wudhu cu niyyat de Qurbat sau niyyat pentru oricare act mustahab, cum ar fi citirea Sfântului Coran, wudhu ce-o realizează este legiuită. La fel, wudhu va fi validă dacă a fost făcută pentru acel namaz, atâta vreme cât nu a fost lipsită de niyyat de Qurbat.[1]

A opta condiție este aceea că o persoană trebuie să realizeze wudhu cu niyyat de qurbat, a se supune poruncilor lui ‘Allāh, de exemplu. Dacă, în schimb, o persoană realizează wudhu cu scopul de-a se răcori [cu apă] sau cu orice alt scop, atunci wudhu va fi invalidă.

Pentru wudhu nu este necesar să se rostească tare, în cuvinte, niyyat (intenția) de wudhu sau să se gândească la această intenție. Este suficient dacă toate acțiunile relaționate cu wudhu sunt realizate în conformitate cu porunca Preaputernicului ‘Allāh.

A noua condiție este ca wudhu să fie realizată în ordinea prescrisă a secvențelor, adică, persoana trebuind întâi să-și spele fața, apoi brațul drept și brațul stâng, curățindu-și mai apoi capul și picioarele. Ca precauție recomandată, nu trebuie să-și curețe deodată ambele picioare, ci mai întâi piciorul drept și apoi, cel stâng.
A zecea condiție este ca toate acțiunile conexe la wudhu să fie făcute una după cealaltă, fără pauză între ele.

Dacă există prea mult timp între acțiunile ce țin de wudhu, astfel încât nu se poate spune că s-ar desfășura într-o succesiune normală, atunci wudhu va fi invalidă. Dar dacă există o scuză argumentată, precum faptul că la vremea spălării sau curățirii apa „este trecută”[2] ori că s-au uitat niște lucruri, atunci cel care face wudhu trebuie să se asigure că toate părțile anterior spălate sau curățate nu s-au uscat. Dacă s-au uscat, atunci wudhu va fi invalidă. Dar dacă nu s-au uscat toate părțile, atunci wudhu va fi considerat ca legiuit. De exemplu, dacă, în timp ce-și spală brațul stâng, persoana în cauză descoperă că brațul drept s-a uscat, însă fața i-a rămas încă umedă, atunci wudhu este validă.
Dacă o persoană realizează consecutiv acțiunile-wudhu, însă din cauza caniculei, a excesivei călduri a corpului sau din cauza vreunei situații similare, umezeala părților parcurse anterior se usucă, atunci [chiar așa fiind] wudhu este validă.
Nu este nici o problemă dacă persoana în cauză se plimbă în timp ce realizează wudhu. De aici, dacă după ce și-a spălat fața și mâinile, persoana face câțiva pași, curățindu-și mai apoi capul și picioarele, wudhu este validă.

A unsprezecea condiție este că însăși persoana ce realizează wudhu trebuie să-și spele fața și brațele, să-și curețe capul și picioarele. De aici, dacă altă persoană este aceea care ajută la realizarea de wudhu, dacă altă persoană este cea care ajută la turnatul apei pe față sau pe brațe, la ștergerea capului și picioarelor, atunci wudhu este invalidă.

Dacă o persoană nu poate realiza ea însăși wudhu, atunci trebuie să numească pe cineva care s-o ajute, chiar dacă aceasta ar însemna spălare și curățire împreună. Iar în cazul în care cel ce ajută cere vreo plată, atunci trebuie plătit, cu condiția că și-o poate permite și că nu suferă vreo pierdere. Însă persoana în cauză este cea care trebuie să aibă intenția de wudhu și tot ea trebuie să se curețe, folosindu-și propriile mâini. Totuși, în cazul în care persoana nu poate deloc să realizeze wudhu și trebuie neapărat să fie ajutată de altcineva, atunci, ca precauție obligatorie, ambii trebuie să realieze niyyat de wudhu. Apoi, având mâna susținută de către ajutorul său, persoana în cauză se va curăța; iar dacă nici asta nu este cu putință, ajutorul va fi cel care va lua umezeală din mâna celui ce trebuie să facă spălarea rituală și-i va curăța mîinile și picioarele cu acea umezeală.
Dacă o persoană poate realiza ea însăși wudhu, atunci nu trebuie să i se acorde ajutor în realizarea acțiunilor legate de wudhu.

