Lucruri impure (najis)
- Următoarele 10 lucruri sunt în mod esențial najis:
- urina
- fecalele
- sperma
- cadavrul
- sângele
- câinele
- porcul
- kafir
- lichiorurile alcoolice
- sudoarea unui animal ce mânâncă de obicei mâncare najasat
Urina și fecalele
- Urina și fecalele următoarelor ființe sunt necurate (najis):
- cele ale oamenilor
- cele animalelor a căror carne este interzisă (harām) a se mânca și al căror sânge izbucnește șuvoi când li se taie vena jugulară
Excrețiile acelor animale care sunt harām a se mânca ̶ dar animale al căror sânge nu iese în forță atunci când sunt tăiate (peștele interzis, de exemplu) ̶ sunt curate (pak). La fel,excrementele de țânțar și de muște sunt pak. Sigur că urina unui animal a cărui carne este harām trebuie evitată, ca precauție obligatorie, chiar dacă sângele nu izbucnește când este tăiat.
- Urina și găinațul acelor păsări care sunt harām de-a se mânca sunt pak, dar este mai bine să se evite atingerea lor.
- Urina și fecalele unui animal care se hrănește cu materie najasat, ale unui țap care a fost alăptat de o scroafă, ale unui patruped ce a fost pângărit de un om, sunt necurate (najis).
Sperma
- Sămânța oamenilor și a oricărui animal al cărui sânge izbucnește la tăiere din vena jugulară este impură (najis).
Cadavre
89.Cadavrul unei ființe umane este najis. La fel, hoitul oricărui animal ce, la tăiere, îi izbucnește sângele cu forță, este najis, indiferent dacă moare de o moarte naturală sau este ucis în alt mod decât cel prescris de islam. Odată ce sângele unui pește nu izbucnește cu forță, hoitul lui este pak, chiar dacă moare în apă.
- Acele părți ale unui unui trup fără viață care nu conțin viață cum, de exemplu, lâna, părul, dinții, unghiile, oasele și coarnele sunt pak.
- În cazul în care carnea sau oricare parte ce conține viață este tăiată dintr-o ființă umană vie sau dintr-un animal viu al cărui sânge izbucnește cu putere, această carne este najis.
- Mici pelicule de piele ce se desprind de pe buze ori de pe alte părți ale corpului sunt pak.
- Un ou luat dintr-o găină moartă este pak, dar exteriorul acestuia trebuie spălat.
- dacă un miel sau un ied înainte de-afi ajuns să pască, cheagul (de brânză) găsit în stomacul său este pak, dar trebuie să i se spele exteriorul cu apă.
- Medicamentele lichide, parfumurile, ghee [untul purificat prin topire], săpunul și ceara de lustruit care sunt importate sunt pak în cazul în care cineva nu este sigur că ar fi najis.
- Grăsimea, carnea sau pielea unui animal ̶în cazul căruia există probabilitatea de-a fi fost tăiat conform legilor islamice ̶sunt pak. Totuși, în cazul în care acestea sunt obținute de la un nemusulman, sau de la un musulman care le-a obținut de la un nemusulman, fără ca [beneficiarul ultim] să investigheze dacă animalul a fost tăiat conform legii islamice, atunci este harām a se mânca grăsimea și carnea aceea, dar este permisibil să se realizeze namaz îmbrăcat cu acea piele. Atunci când aceste lucruri sunt luate de la un bazar musulman sau de la un musulman, însă nu se știe dacă musulmanul le-a luat de la un nemusulman, cum și dacă se știe că le-a luat de la un nemusulman, însă există o mare probabilitate ca să fi investigat să afle că animalul a fost tăiat conform Shariei, atunci mîncarea grăsimii și cărnii respective este permisă.
Sânge
- Sângele ființei umane precum și sângele oricărui animal al cărui sânge sare cu forță când îi este tăiată vena jugulară este najis. Sângele unui animal cum peștele, sau al unei insecte cum țânțarul este pak, deoarece nu sare cu forță.
- Dacă un animal a cărui carne este halal a se mânca este sacrificat în concordanță cu procedeul legiuit de Shari ‘ ah, iar după tăiere curge afară destul sânge, sângele care încă mai rămâne în animalul mort este pak. Totuși, sângele care s-a întors în corpul animalului din cauza respirației horcăite sau din cauză că, în timpul tăierii, avea capul mai sus decât corpul, este najis.