A douăsprezecea condiție este că nu trebuie să existe nici o circumstanță opusă utilizării apei.

Dacă o persoană se teme că se va îmbolnăvi prin realizarea de wudhu ori că apa utilizată pentru wudhu va duce la lipsa apei de băut, atunci nu are de realizat wudhu. Dacă nu a fost conștient că apa i-ar putea face rău și-a ajus să încheie wudhu, demonstrându-se mai apoi că apa i-a făcut rău, atunci wudhu este invalidă.
Dacă o persoană descoperă că utilizând minimum de apă, pentru a se spăla pe față și pe mâini îm mod adecvat, nu-i va fi dăunător, atunci ea trebuie să realizeze wudhu restrângând utilizarea apei doar la acea cantitate.

A treisprezecea condiție este că nu trebuie să existe nici o piedică în a face ca apa să atingă părțile corpului implicate în wudhu.

Dacă o persoană descoperă că există ceva care este lipit de vreo parte a corpului implicată în wudhu, însă nu este sigură dacă asta va împiedica apa să ajungă la partea aceea a corpului, atunci ea trebuie să îndepărteze acel lucru sau să toarne apă pe sub el.
Mizeria de sub unghii nu va afecta wudhu. Totuși, când unghiile sunt tăiate iar mizeria rămasă împiedică apa să intre în contact cu pielea, atunci mizeria trebuie îndepărtată. Mai mult, dacă unghiile sunt neobișnuit de lungi, iar mizeria s-a adunat sub ele, atunci unghiile trebuie curățate.
Dacă din cauza arsurilor sau din alt motiv există o bășică pe față sau pe mâini, pe partea frontală a capului sau pe picioare, atunci va fi suficient să se spele și să se curețe peste pielița umflăturii. Dacă există o deschidere sau o gaură, atunci nu este necesar ca apa să ajungă acolo, sub piele. De fapt, dacă o parte a pielii se cojește, nu este deloc necesar să se toare apă sub partea cu coajă. Totuși, atunci când pielița ce s-a decojit atârnă încă, ea trebuie tăiată și pe locul ei se poate turna apă.
În cazul în care o persoană nu este sigură dacă i-a rămas ceva lipit sau nu pe părțile implicate în wudhu—cum, de exemplu, în cazul unui olar care după ce-și va fi terminat treaba nu e sigur dacă mai are lut pe mâini—și îndoiala ce-o are este considerată ca o chestiune sensibilă de către ceilalți oameni, atunci persoana trebuie să-și examineze și să-și curețe mâinile prin frecare, etc., până ce este sigură că nu mai există nici o mizerie rămasă și că apa va ajunge în acea zonă de piele.
Dacă există vreo murdărie pe una din părțile corpului implicate în wudhu, murdărie care totuși nu va împiedica apa să intre în contact cu acea parte în timpul spălării sau curățirii, atunci wudhu va fi considerat ca validă. Similar, dacă, [în urma văruirii unui perete] pe piele rămân picături uscate de var alb, dar acestea nu împiedică apa să intre în contact cu pielea, atunci wudhu va fi validă; însă dacă o persoană crede că se va petrece asta, atunci ea trebuie să îndepărteze stropitura de var.
Dacă înainte de a fi făcut wudhu o persoană a fost conștientă că pe unele din părțile corpului implicate în wudhu ar fi existat ceva care ar fi putut să împiedice apa să le atingă, însă după ce va fi făcut wudhu nu este sigură dacă apa a atins sau nu acele părți, atunci wudhu realizată este validă.
Dacă pe una din părțile corpului implicate în wudhu există ceva care uneori împiedică apa să atingă pielea, iar alteori, nu, și cel care a realizat wudhu nu este sigur dacă apa a atins pielea în acel loc, atunci, ca precauție recomandată, persoana trebuie să repete wudhu, mai cu seamă dacă nu s-a asigurat ca apa să spele partea respectivă.
Dacă după ce va fi făcut wudhu o persoană descoperă pe părțile corpului implicate în wudhu ceva care ar fi putut împiedica apa să atingă pielea, dar nu este sigură dacă murdăria respectivă a fost prezentă în timpul wudhu ori a apărut după aceea, atunci wudhu va fi considerată ca validă. Dar dacă persoana în cauză știe că în timpul efectuării wudhu nu i-a păsat de impedimentul respectiv, atunci precauția recomandată este ca să repete wudhu.
Dacă după ce va fi realizat wudhu, o persoană nu este sigură de-a existat sau nu o obstrucție ca apa să atingă pielea, atunci wudhu va fi validă.

Reguli privitoare la wudhu

Dacă o persoană se îndoiește prea des asupra acțiunilor din cadrul wudhu și asupra condițiilor existente, cum, de exemplu, faptul ca apa să fi fost pak ori de-a nu fi fost murdărită, atunci ea nu trebuie să dea importanță unor asemenea dubii.
Dacă o persoană nu este sigură dacă wudhu ce-a realizat-o a devenit invalidă, atunci ea trebuie s-o considere ca fiind totuși validă. Însă dacă nu a realizat istibra (regula #73) după ce-a urinat, iar după aceea a realizat wudhu, constatând mai târziu că a eliminat un fluid despre care nu a fost sigură de era urină sau altă substanță, atunci wudhu va fi considerată ca invalidă.
În cazul în care o persoană nu este sigură de a realizat sau nu wudhu, atunci peroana trebuie să realizeze wudhu.
Dacă o persoană este sigură de-a fi realizat wudhu, dar și că ar fi comis un act care a invalidat wudhu (de exemplu, de-a fi urinat), însă nu-și amintește care din acestea a fost primul, atunci ea trebuie să acționeze conform următoarelor:

dacă situația apare înainte de-a fi făcut namaz, atunci trebuie să realizeze wudhu;
dacă situația apare în timp ce face namaz, atunci trebuie să întrerupă namaz și să realizeze wudhu;
dacă situația apare după ce a realizat namaz, namaz va fi valid, totuși, înaintea următoarelor rugăciuni, trebuie să realizeze wudhu.

Dacă în timpul realizării wudhu sau după o persoană devine sigură că nu a spălat sau curățat anumite părți ale corpului și dacă umezeala părților curățate anterior s-a uscat din cauza trecerii timpului, atunci persoana în cauză trebuie să realizeze iarăși wudhu. Dacă însă umezeala nu s-a uscat, dacă s-a uscat din cauza arșiței sau din motive similare, atunci persoana respectivă trebuie să spele sau să curețe atât părțile de care a uitat, cât și cele care urmează. La fel, dacă în timpul realizării de wudhu o persoană nu este sigură dacă a spălat sau curățat o parte a corpului sau nu, atunci ea trebuie să urmeze aceeași regulă ca mai sus.
În cazul în care după namaz cineva nu este sigur dacă a realizat sau nu wudhu, rugăciunile oferite vor fi valide. În privința rugăciunilor următoare, persoana trebuie întâi să facă wudhu.
Dacă în timp ce efectuează namaz o persoană nu este sigură dacă a realizat wudhu, rugăciunile de până la acel moment sunt invalide; trebuie, deci, să realizeze wudhu și apoi să se roage.
În cazul în care după terminarea rugăciunilor o persoană își dă seama că wudhu a devenit invalidă, însă nefiind sigură dacă wudhu a devenit invalidă înainte de namaz ori după, atunci rugăciunile acelei persoane vor fi socotite ca valide.
Dacă o persoană suferă de incontinență urinară, din cauza căreia picăturile de urină ies necontrolat, sau nu se găsește în situația fizică de a-și controla vezica urinară, atunci ea trebuie să acționeze conform următoarelor:

dacă este sigură că la un anumit moment din timpul de rugăciune va exista un răgaz în care se va putea reține, atunci trebuie să realizeze wudhu și namaz în acest timp;
dacă în timp ce se poate reține, persoana poate controla excreția doar în timpul cât realizează actele wajib ce țin de namaz, atunci trebuie să realizeze numai actele obligatorii și să lase la o parte actele mustahab (de exemplu, adhan, iqamah, qunut).