- Ca precauție reomandată, cineva trebuie să se abțină de la mâncarea unui ou care are chiar și cea mai mică măsură de sânge înăuntru. Totuși, dacă sângele se află în gălbenuș, atunci albușul este pak, atâta vreme câtpielița gălbenușului nu este ruptă.
- Sângele care este văzut uneori la mulgerea animalelor este najis și face laptele să fie najis de asemenea.
- Dacă sângele ce vine din interiorul gingiilor dispare pe măsură ce este amestecat cu saliva, saliva este pak.
- Dacă sângele ce apare sub unghii sau sub piele datorită unei lovituri, (prin cercetare), nu mai poate fi numit deloc sânge, atunci este pak. Dar dacă sângele este văzut cum este de obicei [cu atributele sale], atunci este najis. Iar dacă sub unghie sau pe piele apare o rană, sângele fiind greu de îndepărtat, atunci cel care vrea să-l facă pak pentru wudhu sau ghusl trebuie să realizeze tayammum.
- Dacă o persoană nu poate discerne dacă sub piele este sânge uscat sau nu, ori dacă partea de carne a căpătat culoarea din cauza lovirii, atunci poate considera că sângele este pak.
- Chiar și o particulă de sânge ce cade în mâncare, în timp ce aceasta este preparată, va face ca întreaga mâncare împreună cu vasul de gătit să fie najis, iar ca precauție obligatorie, trebuie să se știe că fierberea, încălzirea, frigerea, prăjirea nu va reface mâncarea pak.
- Când se vindecă o rană, formându-se în jurul ei puroi, substanța transparentă din jurul ranei este pak atâta timp cât se știe că nu s-a amestecat cu sângele.
Câini și porci
- Câinii și porcii care trăiesc la țară, chiar și părul lor, chiar și oasele, labele și ghearele lor, cum și fiecare substanță lichidă din corpul lor, sunt najis. Totuși, câinii-de-mare (focile) și porcii-de-mare (delfinii) sunt pak.
Kafir
- Un necredincios, adică o persoană care nu crede în ‘Allāh și în Unitatea Sa, este najis. La fel, Ghulāt, extremiștii care văd pe fiecare din cei 12 sfinți Imami ca fiind dumnezeu sau incarnări ale lui dumnezeu, Khawarij și Nawasib care-și manifestă dușmănia față de Imamii cei sfinți, sunt de asememenea najis. La fel este cazul acelora care neagă Darul Profeției sau oricare din legile necesare ale islamului, cum, de exemplu, namaz și postirea, comandamente care sunt considerate de către musulmani a fi părți ale islamului, aceia trebuie cunoscuți ca fiind necredincioși.
- Întregul corp al unui kafir, inclusiv părul, unghiile și toate substanțele lichide ale corpului său sunt najis.
- Dacă părinții, bunica și bunicul paternali ai unui minor sunt cu toții kuffār, acel copil este najis, exceptând cazul în care este destul de inteligent și profesează islamul. Însă atunci când chiar și unul dintre părinți sau bunici este musulman, copilul este pak. (detaliile vor fi explicate la regula 217.)
- Cineva despre care nu se știe dacă este musulman sau nu și nu există vreun semn prin care să fie decis că este musulman, va fi considerat ca fiind pak. Dar el nu va avea privilegiile unui musulman, astfel că, de exemplu, el nu se poate căsători cu o femeie musulmană și nici nu poate fi îngropat într-un cimitir musulman.
- Oricine care din dușmănie aduce ultragiu oricărui din cei 12 Imami este najis.
Lichioruri alcoolice
- Toate lichiorurile alcoolice și băuturile care intoxică o persoană sunt najis și, în baza unei precauții recomandate, orice este lichid și intoxică o persoană este najis. De aici, narcoticele precum opium și marihuana, care nu sunt lichide în starea originară, sunt pak, chiar și atunci când li se adaugă un lichid.
- Toate tipurile de alcool industrial folosite la vopsirea ușilor, ferestrelor, meselor, scaunelor etc sunt pak.
- Dacă strugurii sau sucul de struguri fementează de la sine ori prin preparare, atunci sunt pak, dar este harām să se mănânce ori să se bea.
- Dacă smochinele, coacăzele și stafidele sau sucul lor fermentează, atunci ele sunt pak și este halal în a le mânca.
Berea
- Berea care este preparată din orz și este numită „ab-i-jaw” este harām, dar este [hotărârea care se poate lua e ambiguă] ishkāl privitor la faptul de-a fi najis. În schimb, apa de orz care este preparată medical și se numește „maush-shair” este pak.