Dacă timpul de abținere este doar cât să-i permită a realiza wudhu și o parte din namaz, iar dacă în timpul efectuarii namaz se întâmplă că elimină urină o dată sau de mai multe ori, atunci, ca precauție obligatorie, persoana trebuie să facă wudhu în aceste momente de răgaz și să se roage. Pentru persoana respectivă, din cauza eliminării urinei, nu va fi necesar să reînnoiască wudhu din timpul namaz, deși, ca precauție recomandată, ea trebuie să țină alături pregătit un recipient, trebuie să realizeze wudhu ori de câte ori elimină urină și apoi să se roage. Această precauție din urmă nu se va aplica însă dacă, din cauza continuei alternări eliminare urină și reînnoire wudhu, modul de realizare al rugăciunilor se strică.
Dacă eliminarea din cauza incontinenței este continuă, nepermițând nici o perioadă de abținere în care s-ar putea face wudhu sau chiar și o parte din namaz, atunci o singură spălare rituală (wudhu) pentru fiecare namaz va fi de ajuns. De fapt, o singură wudhu va fi suficientă pentru câteva namaz, cu excepția cazului în care persoana comite un act nefiresc, invalidând astfel wudhu. Totuși, este recomandabil ca persoana respectivă să facă o nouă wudhu pentru fiecare namaz. Pentru qadha legată de sajdah uitată sau pentru tashahhud, pentru rugăciunile legate de ihtiyat, nu este necesară o nouă wudhu.
Pentru o persoană ce suferă de o continuă incontinență nu este necesar să se roage imediat după wudhu, cu toate că este mai bine să fie rapidă în realizarea rugăciunilor.
Pentru o persoană ce suferă de incontinență este permisibil să atingă scrierea Coranului după wudhu, chiar de nu se află în starea-namaz.
O persoană care nu-și poate controla micțiunea trebuie să utilizeze o pungă plină cu vată sau ceva similar ca să nu ajungă într-o situație neplăcută, aceea în care urina ar putea să ajungă în alte locuri; precauția obligatorie este ca după fiecare namaz să spele ieșirea urinei, ieșire care a devenit najis. Mai mult de atât, o persoană care nu-și poate controla excreția, însă dacă este posibil, trebuie să împiedice ca mizeria să atingă alte părți, cel puțin pe timpul cerut de namaz. Ca precauție obligatorie, în plus și dacă aceasta nu implică o dificultate sporită, persoana respectivă trebuie să-și spele anusul pentru fiecare serie de rugăciuni.
Dacă este posibil, o persoană ce suferă de incontinență trebuie să se abțină măcar în timpul efectuării de namaz, chiar dacă faptul este dificil de împlinit. De fapt, [în direcția aceasta], dacă boala sa poate fi tratată cu ușurință, persoana trebuie să urmeze tratamentul necesar.
Dacă o persoană ce a suferit de incontinență se recuperează din boală, nu este necesar pentru ea să repete acele rugăciuni pe care le-a oferit, conform datoriei sale religioase, în timpul bolii. Totuși, dacă se vindecă în timpul efectuarii de namaz, atunci, ca precauție obligatorie, persoana trebuie să repete rugăciunile.
Dacă o persoană suferă de incontinență, care o face incapabilă de a-și controla vânturile, atunci ea va acționa conform regulilor aplicabile persoanelor incontinente, reguli descrise mai sus.

Lucruri pentru care wudhu este obligatorie

Este obligatoriu să se realizeze wudhu pentru următoarele 6 situații:

pentru toate rugăciunile obligatorii, cu excepția realizării de namaz-e-mayyit; în privința rugăciunilor-mustahab, wudhu este o condiție necesară pentru a fi valide;
pentru sajdah și tashahhud pe care persoana respectivă a uitat să le realizeze în timpul rugăciunilor—cu condiția ca să fi invalidad wudhu de după namaz—și înainte de-a realiza acele acțiuni uitate; [este de spus că] nu este obligatoriu să se realizeze wudhu pentru sajdatus sahw;
pentru tawaf, mersul obligatoriu în jurul sfântei Ka’bah;
dacă o persoană face o nadhr, o făgăduință solemnă, sau face jurământ pentru wudhu;
dacă o persoană face o făgăduință solemnă, nadhr, că, de exemplu, va săruta Sfântul Coran;
pentru spălarea și curățirea sfântului Coran care a devenit najis, sau pentru scoaterea din privata de unde a căzut, pentru situația obligatorie de-a atinge cu mâna scriptura sfântă a Coranului sau vreo altă parte a Cărții; dar dacă amânarea persoanei în a face wudhu provoacă o și mai mare pângărire a sfântului Coran, atunci persoana în cauză trebuie să scoată cartea din privată ori trebuie s-o facă pak fără a mai realiza wudhu.

Este harām să se atingă scripura sfântului Coran cu vreo parte a corpului, fără a se realiza mai întâi wudhu. Totuși, nu este nici o problemă în atingerea unei traduceri a sfântului Coran, în oricare limbă ar fi, fără să fi realizat wudhu.
Nu este obligatoriu a împiedica un copil sau o persoană bolnavă ca să atingă sfântul Coran. Cu toate acestea, dacă atingerea aceasta pângărește sfințenia Coranului, ei trebuie împiedicați să atingă Cartea.
Ca precauție obligatorie, este harām de-a atinge, în oricare limbă ar fi scrise, [înscrisurile cu] Numele lui ‘Allāh sau cu Atributele speciale ale Lui fără a realiza întâi wudhu. De asemenea, este bine să nu se atingă fără realizarea de wudhu numele scrise ale sfântului Profet al Islamului, ale sfinților Imami și ale Janabe Fatima Zahra, pacea fie asupra lor!
Dacă o persoană realizează wudhu sau ghusl înainte de timpul destinat rugăciunilor pentru a se afla într-o stare de puritate, atunci rugăciunile vor fi considerate ca fiind valide. Și chiar dacă realizează wudhu imediat înaintea începerii de namaz, având intenția (niyyat) de-a se pregăti pentru namaz, nu există nici o obiecție.
Dacă o persoană crede că timpul prescris pentru namaz a început și face niyyat legată de wajib wudhu, însă după ce a realizat wudhu își dă seama că timpul pentru rugăciuni nu începuse, atunci, totuși, wudhu pe care a realizat-o este validă.
Wudhu este mustahab pentru următoarele scopuri:

namaz-e-mayyit;
vizitarea mormintelor;
intrarea în moschee;
intrarea la Sanctuarele sfinților Profeți și ale Imamilor, (Pacea fie asupra lor!);
la citirea, scrierea, la atingerea marginii sfântului Coran sau atunci cînd se ține în brațe;
când se merge la culcare.

Este de asemenea mustahab ca o persoană, aflându-se deja în timpul realizării wudhu, trebuie să realizeze o nouă wudhu pentru fiecare namaz.

Dacă persoana a realizat wudhu pentru oricare din scopurile sus-menționate, el poate trece la realizarea oricărei acțiuni care cere wudhu, cum ar fi, de exemplu, că poate chiar să se roage în urma acelei wudhu.

Lucruri care invalidează wudhu

Wudhu devine invalidă în baza următoarelor 7 circumstanțe:

ieșirea urinei;
excreția;
eliminarea gazelor intestinale;
somnul profund, fără vedere și fără auz; totuși, dacă în timpul somnului ochii nu văd nimic, însă urechile aud, wudhu nu se invalidează;
situații în baza cărora o persoană își pierde sensibilitatea, așa cum se întâmplă în boală, în cazul intoxicației [etilice] sau al pierderii conștiinței;
istihaza (despre care vom trata mai târziu);
janabat și, ca precauție recomandată, oricare situație care cere ghusl.

Jabira Wudhu

Atela cu care se bandajează o rană ori se ține strâns un os fracturat, cum și medicamentul care este aplicat pe o rană este numită jabira.