Sudoarea unui animal ce mănâncă în mod obișnuit najasat
- Sudoarea unei cămile ce mănâncă najasat și sudoarea oricărui animal ce mănâncă în mod obișnuit najasat este najis.
- Sudoarea unei persoane ce intră în starea de janabat printr-o acțiune harām este pak, dar, pe baza unei precauții recomandate, acea persoană nu trebuie să realizeze namaz în timp ce are astfel de transpirație. Știut este, la fel, că realizarea actului sexual cu soția aflată la ciclu este de considerat janabat realizat printr-o acțiune harām.
- Dacă un bărbat întreține relații sexuale cu soția într-o perioadă de interzicere precum cea din luna Ramadan, în timpul postirii, sudoarea sa nu va fi clasificată cu sudoarea acelora care devin mujnib printr-o acțiune harām.
- Dacă o persoană aflată în starea janabat printr-o acțiune harām realizează tayammum în loc de ghusl, iar după realizarea de tayammum transpiră, sudoarea sa va fi considerată și guvernată de aceleași reguli ce s-au aplicat transpirației înainte de realizarea acțiunii tayammum.
- Dacă un bărbat devine munjib printr-o acțiune harām și apoi întreține relații sexuale legiuite cu soția sa, precauția recomandată pentru el este să nu realizeze rugăciuni în timp ce este astfel transpirat. Dar dacă, într-o primă fază, el realizează actul sexual legiuit, iar mai apoi face o acțiune harām, sudoarea sa nu va fi socotită de același fel ca a unei persoane care a devenit munjib printr-o acțiune harām.
Modalități de identificare a ceva najasat
- Există trei modalități de identificare a stării najasat pentru orice:
- cineva trebuie să fie întru totul sigur că un anume lucru este najis; dacă doar bănuiește că ceva anume ar putea fi najis, atunci nu este necesar să evite acel lucru. Conform cu acestea, a mânca și a bea de la un stand de mâncare sau în restaurante unde de obicei merg mulți să mânânce ̶unde merg și oameni care nu sunt scrupuloși privind najasat ̶ este permis atâta vreme cât cineva știe cu siguranță că mâncarea dată acolo nu este najis;
- dacă o persoană demnă de încredere ce posedă, controlează și se ocupă de un lucru, spune că lucrul respectiv este najis. De exemplu, dacă soția, ori o servitoare, ori o fată în casă spune că un instrument anume sau orice obiect pe care îl folosește este najis, se va considera lucrul acela ca fiind najis;
- dacă două persoane certifică faptul că un lucru anume este najis, cu condiția ca mărturia lor să cuprindă rațiunea că lucrul respectiv este najasat.
- Dacă din neștiință cineva nu știe de un obiect este pak sau najis cum, de exemplu, dacă nu știe de sunt pak sau nu excrementele unui șoarece, atunci trebuie să întrebe pe cei care știu. Dar dacă el cunoaște regula și nu este sigur despre un lucru anume, cum ar fi dacă o substanță este sânge sau nu, ori dacă este sângele unui țânțar sau al unui om, atunci trebuie să considere ca fiind pak și nu mai este necesar să investigheze faptul.
- Un lucru care originar a fost najis și cineva nu este sigur dacă nu a devenit pak, atunci trebuie să considere lucrul ca fiind najis; invers, dacă un lucru a fost originar pak și cineva se îndoiește dacă lucrul a devenit najis, atunci va considera lucrul ca fiind pak. [În ambele cazuri] nu mai este necesar să investigheze pentru a se asigura, chiar dacă i se ivește ocazia.
- Dacă o persoană știe că din două vase ori din două îmbrăcăminți folosite una este najis, dar nu poate identifica anume care este najis, atunci trebuie să se abțină a le folosi pe ambele. Însă dacă nu mai este sigur de este vorba de propria îmbrăcăminte ori că nu îi mai aparține, ori că este proprietatea altcuiva care a devenit najis, atunci nu este neceasar pentru el să se abțină de la folosirea propriei îmbrăcăminți.