Dacă există o rană, o inflamație sau un os fracturat în părțile care sunt implicate în wudhu, iar respectivul loc nu este bandajat, atunci persoana trebuie să realizeze wudhu în modul obișnuit, dacă folosirea apei nu este vătămătoare.
Dacă există o rană nebandajată, vreo inflamație sau un os rupt în zona feței sau a mâinilor și dacă este vătămător să se utilizeze apă, atunci persoana respectivă trebuie să spele părțile înconjurătoare de sus în jos, în maniera obișnuită de realizare a wudhu. Este bine să se treacă cu palma umedă peste locul afectat, dacă nu vătămează și mai mult. Ca urmare, persoana trebuie să pună o țesătură pak pe rană și să treacă cu palma umedă peste cârpa respectivă. În cazul în care există fractură se va realiza în schimb tayammum.
Dacă există o rană nebandajată, vreo inflamație sau un os rupt în partea frontală a capului sau pe picioare și persoana nu poate să curețe locul din cauză că rana ocupă întreaga parte ce trebuie curățată, precum și dacă persoana nu poate curăța nici măcar părțile sănătoase, atunci este necesar ca persoana să realizeze tayammum. Iar ca precauție recomandată, persoana trebuie să realizeze wudhu de asemenea, menținând o bucată de pânză pak pe rană, etc. și ștergând pânza cu umezeala mâinilor sale.
Dacă o inflamație, o rană sau un os fracturat este bandajat și este posibil ca bandajul să fie desfăcut, cum și dacă apa nu este dăunătoare pentru rană, atunci persoana trebuie să dezlege bandajul și să facă apoi wudhu, indiferent dacă rana se găsește pe față sau pe mâini, pe frunte sau la picioare.
Dacă rana, inflamația sau osul fracturat ce a fost prinse cu o atelă sau un bandaj este pe suprafața mâinilor unei persoane, și desfacerea bandajului cum și turnarea de apă asupra rănii este mai vătămător, atunci persoana trebuie să spele zonele de piele înconjurătoare rănii care pot fi spălate și apoi trebuie să curețe jabira.
Dacă nu este posibil să se dezlege bandajul de pe rană, însă rana, cât și pansamentul de pe ea sunt pak, și este posibil să se facă apa să ajungă la rană fără alte prejudicii, atunci trebuie făcut astfel ca apa să ajungă pe rană, turnând-o de sus. Iar dacă rana și bandajul sunt najis, însă este posibil ca să fie spălată, făcând apa să ajungă la rană, atunci rana trebuie spălată și făcut astfel ca apa să intre în contact cu rana la vremea realizării wudhu. În cazul în care apa nu este dăunătoare pentru rană, nefiind posibil totuși ca apa s-o atingă, ori în cazul în care rana este najis și nu poate fi spălată, persoana trebuie să realizeze tayammum.
Dacă jabira acoperă cîteva părți implicate în realizarea wudhu, atunci wudhu prescrisă pentru jabira este suficientă. Dar dacă toate părțile ce sunt implicate în wudhu sunt acoperite cu totul de jabira, atunci, ca precauție, persoana trebuie să realizeze tayammum și de asemenea wudhu, conform regulilor privitoare la jabira.
Nu este necesar ca jabira să fie făcută din materiale ce sunt permisibile în realizarea de namaz. De exemplu, dacă jabira este făcută din mătase ori din părți ale unui animal a cărui carne este harām să se mânînce, este permisibil să se facă curățire a ei.
Dacă o persoană are un pansament în palmă și pe degete și trece cu mâna umedă peste pansament în timp ce realizează wudhu, atunci poate să facă o curățire a capului și a picioarelor cu aceeași umezeală.
Dacă jabira a acoperit întreaga suprafață a piciorului, dar partea din zona degetelor și cea din zona de sus a piciorului sunt deschise, atunci persoana respectivă trebuie să curețe piciorul atât în părțile deschise ale jabira, cât și suprafața acelei jabira.
Dacă o persoană are câteva jabira pe față și pe mâini, ea trebuie să spele zonele de piele dintre acestea, iar dacă jabiras se află pe cap și pe picioare, trebuie, de asemenea, să curețe zonele de piele dintre aceste jabiras. Privitor la exact locurile unde sunt plasate jabira, persoana trebuie să acționeze conform regulilor relative la jabira.
Dacă jabira a acoperit nefiresc o zonă mai mare decât mărimea rănii și este dificil de-a o îndepărta, atunci persoana trebuie să realizeze tayammum; atunci când jabira se găsește chiar în locul unde trebuie să se facă tayammum, persoana trebuie să realizeze atât wudhu, cât și tayammum. În ambele situații, dacă este posibil să se îndepărteze jabira, atunci persoana trebuie s-o îndepărteze. Apoi, dacă rana este pe față sau pe mâini, persoana trebuie să spele marginile acesteia, iar dacă este pe cap sau la picioare, atunci trebuie să curețe colțurile sale. În privința rănilor, persoana va acționa conform cu regulile legate de jabira.
Dacă nu există nici o rană sau vreun os rupt în părțile implicate în wudhu, dar folosirea apei este dăunătoare din diferite alte motive, atunci persoana trebuie să realizeze tayammum.
Dacă o persoană are vreo venă deschisă în oricare din părțile corpului implicate în wudhu și nu poate spăla locul respectiv, atunci trebuie să realizeze tayammum. Dar dacă apa este dăunătoare pentru rană, atunci persoana trebuie să acționeze conform regulilor pentru jabira.
Dacă există ceva prins pe părțile corpului implicate în wudhu și ghusl, și nu este posibil să se depărteze acel ceva, ori dacă faptul presupune o durere insuportabilă, atunci persoana trebuie să realizeze tayammum. Dar dacă substanța respectivă este un medicament, atunci se vor aplica regulile privitoare la jabira.
În toate felurile de ghusl, exceptând ghusl ce ține de mayyit, ghusl pentru jabira este asemeni wudhu pentru jabira. Totuși, în asemenea cazuri, persoana trebuie să recurgă la ghusl-e-taribi.

Dacă există o rană, o inflamație pe corp, atunci persoana are de ales între ghusl și tayammum. Dacă se hotărăște să facă ghusl și nu există nici un pansament pe locul rănit, atunci, precauția recomandată este ca să plaseze o bucată de pânză pak pe rana nebandajată sau pe inflamație și să curețe locul trecându-și mâna peste pânză. Totuși, dacă în interiorul corpului se găsește vreun os fracturat, atunci persoana trebuie să realizeze ghusl și trebuie, ca măsură preventivă, să facă curățirea peste jabira. Iar dacă nu este posibil să curețe peste pansament ori dacă osul fracturat nu are o atelă, atunci este necesar pentru persoană să realizeze tayammum.

Dacă obligația persoanei este de-a face tayyammum și într-una din părțile corpului implicate există o rană, o inflamație sau un os rupt, atunci persoana trebuie să realizeze tayyammum pentru jabira conform regulilor specificate la wudhu pentru jabira.
Dacă o persoană care trebuie să se roage, după ce va fi făcut wudhu sau ghusl pentru jabira, știe că pansamentul său nu va fi îndepărtat până la sfârșitul timpului pentru namaz, atunci ea poate să ofere rugăciuni la timpul adecvat. Dar dacă speră că pansamentul său va fi îndepărtat înainte de terminarea timpului destinat pentru namaz, este mai bine pentru el să aștepte, iar dacă nici până atunci jabira lui nu este îndepărtat, el trebuie să ofere rugăciuni cu wudhu pentru jabira sau ghusl pentru jabira. Și dacă, oricum, persoana s-a rugat la timpul prescris, iar pansamentul său a fost îndepărtat înaintea terminării timpului pentru namaz, precauția recomandată este că trebuie să realizeze wudhu sau ghusl și să repete rugăciunile.
Dacă o persoană trebuie să-și țină închise pleoapele din cauza vreunei boli de ochi, atunci ea trebuie să realizeze tayammum.
În cazul în care o persoană nu se poate decide dacă trebuie să realizeze tayammum sau wudhu peentru jabira, precauția recomandată este aceea că trebuie să le facă pe ambele.

350. Rugăciunile oferite după realizarea wudhu pentru jabira sunt valide, iar această wudhu poate fi validă și pentru rugăciunile următoare.

Următorul: Ghusl

Anterior: Mutahhirāt (Lucruri care purifică)

Înapoi la Cuprins

Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului

[1] (variantă)Dacă o persoană care a realizat purificarea cu pământ (tayammum), a lăsat prea puțin timp la dispoziție pentru namaz, atunci, realizând spălarea rituală (wudhu) cu intenția (niyyat) de a face apropierea de ‘Allāh (qurbat) sau cu intenția (niyyat) pentru oricare act recomandat (mustahab), precum citirea Sfântului Coran, spălarea rituală (wudhu) este legiuită. La fel, wudhu va fi validă dacă a fost realizată pentru namaz care urmează și dacă nu a fost lipsită de intenția apropierii de ‘Allāh.

[2] /pe terminate/