Cum devine najis un lucru pak
- Atunci când un lucru pak atinge un lucru najis și ambele sunt într-atât de umede că umezeala trece de la un lucru la celălalt, lucrul pak devine lucru najis. La fel, dacă umezeala unui lucru care a devenit najis, atinge un al treilea lucru, acest al treilea lucru devine de asemenea najis. Este de comun acord între învățați că un lucru cae a devenit najis transmite a sa najasat, însă că un număr indefinit de transmiteri (ale impurității) este improbabil. De fapt, de la un anumit număr în colo acel lucru este pak. De exemplu—dacă mâna dreaptă a cuiva devine najis datorită urinei și, fiind încă umedă, atinge mâna stângă, atunci șimâna stângă devine najis. Acum ̶dacă după ce va fi fost uscată, mâna stângă atinge o haină umedă, acea haină devine najis, însă dacă la rândul ei haina atinge un alt lucru umed, despre acel lucru nu se poate spune că este najis. În orice caz, dacă umezeala este atât de puțină, încât nu poate afecta gradul de puritate al altui lucru, atunci lucrul pak nu va deveni najis, chiar și dacă a atins o substanță najasul ayn [de la lucrul transmițător].
- Dacă un lucru pak atinge un lucru najis și cineva nu este sigur dacă ambele lucruri au fost umede sau nu, lucrul pak nu a devenit najis.
- Dacă dintre două lucruri cineva nu știe care dintre ele este pak ori najis, iar mai apoi un lucru pak umed atinge unul din primele două lucruri, lucrul pak nu devine najis.
- Dacă solul, hainele ori lucruri similare sunt umede, atunci doar acea parte până unde a ajuns najasat sunt najis, iar restul este pak. La fel și în cazul unor alimente cum pepenele, castraveții etc.
- Când un sirop sau ghee [„untul topit”] aflat într-o stare fluidă, astfel că atunci când este îndepărtată o cantitate din acesta nu rămâne o urmă, întreaga cantitate va deveni najis imediat când cea mai mică parte devine najis. Dar dacă substanțele pomenite s-au solidificat, iar în corpul lor se vede o urmă, atunci doar acea parte devine najis prin contactul cu najasat, aceasta chiar și atunci când, mai târziu, prin topire, urma se umple de lichid. Asfel că atunci când sunt găsite în acea urmă excremente de șoarece, doar acea parte va fi najis, iar restul va fi pak.
- Dacă o muscă ori o altă insectă se așază pe un lucru najis umed și apoi pe un lucru pak umed, lucrul pak devine najis; aceasta dacă persoana este sigură că insecta era purtătoare de najasat, iar dacă nu este sigură, atunci lucrul este pak.
- Dacă partea de corp a cuiva ce transpiră devine najis, toate părțile unde ajunge sudoarea vor fi najis, iar acolo unde nu ajunge, acele părți sunt pak.
- Dacă există sânge în sputa sau în substanța care iese din nasul ori gâtul cuiva, partea cu sânge va fi consideată najis, iar cealaltă parte, nu. Ca urmare, în cazul fluidelor ce ies din gură sau din nas, partea despre care crede cineva ca a fost afectatătă de najsat este najis, iar partea despre care nu este sigur dacă a fost sau nu atinsă de najasat va fi considerată pak.
- În cazul unei căni de apă ori a unui vas ce are o gaură la bază este plasat pe un sol najis, iar apa încetează să curgă, apa adunându-se în jurul vasului până a fi egală cu apa din vas, atunci apa din vas este najis. Totuși, dacă apa din vas continuă să curgă cu forță prin gaură, apa din vas nu este najis.
- Dacă un obiect intră în corp până la atinge najasat, însă când este scos nu are pe el nici o urmă de najasat, atunci obiectul este pak. Astfel, dacă aparatul pentru clismă ori apa care curge din el intră în intestinele cuiva, ori, la fel, dacă intră un ac sau un bisturiu, sau oricare lucru asemănător, și cu toate că este mișcat prin corp, la scoatere nu are nici o urmă de najasat, atunci obiectul nu este najis. Același este cazul pentru spută sau mucusul nasului care, chiar dacă intră în contact cu sângele în interiorul corpului, la ieșire din corp nu are urme de sânge.
Reguli privitoare la najasāt
- A face najis scrisul și paginile Sfântului Coran, batjocorindu-i astfel sacralitatea, este fără îndoială harām, iar dacă sfânta carte a devenit najis, trebuie cu apă să i se facă repede pak. De fapt, ca precauție obligatorie, este harām să se impurifice Cartea, și chiar atunci cînd nu este intenționată batjocorirea scrierii este obligatoriu să i se facă purificarea prin spălare cu apă.
- În cazul în care coperta sfântului Coran devine najis, fapt ce provoacă pângărirea cărții, coperta trebuie făcută pak prin spălare cu apă.
- Plasarea sfântului Coran pe substanțe najisul ayn precum sângele ori pe un cadavru, chiar dacă este uscat, este harām în cazul în care intenția este aceea de-a pângări cartea.
- A scrie sfântul Coran cu cerneală najis, chiar și doar o literă a acestuia, se încadrează la tot ceea ce face najis; ceea ce s-a scris trebuie șters prin radere ori spălat.
- Dacă darea sfântului Coran unui necredincios implică desacralizarea acestuia, este harām să se dea Coranul acelui necredincios, iar de s-a dat este obligatoriu de-a fi luat imediat înapoi.
- Dacă o pagină din sfântul Coran sau orice obiect sacru precum o hârtie pe care este scris numele Preaputernicului ‘Allāh sau al Sfântului Profet, sau al sfinților Imami, cade într-o privată, este obligatoriu să fie scos și să se facă pak cu apă, indiferent cât efort presupune acest fapt. Iar dacă nu este posibil ca să fie recuperat, folosirea acelei private trebuie întreruptă până ce există siguranța că hârtia respectivă s-a dizolvat și a dispărut. La fel, dacă Turbat ul-Husayn—sfântul pământ de la Karbala, având forma dată de tăbliță, pe care cineva o ține asupra capului în timp ce face rugăciuni ̶ cade într-o privată și nu este posibil de-a o scoate, privata trebuie a fi folosită până ce nu există siguranța că tăblița nu mai există și că nu mai există nici o urmă din aceasta.
- Este harām să se mânânce ori să se bea, cum și a determina pe cineva să mănânce sau să bea, ceva care a devenit najis. Totuși există permisiunea ca să se dea așa ceva unui copil sau unei persoane bolnave. Iar în cazul în care copilul sau persoana bolnavă mănâncă sau bea materia najis din proprie voință, sau prepară mâncare najis cu mâinile najis înainte de-a consuma-o, nu este necesar în a-l opri să facă astfel.
- A vinde sau a împrumuta cuiva ceva najis ce poate fi făcut a fi pak nu atrage nici o obiecție, dar cumpărătorului sau celui care împrumută trebuie să i se spună, mai ales în următoarele situații:
- în cazul în care nu ar fi informat, aceasta ar putea să contravină Legii (shari ‘ ah), cum s-ar întâmpla dacă ar vrea să mănânce ori să bea ce i s-a dat; în cazul în care nu se încalcă Legea, nu este necesar să fie informat [despre natura lucrului];
- în cazul în care cumpărătorul sau cel care împrumută va da atenție sfatului; dacă se știe că n-o va face, nu este necesar să fie înștiințat [despre natura obiectului].
- Dacă oarecine vede pe altul mâcând sau bând ceva najis, ori că realizează rugăciuni cu haine înveșmântat cu haine najis, nu este necesar să-l admonesteze pe acela.
- Dacă solul casei cuiva ori covorul este najis și acel cineva vede că haina ori corpul umed al vizitatorului său va atinge ceea ce este najis, odată ce el, gazda, este cel responsabil, atunci trebuie să informeze pe musafir, în linia situațiilor prezentate la punctul 143.
- Dacă în timpul mesei gazda ajunge să afle că mâncarea este najis, el trebuie să informeze pe oaspeți despre faptul acesta. Dar dacă unul dintre oaspeți este cel care devine conștient de aceasta, nu este necesar ca el să informeze pe ceilalți despre fapt. Totuși, dacă relațiile cu oaspeții stau astfel încât el însuși (gazda) poate deveni najis sau poate să ajungă implicat în ceva najasat dacă ei devin najis, atunci el trebuie să-i informeze.
- Dacă un obiect împrumutat de la altcineva devine najis, cel care împrumută trebuie să-l informeze pe cel de la care a împrumutat, cu condiția ca fie urmate situațiile prezentate la regula 143.
148. Dacă un copil spune că un lucru anume este najis sau că l-a spălat, fâcându-l pak, cuvântul său nu trebuie luat de bun. Dar dacă este aproape să atingă vârsta pubertății și asigură că a spălat obiectul și l-a făcut pak, atunci cuvântul său trebuie crezut, mai ales dacă lucrul acela ține de responsabilitatea sa și tânărul este o persoană demnă de încredere.
Următorul: Mutahhirāt (Lucruri care purifică)
Anterior: Tahārat (puritate)